UNIVERSITATEA "BOGDAN VODĂ" CLUJ NAPOCA

DREPTUL PROPRIETĂȚII INTELECTUALE

BREVETUL DE INVENȚIE

Aciu Alexandru Vasile

FACULTATEA DE DREPT

IFR An III
 Despre România s-au spus multe lucruri și multe se vor spune și de acum încolo,
însă un lucru este cert: de aici au pornit și încă pornesc oameni cu o minte genială.
Aceștia sunt acei inventatori de care suntem mândrii, sunt oamenii de știință care au
inventat produse, medicamente, tehnologii, ce au condus la dezvoltarea lumii, la
progrese obținute în medicină, tehnologie, inginerie, aviație și multe alte domenii.
Acești inventatori nu reprezintă o listă de nume trecute într-o veche carte de istorie,
reprezintă un simbol al națiunii noastre, chiar dacă nu au crescut și creat în țara noastră.
Cine nu a auzit de Traian Vuia, academician și inginer român, celebru prin contribuția
sa în domeniul aviației, de Ștefan Odobleja considerat a fi întemeietorul ciberneticii
generalizate și a psihociberneticii, Petrache Poenaru care a revoluționat domeniul
instrumentelor de scris, fiind și primul român care a călătorit cu trenul. Lista poate
continua cu Ana Aslan, Ioan Cantacuzino, Nicolae Păulescu, Anastase Dragomir,
Dimitrie Leonida, Traian Vuia și mulți alții. Unele dintre aceste descoperiri sunt folosite
cu mult succes și în zilele noastre, în timp ce altele au reprezentat punctul de plecare
spre noi descoperiri.
La numai 28 de ani, Petrache Poenaru brevetează primul toc rezervor din lume,
mai întâi la Viena, apoi la Paris în 1827 (pe când era student), cu titlul “Condeiul
portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală” şi devine astfel deţinătorul
primului brevet de invenţie obţinut de un român. Brevetul de invenţie arată nu numai
spiritul inventiv al studentului român, dar şi originalitatea concepţiei, pe cât de simplă
pe atât de practică.

Noțiunea de invenție

De multe ori, termenul de invenție este folosit cu sensul de descoperire, ceea ce

este greșit. Descoperirea, reprezintă constatarea unei realități încă necunoscute. Spre
deosebire de acestea, invențiile apar ca urmarea a dorinței inventatorului de a crea ceva
mai eficient, mai rapid, invențiile reprezintă rezultatul unui efort individual sau a unei
munci în echipă. Sunt rare dățile când acestea apar pe neașteptate.
În limbajul de specialitate, o invenție este, în general, înțeleasă ca o soluție nouă
și inventivă, la o problemă de ordin tehnic. Aceasta se poate referi la crearea unui
dispozitiv, a unui produs, a unei metode sau a unui procedeu complet nou sau, poate fi
o suită de îmbunătățiri, aplicată unui produs sau unei metode cunoscute. Invenția trebuie
să implice o doză de creativitate și ingeniozitate din partea inventatorului.
Conform DEX, noțiunea de INVÉNȚIE, invenții, s. f. 1. Rezolvare sau realizare
tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii care prezintă noutate și progres față de stadiul
cunoscut până atunci; (concr.) obiect, sistem tehnic etc. inventat. 2. Afirmație care
susține ca adevărate lucruri inexistente, imaginare, mincinoase; p.
ext. minciună. 3. Căutarea și alegerea ideilor și argumentelor adecvate într-un discurs
sau a ideilor și temelor corespunzătoare într-o creație artistică. 4. (Muz.; în
forma invențiune) Mică piesă muzicală în stil contrapunctic, imitativ, specifică
barocului. [Var.: invențiúne s. f.] – Din fr. invention, lat. inventio, -onis.

