UNIVERSITATEA PETRE ANDREI IASI FACULTATEA DE DREPT

REFERAT
CONTRACTUL DE KNOW-HOW

Popa Iulian ANUL IV

Definitie si trasaturi caracteristice: Know-how-ul reprezinta un ansamblu de cunostiinte tehnice nebrevetate si transmisibile, necesare pentru fabricarea unui produs sau elaborarea unui procedeu. Know-how-ul se individualizeaza prin noutate, secret, complexitate si dinamism. Elementele know-how-ului, dupa cum indeplinesc sau nu conditia de noutate, pot fi brevetabile sau nebrevetabile, dar know-how-ul nu se breveteaza pentru a evita divulgarea.Valorile cunostiintelor tehnice nebrevetate este determinata de pastrarea secretului. Caracterul confidential al know-how-ului se asigura de catre detinator prin masuri care privesc atat personalul , cat si tertele persoane. Noutatea se apreciaza in raport cu nivelul cunostiintelor beneficiarului si nu cu stadiul tehnicii. Noutatea este relativa si subiectiva , avand valoare prin eficacitatea si utilitatea rezultatului. Secretul se refera la faptul ca valoarea cunostiintelor tehnice nebrevetate este determinata de pastrarea secretului. Caracterul confidential al know-how-ului se asigura de catre detinator. Complexitatea priveste elementele componente ale know-how-ului, care au caracter complex, concretizandu-se in forme variate. Dinamismul intervine ca urmare a rezultatului cercetarii industriale, iar continutul know-how-ului este in continua transformare. Delimitarea fata de secretul de fabrica: Legea nr.11/1991 privind concurenta neloiala defineste, in art. 11 lit.b, notiunea de secret comercial ca fiind informatia care, in totalitate sau in conexare exacta a elementelor acesteia nu este in general cunoscuta sau nu este usor accesibila persoanelor din mediul care se ocupa in mod obisnuit cu acest gen de informatie si care dobandeste o valoare comerciala prin faptul ca este secreta, iar detinatorul a luat masuri rezonabile, tinand seama de circumstante, pentru a fi mentinuta in regim secret, protectia secretului comercial opereaza atat timp cat conditiile enuntate anterior sunt indeplinite. Acelas articol , la lit. A, arata ca este contrara uzantelor comerciale cinstite utilizarea in mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant prin practici de genul neexecutarii unilaterale a contractului sau utilizarii unor proceduri neloiale, abuzuri de incredere, incitari la delict si achizitionari de secrete comerciale de catre tertii care cunosteau ca respectiva achizitie implica astfel de practici, de natura sa afecteze pozitia comerciantilor concurenti pe piata.

n doctrina, secretele de fabrica sunt definite ca mijloace de fabricatie avand un caracter industrial si secret, nefiind protejate de lege, cu o noutate relativa dar explaotate industrial. Pentru a ne afla in fata unui secret de fabrica, informatia respectiva trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: informatia trebuie sa fie tehnica ( formula, un procedeu, un desen, un proiect, etc.), comerciala ( continutul unor negocieri, oferte, contracte, indicatori financiari, etc.), sau administrativa ( listele cu date de contact ale clientilor). informatia sa fie exploatata industrial i susceptibila de a fi transmisa catre terti. informatia trebuie sa fie secreta (confidentiala) aceasta conditie este indeplinita chiar daca informatia este cunoscuta si folosita de mai multe interprinderi, atat timp cat ea pastreaza secretul cu privire la folosirea ei , inclusiv unele fata de altele. Asa cum se observa , secretul de fabrica se deosebeste de know-how in primul rand prin aceea ca informatia respectiva nu easte de natura a conferi un caracter mai competitiv interprinderii care o detine, reducand costurile si optimizand productia ( caracteristici ce tin de esenta knowhow-ului).In plus, know-how-ul poate fi regasit pe tot parcursul procesului industrial, de la selectionarea materiilor prime si materialelor pana la distributia produselor produselor finite, in timp ce secretul se fabrica pote exista in procesul de fabricatie ca si formula sau tehnica legata de acest proces. Delimitarea fata de asistenta tehnica : Asistenta tehnica consta in acordarea unui sprijin tehnic, prin personalul propriu, personalului altei intreprinderi, in vederea punerii in functiune a obiectului unei inventii ( dobandit printr-un contract de cesiune sau licenta) sau punerii in aplicare a unor tehnici ce alcatuiesc obiectul unui know-how. In general, se constata ca inexistenta unei clauze privind asistenta tehnica intr-un contract de cesiune brevet,de licenta sau de transmitere de know-how echivaleaza cu inexistenta acestei obligatii, cu exceptia situatiilor in care acordarea asistentei tehnice este indispensabila exploatarii obiectului contractului. Daca insa o asemenea clauza exista, ea trebuie sa cuprinda dispozitii clare cu privire la continutul obligatiei de acordare a asistentei tehnice, a modalitatilor de executare si duratei sale. Delimitarea fata de interventia brevetata: Know-how-ul este un pachet de informatii si cunostiinte tehnice, nebrevetabile sau brevetabile, dar niciodata brevetate.De cele mai multe ori, prin contractele prin care se transmit drepturile asupra unui brevet se transmit si solutiile tehnice de exploatare optima a obiectului inventiei ( know-how-ul rezultata dintr-o experienta dobandita si transmisibila). Cu toate acestea, exista posibilitatea transmiterii ansamblului de cunostiinte tehnice ce alcatuieste know-how-ul si separat printr-un contract care nu include si drepturi protejate de brevet.

