1

Capitolul 7. Exploatarea invențiilor [CAV01](1)

Se consideră ca o invenţie are aplicabilitate industrială dacă obiectul ei poate fi folosit

cel puţin într-un domeniu de activitate şi poate fi reprodus cu aceleaşi caracteristici
ori de câte ori este necesar.

Pentru ca o cerere de brevet să fie soluţionată favorabil, există trei criterii de

brevetabilitate care trebuie îndeplinite simultan şi anume: - noutatea,

- activitatea inventivă şi

-aplicabilitatea industrială a invenţiei.

Neîndeplinirea unui singur criteriu de brevetabilitate determină respingerea cererii

de brevet.
 Capitolul 7. Exploatarea invențiilor [CAV01](2)

În mod practic, până la obţinerea brevetului se investesc fonduri şi se fac o serie

de cheltuieli. După obţinerea brevetului urmează perioada în care brevetul
„produce” beneficii aceasta reprezentând, de fapt, perioada de exploatare a
brevetului.

Exploatarea brevetului poate fi realizată:

- direct de către titular, care poate fi autorul invenţiei;

- indirect, acest drept de utilizare a brevetului fiind cesionat altei persoane sau instituţii,
autorul păstrându-şi dreptul de proprietate (prin acordarea de contracte de licență).
 Capitolul 7. Exploatarea invențiilor [CAV01](3)

Avantajele titularului, rezultate din exploatarea brevetului pot fi:

- directe, prin aplicarea brevetului sau vânzarea produselor care fac

obiectul brevetului;

- indirecte, foarte importante, ce apar din dreptul de exploatare

exclusivă, sau din dreptul de interzicere a exploatării neautorizate, ceea
ce conferă titularului o mare putere concurenţială la promovarea
invenţiei pe piaţă, cu participare indirectă la profit.
 Capitolul 7. Exploatarea invențiilor [CAV01](4)

Nebrevetarea unei soluţii tehnice brevetabile şi exploatarea ei fără

protecţia conferită de legea invenţiilor presupune un anumit grad de
risc, existând posibilitatea obţinerii de către altcineva a unui brevet
pentru soluţia respectivă, brevet care îi conferă drept de exploatare
exclusivă, ceea ce ar conduce automat la interzicerea utilizării ei de
cine nu a brevetat-o, pe motiv de exploatare neautorizată.
Chiar şi când nu apare un astfel de brevet, pierderile din exploatare pot
fi însemnate, întrucât concurenţa poate fabrica acelaşi produs,
îngustându-se astfel segmentul de piaţă posibil şi odată cu acesta
încasările, profitul.
 Capitolul 8. Proprietatea intelectuală şi comerțul cu brevete de invenții [CAV01](1)

8.1 Proprietatea intelectuală

Sunt considerate creaţii intelectuale şi pot beneficia de protecţie juridică internă şi

internaţională:
- operele literare, artistice, ştiinţifice;
- fonogramele şi emisiunile radiofonice;
- descoperirile ştiinţifice;
- numele şi denumirile comerciale.
Conform Convenţiei de la Paris din 1983 sunt asimilate proprietății intelectuale și
brevetele de invenţie, desenele şi modelele industriale, mărcile de fabrică/de
servicii/comerciale, denumirile comerciale şi denumirile de origine, la acestea
adăugându-se know-how-ul, consulting-ul şi engineering-ul.
 8.1 Proprietatea intelectuală [CAV01](2)

Pe plan mondial comerţul cu acest patente este generator de profituri

substanţiale.

Conform Organizaţiei Mondiale de Proprietate Intelectuală (OMPI), la

nivel mondial, în anul 2016, Asia se afla pe primul loc în ceea ce
priveşte numărul total al aplicaţiilor depuse spre înregistrare.
Acest lucru se datorează Chinei, care a depus în anul 2016 un număr
enorm de cereri, echivalentul a 43% din totalul cererilor de brevete
mondiale. Statele Unite se află pe locul al doilea cu 19,4% şi Japonia
pe trei cu 10%.
La nivel de corporații, pe primele poziţii se află ZTE, Huawei
Technologies, ambele din China, şi Qualcom din Statele Unite.
 8.2 Comerțul cu brevete de invenție [CAV01](2)
Contractul de licențiere

