CONSIDERATII INTRODUCTIVE

Obiectul de studiu al Dreptului proprietatii intelectuale, vizeaza protectia creatiei intelectuale, a autorilor de opere, a rezultatelor acestei activitati, precum si a celor mai importante semne distinctive ale activitatii de comert. Categoria drepturilor intelectuale cuprinde: drepturile de autor, drepturile conexe acestora si drepturile de proprietate industriala. Cele din urma drepturi se divid in trei categorii, dupa cum urmeaza: - Drepturile nascute in legatura cu drepturile realizatorilor de desene si modele industriale, creatiile tehnice, brevetele de inventii, protectia noilor soiuri de plante si rase de animale, protectia topografiilor de circuite integrate si protectia informatiei confidentiale; - Drepturile care poarta asupra semnelor distinctive respectiv marcile, indicatiile geografice, numele comerciale si firmele; - Drepturile ce vizeaza concurenta neloiala. Primul act normativ care reglementeaza dreptul de autor il constituie egea presei din !" aprilie !#$%. egea susmentionata, recunostea, scriitorilor, compozitorilor si creatorilor de opere artistice, dreptul de a se bucura pe tot timpul vietii lor, ca de o proprietate, de drepturile de a reproduce, de a vinde ori de a ceda operele lor. &erespectarea acestui drept era sanctionata prin confiscarea exemplarelor tiparite, reproduse sau care imitau o opera fara consimtamantul autorului precum si prin obligarea celui vinovat la plata unei amenzi echivalente cu pretul a o mie de exemplare din editia originala. Dreptul autorului putea fi transmis, pe o durata determinata, iar mostenitorii lui il succedau in drepturi 'in termen de !( ani dupe mortea autorului sau a compuitorului). Dupa expirarea termenului mentionat, opera trecea in proprietatea domeniului public, oricine avand posibilitatea de 'a o reproduce prin tipar, sculptura sau litografie). a data de !* aprilie !#+, a fost adoptata egea asupra marcilor de fabrica si comert dupa care, in acelasi an, a fost elaborat -egulamentul asupra marcilor de fabrici si comert. Prevederile acestui act normativ au fost modificate prin egea nr. %# din !,$+ privind marcile de fabrica, de comert si de serviciu, care a fost abrogata prin egea nr. #./!,,# privind marcile si indicatiile geografice. 0n perioada antebelica, a fost adoptata egea &r. !%$/%# iunie !,%" privind proprietatea literara si artistica care a fost abrogata prin Decretul &r.
"

"%!/%+ iunie !,*$ privind drepturile de autor. a randul sau, acest decret a fost abrogat prin egea &r. #/%$ martie !,,$ privind drepturile de autor. 1nterior Decretului &r. "%!/!,*$, a fost in vigoare si egea nr. *,$/%. iulie !,.$ privind contractul de editare si dreptul de autor. egea &r. !%$/!,%" a fost una dintre cele mai avansate, progresiste si moderne reglementari ale timpului chiar si la nivel european. Potrivit articolului ! din aceasta lege 'dreptul de proprietate literara si artistica, adica proprietatea creatiunilor intelectuale, este respectat si garantat in -omania, fara indeplinirea nici unei formalitati sau inregistrari si fara efectuarea niciunui depozit, atat romanilor cat si strainilor, in mod egal. Proprietatea industriala ramane, in afara de dispozitiunile acestei legi, ea urmeaza a fi guvernata si garantata de legea ei speciala). Potrivit dispozitiei mentionate, simpla creare a operei este prote2ata fara indeplinirea oricarei alte formalitati. Conform art. $ din acelasi act normativ, dupa trecerea a "( de ani de la moartea autorului, in caz ca exista mostenitori, 'opera sa cade in domeniul public, oricine fiind liber de a o reproduce si exploata). 0n lipsa mostenitorilor, caderea in domeniul public, se produce imediat dupa decesul autorului. Desenele si modelele industriale au fost legiferate in -omania prin egea nr. !%,/!,,%.

CAPITOLUL I D-3P45 D3 154Oegea nr. #/!,,$ privind drepturile de autor, constituie principala reglementare in domeniul apararii si garantarii dreptului de autor. Potrivit art. ! alin. ! din lege 'Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau stiintifice precum si asupra oricaror asemenea opere de creatie intelectuala, este recunoscut si garantat in conditiile prezentei legi. 1cest drept este legat de persoana autorului si comporta atribute de ordin moral si patrimonial). 0n alineatul % al aceluiasi articol se prevede ca; 'opera de creatie intelectuala este recunoscuta si prote2ata, independent de aducerea la cunostinta publica, prin simplul fapt al realizatii ei, chiar neterminata). Desi, drepturile conexe dreptului de autor nu au fost enumerate expres in textul articolului mentionat, ele sunt implicit reglementate prin acelasi act normativ, avand in vedere, pe de o parte, legatura dintre dreptul de autor si drepturile conexe ale dreptului de autor, iar, pe de alta parte, insasi scopul legii care, rezulta, in primul rand, din titlul ei. Dealtfel, si continutul legii subliniaza acest fapt. Pentru ca o opera sa cada sub incidenta egii nr. #/!,,$, este suficient ca aceasta sa fi fost realizata chiar daca nu a fost inca terminata sa fie originala in sensul de a fi rezultatul activitatii de creatie proprie a uneia sau mai multor persoane fizice care pretind a fi autorul sau autorii ei si care o prezinta ca atare fara a fi necesara indeplinirea vreunei formalitati si fara a se stabili o anumita valoare determinata. Prin dreptul de autor se intelege, pe de o parte, ansamblul normelor 2uridice care reglementeaza relatiile sociale nascute din crearea, publicarea si valorificarea operelor literare, artistice sau stiintifice, iar, pe de alta parte, drepturile patrimoniale ce revin autorilor unor astfel de opere.

Natura juridica a dreptului de autor

0n literatura de specialitate s-au exprimat mai multe opinii cu privire la natura 2uridica a dreptului de autor, acesta fiind considerat ca un drept de proprietate; un drept de clientela; un drept asupra unor bunuri imateriale, un drept al personalitatii, si, respectiv, ca un drept complex. 1deptii primei opinii au asimilat drepturile autorului asupra operei sale cu dreptul de proprietate, evidentiind ca dreptul exclusiv de exploatare al celui
*

care a creat opera ofera o izbitoare analogie cu dreptul proprietarilor asupra bunurilor materiale. 1deptii celei de a doua opinii considera ca prin drepturile prin care ii sunt recunoscute, autorul isi formeaza o clientela care ii procura o serie de avanta2e in raport cu concurenta. Practic, dreptul de clientela ii asigura titularului sau in raport cu toti ceilalti exclusivitatea reproducerii unei creatii noi ori a folosirii unui semn distinctiv. Cea de a treia teza, considera opera fiind o creatie spirituala nu are o existenta faptica, materiala, iar protectia si drepturile recunoscute autorului se bazeaza pe utilitatea sociala a creatiei si constituie o recompensa pentru serviciul social. 1utorul detine asupra operei un drept absolut care nu este insa perpetuu, intrucat creatiile spiritului fac parte din fondul comun al umanitatii. Cea de a patra teza, sustine ca dreptul autorului izvoraste din activitatea de creatie intelectuala care nu este altceva decat o prelungire, o emanatie, a personalitatii acestuia. 0n fine, cea de cincea teza, sustine, pe buna dreptate, ca niciuna dintre teoriile anterioare nu explica complexitatea drepturilor recunoscute autorilor de creatii prote2ate, acestea avand un caracter complex. O parte din sustinatorii opiniei in cauza au formulat teoria monista sau unitara a dreptului de autor, iar o alta parte au formulat teoria dualista a aceluiasi drept. Conform teoriei moniste sau unitare intre personalitatea autorului si opera sa exista o legatura indisolubila astfel ca drepturile morale nu pot fi disociate si ierarhizate de cele patrimoniale. Drepturile morale sunt considerate ca prerogative ale dreptului de autor avand aceeasi valoare si durata ca si drepturile patrimoniale. Potrivit aceleiasi teorii care accepta transmiterea prin succesiune a dreptului de autor, in persoana succesorilor, drepturile morale au acelasi caracter absolut si discretional ca si in persoana autorului. Potrivit teoriei dualiste, drepturile morale si cele patrimoniale au un regim distinct. Dupa publicarea operei, drepturile patrimoniale ale autorului devin actuale si certe, in timp ce drepturile morale nu isi inceteaza existenta, ci o insotesc, exercitandu-si influenta chiar dupa decesul autorului si dupa ce drepturile patrimoniale au incetat sa mai fie recunoscute mostenitorilor. 4eoria monista este consacrata in legea germana a dreptului de autor si drepturilor conexe din anul !,$*, in timp ce teoria dualista si-a gasit adepti in ma2oritatea tarilor 3uropei.

