Sunteți pe pagina 1din 13

UNIVERSITATEA TRANSI LVANI A BRAOV

FACULTATEA DE DREPT
PROGRAMUL DE STUDIU DREPT











Dreptul proprietatii intelectuale -
marca




Profesor :
Gabor Dan Olimpiu





Autor:
Gabriela Dubangiu



BRAOV
2014

MARCA


1.Consideraii introductive. Ca obiect de proprietate industrial, marca face parte din
categoria semnelor distinctive, impunndu-se prin presiunea exercitat asupra pieii,
amplificat astzi prin posibilitile perfecionate de publicitate, ca un element important n
patrimoniul unei ntreprinderi. Ea este util pentru c permite consumatorilor s-i orienteze
preferinele spre un anumit produs sau serviciu. Ea poate deveni, prin alterarea funciilor sale
tradiionale i primejdioas, transformndu-se ntr-un instrument de monopol, prin
consolidarea artificial i excesiv a poziiei pe pia a unui anume productor care ajunge s
dicteze preul pieii pentru produsele sale printr-o publicitate agresiv i obsesiv.

Sediul materiei l constituie Legea nr.84 privind mrcile i indicaiile geografice care a
abrogat Legea nr. 28/1967 privind mrcile de fabric, de comer i de serviciu ce rmne un
moment de referin al legislaiei n domeniu pentru c a consacrat ca unic, sistemul
dobndirii dreptului la marc prin prioritatea de nregistrare. La Conveniile internaionale
evocate la invenii adugm n cazul mrcilor Aranjamentul de la Madrid ncheiat la 14 aprilie
1891 ratificat de Romnia prin decretul nr.1176/1968.

2.Natura juridic a mrcii, a constituit o problem teoretic, amplu dezbtut n doctrin
care fr a ajunge la un consens, calific marca ca fiind un bun mobil incorporal susceptibil
fa de toate celelalte obiecte de proprietate industrial de o protecie infinit prin rennoirea
succesiv a depozitului. Calificarea nu este una legal i uneori nici nu concord cu realitatea,
ntruct sunt contrazise prevederile art.472 Cod civil conform cruia bunurile sunt mobile
prin natura lor, sau prin determinarea legii. Practic, marca este considerat a constitui unul din
elementele incorporale ale fondului de comer destinat a atrage clientela n jurul unui serviciu
sau al unui produs ceea ce a condus n doctrin la opinia de a considera aceast categorie de
drepturi ca drepturi de clientel.

3. Definiia mrcii i caracterele ei . Marca este definit n art.3 ca fiind un semn
susceptibil de reprezentare grafic servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei
persoane fizice sau juridice de cele aparinnd altor persoane. Din chiar definiia legal a
mrcii se pot constata caracterele generale ale mrcii i anume :
- caracterul facultativ. Marca este n principiu facultativ, titularul avnd dreptul dar
nu i obligaia de a marca produsele sau serviciile sale oferite publicului, fr a i se
ngrdi posibilitatea de a-i valorifica produsele sau serviciile fr nici o marc.
Totui legiuitorul preocupat de garantarea calitii produselor i interesul
consumatorilor, a prevzut n acte normative de aplicare special, obligativitatea marcrii
anumitor produse de exemplu a bijuteriilor, pietrelor i metalelor preioase de
ctre Banca Naional. Aceast marcare nu poate fi asimilat cu o marc i deci nu se
contrazice caracterului facultativ al mrcii prin instituirea unei categorii distincte i anume
aceea a mrcii obligatorii reglementat n Legea nr.28/1967. Dispoziiile privitoare la marca
obligatorie, s-a susinut n doctrin, trebuie considerate abrogate implicit, ca fiind n
contradicie cu principiile ce guverneaz economia de pia;