Licenţa propriu-zisă reprezintă înţelegerea scrisă prin care proprietarul unui

brevet de invenţie vinde dreptul de a folosi invenţia unei alte persoane, sau
instituţii, contra unui anumit preţ.
Contractul de licenţiere este un contract scris prin care se stabileşte o înţelegere
între două părţi şi anume:
a) o parte numită titular de brevet (licențiator), care se angajează să cedeze în
anumite condiţii şi pe o perioadă de timp determinată, contra unui anumit
preţ, dreptul de folosire a invenţiei;
b) cealaltă parte numită beneficiar (licențiat), care primeşte ceea ce a cedat
titularul în condiţiile contractuale.
 8.2 Contractul de licențiere [CAV01](2)

Plata titularului de brevet se poate face sub următoarele forme:

a)redevenţa – care constă în plata unui procent din cifra de afaceri

realizată pe baza aplicării invenţiei;

b) forfetarea – o sumă fixă ca valoare de vânzare a drepturilor

conferite de brevet. Forfetarea nu permite însă valorificarea întregului
potenţial al brevetului, deoarece nu ţine seama de cantitatea producţiei
care se poate realiza pe baza brevetului şi prin urmare este puţin
recomandabilă.
 8.2 Contractul de licențiere [CAV01](2)
Avantajele încheierii unui contract de licenţiere sunt:
•pentru licenţiator (titularul → vânzătorul de brevet):
- beneficiază de protecţia licenţei sale în străinătate, împiedicând contrafacerea şi
imitaţia;
- economisirea de fonduri financiare şi materiale;
- asigurarea rentabilităţii locale în cercetarea tehnico-ştiinţifică;
- posibilitatea asocierii cu o firmă care îi poate facilita licenţiatorului expansiunea
comercială externă, prin eliminarea concurenţei şi a interdicţiilor legislative referitoare
la pătrunderea capitalului străin;
- acumularea de experienţă la scară industrială.
•pentru licenţiat (cumpărătorul de brevet):
- achiziţionarea de tehnică nouă, fără a investi şi consuma timp cu cercetarea tehnico -
ştiinţifică;
-sporirea potenţialului său de export prin creşterea competitivităţii producţiei realizate
sub licenţă.
 Capitolul 9. Organisme naţionale şi internaţionale pentru
protecţia invenţiilor [după CAV01]

a.Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci

b.Oficiul European de Brevete

c.Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale

d.Alte organisme oficiale internaționale

a. Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM)
Conform Legii 64/1991, rep.2014, art.69, OSIM are următoarele
atribuții în domeniul invențiilor:
 coordonează politica de proprietate industrială în România;
 înregistrează, publică și examinează cererile de brevet de
invenție, în vederea acordării și eliberării brevetului de
invenție;
 este depozitarul Registrului național al brevetelor de invenție;
 efectuează, la cerere, servicii de informare tehnică din
descrierile de invenții românești și străine și din publicațiile
oficiale de proprietate industrială;
 atestă și autorizează consilieri în domeniul proprietății
industriale și ține evidența acestora în registrul național.
a. Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci
https://osim.ro/
b. Oficiul European de Brevete (OEB)

În urma Convenţiei Brevetului European CBE (adoptată la

München la 5 octombrie 1973) a fost înfiinţat Oficiul European de
Brevete, care are drept obiectiv eliberarea de brevete de invenţie
europene.
Statele contractante ale CBE sunt în număr de 38 din octombrie
2010, printre care şi România care este membră a acestei
convenţii din martie 2003. Doar 11 state din UE au aderat la CBE
(26.09.2016). Sediul OEB este în Germania, la Munchen.
CBE facilitează şi asigură protecţia invenţiilor în statele
contractante, stabilind o procedură unică de eliberare a
brevetelor.
b. Oficiul European de Brevete (OEB)

