Conceptul de investitie

• INVESTIRE
• -din limba latina
• = a acoperi, a imbraca
• La modul cel mai general
• Investitia = orice plasament de capital pentru
atingerea unor scopuri viitoare
• Investitia = orice cheltuiala facuta cu scopul de
a obtine profit
 In sens restrans:

• Investitii de capital
• Investitii financiare
• Paul Masse: “Le choix des investissements”
• - un subiect: persoana fizica sau juridica ce
investeste
• - un obiect: activele reale si/sau financiarepentru
care se investeste
• - un cost: efortul suplimentar actual facut pt
obtinerea acestor obiecte concrete
• - efectele…
 DEFINITIE

• Investitia = totalitatea cheltuielilor materiale,

financiare si cu munca vie, efectuate in diferite
domenii de activitate, sub forma unei alocari
permanente de capital, pentru achizitionarea
de noi active fizice si/sau financiare, cu scopul
de a obtine profit in perioadele urmatoare de
timp
 Cheltuieli asimilate investitiilor
• - cheltuieli pentru construirea de noi firme
• - cheltuieli pentru dezvoltarea, modernizarea
sau reutilarea firmelor existente
• - cheltuieli pentru construirea, largirea si
amenajarea obiectivelor cu caracter social-
cultural si de locuinte
• - cheltuieli pentru lucrari de proiectare privind
investitiile
• - cheltuieli pentru personalul angajat la
firmele aflate in constructie, dar numai pana
la punerea in functiune a obiectivului precum
si cheltuieli cu personalul ce urmeaza a acorda
asistenta tehnica, economico-financiara si
pentru controlul lucrarilor executate
• - cheltuieli pentru demontarea, transportul si
remontarea unor utilaje, instalatii, etc. primite
prin donatii, transferuri, fuzionari
• - cheltuieli pentru impaduriri, plantatii de
pomi, vii si imbunatatiri funciare
• - cheltuieli pentru amenajarea terenului
(demolari, desecari, organizare de santier, etc)
 Cheltuieli neasimilate investitiilor
• - cheltuieli pentru prototipuri de utilaje sau
studii de fezabilitate
• - cheltuieli pentru achizitionarea de mijloace
circulante necesare firmelor existente
• - cheltuieli pentru intretinerea si repararea
capitalului fix existent
• - lucrari geologice pentru descoperirea de noi
zacaminte care nu sunt legate de un obiectiv
de investitie cu exceptia celor de titei si gaze
 DEZINVESTITIA
• Reprezinta transformarea unor active in
lichiditati pentru a fi reinvestite in alte afaceri
sau pentru a fi returnate unor investitori care
vor sa se retraga din afacere
 TRASATURI ALE PROCESULUI
INVESTITIONAL
• - existenta factorului de risc
• - investitiile reprezinta economii la fondul de
consum
• - investitiile reprezinta cheltuieli cu caracter
ireversibil
• - caracterul novator al investitiilor
 CLASIFICAREA INVESTITIILOR
• 1. In functie de obiectul investitiilor:
• -Investitii reale
• -Investitii financiare
• 2. Dupa natura obiectivului pentru care se
investeste:
• -Investitii pentru obiective noi
• -Investitii pentru dezvoltarea, modernizarea
sau reutilarea obiectivelor existente
• 3. Dupa legatura pe care o au cu obiectivul
proiectat:
• -Investitii directe
• -Investitii colaterale
• -Investitii conexe
• 4. In functie de natura rezultatelor activitatii
• -Investitii materiale