În literatura de specialitate, există numeroase criterii de clasificarea a invenţiilor:

1. După obiectul invenţiei, deosebim:
▪ invenţii care au ca obiect un produs;
▪ invenţii care au ca obiect procedee sau metode;
▪ invenţii care au ca obiect aplicaţiile într-o formă nouă a mijloacelor
cunoscute;
▪ invenţii care au ca obiect combinaţia de mijloace cunoscute.
2. Dupăcomplexitatea obiectului, invenţiile se clasifică în:
▪ invenţii simple, care au ca obiect un singur produs, mijloc sau metodă;
▪ invenţii complexe, care reclamă folosirea conjugată a mai multor
elemente sau mijloace.
3. După gradul de independenţă faţă de alte invenţii, distingem:
▪ invenţii principale, care au o existenţă de sine stătătoare;
▪ invenţii complementare sau de perfecţionare, care îmbunătăţesc o
invenţie anterioară, şi fără de care nu pot exista.
 Noțiunea de brevet

Pe teritoriul țării noastre, unui inventator îi sunt recunoscute și apărate drepturile

asupra unei invenţii prin acordarea unui brevet de invenţie de către Oficiul de Stat
pentru Invenţii şi Mărci, în condiţiile prevăzute de lege.
În România, norma juridică principală care reglementează protecţia, drepturile
şi obligaţiile inventatorilor, condiţiile şi excepţiile la brevetare este Legea nr. 64/1991
privind brevetele de invenţie, republicată 4 .
Termenul de brevet, provine din limba franceză de la BREVÉT.
Conform DEX 2009 BREVÉT, brevete, reprezintă un document oficial acordat
de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincție, o calitate în
virtutea căreia are anumite drepturi speciale. Brevet de pilot. Brevet de invenție = titlu
oficial de protecție pentru o invenție (a unui produs, procedeu sau metodă), care conferă
titularului său un drept exclusiv de exploatare, pe durata de valabilitate a acestuia;
patentă.
Brevetul reprezintă titlul unic de protecţie a invenţiilor în România şi este un act
oficial prin care se atestă protecţia juridică asupra acestora. În documentele
Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale, brevetul reprezintă un document emis,
pe baza unei cereri, de către un oficiu guvernamental sau un oficiu regional ce
acţionează pentru câteva ţări, care descrie o invenţie şi creează o situaţie legală în care
invenţia brevetabilă poate fi exploatată în mod normal cu autorizarea proprietarului.
Prin prisma atributelor exclusive pe care le conferă, brevetele mai pot fi numite
monopoluri, fără ca titularul brevetului să aibă un drept statutar de a utiliza invenţia.
Proprietarul brevetului dispune de dreptul de a interzice altor persoane exploatarea
invenţiei, în conformitate cu titlul acordat.
Pentru înţelegerea drepturilor, obligaţiilor şi procedurilor care trebuie a fi
îndeplinite în vederea obţinerii protecţiei legale, pentru instrumentarea dosarului unui
brevet de invenție, sunt utilizaţi o serie de termeni specifici:
a) brevet european - brevetul acordat conform Convenţiei brevetului european;
b) cerere internaţională - cererea de protecţie a unei invenţii, înregistrată
conform Tratatului de cooperare în domeniul brevetelor;
 c) consilier în proprietate industrială - persoană specializată în acordarea
asistenţei în domeniul proprietăţii industriale (invenţii, mărci, desene, modele etc.), care
desfăşoară legal această activitate; 3 Art. 8 alin.(2) din Legea nr. 64/1991 privind
brevetele de invenţie şi art. 34 din Regulamentul de aplicare a Legii privind brevetele
de invenţie.
d) Convenţia brevetului european - Convenţia privind brevetul european,
adoptată la Munchen la 5 octombrie 1973, astfel cum a fost amendată prin Actul de
revizuire a art. 63 din Convenţia din 17 decembrie 1991 şi prin deciziile Consiliului de
administraţie al Organizaţiei Europene a Brevetelor din 21 decembrie 1978, 13
decembrie 1994, 20 octombrie 1995, 5 decembrie 1996 şi 10 decembrie 1998, precum
şi prin Actul de revizuire a acesteia, adoptat la Munchen la 29 noiembrie 2000;
e) Convenţia de la Paris - Convenţia pentru protecţia proprietăţii industriale din
20 martie 1883, Paris, astfel cum a fost revizuită şi modificată;
f) descriere - prezentarea în scris a invenţiei;
g) inventator - persoana care a creat invenţia;
h) mandatar autorizat - consilierul în proprietate industrială, care poate avea şi
calitate de reprezentare în procedurile în faţa Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci;
i) OSIM - Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci;
j) predecesor - persoana fizică sau juridică îndreptăţită la brevet anterior
depunerii cererii de brevet;
k) publicare - difuzarea informaţiei într-un mod accesibil publicului;
l) solicitant - persoana fizică sau juridică care cere acordarea unui brevet de
invenţie;
m) succesor în drepturi - orice persoană fizică sau juridică căreia i s-a transmis
fie dreptul la acordarea brevetului de invenţie, fie drepturile care decurg dintr-un brevet
de invenţie eliberat;
n) revendicare - partea de brevet care cuprinde obiectul protecţiei solicitate şi al
cărei conţinut determină întinderea protecţiei;
o) titularul brevetului - persoana fizică sau juridică căreia îi aparţine dreptul
conferit prin brevet;
p) unitate - persoana juridică care funcţionează legal; organizaţie.
 q) persoana care exploatează invenţia - persoana fizică sau juridică care o pune
în aplicare în mod legal. Persoana care exploatează invenţia poate să fie identică cu
titularul brevetului.