- caracterul individual al mrcii . Dreptul la marc are n principiu un caracter individual.
El aparine aa cum reiese din chiar definiia mrcii, unei singure persoane fizice sau
juridice ceea ce nu exclude ns coproprietatea. Astfel art.14 prevede c nregistrarea unei
mrci poate fi cerut individual sau n comun de persoane fizice sau juridice consacrndu-
se astfel posibilitatea coproprietii asupra mrcii sub forma indiviziunii din dreptul
comun ;
- caracterul independenei mrcii fa de produsul sau serviciul marcat. Dac
ilicitatea produsului atrage n cazul inveniilor nulitatea brevetului, soluia nu este identic
n cazul mrcilor. Art.7 al Conveniei de la Paris prevede natura produsului pe care
trebuie s fie aplicat marca de fabric sau de comer nu poate n nici un caz s constituie
un obstacol la nregistrarea mrcii. De altfel art.8 al legii, transpunnd dispoziia
Conveniei de la Paris n legislaia naional prevede, c natura produselor sau serviciilor
pentru care se solicit nregistrarea mrcii nu constituie un obstacol la nregistrarea
acesteia. Aadar interdicia fabricrii unui anumit produs sau a comercializrii sale la un
anume moment i ntr-o anumit ar nu afecteaz validitatea mrcii.

4. Deosebirea dintre marc i alte semne distinctive. Definiia mrcii din art.3 ne permite
s deosebim marca de alte semne distinctive care au funcii de identificare i difereniere
asemntoare. Precizm de la nceput echivalena dintre firm i expresiile nume
comercial i denumire social acceptat de marea majoritate a autorilor. Astfel numele
comercial n nelesul Conveniei de la Paris nu nseamn altceva dect numele
comerciantului persoan fizic, respectiv denumirea societii comerciale i are aceeai
accepiune cu cel al firmei definit n art.30 din Legea nr.26/1990 a registrului comerului
republicat, potrivit cu care firma este numele sau, dup caz, denumirea sub care un
comerciant i exercit comerul i sub care semneaz.
Emblema este definit n art.30 al.2 din Legea registrului comerului ca fiind semnul
sau denumirea care deosebete un comerciant de altul de acelai gen. Att firma ct i
emblema au funcia de identificare a comerciantului pe cnd marca deosebete produsele sau
serviciile unei persoane fizice sau juridice de cele aparinnd altor persoane. Firma, emblema
ct i marca au ns aceleai condiii de validitate, adic trebuie s fie distinctive, disponibile
i licite. Dac firma nu poate fi nstrinat separat de fondul de comer, transmiterea mrcii i
a emblemei se poate face n principiu separat de fondul de comer. Firma are un caracter
obligatoriu n timp ce marca are un caracter facultativ; firma nu poate consta dect ntr-un
nume sau ntr-o denumire ; un comerciant nu poate avea dect o firm, dar poate avea mai
multe mrci ; firma este aprat mpotriva folosirii nelegitime de ctre un alt comerciant prin
intermediul aciunii n concuren neleal, n timp ce marca este protejat prin intermediul
aciunii n concuren neleal dar mai ales pe calea aciunii n contrafacere.

5. Semne susceptibile de a constitui mrci. Potrivit art.3 lit.a din lege pot constitui mrci,
semne distinctive cum ar fi : cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre,
elemente figurative, forme tridimensionale i n special forma produsului sau a ambalajului
su, combinaii de culori, precum i orice combinaie a acestor semne. Considerm necesar s
facem cteva precizri i anume : enumerarea semnelor distinctive este enuniativ i nu
limitativ din moment ce legiuitorul face precizarea cum ar fi enumerarea fiind susceptibil
deci de amendamente. Astfel de exemplu spre deosebire de Legea nr.28/1967 care meniona
expres mrcile sonore, legea actual nu face nici o referire la marca sonor care totui poate fi
nregistrat din moment ce ndeplinete condiia general impus tuturor semnelor distinctive
care, pot constitui mrci i anume aceea de a fi susceptibil de reprezentare grafic. De
asemenea, dei legea se refer la combinaii de culori nu nseamn c o culoare unic nu
poate constitui marc cu condiia de a fi suficient de distinctiv. De altfel Legea nr.28/1967
permitea alegerea ca marc a uneia sau mai multor culori dovedindu-se mai liberal n
enumerarea semnelor distinctive, dect actuala reglementare.

6. Funciile mrcii . Importana mrcii n cadrul unei economii de pia este conferit att de
informaia ct privete originea produselor pus la dispoziia consumatorului ct i de
complexitatea funciilor pe care aceasta le ndeplinete. Fr a fi expres consacrate n lege,
funciile mrcii au fost amplu analizate n doctrin.

