Referat Dreptul Concurentei

Într-o perioadă economică dificilă, caracterizată ca fiind una de criză,

supravieţuirea pe piaţă a devenit pentru mulţi comercianţi un scop, pentru a
cărui realizare sunt dispuşi să pună în luptă orice mijloace, chiar şi unele mai
puţin “ortodoxe”. Astfel, cumpărarea de secrete comerciale, fără
consimţământul deţinătorului legitim, răspândirea în piaţă de informaţii
mincinoase despre concurenţi sau despre produsele acestora, menite să inducă în
eroare şi să îndepărteze clientela, angajarea unor “oameni cheie” ai
competitorilor sunt doar câteva dintre practicile pe care unii comercianţi, deşi
cunosc sau, cel puţin, intuiesc că sunt nelegale, nu ezită să le utilizeze atunci
când interesele o cer.

Conform articolului 2 din Legea nr.11/1991 constituie concurență neloială

„practicile comerciale ale întreprinderii care contravin uzanțelor cinstite și
principiului general al bunei-credințe și care produc sau pot produce pagube
oricăror participanți la piață.”1

Așa cum putem observa din definiția legiuitorului, fapta de concurența

neloială are un cadru vast de aplicabilitate, practic orice practică ce
contravine principiului bunei-credințe între concurenții pe piața putând îmbrăca
această formă de conduită neloială. Prin reglementarea și sancționarea faptelor
ce pot constitui concurență neloială, legiuitorul încearcă protejarea a două
interese distincte, în principal cel al concurenților pe piață, iar în subsidiar cel al
consumatorilor.2

1
Art.2 din legea 11/1991 așa cum a fost modificat prin O.U.G.nr.12/2014
2
Valerică Lazăr, Concurența neloială.Răspunderea juridică pentru practicile anticoncurențiale din domeniul
economic și faptele abuzive de concurență comercială care se săvârșesc pe teritoriul României, editura
Universitară,București, 2008, p.230-231

1
ACTELE DE CONCURENŢĂ NELOIALĂ

Actul de concurenţă este orice act susceptibil de a favoriza desfacerea

produselor unei întreprinderi în detrimentul desfacerii produselor alteia. Actul de
concurenţă nu se poate situa şi în sfera altor activităţi economice, cum ar fi
aprovizionarea, organizarea publicităţii3.

Actul de concurenţa se poate exercita independent de orice avantaj personal

pentru autorul actului. El există, de asemenea, independent şi de faptul de a
constitui o piedică concretă,imediată sau viitoare, la desfacerea produselor uneia
din părţile în cauză.

Acest act nu presupune egalitatea de nivel economic a părţilor şi nici nu este

condiţionat de identitatea clientelei. Criteriul esenţial care deosebeşte actul de
concurenţă neloial de actul de concurenţă loial nu este scopul urmărit, ci
mijlocul întrebuinţat. Nu actul în sine este neloial,chiar dacă este cauzator de
prejudicii, ci folosirea de mijloace neaprobate. Legea româna privind
combaterea concurenţei neloiale, nr. 11/1991, defineşte concurenţa neloială ca
fiind orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea comercială
sau industrială.

Astfel, putem considera mijloace de concurenţă neloială: mijloacele de confuzie,

care pot purta asupra numelor şi firmelor comerciale, semnelor distinctive ale
produselor, prezentării exterioare a unui local comercial, imitării unui concurent;
mijloace de denigrare; mijloacele de dezorganizare internă a unei întreprinderi
concurente,prin divulgarea secretelor de fabrică, coruperea salariaţilor,
suprimarea semnelor distinctive ale mărfurilor, distrugerea publicităţii și a
mijloacele de dezorganizare generală a pieţei, prin reclama mincinoasă,
false indicaţii sau uzurpare de titluri şi calităţi, vânzare sub preţurile pieţei.

Legea româna, defineşte faptele pe care le considera acte de concurenţă neloială,

acestea fiind sancţionate cu amendă sau închisoare, în funcţie dacă
constituie infracţiune sau contravenţie. Potrivit legii, este considerată
infracţiune întrebuinţarea unei firme, unei embleme, unor denumiri speciale sau
a unor ambalaje de natură a produce confuzie cu cele folosite de altconcurent4.
Acest text se referă la crearea riscului de confuzie, care apare însă şi din
folosirea abuzivă a unor drepturi intelectuale aparţinând altora.

3
5 Eminescu Yolanda, “Concurența neleală”, editura Lumina Lex, București, 1995, pag. 39
4
Art. 5 din Legea nr. 11/1991.

2
O altă confuzie este creată şi de menţiuni lefalse privind brevetele de
invenţie, precum şi originea şi caracteristicile mărfurilor sauprovenienţa
lor, în scopul inducerii în eroare a celorlalţi comercianţi şi a beneficiarilor5.