Obținerea brevetului de invenție

În România pentru obținerea brevetului de invenție se depune o cerere pentru

brevet de invenție, cererea conține un formular tipizat și o documentație cu descrierea
obiectul solicitarii. Documentația conține (cf. art.14 din Legea 64/1991):

1. Datele de identificare ale solicitantului brevetului;

2. Descrierea invenției;
3. Una sau mai multe revendicări;
4. Desenele la care se face referire în descriere sau/și revendicări;
5. Rezumat.
Solicitantul brevetului de invenție trebuie să plătească câteva taxe pentru
serviciile asigurate de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM), organ de
specialitate al administrației publice centrale aflat în subordinea Guvernului . OSIM are
autoritate unică pe teritoriul României în asigurarea protecției proprietății industriale,
în conformitate cu legislația națională în domeniu și cu prevederile convențiilor și
tratatelor internaționale din care face parte România.
Înainta depunerii unei cereri de obținere a brevetului de invenție, solicitantul
trebuie să analizeze argumentele pro și contra, deoarece o invenție dacă este brevetabilă,
nu înseamnă că va da naștere unei tehnologii, un brevet poate fi costisitor și dificil de
obținut.
Dacă este sau nu oportună depunerea unei cereri de obținere a brevetului de
invenție, trebuie avute în vedere câteva aspecte:
• Există o piață pentru invenția respectivă?
• Care sunt alternativele la invenția dumneavoastră și cum sunt ele în
comparație cu aceasta?
 • Invenția folosește la îmbunătățirea unui produs deja existent sau la lansarea
unui produs nou? Dacă da, se potrivește cu strategia de afaceri a întreprinderii
dumneavoastră?
• Există doritori de licență sau potențiali investitori dispuși să vă ajute să
comercializați invenția?
• Cât de valoroasă va fi invenția pentru afacerea dumneavoastră și pentru
concurență?
• Care este probabilitatea ca altcineva, să inventeze și să breveteze ceea ce ați
inventat dumneavoastrã?
• O poziție de exclusivitate pe piață ar aduce un profit care să justifice cheltuielile
de brevetare? .
Pentru ca o cerere să obțină brevetul, trebuie să treacă prin anumite etape de
analiză, etapele sunt stabilite de fiecare oficiu de brevete, dar, în linii mari, respectă
aceleși format:
• Examinarea preliminară-cererea este examinată, pentru a se asigura că aceasta
respectă cerințele și formalitățile administrative(achitarea taxelor)
• Cercetarea documentară-evaluează stadiul cunoscut al tehnicii în domeniul la
care se referă invenția. Raportul de cercetare documentară este folosit apoi în timpul
examinării de fond, pentru a compara invenția revendicată cu stadiul cunoscut al
tehnicii.
• Examinarea de fond- se realizează pentru a stabili dacă cererea îndeplinește
condițiile de brevetabilitate. Rezultatele examinării sunt comunicate în scris
solicitantului (sau consilierului acestuia), pentru a-i oferi acestuia posibilitatea de a
răspunde și/sau de a elimina obiecțiile formulate în timpul examinării.
. • Publicarea- în majoritatea țărilor, cererea de brevet este publicată la 18 luni
după data primei înregistrări. În general, oficiile de brevete publică și brevetul, de îndată
ce acesta este acordat.
• Acordarea-dacă, în urma examinării, se ajunge la o concluzie pozitivã, oficiul
de brevete acordă brevetul respectiv și emite un act de protecție.
• Opoziția-există oficii de brevete care stabilesc o perioadã în care pot fi
formulate opoziții cu privire la acordarea brevetului respectiv, pe motiv cã invenția
revendicată nu este nouă. Procedurile de opunere sunt permise numai în anumite
intervale de timp.