- funcia de difereniere a produselor i serviciilor este din punct de vedere istoric
prima dintre aceste funcii, care a suferit ns prin integrarea sa n economia de pia, o
schimbare denumit n literatura de specialitate obiectivizare ntruct accentul se mut de
pe indicarea originii produselor marcate pe diferenierea produselor comercianilor ;
funcia de concuren. Individualiznd produsele unui anumit productor, marca este un
mijloc important de atragere a clientelei care i orienteaz alegerea ctre produse care i-au
ctigat o bun reputaie. Funcia de concuren este n strns corelare cu alte funcii ale
mrcii, precum cea de reclam, cea de organizare a pieii i cea de garanie a calitii ;

- funcia de garanie a calitii. Nu este consacrat legislativ i nu este sancionat
juridic.

Marca devine pentru consumator o garanie a unor caliti care recomand produsul
fapt ce stabilete, astfel cum s-a subliniat n literatur, o legtur moral ntre productor i
consumator. Dac se constat c productorul nu i-a respectat obligaia moral de meninere
a calitii produsului marcat, cumprtorul l sancioneaz orientndu-i preferinele spre
produsele altui productor.
Din funcia de garanie a calitii doctrina a dedus i o funcie de protecie a
consumatorului ;
- funcia de reclam relev n modul cel mai evident independena mrcii fa de
produs, ntruct o reclam bine condus transform marca ntr-un simbol direct legat
de reputaia unui produs, astfel nct cumprtorul este atras de marc i nu de
proveniena i calitatea produsului. Marca devenind un element autonom al succesului
comercial se dovedete a fi un mijloc ideal de nlesnire a identificrii de ctre
consumator a produselor pe care le prefer. O reclam adecvat constituie un
mecanism ce asigur o cretere a potenialului de vnzare ceea ce a fcut doctrina s
remarce lapidar c marca se vinde singur ;
- funcia de organizare a pieii este asigurat de marc, prin reglarea raportului pe
pia dintre cerere i ofert pentru un anumit produs, ceea ce face ca marca s devin
un instrument al marketingului, contribuind astfel n prognozarea cererii de bunuri i
servicii pentru anumite categorii de consumatori. Aceast aciune de organizare, s-a
artat n doctrin, s-a exercitat n special asupra distribuiei prin diminuarea rolului
distribuitorilor care au reacionat prompt prin crearea de mrci proprii sau prin
revendicarea exclusivitii distribuiei produsului comercializat sub o anumit marc.
Este un efect colateral negativ al mrcii asupra economiei de pia, ntruct monopolul
astfel instituit ngduie proliferarea artificial a mrcilor pentru acelai produs fr
existena real a unor diferenieri care s poat fi constatate obiectiv.
7. Categorii de mrci . Legea definete cteva categorii de mrci, doctrina identificnd
categorii suplimentare care se detaeaz ct privete regimul juridic sau aprecierea
eventualelor nclcri ale dreptului la marc. Acestea sunt :
marca individuala
marca notorie
marca colectiva
marca de certificare
marcile de fabrica si marcile de comert
marcile simple si marcile combinate

8. Condiii de fond ale proteciei mrcilor. nregistrarea unei mrci presupune respectarea
unor condiii pe care trebuie s le ntruneasc semnul susceptibil de a fi protejat ca marc:
- distinctivitatea
- disponibilitatea
- liceitatea

9. Procedura nregistrrii mrcilor. Organul competent s primeasc cererea de nregistrare
este Oficiul de Stat pentru Invenii i Mrci iar depunerea cererii se poate face direct i cu
confirmare de primire la registratura General a O.S.I.M., prin pot trimis recomandat cu
confirmare de primire. Cererile sunt nregistrate la O.S.I.M. n ordinea cronologic a primirii
lor menionndu-se anul, luna, ziua primirii.
Procedura administrativ de dobndire a dreptului la marc se declaneaz odat cu
formularea unei cereri de nregistrare a mrcii care poate fi fcut personal sau de ctre
mandatar n baza unei procuri. Procedura nregistrrii mrcilor cuprinde trei faze principale i
anume : depozitul reglementar al mrcii, examenul cererilor de nregistrare i nregistrarea
propriu zis.