C A P I T O L U L II 65703C45 D-3P45 50 D3 154OPotrivit art. " din legea &r. #/!,,$, este considerat autor persoana fizica sau persoanele fizice care au creat opera iar, in unele cazuri expres prevazute de lege, anumite atribute ale dreptului de autor sunt exercitate de altii decat autorul. 3ste consacrat deci principiul adevaratului autor, deci a aceluia care a realizat nemi2locit opera prote2ata si care nu poate fi decat o persoana fizica. Pana la proba contrara care poate fi realizata prin orice mi2loc de proba, se prezuma ca fiind autor al operei, persoana fizica sub al carui nume, opera a fost adusa in orice mod, la cunostinta publica. 0n literatura de specialitate s-a facut distinctia dintre calitatea naturala de autor 8de 'parinte)9 al unei opere, pe de o parte si calitatea 2uridica de subiect al dreptului de autor 8de parinte 'de la lege: al unei opere, pe de alta parte9. 6-a subliniat ca, desi ca regula generala, cele doua calitati sunt reunite in una si aceeasi persoana sau grup de persoane ; fizice, realizatoare ale operei, cea de a doua calitate poate apartine in conditiile legii, si altor persoane fizice ; necreatoare ; sau chiar unor persoane 2uridice.

Autorul operei postume, autorul operei derivate si autorul operei compozite

0n functie de legaturile existente intre o opera ulterioara si una preexistenta, acestea pot fi clasificate in originale, derivate si compozite. Opera originala este cea care nu este dependenta de o opera preexistenta. Opera derivata este creata ca punct de plecare de la una sau mai multe opere preexistente precum traduceri, prelucrari, culegeri ce implica activitati de creatie. Opera compzita constituie o creatie noua care incorporeaza una sau mai multe opere preexistente, fara ca autorul sau autorii anteriori sa participe la crearea operei noi. De exemplu: un film de desen animat realizat pe o lucrare literara anterioara. 0n legislatia noastra se foloseste denumirea de opera derivata incluzand in acceasi categorie adaptarile, traducerile, operele documentare,
+

aran2amentele muzicale, transformarile artistice ori stiintifice care reprezinta o activitate de creatie intelectuala, de opere literare, stiintifice sau artistice precum enciclodpediinle si antologiile, colectiile sau compilatiile de materiale sau date, fie ca sunt prote2ate ori nu, inclusiv bazele de date s.a. Pentru ca opera derivata si autorul ei sa fie prote2ati la fel ca si opera originala si autorul acesteia, se impune ca folosirea operei preexistente sa fie autorizta de autorul ei, ale carui drepturi sa nu fie astfel pre2udiciate.

Situatii in care dreptul de autor apartine altor persoane decat autorul

0n functie de titularul dreptului de autor subiectii acestuia sunt clasificati in originari sau primari si derivati sau secundari. 6ubiectul originar sau primar se regaseste in persoana autorului nemi2locit al operei, in timp ce subiectul derivat sau secundar nu este altul decat cel care a dobandit prerogativele decurgand din dreptul de autor in baza legii, a unor acte intre vii sau pentru cauza de moarte, respectiv prin succesiune, cesiune legala ori conventionala etc. De asemenea, autorul operei derivate are calitatea de subiect originar sau primar.

Opera comuna si opera colectiva

Operele care sunt rezultatul creatiei mai multor persoane pot fi clasificate in opere comune si opere colective. Conform art. * alin. ! din lege ' este opera comuna opera creata de mai multi coautori in colaborare). Deci calitatea de subiecti ai unei astfel de opere comune o au toti realizatorii ei. 0n al doilea aliniat al aceluiasi text de lege se prevede ca 'dreptul de autor asupra operei comune apartine coautorilor acesteia..) cu precizarea ca unul dintre coautori 'poate fi autorul principal in conditiile prezentei legi). 1ceeasi dispozitie are, asa cum s-a scris in literatura de specialitate, ratiuni de ordin organizatoric, administrativ sau de reprezentare si nicidecum nu constituie o inclacare a regulii conform careia toti coautorii au, in masura egala, calitatea 2uridica legala desubiect al operei comune. 0n concluzie, opera comuna este rezultatul colaborarii creatoare a doua sau mai multe persoane care realizeaza o opera unitara. Operele comune pot fi divizibile atunci cand fara a leza interesele celorlalti autori, fiecare autor isi poate exercita drepturile asupra contributiei
#

sale sau indivizibile atunci cand drepturile autorilor nu pot fi exercitate separat. 1tat modul de exploatare al unei asemenea opere cat si modul de impartire a remuneratiei cuvenite fiecaruia dintre coautori, sunt guvernate de principiul acordului comun al coautorilor, instituit prin dispozitiile art. * alin. " si * din lege. 0n lipsa unui asemenea acord, remuneratia se imparte proportional cu partile de contributie ale autorilor sau in mod egal, daca acestea nu se pot stabili. a randul ei, opera colectiva este tot o opera creata in colaborare. Potrivit art. $ alin. ! din lege 'este opera colectiva, opera in care contributiile personale ale coautorilor formeaza un tot, fara a fi posibil, data fiind natura operei, sa se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create). 6unt de exemplu opere colective culegerile stiintifice, ziarele, disctionarele. Desi opera colectiva este una de colaborare, ea este realizata din initiativa si sub coordonarea unei persoane fizice sau persoane 2uridice. 1ceste opere se caracterizeaza deci prin unitatea obiectului lor si prin aceea ca nu se pot atribui distinct drepturi de autor vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei. -eprezentantul unei astfel de opere dobandeste, in lipsa unor conventii contrare, dreptul de a o divulga, de a o reproduce, de a face copii si de a le exploata in orice mod. Dovada dreptului de autor al unei opere poate fi realizata prin orice mi2loc de proba, fapt consfintit prin art. !.# alin. ! din lege.

Autorul salariat si operele de serviciu

1utorul unei opere poate fi si salariatul unei societati care o creaza prin aducerea la indeplinire a atributiilor de srviciu. Potrivit egii nr. #/!,,$, in astfel de situatii, drepturile morale de autor, apartin invariabil autorului, cu exceptia situatiilor in care exista clauze contrare. 0n situatia existentei unei astfel de clauze, aceasta trebuie sa stipuleze termenul limita pana la care au fost cesionate drepturile patrimoniale de autor. Dupa implinirea acestui termen, drepturile patrimoniale revin autorului. Daca nu s-a stabilit un termen, drepturile patrimoniale revin autorului dupa trecerea unui termen de " ani.

Operele postume
Operele publicate dupa decesul autorului sunt denumite opere postume. &u sunt postume, operele in cazul carora autorul si-a exprimat vointa de a fi publicate in timpul vietii sens in care a si facut unele demersuri, dar care totusi au fost publicate dupa moartea sa. Dovada unei astfel de manifestari de vointa poate fi facuta prin orice mi2loc de proba. 6e incadreaza in categoria opere postume, operele cu privire la care autorul si-a exprimat dorinta de a nu fi publicate precum si cele cu privire la care autorul nu s-a manifestat in nici un mod cu privire la publicarea lor. 0ntr-o asemenea ssituatie, opera nu poate fi facuta publica de catre mostenitorii autorului sau de catre tertii detinatori decat dupa expirarea perioadei de protectie. Cel care publica in mod legal o opera primeste un drept exclusiv de utilizare si exploatare a acesteia precum si de a-si da consimtamantul la utilizarea ei de catre alte persoane. 1ceste drepturi au o durata de %* ani din momentul primei publicari a operei.