Conditiile de valabilitate a contractului: Pentru incheiere valabila a contractului know-how este necesara existenta conditiilor generale de valabilitate a contractelor prevazute in art.948 Cod civil ( consimtamantul partilor, capacitatea, cauza licita a obligatiei contractuale, obiectivul contracului). In legatura cu obiectul acestui contract, trebuie facuta precizarea ca el este destul de greu de identificat.Pentru a putea stabili cu exactitate intinderea dreptului si obligatilor partilor unui contract de know-ow este necesara descrierea cu exactitate in cuprinsul contractului sau intrun document anexat a informatiilor si cunostiintelor nebrevetabile sau brevetabile, dar nebrevetate, precum si determinarea produsului sau serviciului la care aceste informatii si cunostiinte se aplica, in scopul producerii sau al explaotarii lor.

Caracteristicile juridice.Forma contractului: Contractul know-how este un contract consensual atata vreme cat se incheie valabil prin simplul acord de vointa al partilor , sinalagmatic, cu titlu oneros, generator de drepturi de creanta, cu executare succesiva sau imediata, nenumit, principal. In legatura cu forma contractului know-how, intrucat nu exista reglementari legale speciale cu privire la acest contract, partile sunt cele care hotarasc in ce forma isis exprima acordul de vointa.Consideram, totusi, ca sarcina probei privind existenta si intinderea know-how-ului este mult mai usurata de existenta unui inscris care sa constate acordul de vointa, precum si de existenta unui suport scris de transmitere a informatiilor si cunostiintelor care alcatuiesc know-how-ul. Efectele contractului know-how. Obligatiile furnizorului: Din contractul de know-how se nasc in sarcinile furnizorului urmatoarele obligatii: 1. Obligatia de comunicare a know-how-ului. Este o obligatie de a face care se executa prin comunicarea know-how-ului catre beneficiar, fie intr-o forma tangibila,fie intr-o forma intangibila. 2. Obligatia de comunicare a perfectionarilor. Este de la sine inteles ca , in situatia in care partile ( furnizorul si beneficiarul) stipuleaza expres in conventia lor ca in sarcina furnizorului cade si obligatia de a comunica comunica catre beneficiar dezvoltarea si perfectionarea know-how-ului, ulterioare incheierii conventiei, furnizorul, in executarea contractului , va comunica beneficiarului si toate imbunatatirile aduse know-how-ului care face obiectul contractului respectiv. Problema existentei sau inexistentei acestei obligatiuni se pune doar in situatia in care in contract nu exista nici o clauza in acest sens. In doctrina s-a exprimat opinia ca, in ipoteza enuntata mai sus, obligatia de transmitere a know-how-ului nu implica si transmiterea perfectionarilor aduse ulterior incheierii contractului.