Speta din domeniul dreptului proprietatii intelectuale
referitoare la marca

Dreptul proprietatii intelectuale. Inregistrarea cu rea credinta a unei marci. Anularea
inregistrarii

Inalta Curte de Casatie si Justitie

Data: 05-06-2009

Decizia nr. 6375 din 5 iunie 2009, Sectia civila si de proprietate intelectuala, Inalta
Curte de Casatie si Justitie

Existenta unor societati comerciale romanesti, care utilizeaza un nume comercial identic
si un semn identic cu functia de marca, promovat intr-o campanie publicitara pe
teritoriul tarii, nu putea fi ignorata de un comerciant de buna-credinta, care in mod
obisnuit este preocupat de a-si distinge printr-un semn propriu produsele si serviciile de
cele identice ori similare ale altor intreprinzatori si nu de a alege un semn care sa creeze
confuzie in randul consumatorilor.

Prin urmare, alegerea de catre o societate comerciala a aceluiasi semn pentru
inregistrarea sa ca marca pentru produse identice si similare nu poate fi rezultatul unei
simple coincidente, ci un act deliberat, prin care s-a urmarit cu rea-credinta sa profite de
cunoasterea acestuia in randul segmentului de public relevant, fapt ce duce la aplicarea
dispozitiilor art. 48 alin. (1) lit. c din Legea nr. 84/1998 si la anularea marcii astfel
inregistrata.

Prin sentinta civila nr.1358 din 23 octombrie 2007, Tribunalul Bucuresti, Sectia a IV-a
civila a admis in parte actiunea formulata de reclamantele S.C. ARCADA S.R.L. si S.C.
ARCADA COMPANY S.A. impotriva paratilor S.C. GALMOPAN S.A. si Oficiul de
Stat pentru Inventii si Marci - O.S.I.M., a dispus anularea marcii Arcada" inregistrata pe
numele primei parate, a respins cererea de obligare a O.S.I.M. privind publicarea
hotararii in B.O.P.I. si inscrierea mentiunii de anulare in Registrul National al Marcilor,
obligand-o totodata pe parata S.C. GALMOPAN S.A. la plata sumei de 12156 lei
cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele:

Reclamanta S.C. Arcada S.R.L. a fost infiintata in anul 1991 si desfasoara sub acest
nume comercial activitati legate de servicii de proiectare, executie, intretinere si
reparare de constructii civile si industriale, constructii de cladiri si lucrari de geniu,
drumuri, poduri si cai ferate, constructii hidrotehnice, lucrari de instalatii electrice,
servicii de alimentatie publica, morarit si panificatie, productie si comercializare de
marfuri alimentare, de patiserie, cofetarie, cereale, plante tehnice etc.

Reclamanta S.C. Arcadia Company S.A. a fost infiintata in anul 1994, iar din luna
octombrie 2004 desfasoara activitati de productie si comercializare de produse de
panificatie, de patiserie si alte produse alimentare.

Parata S.C. Galmopan S.A. este la randul sau o societate comerciala ce desfasoara
activitati in zona serviciilor de alimentatie publica, morarit, panificatie, productie si
comercializare de produse de panificatie, patiserie si alte produse alimentare.

In afara de faptul ca reclamantele au inclus in numele comercial sintagma Arcada",
acestea au si folosit pe o perioada indelungata respectiva denumire asociata produselor
si serviciilor lor, capatand notorietate si bucurandu-se astfel de o protectie independenta
de orice formalitate de inregistrare.

In atare situatie, inregistrarea de catre parata a marcii Arcada" s-a facut cu rea-credinta,
nu in scopul de a-si individualiza si distinge propriile produse, ci de a beneficia de
cunoasterea larga de catre publicul consumator a acestui nume.

Reaua-credinta rezulta cu atat mai mult cu cat cererea de inregistrare a marcii a fost
depusa de catre parata in plina campanie publicitara inceputa de reclamante in luna
octombrie 2004, campanie menita sa lanseze gama de produse de panificatie si alte
produse de patiserie prin reteaua de comercializare si transport propriu.