Dat fiind că un mediu concurenţial cât mai curat este atât în interesul
consumatorilor, care vor beneficia de produse şi servicii de calitate, ca urmare a
liberei şi loialei concurențe, cât şi al comercianţilor, practicile de concurenţă
neloială au fost sancţionate încă din anul 1991, prin Legea 11 privind
combaterea concurenţei neloiale, care a suferit, de-a lungul timpului, numeroase
modificări şi completări.

Cea mai recentă modificare a intrat în vigoare la dată de 5 septembrie 2014 şi a

fost adusă prin Ordonanţa Guvenului nr. 12/2014, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I, nr. 586 din 6 august 2014.

Noua reglementare realizează o mai bună definire a practicilor comerciale

neloiale spre deosebire de reglementarea anterioară, care conţinea o definiţie
generală a concurenţei neloiale, ce putea consta în orice act sau fapt contrar
uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de comercializare a produselor, de
execuţie a lucrărilor, precum şi de efectuare a prestărilor de servicii.

OG 12/2014 structurează practicile de concurenţă neloială în trei mari categorii.

Astfel, constituie practici de concurenţă neloială şi, în consecinţă, sunt interzise:

– denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale, realizată prin

comunicarea ori răspândirea de către o întreprindere sau reprezentantul/angajatul
sau de informaţii care nu corespund realităţii despre activitatea unui concurent
sau despre produsele acestuia, de natură să îi lezeze interesele;

– deturnarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual

salariat/reprezentant al sau ori de către orice altă persoană prin folosirea unor
secrete comerciale, pentru care respectiva întreprindere a luat măsuri rezonabile
de asigurare a protecţiei acestora şi a căror dezvăluire poate dăuna intereselor
acelei întreprinderi;

– orice alte practici comerciale care contravin uzanţelor cinstite şi principiului

general al bunei-credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror
participanţi la piaţă.

5
Legea nr. 11/1991

3
De remarcat că ultima categorie este cea mai largă şi include orice practici
comerciale neloiale (evident, cu excepţia primelor două categorii, respectiv
denigrarea concurenţei şi deturnarea clientelei) însă, în cazul acesteia, legiuitorul
a prevăzut o condiţie suplimentară, respectiv că practicile în cauza să producă
efectiv sau să poată produce pagube, nu doar comercianţilor împotriva cărora
sunt îndreptate, ci oricăror participanţi la piaţă, deci inclusiv consumatorilor.

Sancţiunile aplicabile în cazul concurenţei neloiale

Autoritatea competentă să constate şi să sancţioneze practicile comerciale

neloiale rămâne Consiliul Concurenţei, care se poate sesiza din oficiu cu privire
la săvârşirea unor astfel de fapte sau poate fi sesizat de către persoane fizice sau
juridice, în măsura în care acestea justifică un interes legitim. Consiliul
Concurenţei va da curs sesizării primite de la persoane fizice sau juridice, numai
în măsură în care acestea furnizează elemente de proba în legătură atât cu
posibilă practică de concurenţă neloială, interesul legitim, cât şi cu riscul
producerii unui prejudiciu.

Pentru a fi sancţionate, actele de concurenţă neloială, constatate de către

Consiliu, trebuie să aibă un anume grad de pericol social. Astfel, noua
reglementare prevede posibilitatea ca, în măsură în care efectele unei practici de
concurenţă neloială sunt minore, Consiliul Concurenţei să decidă, motivat, că nu
se impune sancţionarea acesteia.

Practicile comerciale neloiale, săvârşite cu vinovăţie, constituie contravenţie şi

se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei, în cazul în care au fost
săvârşite de persoane juridice, şi cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei, în cazul
în care au fost săvârşite de persoane fizice. Individualizarea sancţiunii amenzii
se face de către Consiliul Concurenţei prin luarea în considerare a următoarelor
criterii: gravitatea faptei, efectele acesteia, precum şi sancţiunile primite în
ultimii 2 ani de către persoană fizică sau juridică în cauza.

De asemenea, pe lângă aplicarea sancţiunii amenzii, Consiliul Concurenţei poate

decide şi interzicerea practicilor de concurenţă neloială.

Deciziile Consiliului Concurenţei prin care se constată şi, după caz, se

sancţionează practicile de concurenţă neloială, rămase definitive, au caracter
probator cu privire la săvârşirea unei practici de concurenţă neloială, astfel că
pot fi folosite ca mijloc de probă într-o acţiune în despăgubiri, în cazul în care
practicile comerciale neloiale au produs un prejudiciu.

4
 Concluzii

O politică bine structurată şi pusă la punct în domeniul concurenţei devine

absolut necesară pentru ca agenţii economici, şi nu numai, se comportă, uneori,
într-o manieră care poate imperfecta mediul concurenţial dintr-o multitudine de
motive şi printr-o varietate de mecanisme.

Comercianţii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bună-credinţă, potrivit

uzanţelor cinstite, curespectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor
concurenţei loiale. Astfel, încălcarea acestordispoziţii atrage răspunderea
civilă, contravenţională ori penală, în condiţiile prezenţei legi