• -Investitii nemateriale (intangibile)
• 5. Dupa scopul alocrii cheltuielilor pentru
investitii:
• -Investitii tehnice
• -Investitii umane
• -Investitii sociale
• -Investitii comerciale
• -plasamente financiare
• 6. Dupa sursele de finantare
• - Investitii finantate din surse proprii
• - Investitii finantate din surse atrase sau
externe
Investitii finantate din surse proprii
• +aportul initial al actionarilor sau asociatilor
• +partea de profit alocata dezvoltarii
• +resurse din operatii de dezinvestire
• +amortizarea utilajelor pentru investitiile de
inlocuire
• +sume rezultate din vanzarea de actiuni
• Surse atrase
• -credite
• -alocatii bugetare
• -imprumuturi de orice fel
• -donatii
• -mosteniri
• Recuperarea valorii investitiei se face prin
amortizare, element de cheltuiala care se
include in costul de productie
 Investitiile si eficienta economica
• Eficienţa şi eficacitatea sunt doi termeni utilizaţi
foarte des în limbajul economic; provin din limba
latină, astfel:
• eficienţa derivă din “efficiere” =a îndeplini, a
rezulta;
• eficacitate derivă din “efficies-efficacis”= care are
efectul dorit
• Cei doi termeni desemnează în sensul foarte larg
al cuvântului măsura în care se realizează
scopurile propuse, această accepţiune fiind
valabilă atât în domeniul economic cât şi în
domeniul social, politic, tehnic, militar,
administrativ, cultural, ecologic, etc.
• Noţiunile menţionate nu sunt sinonime:
eficacitatea caracterizează obţinerea , cu orice
preţ, a unui anumit efect, în timp ce eficienţa
presupune folosirea optimă a resurselor
pentru a obţine un efect convenabil societăţii
umane.
• Din punct de vedere economic, eficacitatea nu
exclude unele forme de risipă, în timp ce
pentru a fi eficient trebuie găsit şi urmat
drumul cel mai scurt şi mijloacele cele mai
puţin costisitoare pentru a obţine scopul
propus.
• Putem aprecia că eficacitatea este legată de
acţiunea de a face orice efort pentru orice tip
de efect, în timp ce eficienţa nu înseamnă pur
şi simplu “a face” ci a face astfel încât să fie
atinse scopurile propuse, ţinând seama de o
serie de restricţii şi condiţionări specifice
domeniului în care se acţionează şi având în
vedere utilitatea socială.
 DEFINITIE
• Eficienţa economică surprinde legătura dintre
volumul şi calitatea eforturilor, în calitate de factori
generatori de efecte şi rezultatele obţinute într-o
anumită perioadă ca efect al realizării eforturilor
respective.
• Eficienţa economică se referă doar la eforturile şi
efectele măsurabile, cuantificabile, exprimate
băneşte. Astăzi se observă o expansiune fără
precedent a exprimării din punct de vedere economic
a eficienţei oricărei activităţi umane (de exemplu,
jucătorii de tenis ierarhizaţi, ca eficacitate sportivă,
după veniturile în dolari obţinute).
• Nivelul eficienţei economice depinde de volumul şi
calitatea resurselor cât şi a rezultatelor.
• Eficienţa se calculează astfel: ca un raport între nivelul
efectelor obţinute şi a eforturilor depuse sau invers,
nivelul eforturilor raportat la nivelul efectelor:
• În primul caz se stabileşte efectul ce se obţine la o unitate
de efort şi care trebuie maximizat adica maximizarea
efectelor