S-a mai aratat ca Arcada" este o denumire fantezista, neuzuala, distinctiva pentru
produsele carora se aplica, fiind usor de retinut si avand o rezonanta deosebita.

Inregistrarea de catre parat a aceleiasi denumiri ca marca nu poate constitui o simpla
coincidenta, ci un demers deliberat care se inscrie in afara regulilor bunei-credinte sau a
uzantelor cinstite intre comercianti.

In drept, tribunalul si-a intemeiat hotararea pe dispozitiile art. 23 din Legea nr.84/1998,
ale Legii nr.26/1990 si ale art.48 lit.c din Legea nr.84/1998.

Referitor la capetele de cerere respinse, tribunalul a aratat ca potrivit Regulii 32 alin. (5)
din H.G. nr.833/1998 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.84/1998,
hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila prin care titularul a fost decazut din
drepturile conferite de marca sau prin care marca a fost anulata se va comunica la
O.S.I.M. de catre persoana interesata, iar O.S.I.M. va publica hotararea in B.O.P.I. si va
face mentiune despre aceasta in Registrul National al Marcilor.

Prin decizia civila nr. 140 din 12 iunie 2008, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IX-a
civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala a respins ca nefondat apelul
declarat de catre parata S.C. Galmopan S.A. impotriva sentintei.

Pentru a decide astfel, curtea a retinut urmatoarele:

In ceea ce priveste competenta materiala a sectiei civile a tribunalului pentru
solutionarea prezentei cauze, exceptia invocata de parata este nefondata, deoarece in
cauza sunt aplicabile dispozitiile art.2 lit.b Cod procedura civila si art.34 alin. (2) din
Legea nr.304/2004.

Nefiind vorba despre un litigiu comercial, nici exceptia prematuritatii actiunii nu este
fondata, deoarece prevederile art.7201 Cod procedura civila, ce reglementeaza
procedura concilierii prealabile, sunt aplicabile doar cauzelor comerciale.

Nici parcurgerea procedurii administrative a opozitiei in fata O.S.I.M. sau rezultatul
acestei proceduri nu prezinta relevanta pentru promovarea unei cereri in anularea
inregistrarii marcii.

Pe fond, curtea de apel a retinut ca solutia primei instante este legala si temeinica.

Data fiind activitatea comerciala sustinute de reclamante in aceeasi arie geografica in
care isi desfasoara activitatea parata, in mod corect s-a stabilit reaua-credinta a paratei la
inregistrarea marcii, in sensul cunoasterii detinerii de catre reclamante a dreptului de
proprietate intelectuala asupra numelui comercial Arcada".

Acest argument este suficient pentru a se retine reaua-credinta a paratei, chiar si in
situatia in care s-ar aprecia ca notorietatea marcii Arcada" pentru zona judetului Galati
nu a fost indeajuns dovedita.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata S.C. Galmopan S.A. Galati, invocand
urmatoarele motive:

1.Exceptia de necompetenta materiala a sectiei civile a Tribunalului Bucuresti a
fost gresit respinsa, intrucat cererea avand ca obiect anularea inregistrarii marcii este
de natura comerciala, marca fiind componenta a fondului de comert; in plus, titularul
marcii este un comerciant, iar reclamantele sunt de asemenea societati comerciale.

Chiar daca in H.G. nr.833/1998 se prevede competenta sectiei civile a Tribunalului
Bucuresti, pentru considerente aratate, curtea de apel trebuia sa constate ca respectivul
act normativ nu poate adauga la lege conform art.125 alin. (3) din Constitutie si sa
admita exceptia necompetentei materiale a sectiei civile.

2. Exceptia inadmisibilitatii actiunii in raport de dispozitiile art.23 din Legea
nr.84/1998, a fost de asemenea gresit respinsa.

Redand textul de lege mentionat, recurenta sustine ca reclamantele aveau de ales intre a
formula opozitie sau actiune in anulare. Potrivit principiului electa una via, reclamantele
au facut opozitie, dar cererile lor au fost respinse ca tardive.