!(

C A P I T O L U L III O703C45 D-3P45 50 D3 154Oegea &r. #/!,,$ determina atat sfera clasei de valori cat si continutul valorilor care formeaza obiectul dreptului de autor. 0n doctrina se face distinctie intre opera ca produs al activitatii de creatie intelectuala si bunul material 8tablou, sculpura, manuscris9 sau lucrarea 8literara, artistica sau stiintifica9 in care se materializeaza opera, pe care este fixata aceasta. De altfel, aceasta distinctie este realizata si in art. .+ alin. $ din lege unde se prevede ca 'dobandirea proprietatii asupra suportului material al operei nu confera prin ea insasi un drept de exploatare asupra operei). Deci, in cazul cursului de fata, termenul de 'opera) se refera la opera propriu-zisa ca produs al creatiei intelectuale si nicidecum la suportul material al acesteia. egea enumera cu titlu exemplificativ categoriile de opere prote2ate fara a face limitari nici in ceea ce priveste operele derivate. Conform art. + din lege, constituie obiect la dreptului de autor, operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma concreta de exprimare si independent de valoarea sau destinatia lor. Potrivit art. # din lege, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor, operele derivate ce au fost create plecand de la una sau mai multe opere preexistente si anume: - traducerile, adaptarile, adnotarile, lucrarile documentare, aran2amentele muzicale si orice alte transformari ale unei opere literare, artistice sau stiintifice care reprezinta o munca intelectuala de creatie; - culegerile de opere literare, artistice sau stiintifice, cum ar fi: enciclopediile si antologiile, colectiile sau compilatiile de materiale sau date prote2ate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creatii intelectuale. egea enumera limitativ operele care nu se bucura de protectia dreptului de autor si anume: - ideile, teoriile, conceptele, descoperirile si inventiile continute intr-o opera, oricare ar fi modul de prelucrare, de scriere, de explicare sau de exprimare; - textele oficiale de natura politica, legislativa, administrativa, 2udiciara si traducerile oficiale ale acestora;
!!

- simbolurile oficiale ale statului, ale autoritatilor publice si ale organizatiilor cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul si medalia; - mi2loacele de plata; - stirile si informatiile de presa; - simplele fapte si date. 1sa cum s-a precizat anterior, dreptul de autor este prote2at neconditionat, de indata ce opera a fost realizata chiar si in parte, fara a prezenta vreo importanta faptul de a nu fi fost adusa la cunostinta publicului.

Depozitul legal al operelor de creatie intelectuala

egea &r. !!!/!,,* instituie obligatia constituirii unui depozit pentru opera de creatie intelectuala, in care sa fie pastrate tipariturile si alte documente grafice si audio-vizuale precum carti, brosuri, partituri muzicale, teze de doctorat etc. Persoanele fizice si 2uridice care editeaza sau produc astfel de materiale pe teritoriul -omaniei, au obligatia de a transmite numarul de exemplare necesare la institutiile abilitate sa constituie astfel de depozite legale, respectiv 7iblioteca &ationala a -omaniei, 7iblioteca 1cademiei si bibliotecile 2udetene. 7iblioteca &ationala a -omaniei indeplineste functia de agentie nationala pentru depozitul legal al operelor de creatie intelectuala avand o serie de atributii pe aceasta linie dupa cum urmeaza: - asigura controlul bibliografic national ; C7& asupra tipariturilor si celorlalte materiale; - intocmeste statistica oficiala a editiilor netionale; - atribuie numarul de depozit legal, numere internationale de standardizare a cartilor 0.6.7&. si a publicatiilor in serie 0.6.6.&. si intocmeste catalogarea la sursa ; C.0.P.; - urmareste modul in care bibliotecile beneficiare prelucreaza, depoziteaza si conserva cartile si celelalte materiale primite cu titlu de depozit legal; - retine, prelucreaza, depoziteaza si conserva, ca fond intangibil, cate un exemplar din cartile si materialele primite cu titlu de depozit legal, prevazute la articolul % din lege 8!!!9 etc.

!%

Conditiile protectiei operelor in cadrul dreptului de autor

0n lipsa unor reglementari legale exprese, literatura de specialitate a concluzionat ca singura conditie care trebuie indeplinita de opera de creatie intelectuala pentru a beneficia de protectie, este aceea a originalitatii. 6-a exprimat si opinia potrivit careia, pe langa conditia originalitatii, opera ar trebui sa aiba si o forma concreta de exprimare care sa o faca perceptibila simturilor si, de asemenea, sa fie susceptibila de a fi adusa la cunostinta publicului. 4eoriile mentionate au aparut datorita contradictiilor dintre dispozitiile art. % si + din egea nr. #/!,,$, cu privire la acest aspect. 1stfel, art. % dispune ca: 'opera de creatie intelectuala este recunoscuta si prote2ata, independent de aducerea la cunostinta publica, prin simplu fapt al realizarii ei, chiar neterminata), in timp ce art. + prevede ca : ' constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala, in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma concreta de exprimare si independent de valoarea si destinatia lor). 6e poate observa totusi ca legea conditioneaza in mod expres protectia operei de creatie intelectuala numai din punct de vedere al originalitatii acestora. Cu privire la originalitatea operei, trebuie precizat ca intre aceasta si noutatea operei nu exista nici o legatura, in sensul ca lipsa noutatii, nu lipseste opera de originalitate. 0n doctrina s-a afirmat ca originalitatea unei opere poate fi absoluta sau relativa, subliniindu-se ca este absolut originala opera care nu se afla in stare de dependenta fata de nici o opera preexistenta, in timp ce opera relativ originala este opera la realizarea careia s-au folosit elemente de la o opera preexistenta.

!"

C A P I T O L U L IV CO&40&545 D-3P45 50 D3 154OContinutul dreptului de autor consta din anasamblul drepturilor de orice natura recunoscute de lege autorilor, precum si al obligatiilor corelative pe care legea le impune acestora. Potrivit art. !(-%" din lege, drepturile subiective ce formeaza continutul dreptului de autor se impart dupa natura lor in drepturi morale 8nepatrimoniale9 si, respectiv patrimoniale 8cu continut economic9.

A. Drepturile morale
1utorul unei opere beneficiaza de urmatoarele patru categorii de drepturi morale:

!. Dreptul la divulgare
1cest drept, consta din dreptul de a decide, daca, in ce mod si cand va fi adusa opera sa la cunostinta publica. 3ste un drept absolut si discretionar care ii confera autorului intreaga putere de decizie, ce apare ca un atribut intelectual si moral. 1cest drept are rolul hotarator cu privire la nasterea drepturilor patrimoniale care astfel se concretizeaza. Dreptul la divulgare este netransmisibil prin acte intre vii, iar prin acte pentru cauza de moarte se poate transmite numai in cazul operelor postume cand are loc prima publicare. Practic, dreptul la divulgare permite titularului sau sa pastreze manuscrisul si sa nu publice opera atat timp cat crede de cuviinta. Dreptul la divulgare este cel mai important dintre drepturile morale. 0ncalcarea sa, in orice mod constituie infractiune, fiind pedepsita prin dispozitiile art. !.( lit. 'a) din lege.

!.