• unde:
•
• = eficienţa economică;
• = efectele (rezultatele) obţinute;
• = eforturile depuse (resursele consumate).
• În al doilea caz se determină efortul ce se depune
pentru obţinerea unei unităţi de efect, rezultat ce
trebuie să tindă spre minim, adica minimizarea
eforturilor

• Altfel spus se urmăreşte obţinerea unui efect

maxim la un anumit efort, respectiv realizarea
efectului propus cu un minim de efort.
• Putem aprecia în aceste condiţii că este greşită
formularea privind maximizarea efectelor
concomitent cu minimizarea eforturilor.
• Compararea eforturilor cu efectele pentru
determinarea eficientei economice nu este
suficienta fiind necesara luarea in considerare si a
altor elemente precum:
• -structura resurselor consumate si structura
rezultatelor obtinute
• -calitatea rezultatelor obtinute
• -factorul timp
• -analiza complexa
 Eficienţa economică a investiţiilor
• Investitiile reprezinta economii pe care generatia
actuala le face la fondul de consum in vederea asigurarii
dezvoltarea capitalului fix si obtinerea de rezultate
superioare in viitor
• Astfel, e important cum cheltuim aceste resurse
(eforturi)
• Toate aceste consideraţii în legătură cu eficienţa
economică, în general, se pot aplica şi la sfera
investiţiilor, ca proces economic de maximă importanţă
în orice domeniu de activitate.
• În esenţă, eficienţa investiţiilor se determină prin
analiza raportului eforturi – efecte investiţionale, pe
coordonatele de timp – mediu economico - social.
• Eforturile investiţionale se referă atât la procesul
investiţional propriu zis (valoarea totală a
investiţiei, valoarea utilajelor, valoarea
construcţiilor şi montajul, personalul) cât şi la
procesul de producţie al viitoarelor obiective
(cheltuieli materiale, de întreţinere şi reparaţii,
cheltuieli cu personalul, costuri de producţie,
importuri, etc.) sau se pot cumula (efortul total
pentru investiţii şi pentru exploatare).
• Aceste eforturi se pot referi la o unitate de timp (un
an) sau se pot extinde pe tot orizontul de timp al
investiţiei (adoptarea deciziei de investiţie, durata
realizării investiţiei, durata eficientă de exploatare a
acestei investiţii).
• Pe lângă eforturile economice se pot identifica şi alte
tipuri de eforturi, precum măsuri administrative,
modificări legislative, etc., care nu pot fi cuantificate
economic.
• Efectele investiţionale pot fi de mai multe tipuri:
economice (materiale sau valorice) dar şi
extraeconomice (sociale, ecologice, etc.).
• De asemenea pot fi brute sau nete, directe sau
indirecte, efecte curente sau de durată.
 Criterii de apreciere si factori de crestere a
eficientei economice a investitiilor
• -criterii economice
• -criteriul imbinarii optimului macro si microeconomic
• -criteriul corelarii cerintelor economice cu cele sociale,
ecologice
• -criteriul influentei factorului timp
• -criteriul comparabilitatii datelor
Contributia principalilor participanti la
cresterea eficientei economice a investitiilor
• Beneficiarul investitiei
• Proiectantul
• Executantul
 Fundamentarea economica a
proiectelor de investitie
Sistemul de indicatori de eficienta economica a
investitiilor
• Orice program de investitie presupune mai multe
modalitati de abordare, fiecare modalitate avand
mai multe variante de proiect care cuprind
informatii referitoare la eforturi, efecte, raportul
acestora, durata de realizare a obiectivului,
durata de producere a efectelor
• Pentru alegerea variantei optime se foloseste un
sistem de indicatori de eficienta economica avand in
vedere urmatoarele aspecte:
• -stabilirea unui numar optim de indicatori
• -construirea sistemului de indicatori atat prin prisma
raportului efect-efort cat si tinand seama de
coordonatele timp-mediu economic
• -orice indicator trebuie sa aiba un continut clar si o
semnificatie care sa permita obtinerea de informatii
usor de evaluat si cuantificat
• -exprimarea relatiilor si marimilor reale prin
eliminarea elementelor arbitrare
• -realizarea de calcule in mai multe variante de proiect
 Indicatorii de apreciere a eficientei unui
proiect de investitii pot fi grupati in:
• -Indicatori cu caracter general (indicatori naturali)
• -Indicatori de baza (valorici)
• -Indicatori perfectionati ( care iau in considerare
influenta factorului timp)
• -Indicatori specifici unor ramuri sau domenii de
activitate
 Indicatori cu caracter general

• Principalii indicatori naturali dintr-un studiu de

fezabilitate cuprind o serie de date si informatii
legate de viitoarea investitie, caracterizandu-se
printr-un grad ridicat de veridicitate si fiind mai
putin afectati de factorul timp
1. Dimensiunea obiectivului de investitii
• -este un indicator de efect investitional
• Pentru obiectivele productive dimensiunea se
confunda cu capacitatea de productie
• Se exprima de regula in unitati fizice de masura
• Din punctul de vedere al acestui indicator
intereseaza:
• -gradul de utilizare a capacitatii de productie
• -durata de atingere a parametrilor proiectati
• Pentru obiectivele neproductive dimensiunea
depinde de specificul domeniului
2.Numarul de personal
3.Productivitatea muncii
4. Durata de realizare a investitiei stabilita in functie de
doua elemente:
• -durata de luare a deciziei
• -durata de executie
5.Durata eficienta de exploatare, se imparte in:
• -perioada de atingere a parametrilor proiectati
• -perioada normala de functionare
• -perioada de declin
6.Consumurile specifice de materii prime, materiale,
combustibil, energie electrica, termica,apa…in functie de
specificul activitatii desfasurate
7.Tehnologia folosita
8.Principalele caracteristici de calitate
9.Terenul utilizat
10.Amplasamentul