Particularități ale brevetului de invenție

Brevetul de invenție se caracterizează prin anumite particularități, precum:

• Reprezintă un titlu de protecţie specific, care atestă protecţia unei invenţii;
• Este eliberat la cererea inventatorului sau a succesorilor săi în drepturi de către
instituţia unui stat sau o instituţie comunitară cu competenţe în domeniu stabilite prin
lege
• Confirmă calitatea de inventator a persoanei fizice care a creat invenţia.
• Conferă titularului anumite drepturi.
• Protecţia este limitată în timp şi spaţiu
• După expirarea duratei de protecţie, invenţia trece în domeniul public şi poate
fi exploatată de orice persoană interesată.

Funcţiile brevetului de invenţie

Brevetul de invenţie reprezintă în primul rând un titlu de protecție, un drept de

exploatare exclusiv asupra obiectului invenției brevetate. Acesta îndeplineşte două
funcţii principale:
Funcţia internă face referire la protecţia proprietăţii industriale prin interzicerea
folosirii invenţiei de către terţi. Această funcție îi conferă deţinătorului brevetului
posibilitatea de a investi în exploatarea invenţiei, de a obţine pe cale civilă sau penală
despăgubiri în caz de încălcare a drepturilor sale.
Funcţia externă se referă la protecţia comerţului internaţional şi a cooperării
economice internaţionale prin obţinerea de brevete în mai multe state. Această funcţie
facilitează comercializarea produselor realizate în baza invenţiilor brevetate şi
transferul de tehnologie.
 Pe lângă acestea, brevetul de invenție îndeplinește funcții suplimentare:
a) de protecție
b) de informare
c) de motivație
d) de reputație - constă în imaginea pe care firma o capătă pe piață sau în
domeniul tehnic în care îți desfășoară activitatea;
e) financiară- brevetele pot constitui o sursă suplimentară de venituri pentru
firma, de pildă prin acordarea de licențe;
f) ofensivă- sau de atac, pentru a impiedica și a descuraja concurența în
domeniul de activitate al firmei, al activității de marketing care include
promovarea produselor pe piață, etc.;
g) defensivă- de apărare, pentru a contraataca pe cei care aduc atingeri
dreptului exclusiv al titularului de brevet.
Din punct de vedere teoretic, toate invențiile protejate prin brevet au potențial
economic, însă practic, situația este puțin diferită. Conform studiilor realizate , cel mult
5% din invenții ajung să fie aplicate. Profesor doctor inginer la Universitatea Politehnică
Timișoara Tudor Iclănzan , explica într-un articol: “Exisă o literatură oficială de
specialitate în care se vorbește triumfalist despre brevete, dar unii fac brevete doar ca
să le pună ca diplome pe perete și să le arate la așa-zisele saloane de invenție unde
fiecare invenție primește o medalie. Problema este dacă produc bani. Suntem furați de
aspecte formale, nu vedem fondul. Cele de fond presupun resurse umane și aici suntem
deficitari. Nu avem oameni pregătiți pentru transfer de tehnologie." Acesta deține 24
de brevete, dar recunoaște cu o sinceritate dezarmantă: “Dacă mă uit în urmă, vreo
șapte sunt niște prostii pe care nu știu cum să le retrag. Așa gândeam atunci, cum
gândesc acum, încă, mulți alții”.
Ioan Țoțu, fost cercetător la Universitatea Transilvania din Brașov și acum
consultant în proprietate industrială, care se ocupă și de Centrul regional Brașov de
consultanță spune că ponderea celor care ajung să fie implementate depinde și de
mediul economic. “Maximum 5% se și aplică, iar acestea sunt ale unor firme private”.
Statistic, țara noastră este punultimul stat din UE la capitolul brevete de invenții,
transfer tehnologic sau alți indicatori privind competitivitatea, cercetarea și inovarea.
Statistic, în anul 2014 au fost înregistrate 1.036 de cereri de brevete, comparativ cu
1.418 în 2010 sau 1.463 în 2011.
Conform OSM, statistica privind cererile de acordare a brevetului de invenție
pentru perioada 1906-2018 arată o creștere semnificativă:

Aceeași sursă, prezintă situația acordării brevetelor de invenție în perioada 2008-

2018.
 Există însă și situații când, o invenție nu întrunește condițiile de brevetare.
Conform legii, situațiile speciale în care nu se acordă brevetul de invenție fac referire
la:
• invenţiile a căror exploatare comercială este contrară ordinii publice sau
bunelor moravuri, inclusiv cele dăunătoare sănătăţii şi vieţii persoanelor, animalelor ori
plantelor şi care sunt de natură să aducă atingeri grave mediului, cu condiţia ca această
excludere să nu depindă numai de faptul că exploatarea este interzisă printr-o dispoziţie
legală;
• soiurile de plante şi rasele de animale, precum şi procedeele esenţial
biologice pentru obţinerea plantelor sau animalelor. Prevederea nu se aplică procedeelor
microbiologice şi produselor obţinute prin aceste procedee;
• invenţiile având ca obiect corpul uman în diferitele stadii ale formării şi
dezvoltării sale, precum şi simpla descoperire a unuia dintre elementele sale, inclusiv
secvenţa sau secvenţa parţială a unei gene;
• metodele de tratament destinate corpului uman sau animal, prin chirurgie
ori prin terapie şi metodele de diagnosticare practicate asupra corpului uman sau animal.

Drepturile titularului de brevet

Așa cum am menționat mai sus, brevetul de invenție îi oferă inventatorului

sau succesorului său, dreptul legal de exploatare a invenției pe întreaga sa durată.. În
situația în care invenția a fost creată de mai mulți inventatori, fiecare primește condiția
de coautor, cu drepturi comune.
Inventatorului, are dreptul conferit prin lege, de a pretinde să fie menţionat
ca autor al invenţiei, drept supus principiului disponibilităţii, autorul invenţiei având
libertatea de a aprecia în mod liber, potrivit voinţei proprii, asupra exercitării dreptului
de a cere să fie menţionat în brevet; în practica recentă, se manifestă tendinţa de a
prezenta invenţiile realizate de angajaţi, sub numele firmei.
Inventatorul are dreptul de a da publicităţii invenţia. Are dreptul, ca, în
limitele şi formele prescrise de lege, să aducă la cunoştinţă publică invenţia realizată.
Acest drept este însă, este supus unor limitări legale: invenţiile pe care instituţiile
abilitate le-au calificat ca având caracter secret; inventatorii salariaţi nu au dreptul de a
da ei înşişi publicităţii invenţia (în lipsa unor prevederi contractuale contrare).
Dreptul la protecţia calităţii de autor îi conferă inventatorului posibilitatea de a
solicita să i se menţioneze numele, prenumele şi calitatea în brevetul eliberat, în carnetul
de muncă, în orice alte acte sau publicaţii privind invenţia;
Dreptul de prioritate ştiinţifică reprezintă recunoaşterea faptului că autorul unei
invenţii a fost primul care a descoperit soluţia tehnică pe care o reprezintă invenţia;
acest drept se naşte în momentul realizării creaţiei, dar devine opozabil numai în măsura
în care soluţia care constituie invenţie este adusă la cunoştinţă publică;
Drepturile patrimoniale ale inventatorilor şi ale titularilor brevetelor de
invenţie:
1. Dreptul de exploatare exclusivă a invenţiei reprezintă posibilitatea juridică
recunoscută titularului brevetului de a exploata în mod exclusive invenţia; se aseamănă
cu un drept de monopol, dar spre deosebire de acesta, este limitat în timp şi în spaţiu;
subiectul dreptului de exploatare exclusivă nu poate fi decât titularul de brevet; este un
drept patrimonial, absolut, transmisibil, temporar şi teritorial.
Apărarea dreptului de exploatare exclusivă a invenţiei se realizează prin:
a) acţiunea în contrafacere,
b) acţiunea în concurenţă neloială.
2. Dreptul provizoriu de exploatare exclusivă. Solicitantul titlului de protecţie
beneficiază, până la data eliberării brevetului, de dreptul provizoriu de exploatare
exclusivă a invenţiei.
Exercitarea acestui drept este supusă unor condiţii legale: cererii de brevet să i
se fi acordat dată de depozit; cererea de brevet să fi fost publicată.
Apărarea dreptului provizoriu se asigură prin acţiunea în daune: instanţa de
judecată va obliga persoana care a exercitat în mod ilicit dreptul provizoriu la plata
daunelor către titularul dreptului, dar hotărârea judecătorească va putea fi pusă în
executare numai după ce dreptul a căpătat valenţe definitive, prin eliberarea brevetului
de invenţie.
 Brevetarea şi recunoaşterea internaţionalǎ