Dreptul autorului de a-si face publica opera este completat prin asa-numitul drept de retractare. %. Dreptul de retractare
1cest drept este opusul dreptului la divulgare, constituind o consecinta a caracterului absolut si discretionar al acestuia. 0n doctrina s-au exprimat opinii potrivit carora dreptul de retractare constituie un drept moral distinct si opinii care sustin ca de fapt ar fi vorba de o manifestare a dreptului la divulgare. Ca si dreptul la divulgare, dreptul de retractare este opozabil 'erga omnes), iar in cazul unor eventuale litigii este supus cenzurii instantelor de 2udecata, in ceea ce priveste conditiile exercitarii sale. 0n cazul coautoratului, exercitarea dreptului de retractare intra in conflict, pe de o parte, cu dreptul la divulgare al celorlalti coautori, iar, pe de alta parte, cu principiul fortei obligatorii a contractelor, avand in vedere ca, de regula, intre coautori se incheie un contract. 0n situatia in care dreptul de retractare intra in conflict cu principiul fortei obligatorii a contractelor, litigiul se rezolva de catre instantele de 2udecata, acest drept moral subordonandu-se unor motive 2ustificate ce urmeaza a fi analizate de la caz la caz. 0n cazul operelor comune divizibile dreptul de retractare este mai usor de exercitat decat in cazul operelor comune indivizibile. 0n concluzie, asa cum s-a aratat si in literatura de specialitate, dreptul de retractare este absolut, discretionar si inalienabil, avand restrictii in cazul operelor comune si colective, cand trebuie respectate drepturile celorlalti autori. 0n cazul in care exercitarea acestui drept, provoaca daune titularilor dreptului de exploatare, se impune plata despagubirilor aferente al caror cuantum se stabileste fie prin conventia partilor, fie pe cale 2udecatoreasca.

". Dreptul la paternitatea operei

1cest drept are un aspect pozitiv, consstand din dreptul autorului de a revendica oricand calitatea de autor a operei si un aspect negativ, constand in dreptul autorului de a face opozitie la actele prin care tertii ii contesta calitatea de creator al operei. Primul aspect da nastere dreptului autorului la nume, acesta putand decide daca opera pe care a creat-o urmeaza a fi publicata in numele sau, sub
!*

pseudonim ori fara indicarea vreunui nume. 1utorul poate reveni oricand asupra unei astfel de decizii. Dreptul la patenitatea operei opereaza si postmortem. 0n situatia in care opera este publicata sub numele autorului de catre cel caruia i-a fost cesionat acest drept, cesionarul are obligatia de a indica pe coperta operei publicate, numele autorului. 1tunci cand este vorba de o opera derivata, cu obligativitate se va indica si numele autorului operei originale. a fel, este obligatorie indicarea numelui autorului operei originale si atunci cand aceasta ori parti din ea, este folosita fara consimtamantul autorului, dar cu respectarea legii. &umele autorului va fi scris intreg sau prescurtat, cu sau fara prenume ori cu sau fara initiale, in functie de exprimarea de vointa a acestuia. 0n cazul operelor de arta plastica pe care este aplicata semnatura autorului, aceasta nu poate fi inlaturata in nici un mod, iar reproducerile vor purta obligatoriu numele autorului. 0n ceea ce priveste operele comune si cele colective, toti coautorii beneficiaza de calitatea de autor si au drept la unul.

.. Dreptul la inviolabilitatea operei

1cest drept consta din dreptul autorului de a pretinde respectarea integritatii operei, de a se opune oricarei modificari si oricarei atingeri care ii sunt aduse, daca astfel s-ar aduce atingere onoarei sau reputatiei sale. Cu privire la acest drept in literatura de specialitate s-a scris: 'Cand autorul hotareste sa-si imparteasca opera semenilor sai, el intelege ca opera sa sa fie reprodusa, reprezentata, executata, expusa etc., asa cum a creat-o, fara nici un fel de modificari aduse de cei care isi asuma sarcina raspandirii ei in unul sau altul din aceste moduri. Opera poarta pecetea personalitatii autorului. Orice modificare facuta fara incuviintarea autorului este de natura sa altereze daca nu integritatea sau valoarea operei, cel putin caracterul personal al acesteia, si sa intemeieze prezumtia ca autorul n-ar fi consimtit la aducerea operei la cunostinta publicului, daca ar fi cunoscut modificarea facuta). 0n situatia in care autorul consimte la folosirea operei in anumite forme, se subintelege ca el si-a dat implicit acordul la modificarile impuse de aceea forma sau mod de folosire. a fel, in cazul operelor comune, acceptarea colaborarii, presupune implicit admiterea contributiilor individuale <generatoare de modificari. O situatie aparte o constituie aceea in care, in cazul operelor de arta plastica, intra in conflict dreptul autorului la inviolabilitatea operei cu dreptul de proprietate al detinatorului.
!$

Cu privire la acest aspect, doctrina si practica 2udiciara au decis ca autorul are drept de acces la opera in vederea reproducerii ei si ca detinatorul nu are dreptul de a deteriora sau distruge orinalul. =ai mult, instanta suprema a stabilit ca nici macar restaurea operei nu poate avea loc fara acordul artistului. Cand opera a fost deteriorata, autorul are dreptul de a o reface si de a-0 restabili identitatea, putand pretinde si obtine de la autorul faptei intentionate sau culpabile, contravaloarea muncii de creatie depusa. Cand restaurarea este imposibila cuantumul despagubirilor se ridica la intreaga contravaloare a operei compromise. Daca a intervenit cesiunea dreptului de autor sau a prerogativelor corespunzatoare ale acestui drept, cesionarul poate aduce unele modificari operei precum corectarea greselilor de ortografie, a inexactitatilor flagrante sau poate actualiza enciclopediile, dictionarele, culegerile de date etc. 0n caz de cesionare legala sau conventionala, dreptul la inviolabilitatea operei nu inceteaza si nici nu poate fi diminuat. Dreptul la inviolabilitate se transmite prin mostenire pe durata nelimitata iar daca nu sunt mostenitori, se exercita prin Oficiul roman pentru Drepturile de 1utor. 0n aceste situatii dreptul de a apara inviolabilitatea operei revine mostenitorilor sau oficiului mentionat.

7. Drepturile patrimoniale
Drepturile patrimoniale sunt cele care sunt cele care sunt evaluabile in bani, avand deci un caracter economic. 1cestea fac parte din patrimoniul personal al autorului operei. 0n dreptul roman, intalnim doua drepturi patrimoniale, si anume: dreptul de valorificare al operei si dreptul de suita.

!. Dreptul de valorificare a operei

Dreptul de valorificare a operei este principalul drept patrimonial al autorului si, totodata, unul exclusiv. 3l il indrituieste pe titularul sau sa utilizeze si sa exploateze opera creata. 1rt. !" din lege prevede ca 'utilizarea sau exploatarea unei opere da nastere la drepturi distincte si exclusive ale autorului de a autoriza >) dupa care sunt enumerate !" categorii de activitati pe care autorul le poate autoriza altor persoane. 0n esenta, dreptul de valorificare a operei se realizeaza prin reproducere, difuzare, reprezentare sau executare si alte moduri de folosire legala a acesteia.
!+

0n literatura de specialitate, s-a aratat ca 'prin reproducere se intelege fixarea materiala si durabila a operei pe un lucru, prin orice procedee, in scopul de a fi comunicata publicului indirect, prin intermediul acelui lucru). 1cest procedeu se poate realiza prin tiparire, dactilografiere, fotografiere, fotocopiere, inregistrare mecanica, magnetica etc. Reprezentarea sau e ecutarea este un mod de comunicare directa a operei, indiferent de procedeul folosit ori de scopul lucrativ sau nelucrativ urmarit. -evenind la reproducere, subliniem ca aceasta, presupune consimtamantul expres al autorului operei respective. 3a se poate face atat in interes public cat si personal. 0n cazul reproducerii in interes public, se admite lipsa consimtamantului autorului, dar numai in cazuri limitate, ca de exemplu, in publicitate. -eproducerea in interes personal poate fi realizata fara consimtamantul autorului, el neputandu-se obiectiv opune unei astfel de activitati. 4rebuie precizat insa ca uzul personal se limiteaza la cadrul familial. Difuzarea consta din distribuirea catre public a originalului ori a copiilor unei opere, prin vanzare, inchiriere, imprumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau ci titlu gratuit. Procedeul difuzarii priveste in exclusivitate operele fixate pe suport material si are ca obiect nu opera propriu-zisa ci suportul material multiplicat ce o incorporeaza.