Intr-o alta opinie, o asemenea clauza de comunicare a perfectionarilor este considerata de natura contractului de know-how.Potrivit acestei opinii, chiar daca in contract nu exista o clauza expresa in acest sens, prin incheierea contractului se naste in sarcina furnizorului, alaturi de obligatia de comunicare a know-how-ului, si obligatia de comunicare a imbunatatirilor si perfectionarilor ulterioare. 3.Obligatia de garantie pentru vicii. In legatura cu aceasta obligatie se pune problema daca furnizorul know-how-ului este tinut sa raspunda fata de beneficiar in situatia in care ansamblul cunostiintelor transmise nu produc efectul scontat, efectul pe care l-a avut in vedere beneficiarul atunci cand a negociat si a incheiat contractul. O instanta de judecata investita cu solutionarea unui asemenea litigiu va trebui sa analizeze clauzele contractuale, sa extraga vointa interna a partilor si acolo unde sunt detaliate mijloacele si efectele care trebuie sa se produca in raport de aceste mijloace, iar aceste efecte nu s-au produs ca urmare a unor vicii de conceptie,poate sa angajeze raspunderea contractuala pentru vicii a furnizorului. Sarcina de a proba existenta unui viciu de conceptie apartine in mod evident beneficiarului. In ceea ce priveste neproducerea efectelor scontate in urma aplicarii know-how-ului transmis ( nu s-au redus costurile, nu a crescut profitul etc.), acest fapt nu poate constitui temei pentru invocarea de catre beneficiar a raspunderii pentru vicii ascunse a furnizorului. 4.Obligatia de exclusivitate: Prin contractul de know-how, furnizorul isi poate asuma obligatia de a nu mai comunica si altor persoane know-how-ul care constituie obiectul contractului, astfel incat, beneficiarul sa fie singura persoana care sa utilizeze cunostiintele ce alcatuiesc know-how-ul respectiv. Aceasta exclusivitatae poate fi generala sau poate privi un anumit teritoriu. Obligatiile beneficiarului : a.Obligatia de plata a pretului. Pretul pe care urmeaza sa il plateasca beneficiarul pentru know-how-ultransmis poate fi stabilit dupa cum urmeaza: * intr-o suma fixa,platita integral in momentul incheierii contrctului sau ulterior,in rate. * sub forma unor redevente, adica a unor sume de bani proportionale cu beneficiile realizate din exploatarea know-how-ului,sume care urmeaza sa fie platite periodic; o suma fixa, urmata de plata periodica a unor redevente. In cazul in care pretul nu este determinat, in contract se va preciza expres care este criteriul si modalitatea in care el va fi determinat ulterior, de catre parti sau, in caz de neintelegeri, de catre instanta de judecata.

b.Obligatia de pastrare a secretului. Cum legea nu protejeaza expres know-how-ul conferind titularului sau un drept real asupra acestui ansamblu de cunostinte,asa cum se intampla in cazul inventiilor , marcilor, desenelor si modelelor industriale, furnizorul know-how-ului, trebuie sa se protejeze singur, pe cale contractuala ,de eventualele incercari ale beneficiarului de a dezvalui know-how-ul unor terti.

Asadar,furnizorul know-how-ului se protejeaza introducand in contractul de know-how clauze prohibitive specifice(confidentialitate, neconcurenta, limitare a exploatarii in timp si spatiu).Aceste clauze sunt singurele care il obliga pe beneficiar,el putand fi sanctionat numai pe taram con tractual pentru divulgarea know-how-ului catre terti far acordul furnizorului. Mai mult decat atat, furnizorul poate impune, tot pe cale contractuala anumite masuri de siguranta ce trebuie luate de catre beneficiar, in timpul executiei contractului, astfel incat cunostiintele transmise sa nu ajunga publice si orice tert sa le poata folosi. Poate aparea si situatia in care un tert ajunga sa cunoasaca si sa foloseasca cunostiintele si elementele know-how-ului prin fortele si exeperienta proprie, caz in care beneficiarul knowhow-ului nu poate fi tras la raspundere si obligat la plata de daune interese pentru pentru nerespectarea obligatiilor contractuale. c. Obligatia de neconcurenta. Este vorba de o obligatie de a nu face asumata de beneficiar si nu de obligatia generala negativa de a nu face nimic de natura a aduce atingere unui drept real, intrucat furnizorul nu beneficiaza de un drept real exclusiv asupra continutului know-how-ului, drept care i-ar acorda toate garantiile necesare impotriva oricarei atingeri aduse de beneficiar sau terti. Incalcarea acestei obligatii contractuale poate determina rezilierea contractului cu plata de daune-interese catre furnizor, dar poate determina si angajarea raspunderii beneficiarului pentru concurenta neloiala. Incetarea contractului: Contractul inceteaza prin expirarea termenului stipulat sau prin reziliere. La incetarea contractului know-how-ul nefiind un drept privativ, informatiile comunicate pot fi folosite in mod liber. Totusi, pentru a preveni efectul ireversibil al transferului, uneori se stipuleaza o clauza, prin care se interzice utilizarea know-how-ului dupa incetarea contractului. Dar o asemenea clauza este restrictiva. Ea contravine libertatii de concurenta care este protejata prin reglementari interne si internationale.

Bibliografie: Gheorghe Gheorghiu, Adrian Tutuianu, Contracte comerciale speciale Ioan Macovei suport de curs