Cum impotriva deciziilor O.S.I.M. nu s-a formulat contestatie, prezenta actiune apare ca
fiind inadmisibila.
3. In raport de dispozitiile art.7201 Cod procedura civila si data fiind calificarea ca
litigiu comercial a pricinii sustinuta de catre recurenta, curtea de apel trebuia sa
constate ca in speta nu s-a indeplinit procedura prealabila si sa admita pe cale de
consecinta exceptia prematuritatii actiunii.

4. Pe fond, recurenta sustine ca actiunea reclamantelor trebuia respinsa ca
nefondata.

Pe de o parte, recurenta sustine ca a urmat procedura legala de inregistrare a marcii, in
cursul careia nu s-a formulat opozitie de catre reclamante, ceea ce ii confera prioritate la
inregistrare, potrivit art.9 din Legea nr.84/1998.

La data inregistrarii marcii, singura care avea interese comerciale manifestate in vreun
fel si care putea fi cunoscuta de un potential concurent, era recurenta S.C. Galmopan
S.A.

Reclamantele nu si-au manifestat in niciun fel interesul comercial pentru piata
romaneasca de o maniera care sa permita altor posibili comercianti sa cunoasca acest
lucru.

Recurenta arata ca nu a avut posibilitatea de a cunoaste interesul comercial al
reclamantelor pentru piata romana, fapt care exclude intentia sa de a indeparta prin
inregistrarea marcii un potential concurent pe aceasta piata.

Pe de alta parte, recurenta sustine ca includerea denumirii Arcada" in componenta
numelui comercial nu le scutea pe reclamante sa solicite inregistrarea marcii la
O.S.I.M.

Sustinerile acestora referitoare la notorietatea marcii sunt total nefondate, notorietatea
fiind definita de lege in alt sens decat au inteles sa o defineasca reclamantele prin
cererea de chemare in judecata.

Recurenta solicita admiterea recursului, modificarea in tot a ambelor hotarari si
respingerea actiunii ca nefondata.

In drept invoca dispozitiile art.304 pct.7,8 si 9 Cod procedura civila.

Intimatele reclamante au depus la dosar intampinare, solicitand respingerea recursului
ca nefondat si mentinerea deciziei atacate ca fiind legala.

De asemenea, au solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.

Recursul este nefondat, nefiind incidente dispozitiile art.304 pct.9 C.pr.civ carora li se
circumscriu criticile formulate:

1. Exceptia de necompeteta materiala a Tribunalului Bucuresti - sectia a IV-a civila a
fost corect respinsa.

In primul rand, la nivelul tribunalelor si curtilor de apel nu se poate vorbi despre o
competenta materiala a sectiilor, impartirea pe sectii a acestor instante fiind un aspect
care tine de organizarea administrativa.

Prin urmare, ceea ce se putea invoca ar fi fost doar exceptia de necompetenta a
tribunalului, ceea ce nu este cazul, deoarece cauza s-a judecat in prima instanta la
Tribunalul Bucuresti, instanta desemnata prin art.45 din Legea nr.84/1998 sa judece
actiunile avand ca obiect anularea inregistrarii marcilor.

2. In ceea ce priveste calificarea litigiului, este vorba despre un litigiu in materia
dreptului de proprietate intelectuala, mai exact materia proprietatii industriale.

Cu privire la astfel de litigii, Codul de procedura civila prevede expres, in art.2 pct.l
lit.e, competenta tribunalului de a le solutiona in prima instanta, reglementare distincta
de cea privitoare la procesele si cererile in materie comerciala, cuprinsa in lit.a a
aceluiasi articol.

Daca legiuitorul ar fi inteles sa includa cererile in materia proprietatii industriale in
categoria celor comerciale a nu ar fi prevazut distinct competenta judecarii lor in
articolul mentionat.

De aici rezulta ca si exceptia inadmisibilitatii actiunii a fost legal respinsa, procedura
prealabila prevazuta de art.7201 C.pr.civ. fiind obligatorie numai in litigiile comerciale.

3.Nici exceptia inadmisibilitatii actiunii nu putea fi primita, deoarece nu exista nici un
text de lege care sa prevada ca partea care a utilizat opozitia la inregistrare si nu a
contestat solutia de respingere a opozitiei nu poate formula, ulterior inregistrarii marcii,
actiune in anulare.