%. Dreptul de suita
Dreptul de suita sau dreptul autorului unei opere de arta plastica de a beneficia de o parte din pretul obtinut de tertii proprietari, cu ocazia fiecarei vanzari ulterioare a acesteia si de a fi informat cu privire la locul unde se afla opera sa, este un drept nou. cu alte cuvinte, el are rolul de a recompensa pe autorii operelor de arta plastica a caror valoare creste, pe masura trecerii timpului. 1rt. %! alin. ! din lege dispune ca, 'in cazul fiecarei revanzari a unei opere de arta plastica la licitatie publica sau prin intermediul unui agent comisionar ori de catre un comerciant, autorul are dreptul la *? din pretul de vanzare, precum si dreptul de a fi informat cu privire la locul unde se afla opera sa.) Dreptul de suita nu poate fi instrainat si nici nu poate face obiectul unei renuntari.

!#

CAPITOLUL V D5-141 3@1 1 1 P-O43C4030 D-3P45 50 D3 154O- 60 0=043 3 3@1 3 1 3 3A3-C041-00 D-3P45 50 D3 154O!. Durata legala a protectiei dreptului de autor
Drepturile nepatrimoniale, fiind neevaluabile in bani, sunt cele mai legate de persoana autorului si in consecinta sunt inalienabile si inprescriptile, in sensul ca nu pot face niciodata si in nici un mod obiectul vreunei renuntari sau instrainari din partea autorului sau al unei dobandiri pe orice cale din partea vreunei persoane, avand in principiu o durata nelimitata in timp. a randul lor, fiind evaluabile in bani, drepturile patrimoniale sunt mai putin legate de persoana autorului decat drepturile nepatrimoniale. 1cestea sunt prescriptibile si alienabile. Deci, in conditiile legii pot inceta, pot fi instrainate si au o durata limitata in timp. 0n privinta duratei dreptului de autor din lege se desprind deci, asa cum s-a mai subliniat in literatura de specialitate, doua principii, si anume: principiul proprietatii dreptului moral si principiul duratei limitate a drepturilor patrimoniale. Daca, in cazul primului principiu lucrurile sunt clare prin insasi natura lor, in ceea ce priveste cel de al doilea principiu, acesta decurge, in esenta, din dispozitiile art. %* din lege care face distinctie intre perioada in care autorul este in viata si perioada de dupa moartea acestuia. 1stfel, legea stabileste durata drepturilor patrimoniale pe timpul vietii dispunand ca acestea se transmit mostenitorilor pe o durata de +( de ani, indiferent de momentul in care opera a fost adusa la cunostinta publica. Dupa expirarea termenului mentionat, opera ramane la dispozitia tuturor putand fi exploatata de oricine. 0n ceea ce priveste operele colective, legea dispune ca durata dreptului patrimonial este tot de +( de ani si se calculeaza 'de la data aducerii operelor la cunostinta publica) iar daca aceasta nu se realizeaza in timp de +( de ani de la crearea operelor, dreptul patrimonial expira dupa implinirea termenului mentionat. 0n cazul operelor de arta aplicata, durata protectiei este de %* de ani de la data crearii. De la regula ca durata protectiei dreptului de autor se intinde de-a lungul a +( de ani, legea prevede posibilitatea prelungirii ei in caz de razboi.
!,

%. !imitele legale ale e ercitarii dreptului de autor

0n doctrina, s-a consacrat principiul potrivit caruia, 'in vederea evitarii exceselor si a abuzurilor si a mentinerii echilibrului si ordinii sociale, drepturile subiective recunoscute de lege persoanelor fizice si 2uridice nu au si nu pot avea un caracter nelimitat. 0n consecinta, dreptul de exploatare sau de utilizare exclusiva este cateodata limitat, astfel ca poate fi utilizat fara autorizarea prealabila a autorului operei si fara plata unui echivalent dar cu respectarea cumulativa a patru conditii, respectiv ca aceasta sa fi fost adusa anterior la cunostinta publica, utilizarea sau exploatarea sa concorde bunelor uzante, sa nu contravina exploatarii normale si sa nu pre2udicieze pe autor ori pe titularul dreptului de utilizare. 0n contextul intrunirii celor patru conditii, art. "" din lege permite reproducerea, utilizarea, reprentarea si executarea operelor in anumite situatii precum in cadrul procedurilor 2udiciare si administrative, pentru informare si cercetare, in vederea informarii publicului, in cadrul activitatii institutiilor de invatamant s.a. Cand reproducerea se realizeaza in scopuri didactice, prin citate scurte, in institutii de invatamant, de ocrotire sociala, in reviste de presa, in scop de informare, aceasta trebuie insotita de mentionarea sursei si numelui autorului, iar in cazul difuzarii sau comunicarii imaginii unei opere de arta plastica, arta aplicata, de arhitectura sau fotografica, reproducerea trebuie insotita de indicarea locului unde se afla originalul. 1rt. "* din lege, instituie o alta limitare a exercitarii dreptului de autor, dispunand ca opera poate fi transformata fara consimtamantul autorului si fara plata unei remuneratii daca sunt intrunite urmatoarele conditii: sa fie vorba de o transformare in interes personal, rezultatul transformarii sa conste dintr-o parodie sau o caricatura si sa nu fie de natura sa creeze confuzii intre opera originala si cea derivata, de asemenea modificarea sa fie impusa de scopul utilizarii permise de autor.

%(

C A P I T O L U L VI 4-1&6=043-31 D-3P45 50 D3 154OConform art. !! alin. ! din lege, 'drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renuntari sau instrainari). 1ceasta dispozitie se afla in acord cu regula generala din materia drepturilor subiective, conform careia pot fi transmise doar drepturile patrimoniale, nu si cele morale. Deci, aceste din urma drepturi nu pot face obiectul unor contracte. 5nele dintre acestea pot fi transmise pentru cauza de moarte si anume dreptul la paternitatea operei si dreptul la inviolabilitatea ei, in timp ce altele, respectiv dreptul la retractare si dreptul la divulgare nu pot fi transmise nici prin mostenire. 4ransmiterea drepturilor acolo unde este posibila se poate realiza pe cale contractuala si pe cale succesorala.

!. "ransmiterea contractuala a dreptului de autor

Calea contractuala a transmiterii drepturilor de autor este deschisa doar celor patrimoniale si presupune incheierea unor contracte si anume: contractul de editare, de reprezentare publica, de folosire a unei opere intr-un film, de difuzare a unei opere prin radio si televiziune si cel de inchiriere. 4oate aceste contracte sunt consensuale, bilaterale, au un caracter pneros, sunt intuitu personae si imbraca forma scrisa conform legii ca o conditie de proba 8ad probationem9 si nu ca una de validitate 8ad validitatem9. Capacitatea autorului la incheierea unor asemenea contracte este reglementata prin prevederile dreptului comun. Obiectul contractului poate consta fie din opere terminate, bine individualizate, fie din opere viitoare, caz in care contractul se numeste contract de comanda.

1. Contractul de comanda
1cest contract vizeaza in special nu opera in sine, ci activitatea de creatie a operei. 0n literatura de specialitate s-a scris ca din punct de vedere al obligatiilor autorului de a crea opera, contractul de comanda se circumscrie in sfera contractelor de executare de lucrari, in timp ce din punct de vedere al
%!

obligatiei autorului de a autoriza publicarea operei pe care o va realiza, acelasi contract poate fi privit ca unul de valorificare a dreptului de autor. Opera care face obiectul unui astfel de contract trebuie sa fie determinata sau cel putin determinabila. Drepturile si obligatiile partilor, ca de altfel si raspunderea acestora, trebuie de asemenea sa fie clar stabilite, in vederea evitarii situatiilor de natura a provoca diverse litigii. 1stfel, pe langa stipularea operei viitoare, trebuie inserate clauze privind termenul de predare si termenul de acceptare stabilit de beneficiar. Dupa realizarea operei, beneficiarul o poate accepta, o poate refuza sau poate solicita unele modificari care insa nu pot viza stilul artistului atat timp cat contractul a fost incheiat 'intuitu personae). De asemenea, contractele prin care se cesioneaza drepturile patrimoniale corespunzatoare privind dreptul de autor trebuie sa includa si clauze privind drepturile patrimoniale transmise, modalitatile de exploatare a operei, durata si intinderea cesiunii precum si remuneratia autorului. 0n lipsa unor astfel de clauze, contractul devine anulabil iar daca intre prestatia sa si cea a beneficiarului exista o disproportie vadita in defavoarea sa, autorul operei poate cere revizuirea contractului in intregine ori numai a clauzei respective.