• Analiza tuturor acestor indicatori trebuie sa se faca

avand in vedere mai multe variante de proiect
pentru a se putea decide cat mai corect
 INDICATORI DE BAZA
• Valoarea totala a investitiei exprima valoric totalitatea
resurselor consumate pentru realizarea obiectivului pana
la punerea sa in functiune
• Valoarea investitiei= valoarea capitalului fix pus in
functiune ?
În funcţie de tipul investiţiei, valoarea totală a investiţiei se determină
astfel:

• pentru obiective de investiţii noi:

I t = I d + I col + I con + Ei + Ac − E fp + Pt
• în cazul investiţiilor de modernizare, dezvoltare sau reutilare:

I t = I d + I col + I con + Ei + Ac + Pt + (Vmf − Sv ) + Pvn

unde:
Id - investiţia directă (terenuri, utilaje, clădiri, construcţii,
proiectare, pregătirea personalului, punerea în funcţiune);
I col - investiţia colaterală sau de infrastructură (drumuri,
racorduri, etc.);
I con - investiţia conexă, realizată în ramuri conexe ale
investiţiei de bază;
Ac sau Ac - necesarul de active circulante reprezentând
prima dotare sau doar creşterea de active circulante ca urmare a unor
modernizări;
E i - efectul economic al imobilizării fondurilor de investiţii pe
durata de execuţie a obiectivului de investiţii;
Vmf - valoarea neamortizată a mijloacelor fixe casate, înainte de
amortizarea lor integrală;
S v - sumele obţinute din casare, prin valorificarea unor
materiale (valoarea reziduală);
E fp - efectul punerii în funcţiune mai devreme a unor capacităţi
de producţie;
Pt - pierderile din ocuparea terenului şi schimbarea destinaţiei
sale agricole, silvice;
Pvn - pierderile de venit pe durata întreruperii producţiei în
secţiile în care urmează a se efectua lucrările de investiţii de
modernizare.
2.Efectul economic al imobilizării fondurilor de investiţii , se
determină, pe durata de execuţie a unui obiectiv de investiţii, în
funcţie de modalitatea de cheltuire a resurselor băneşti pe
parcursul unei unităţi de timp (săptămână, lună, trimestru,
semestru, an).
Formula de calcul a efectului imobilizărilor depinde de felul în care
sunt cheltuite fondurile de investiţii, astfel:
a.dacă sumele pentru investiţii sunt alocate de la începutul anului,
practic sumele rămân imobilizate tot anul (+1) până la terminarea
investiţiei:
d
Ei = en  I h  (d − h + 1)
h =1
b.dacă sumele pentru investiţii sunt alocate la sfârşitul anului, nu se ia
în considerare anul respectiv în calculul imobilizărilor (+0):
d
Ei = en  I h  (d − h + 0 )
h =1
c.dacă sumele sunt cheltuite uniform pe tot parcursul anului, atunci se
ia în considerare jumătate din anul respectiv (+0,5):
d
Ei = en  I h  (d − h + 0,5)
h =1
unde:
Ei - efectul economic al imobilizărilor;
i - varianta de investiţie;
d - durata de execuţie, exprimată în ani;
h - anul în care se fac cheltuielile de investiţie, h = (1, d ) :
en - coeficientul normat de eficienţă economică;
I h - fondurile de investiţii anuale (sau pe altă unitate de timp:
lună, trimestru, semestru, etc.).

• Dacă se consideră că banii sunt cheltuiţi continuu pe tot

parcursul anului, practic se consideră că ei stau imobilizaţi
jumătate din anul respectiv şi pot fi formulate două
ipoteze:
 ➢ Ipoteza eşalonării investiţiilor pe ani întregi