Dimpotriva, art.25 din Legea nr.84/1998 prevede ca, daca opozitiile sunt intemeiate,
comisia de examinare decide respingerea marcii; in continuare se arata ca decizia de
respingere a inregistrarii marcii - si nu cea de respingere a opozitiei - poate fi contestata
de solicitantul marcii, in termenul si cu procedura prevazuta la art.80, adica pe calea
contestatiei la comisia de reexaminare.

Or, opozantul nu se afla in aceasta situatie, el avand deschisa calea actiunii in anulare,
atat in ipoteza in care nu a formulat opozitie, cat si in aceea in care opozitia i-a fost
respinsa.

4.Pe fond, la situatia de fapt retinuta, curtea de apel a aplicat corect dispozitiile legale
incidente, mentinand hotararea de anulare a inregistrarii marcii pentru rea-credinta.

Astfel, s-a retinut ca atat reclamantele si parata sunt competitori pe aceeasi piata - a
productiei si comercializarii de produse de panificatie, de patiserie si alte produse
alimentare, ca elementul verbal Arcada", pe care parata l-a inregistrat ca marca, este
numele comercial al reclamantelor, ca reclamantele au utilizat acest nume si ca marca
anterior datei la care parata a depus la O.S.I.M. cererea de inregistrare , data la care
reclamantele desfasurau o ampla campanie de promovare a produselor si serviciilor
proprii sub acelasi semn si ca este vorba despre un element fantezist in raport de
produsele si serviciile protejate.

In atare situatie, este corecta concluzia ca alegerea de catre parata a aceluiasi semn
pentru inregistrarea sa ca marca pentru produse identice si similare nu poate fi rodul
unei simple coincidente, ci un act deliberat, prin care a urmarit cu rea-credinta sa profite
de cunoasterea acestuia in randul segmentului de public relevant.

Apararea in sensul ca parata ar fi fost in imposibilitate de a cunoaste intentia
reclamantelor de a actiona pe piata romaneasca nu poate fi primita.

Existenta unor societati comerciale romanesti, care utilizeaza un nume comercial identic
si un semn identic cu functia de marca, promovat intr-o campanie publicitara pe
teritoriul tarii, nu putea fi ignorata de un comerciant de buna-credinta, care in mod
obisnuit este preocupat de a-si distinge printr-un semn propriu produsele si serviciile de
cele identice ori similare ale altor intreprinzatori si nu de a alege un semn care sa creeze
confuzie in randul consumatorilor.

Date fiind cele retinute, in mod legal s-au aplicat dispozitiile art.48 alin.1 lit.c din Legea
nr. 84/1998 si s-a anulat inregistrarea marcii Arcada" de catre parata.

In acest context, faptul ca semnul Arcada" utilizat de reclamante nu ar fi devenit o
marca notorie ori acela ca reclamantele au omis sa-l inregistreze la O.S.I.M. inaintea
paratei nu au relevanta.

Aceste critici ar fi putut fi valorificate in ipoteza in care anularea s-ar fi dispus pentru
existenta unui conflict cu o marca notorie sau cu una anterior inregistrata, in conditiile
art.48 alin.1 lit.b din Legea nr.84/1998.

Pentru aceste considerente, in baza art.312 C.pr.civ., Inalta Curte a mentinut
decizia si a respins recursul ca nefondat.

In baza art.274 C.pr.civ., Inalta Curte a obligat-o pe recurenta la plata sumei de
7048,54 lei cheltuieli de judecata catre intimata S.C. Arcada Company S.A.,
reprezentand onorariul de avocat.


Sursa materialului: Inalta Curte de Casatie si Justitie






Bibliografie :
1.C. Murzea, M. Drilea, Ghe. Cletea, Miron Adriana, - Notiuni de proprietate
intelectuala,Editura Romprint, 2004
2.Ioan Macovei, Dreptul Proprietatii Intelectuale, Ed Al Bucuresti 2005
3.Dan-Olimpiu Gabor,Dreptul proprietatii intelectuale,suport curs 2014
4.Site-ul internet al Inaltei Curti de Casatie si Justitie- www.scj.ro