7. Contractul de editare
0n temeiul contractului de editare, titularul dreptului de autor cedeaza editorului, in schimbul unei remuneratii, dreptul de reproducere si difuzare a unei opere. 5n astfel de contract poate imbraca forma unui contract de antrepriza atunci cand partile convin ca editorul sa faca reproducerea si eventual difuzarea operei pe cheltuiala sa. Contractul trebuie sa cuprinda clauze vizand durata cesiunii, caracterul exclusiv sau neexclusiv al acesteia, intinderea ei teritoriala, cuantumul remuneratiei ce revine autorului, numarul de exemplare ce revin gratuit autorului, termenul de aparitie si difuzare a fiecarei editii sau tira2, termenul de predare catre autor a originalului operei si procedura de control a numarului de exemplare scoase. Cesiunea neexclusiva nu transfera total si definitiv dreptul de autor. 0n cazul unei noi editii, autorul are dreptul sa imbunatateasca opera ori sa o modifice, fara insa a putea schimba caracterul acesteia ori mari esential costurile editorului. a randul sau, editorul are obligatia de a cere consimtamantul autorului operei pentru cedarea dreptului de editare catre alta persoana si de a-i inapoia
%%

la termenul stipulat in contract originalul operei, ilustratiile si celelalte documente primite de la autor. 0n lipsa unor clauze contrare, contractul de editare inceteaza dupa implinirea termenului convenit sau dupa epuizarea ultimei editii, respectiv cand exemplarele vandute reprezinta mai putin de *(? din numarul total editat si intotdeauna, cand este sub !((.

C. Contractul de prezentare in public a unei opere

0n temeiul unui astfel de contract, in calitate de cedent, titularul dreptului de autor transmite cesionarului dreptul de a reprezenta ori de a executa in public o opera actuala sau viitoare, in schimbul unei remuneratii. Cu alte cuvinte, autorul cedeaza dreptul de comunicare a operei catre public. Clauzele contractuale trebuie sa vizeze durata cesiunii sau numarul de reprezentatii, data primei reprezentari, remuneratia autorului si caracterul exclusiv sau neexclusiv al cesiunii. Obiectul contractului poate fi cedat de catre cesionar doar cu consimtamantul titularului dreptului de autor in calitate de cedent. Cesionarul are urmatoarele obligatii: sa asigure conditiile tehnice pentru reprezentarea operei, sa permita autorului controlul modului in care se realizeaza obiectul contractului si sa ii trimita acestuia programul, afisele si situatia incasarilor cel putin o data pe an. 0n lipsa unor clauze contrare, contractul poate fi desfiintat in caz de neexcutare ori daca reprezentarile au fost intrerupte doi ani consecutivi, cedentul putand cere daune pentru neexecutare si pastra remuneratia primita.

D. Contractul de inc#iriere
0n temeiul contractului de inchiriere a unei opere, autorul se obliga sa permita, pe o perioada determinata, folosinta a cel putin un exemplar al operei sale, in original sau copie, in schimbul unei remuneratii. 1utorul pastreaza dreptul de autor asupra operei inchiriate, cu exceptia dreptului de difuzare, daca nu s-a convenit altfel. 1cest contract este guvernat de dispozitiile de drept comun privind contractul de locatiune.

%"

%. "ransmiterea succesorala a dreptului de autor

4oate drepturile de autor pot fi transmise pe cale succesorala, legala sau testamentara, pe o perioada de +( de ani. ipsa mostenitorilor face ca exercitiul acestor drepturi sa revina organismului de gestiune colectiva mandatat in timpul vietii de catre autorul operei, iar in lipsa unei atare manifestari de vointa, exercitiul drepturilor revine organismului cu cel mai mare numar de membri din acel domeniu de creatie. Operele anonime sau publicate sub pseudonim sunt prote2ate timp de +( de ani de la aducerea lor la cunostinta publica. a operele realizate in colaborare calculul perioadei de protectie se socoteste de la data mortii ultimului coautor, iar in cazul operelor postume, publicate dupa +( de ani de la deces, persoana care aduce opera la cunostinta publica pentru prima data va beneficia timp de %* de ani de protectia drepturilor patrimoniale.

%.

C A P I T O L U L VII D-3P45-0 3 CO&3A3 D-3P45 50 D3 154O-. 1P1-1-31 D-3P45 50 D3 154O- 60 1 D-3P45-0 O- CO&3A3 1C364O-1 P-0& =0B O1C3 B5-0D0C3 !. Drepturile cone e dreptului de autor
egea nr. #/!,,$ reglementeaza drepturile conexe dreptului de autor atat distinct in cadrul titlului 00, intitulat 'Drepturile conexe dreptului de autor) cat si prin alte prevederi ale sale. Drepturile conexe dreptului de autor constau din totalitatea prerogativelor morale si patrimoniale recunoscute de lege unor categorii de persoane fizice si 2uridice, care desfasoara activitati adiacente, indispensabile activitatii de creatie, prin care se realizeaza aducerea la cunostinta publica a operelor. Datorita legaturii lor stranse cu drepturile de autor, drepturile conexe se bucura de aceeasi protectie 2uridica, singura conditie fiind aceea de a nu afecta sub nici o forma drepturile autorilor. 3le pot fi transmise, in tot sau in parte, potrivit dispozitiilor dreptului comun si pot face obiectul unei cesiuni exclusive sau neexclusive. Conform legii, drepturile conexe se realizeaza prin fixarea operelor constand din incorporarea de coduri, sunete, imagini ori de sunete si imagini sau de reprezentari numerice ale acestora, pe orice suport material, chiar electronic, care permite perceperea, reproducerea ori comunicarea lor intr-un mod oarecare. egea recunoaste si acorda protectie unui numar de trei categorii de persoane ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor si anume: - artistii interpreti si e ecutanti, pentru propriile lor interpretari sau executii; - producatorii de inregistrari sonore, pentru propriile lor inregistrari; - organismele de radiodifuziune si de televiziune pentru propriile lor emisiuni. Cu privire la primele doua categorii de titulari de drepturi conexe dreptului de autor, pe langa dispozitiile cuprinse in capitolele ce le sunt destinate expres, legea contine si un capitol cu dispozitii comune atat pentru autori cat si pentru artisti si producatori.
%*

%. Apararea drepturilor de autor si a drepturilor cone e acestora prin mijloace juridice

Drepturile de autor si drepturile conexe acestora sunt ocrotite prin mi2loace de drept administrativ, de drept civil si de drept procesual civil, precum si prin mi2loace de drept penal si de drept procesual penal.