Brevetul european conferă titularului său, în fiecare dintre statele

contractante în care este el eliberat, aceleaşi drepturi ca un brevet
naţional eliberat de un stat. Durata brevetului european este de
20 de ani de la data depozitului cererii de brevet.
În prezent, la nivelul Uniunii Europene (UE) se intenționează
introducerea unui Brevet Unitar care să ofere o protecție unică la
nivelul celor 25 de State membre participante.
Obiectivul brevetului unitar este de a asigura protecția uniformă a
unei invenții în toate statele membre ale UE (cu excepția Croației,
a Italiei și a Spaniei).
Inventatorii vor avea în continuare opțiunea de a solicita
obținerea unor brevete naționale și a unor brevete europene
„clasice” (adică fără efect unitar).
b. Oficiul European de Brevete (OEB)

https://www.epo.org
 PLAGIATUL
Plagiatul este, conform dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
206/2004: ‘‘expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală,
inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei,
demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice
extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor
autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele
originale’’.
Autoplagiatul este definit prin dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. e) din
Legea nr. 206/2004 ca fiind aproape identic cu plagiatul cu diferența
că el se referă la creații ‘ale aceluiaşi sau aceloraşi autori, fără a
menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale
[DSD16]’.
 PLAGIATUL
Așadar, preluarea unui text sau fragment de text dintr-o operă
protejată prin drept de autor, cu menționarea faptului preluării și cu
trimitere la opera originală din care s-a făcut preluarea nu poate
constitui o faptă de plagiat, dar poate fi calificată ca faptă de încălcare a
dreptului patrimonial exclusiv de autor, dacă [JUR19]:
– citatul nu este ‘‘scurt’’;
– scopul citării nu este acela de ‘‘analiză, comentariu sau critică ori cu
titlu de exemplificare’’;
– întinderea citatului nu este justificată prin folosirea acestuia.
Conform [DSD16] nu există criterii de ierarhizare a intensității și/sau
gravității plagiatului, la fel cum nu există modalități de prescriere sau
atenuare a impactului său.
Plagiatul este considerat un act antieducațional, anticultural și
antisocial prin definiție.
Adaptarea, prelucrarea unui text fără a menționa sursa = plagiat.
 DREPTUL DE AUTOR

Trebuie să aveţi dreptul de a reproduce următoarele tipuri de

materiale: citate (care depăşesc 400 de cuvinte); poezii; imagini
(ilustraţii, fotografii, desene, caricaturi) – dacă acestea sunt protejate
prin copyright. Legea copyright-ului permite autorilor, compozitorilor,
fotografilor, pictorilor etc. să controleze modul de reproducere a
operei lor (copiere, comercializare, etc).

Perioada de protecţie a dreptului de autor prevăzută de legislaţia

europeană este: durata vieţii autorului + 70 de ani de la moarte.
Pentru detalii, vezi Legea nr. 8/1996, rep. 2018 privind dreptul de
autor şi drepturile conexe, în special capitolele II, „Subiectul dreptului
de autor”; V, „Durata protecţiei drepturilor de autor”; VI, „Limitele
exercitării dreptului de autor” (Monitorul Oficial, partea I, nr. 60).
http://www.unitbv.ro/editura/Pentruautori/Normederedactare.aspx
 PLAGIATUL [DSD16]

Softuri antiplagiat:

Turnitin – vezi unitbv.ro sau http://turnitin.com/ro/

DetectarePlagiat - www.detectareplagiat.ro
 Bibliografie

[CAV01]Ciobotaru, Virginia, Angelescu, Anca, Vișan, Anca. Progres

tehnic, calitate, standardizare. București, Editura ASE, 2001
[DSD16] Vasile Dinu, Gheorghe Savoiu, Dan Cristian Dabija. A concepe, a
redacta și a publica un articol științific,Editura ASE, Bucuresti, 2016
[EPO19] https://www.epo.org
[JUR19]https://www.juridice.ro/467536/plagiatul-si-incalcarea-
drepturilor-de-autor.html
[LEG04] Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea
științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare
[LEG96] Legea nr. 8/1996, rep. 2018 privind dreptul de autor şi
drepturile conexe, Monitorul Oficial, partea I, nr. 60
[OSI19] https://osim.ro/
[UNI19] http://www.unitbv.ro/editura/Pentruautori/Normederedactare.aspx