Odată de România a ajuns să facă parte din Uniunea Europeană, s-a impus o
alinierea a standardelor în vigoare, în mai multe domenii printre care și cel privitor la
legislație. Din acest motiv și România a ajuns să facă parte din lista statelor semnatare
ale Convenției Brevetului European.
În urma semnării acestei convenții, toate brevetele eliberate au ajuns să fie
denumite brevete europene. Aceste brevete europene, au aceleași efecte juridice, și sunt
supuse unui regim similar precum un brevet național care a fost eliberat în statul
respectiv, rămânând ca simplă condiție faptul ca prezenta convenție să nu prevederi de
altă natură.

În concluzie, simplul fapt de a înregistra un brevet are o însemnătate mai mare

decât de a transforma o idee într-un bun de valoare, reprezintă un acord de
recunoaștere a unei minți cu capacități intelectuale deosebite sau o viziune a unei
companii. Prin ceea ce face, Brevetul de invenție, asigură nu doar o protecție a
drepturilor dobândite, cât și a proprietarului său de drept, căruia i se oferă
oportunitatea de a face parte din istorie și să fie amintit peste veacuri, iar invenția sa,
să constituie o piatră de temelie în dezvoltarea societății.
 Bibliografie
1. Florea Bujorel, Dreptul proprietăţii intelectuale-dreptul de autor, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2003.
2. I. Cameniţă, Protecţia invenţiilor prin brevet, Editura Academiei,Bucureşti,
1971.
3. St. Cărpenaru,Drept civil. Drepturile de creaţie intelectuală, Universitatea din
Bucureşti,1971.
4. V. Ursa, Drept de proprietate industrială, vol. I, Universitatea din Cluj-
Napoca, Facultatea de Drept, 1987
5. N. Dominate, Drept de autor.Mărci.Desene și modele.Brevete de autor,
Editura C.H.Book, 2012
6. Intellectual Property Reading Material, ediţia a II-a, Geneva, 1998, p.24.
7. Convenţia de la Paris din 20 martie 1883 privind protecţia proprietăţii
industriale.
8. Legea nr. 64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenţie, publicată
în M.Of. nr. 212/21 oct. 1991, republicată în M.Of. nr. 541/8 aug. 2007.

9.https://www.wipo.int/export/sites/www/sme/en/documents/guides/translation/
inventing_future_ro.pdf

10.http://cercetare.ulbsibiu.ro/PI/PI_legislatie/brevetul_de_inventie.pdf

11.https://cursdeguvernare.ro/romania-inventatoare-brevetele-si-aplicarea-lor-
cate-ajung-sa-produca-bani-cum-se-valorifica.html
12.https://osim.ro/
13.https://ro.wikipedia.org/wiki/Brevet_de_inven%C8%9Bie