1. Apararea drepturilor de autor si a drepturilor cone e acestora prin mijloace de drept administrativ
egea prevede in art. !%", ca titularii dreptului de autor si cei ai drepturilor conexe acestora, pot sa isi exercite drepturile in mod personal si, la cereaa lor, 'prin organismele de gestiune colectiva) atunci cand acestea, prin natura lor se preteaza la un mod de exploatare 'ce face imposibila autorizarea individuala) si sunt posibil de gestionare doar in colectiv. 0n continuare, legea dispune ca in ceea ce priveste natura si regimul 2uridic general al organismelor de gestiune colectiva, acestea sunt 'persoane 2uridice constituite prin libera asociere, care au ca obiect de activitate, in principal, colectarea si repartizarea drepturilor a caror gestiune le este incredintata de catre titulari). 1cestea sunt supuse 'reglementarilor privind asociatiile fara scop lucrativ si pot dobandi personalitate 2uridica, in conditiile legii, cu avizul Oficiului -oman pentru Drepturile de 1utor). 3le sunt infiintate direct de titularii dreptului de autor si a drepturilor conexe acestora precum autorii, artistii interpreti sau executanti, producatorii, organismele de radioteleviziune si alti titulari ai drepturilor mentionate si actioneaza in limitele mandatului incredintat si in temeiul statutului adoptat, in conditiile legii. Conform art. !%, alin. " din lege, orice titular al dreptului de autor sau al drepturilor conexe acestora, poate incredinta prin contract exercitiul drepturilor sale unui organism de gestiune colectiva, daca gestiunea categoriei de drepturi in cauza intra in activitatea sa statutara. a nivel national, potrivit art. !"+ din lege, fiinteaza Oficiul -oman pentru Drepturile de 1utor, ca organ de specialitate in subordinea @uvernului, cu competenta generala in materia dreptului de autor. 3l constituie 'autoritatea unica pe teritoriul -omaniei in ceea ce priveste evidenta, observarea si controlul aplicarii legislatiei in domeniul dreptului de autor si al drepturilor conexe>) si este condus de un director general care alaturi de un corp format din %( de arbitri 2uristi, sunt numiti de @uvern. Organizarea si functionarea oficiului se realizeaza in baza unui -egulament aprobat de @uvern iar atributiile sale sunt reglementate prin legea nr. #/!,,$.
%$

0n cadrul raspunderii administrative astfel instituite, doctrina a subliniat ca putem vorbi despre trei mari categorii de ilicit administrativ, respectiv ilicitul administrativ propriu-zis, ilicitul contraventional si ilicitul cauzator de pagube materiale si morale, care atrag implicit forme de sanctionare specifice fiecarui caz in parte.

7. Apararea drepturilor de autor si a drepturilor cone e acestora prin mijloace de drept civil si de drept procesual civil
1rt. !", din lege, dispune ca, incalcarea drepturilor recunoscute si garantate in cuprinsul ei, atrage si raspunderea civila, dupa care face, facand in unele trimiteri la texte de drept procesual civil. 1stfel, se stipuleaza ca titularii dreptului de autor si a drepturile conexe acestora, incalcate in orice mod, pot sa se adreseze, pentru recunoasterea lor, pentru constatarea incalcarilor acestora si pentru repararea pre2udicilor suferite, dupa caz, fie instantelor de 2udecata, fie altor organisme comptente. De asemenea, este reglementat un set de masuri de natura de a preveni producerea unor pagube iminente, sau asigurarea repararii celor de2a cauzate titualrilor unor drepturi de autor sau a unor drepturi conexe acestora.

C. Apararea dreptului de autor si a drepturilor cone e dreptului de autor prin mijloace de drept penal si de drept procesual penal
egea nr. #/!,,$ cuprinde reglementari ce incrimineaza o serie de fapte ce aduc atingere drepturilor de autor si drepturilor conexe acestora, constituind un instrument eficient in lupta impotriva nenumaratelor incalcari ale drepturilor creatorilor si a altor realizatori in domeniu. 1stfel, prin art. !.(-!." sunt reglementate un numar total de "( de infractiuni care incrimineaza o sfera larga de fapte prin care pot fi incalcate drepturile de autor si drepturile conexe acestora. 4extele incriminatorii mentionate consacra caracterul subsidiar al infractiunilor reglementate, dispunand ca faptele respective se vor pedepsi in limitele prevazute in cazul fiecareia dintre ele 'numai daca nu constituie o infractiune mai grava).

%+

C A P I T O L U L VIII 0&C3&401 7-3C341-1 !. Definitia inventiei brevetabile si reglementarea acesteia

Cunoscuta in limba2ul popular ca o scornire de lucruri inexistente pana la acea data, inventia poate fi definita ca fiind realizarea, crearea cu titlu de noutate a unui produs, a unei tehnici, a unei metode. 1ctul normativ de baza ce reglementeaza in legislatia romaneasca inventia brevetabila, il constituie egea nr. $./!! octombrie !,,,, republicata, privind brevetele de inventii. a aceasta se adauga -egulamentul de aplicare al legii, aprobat prin Dotararea de @uvern nr. !*%/%+ martie !,,%, cu modificarile ulterioare. Conform art. + alin. ! din lege, pentru a fi brevetabila, inventia trebuie sa fie noua, sa rezulte dintr-o activitate inventativa si sa fie susceptibila de aplicare industriala. 1ceste conditii trebuiesc indeplinite cumulativ. Obiectul inventiei poate consta dintr-un produs, un procedeu, o metoda tehnica, un soi de planta, un hibrid, o noua rasa de animale, un element izolat al corpului uman. 0n cazul soiurilor de plante, a hibrizilor si a raselor de animale, legea cere ca inventiile sa fie noi, distincte, omogene si stabile.

%. Conditiile necesare brevetarii unei inventii

1sa cum s-a mai aratat, pentru a fi brevetabila, o inventie trebuie sa fie noua, sa constituie o activitate inventiva si sa aibe aplicabilitate industriala. Conditia noutatii inventiei este absoluta, legea nepermitand nici un fel de exceptii. Pentru a fi noua, inventia trebuie sa nu fi fost facuta publica, inclusiv la nivel mondial, anterior datei depunerii cererii de brevetare, intr-un mod de natura sa permita reproducerea ei de catre un tert. 0n situatia in care inventia a fost publicata, ea nu mai este noua iar faptele care au condus la cunoasterea sa se numesc anterioritati si sunt distinctive de noutate. Pentru a fi caracterizate ca atare, anterioritatile trebuie sa fie certe, suficiente, omogene sau compacte si publice.

%#

1cestea se pot manifesta sub forma divulgarii atunci cand publicarea inventiei se face de catre autorii ei ori pot consta din publicarea efectuata de terte persoane. Pentru ca inventia sa constituie o activitate inventiva, aceasta trebuie sa dea o solutie noua prin care sa se rezolve o problema specifica unui anumit domeniu. egea cere intrunirea cumulativa a unui numar de trei conditii si anume ca inventia sa nu rezulte din stadiul tehnicii, la data realizarii ei, activitatea inventiva sa fie considerata ca o necesitate asteptata de stadiul tehnicii, iar specialistii in materie sa nu poata rezolva problema asa cum o rezolva inventia. 0n fine, aplicabilitatea industriala a inventiei, presupune ca aceasta sa fie susceptibila de a fi realizata si exploatata industrial respectiv sa priveasca rezolvarea unor probleme tehnice, sa aiba un obiect utilizabil, in cel putin un domeniu industrial, sa fie cunoscuta si sa poata fi reprodusa fara o alta activitate inventiva noua precum si sa nu contravina ordinii publice si bunelor moravuri.

". Clasificarea inventiilor

0nventiile sunt susceptibile de a fi clasificate in functie de mai multe criterii, dupa cum urmeaza: - dupa obiectul lor, pot fi inventii de produs, de procedeu, de metoda si de aplicatie noua; - dupa complexitate, pot fi inventii simple si complexe, respectiv cu o solutie sau cu doua ori mai multe solutii; - dupa momentul aplicarii, pot fi inventii prezente si viitoare; - dupa apartenenta, pot fi inventii proprii 8ale titularului de brevet9 si cesionate 8dobandite de la titular9; - dupa numarul autorilor, pot fi inventii individuale sau plurale, dupa cum sunt realizate de un singur autor sau in coautorat; - dupa obligatiile ce ii incumba inventatorului, pot fi inventii libere ; care ii apartin exclusiv si inventii de serviciu ; care sunt realizate la locul de munca, cu misiune inventiva, situatie in care inventatorul are o serie de obligatii fata de anga2ator.

%,

C A P I T O L U L IX P-OC3D5-1 D3 7-3C341-3 1 0&C3&400 OProcedura de brevetare a unei inventii se realizeaza in exclusivitate prin si de catre Oficiul de 6tat pentru 0nventii si =arci 8O60=9 care reprezinta singurul organism guvernamental de specialitate abilitat de 6tatul -oman sa asigure protectie in domeniul proprietatii industriale. Pe langa actele normative mentionate, O60= isi desfasoara activitatea si in conformitate cu prevederile conventiilor internationale la care -omania este parte, ca de exemplu: Conventia de la paris din !##" sau Conventia de la 6toc<holm din !,$+ pentru instituirea Organizatiei =ondiale a proprietatii 0ndustriale 8O=P09.

!. Constiurea depozitului reglementar al cererii si documentatia necesara brevetarii

Conform art. !. din lege, cererea de brevet de inventie continand datele de identificare a solicitantului, insotita de descrierea inventiei, de revendicari si, daca este cazul, de desene explicative, toate redactate in limba romana, se depune la O60= si constituie depozitul national reglementar. Cererea de brevet de inventie trebuie sa contina indicatii care sa permita stabilirea identitatii inventatorului. Depunerea cererii de brevet poate fi facuta de persoana indreptatita la acordarea brevetului, personal sau in orice mod prescris de regulamentul de aplicare a prezentei legi. 0n toate procedurile in fata O60= solicitantul este considerat a fi persoana indreptetita la acordarea brevetului. 5rmare aducerii la indeplinire a operatiei mentionate solicitantul dobandeste din momentul respectiv un drept de proprietate, denumit drept de prioritate de prim depozit pe care il poate opune oricarui tert care solicita ulterior brevetarea aceleiasi inventii. Cererea trebuie sa se refere la o singura inventie, chiar daca este vorba de una complexa. Daca sunt mai multe inventii, cererea trebuie divizata. Datele de identificare ale solicitantului trebuie precizate corect si clar in cererea de brevet de inventie, acestea avand rolul, pe de o parte, de a face accesibila comunicarea cu O60=, iar, pe de alta parte, de a asigura atribuirea corecta a documentului final.
"(

Descrierea inventiei este elementul de baza al depozitului reglementar si are un caracter 2uridic, tehnic si economic. Descrierea trebuie astfel realizata incat sa prezinte clar inventia, sa evidentieze noutatea acesteia, activitatea inventiva si posibilitatea aplicarii in industrie sau agricultura. Caracterul 2uridic al descrierii rezida din faptul ca prin inregistrarea la O60= alaturi de cererea de brevet de inventie se obtine dreptul de prioritate de prim depozit precum si din aceea ca poate constitui o baza de discutii in cazul litigiilor de paternitate sau de contafacere. Caracterul tehnic al descrierii rezulta din faptul ca aceasta trebuie realizata de asa maniera incat executarea inventiei de catre specialisti sa fie posibila pe baza ei si sa explice fara echivoc contributia autorului la solutionarea problemei tehnice propuse. Caracterul economic deriva din aceea ca descrierea inventiei, prin capitolul '-evendicari), stabileste intinderea protectiei acordate si pe baza acesteia se negociaza incheierea contractelor economice de valorificare a inventiei in plan intern si international. Pe aceeasi baza este calculata si recompensa legala acordata autorului inventiei. 4extul descrierii inventiei cuprinde capitole ce au ca obiect: titlul inventiei, precizarea domeniului tehnic in care aceasta poate fi folosita; prezentarea stadiului cunoscut al tehnicii in problema data; prezentarea generala a solutiei tehnice a inventiei, cu indicarea mi2loacelor care elimina dezavanta2ele solutiilor tehnice cunoscute; prezentarea conditiei de aplicabilitate industriala, revendicari, desene explicative. De asemenea, cererea de brevet de inventie trebuie insotita si de o serie de alte documente care nu conditioneaza data depozitului si anume; rezumatul inventiei, actul de prioritate; dovada de plata a taxei de inregistrare si examinare; autorizatia privind dreptul la invocarea unei prioritati, declararea inventatorilor; actul de transmitere a dreptului la eliberarea brevetului de inventie; certificatul depunerii microorganismelor.

%. $nregistrarea cererii de brevet de inventie si a documentatiei aferente la OS$%

Conform art. !* din egea nr. $./!,,! cererea de brevet de inventie se inregistreaza la O60= cu conditia sa contina urmatoarele elemente: solicitarea explicita sau implicita a acordarii unui brevet de inventie, datele exacte de identificare a solicitantului, descrierea inventiei. 0n cazul in care lipseste o parte a descrierii, in scopul atribuirii datei de depozit, aceasta poate fi depusa ulterior, data de depozit fiind data la care aceasta parte a fost depusa si la care taxa pentru inregistrarea acestei parti a fost platita.
"!

-evendicarile si desenele privind inventia pot fi depuse si mai tarziu, respectiv in termen de doua luni de la data de depozit a cererii de brevet, cu plata taxei legale. Cererea de brevet de inventie se inscrie in -egistrul &ational al cererilor de brevet depuse si, potrivit legii speciale, devine publica numai dupa publicarea in 7uletinul Oficial de Proprietate 0ndustriala. 0nregistrarea se face in ordinea primirii cererilor, acest aspect prezentand o importanta deosebita in caz de conflict de interese. Cererile primite in zile de sarbatoare legala sau de repaos saptamanal, se inregistreaza in prima zi lucratoare, la prima ora. Pe cerere se mentioneaza anul, luna, ziua si ora primirii ei. Data de inregistrare a cererii de brevet la registratura O60=, constituie data de depozit reglementar. Din acest moment se produc si efectele fata de terti. Conventia de la Paris facand referire la depozitul reglementar subliniaza ca acesta este constituit in baza legilor nationale de brevete. 1cordurile internationale ulterioare, respectiv cele de la ibreville si usa<a prevad ca depozitul reglementar se realizeaza in baza normelor tratatelor si nu ale vreunei legi nationale. Depozitul originar mai poarta si denumirea de prim depozit reglementar. Pe baza acestuia se pot realiza depozite succesive in statele interesate de obtinerea de brevete paralele sau drepturi paralele, denumite si depozite ulterioare. Potrivit art. !* alin. ultim din lege, 'in cazul cererii internationale de brevet sau a cererii de brevet european, data de depozit este data care rezulta din tratatele si conventiile internationale la care -omania este parte si aceasta data se inscrie in -egistrul national al cererilor de brevet depuse). 0nventiile de importanta tehnica si economica mica nu sunt supuse inregistrarii, nefiind practic posibil sa fie examinate toate temele de cercetare si proiectare realizate. &ecesitatea inregistrarii inventiilor care se preteaza la asa ceva este data de urmatoarele motive: brevetul confera titularului sau un drept exclusiv de folosire a inventiei pe teritoriul -omaniei si obliga tertii straini sa obtina brevete in -omania sau alte tari pentru noua solutie tehnica; - obtinerea de brevete constituie un stimulent atat din punct de vedere moral cat si din punct de vedere material pentru promovarea creatiei stiintifice si tehnice.

"%

". &ublicarea cererii de brevet de inventie

Publicarea cererii de brevet de inventie are rolul de a face cunoscut publicului inventia supusa brevetarii, inlesnindu-se astfel si realizarea de contracte de valorificare a acesteia intre inventator si terii interesati. Conform legii, publicarea inventiei trebuie facuta in termen de !# luni de la data constituirii depozitului national reglementar. Cu aprobarea titularului brevetului de inventie sau la solicitarea scrisa expresa a acestuia, publicarea se poate face si intr-un termen mai scurt. O astfel de publicare se realizeaza fie prin depunerea cererii de brevet in sala de lectura a O60=, fie prin tiparirea descrierii revendicarilor, inventiei. Publicarea cererii de brevetare, poate fi insotita de un raport de documentare ce contine materialele documentare colectate din studiul tehnicii care se intocmeste de O60= si se publica doar daca au fost platite taxele aferente, s-a aplicat o data de depozit reglementar, iar cererea nu a fost retrasa ori respinsa. 0ntrucat nu este conditionata de un termen, publicarea raportului se poate face si ulterior publicarii cererii. Eaza publicarii cererii de brevetare este exceptata in cazul inventiilor din cadrul armatei care sunt considerate secrete militare precum si in cazul celorlalte inventii carora li s-a atribuit caracterul secret de catre institutii de stat precum =inisterul de 0nterne, =.1.&, 6.-.0. s.a.

""