Ei = en I1 (d n − 0,5) + I 2 (d n −1 − 0,5) +  + I n (d1 − 0,5)

unde:
I1  I n -investiţiile din primul an până în anul n ;
d n  d1 -durata de execuţie a obiectivului;
0,5-coeficientul de rectificare a investiţiilor în ipoteza
cheltuirii uniforme a acestora pe parcursul anului.
➢ Ipoteza eşalonării investiţiilor pe ani întregi şi fracţiuni de an

 d − n
Ei = en  I1 d − (1 − 0,5) + I 2 d − (2 − 0,5) +  _ I n d − (n − 0,5) + I n +1 
 2 

unde:
I n +1 -valoarea investiţiei din fracţiunea de an;
d -durata de execuţie a investiţiei în ani întregi şi fracţiuni de
an;
n -durata de execuţie a obiectivului de investiţie în ani întregi.
• Efectul economic al imobilizării fondurilor de investiţii pe
durata de execuţie a unui obiectiv reprezintă tot pierderi
de venit net, respectiv profiturile care s-ar fi putut realiza
dacă banii ar fi fost fructificaţi într-o activitate curentă sau
pierderea dobânzii, adică cea care s-ar fi obţinut dacă
banii erau depuşi la o bancă pe perioada “d” în care un
investitor imobilizează resursele financiare proprii sau
împrumutate într-un proiect de investiţii până în
momentul punerii în exploatare a acelui obiectiv
• Având în vedere că investiţiile nu se pot realiza fără
imobilizări, pentru creşterea eficienţei investiţiilor trebuie
analizate modalităţile de reducere a efectului
imobilizărilor. Astfel, mărimea efectului imobilizărilor
depinde de următorii factori:
• durata de realizare a investiţiei: orice reducere a duratei
de realizare conduce la scăderea efectului imobilizărilor.
Realizarea şi punerea în funcţiune parţială conduce la
efecte în măsură să influenţeze imobilizările;
• mărimea proiectului de investiţii, în sensul că o investiţie
majoră, în general este mai scumpă şi are imobilizări mai
mari;
• modul de eşalonare a investiţiilor: se urmăreşte realizarea
unor cheltuieli de investiţii mai mici la începutul perioadei
şi cheltuirea sau efectuarea de plăţi substanţiale la
sfârşitul perioadei de realizare a investiţiei;
• coeficientul normat de eficienţă economică, mai mare sau
mai redus (de exemplu dacă pe o perioadă de timp rata
dobânzii este mai redusă, atunci şi efectul imobilizărilor se
diminuează);
• Indicatorul efectul economic al imobilizării fondurilor de
investiţii prezintă o importanţă deosebită deoarece, la acelaşi
volum de investiţii, determinat contabil conform devizului
general, se poate ajunge la valori determinate din punct de
vedere economic extrem de diferite în funcţie de efectul
imobilizărilor.
• În concluzie, efectul imobilizărilor se adaugă la efortul
investiţional, acest efect fiind un element de decizie foarte
important.
• 3.Durata de execuţie a investiţiei, durată care se stabileşte în
funcţie de două elemente:
• durata de luare a deciziei (pentru elaborarea studiului de
fezabilitate, pentru proiectare, obţinerea acordurilor, avizelor,
contractarea lucrărilor, etc.);
• durata de execuţie propriu-zisă a proiectului de investiţii
(construcţii, montajul utilajelor, probe tehnologice, recepţie).
• Ca urmare a faptului că în această perioadă sunt scoase
din circuitul economic productiv o serie de resurse
(umane, materiale şi financiare), perioada respectivă
trebuie să fie cât mai scurtă. Astfel, beneficiarul, în
colaborare cu antreprenorul trebuie să asigure o
eşalonare raţională a investiţiilor pe durata de execuţie,
concomitent cu asigurarea condiţiilor normale de
desfăşurare a acestui proces.
• Deosebit de importantă pentru factorii care cooperează
în vederea realizării investiţiei (proiectant, constructor,
furnizor de utilaje şi echipamente, beneficiar) este
găsirea soluţiilor pentru punerea parţială în funcţiune a
noului obiectiv de investiţii, asigurându-se astfel
diminuarea efortului investiţional ca urmare a obţinerii
de profituri suplimentare.
• 4.Durata eficientă de exploatare (sau de funcţionare
eficientă)
• În general, perioada procesului investiţional se împarte
astfel:
• perioada de proiectare, în care se elaborează
documentaţiile pentru investiţii, se obţin avizele, aprobările
şi acordurile necesare, se stabilesc sursele de finanţare, se
contractează lucrările cu constructorul şi se deschide
finanţarea;
• perioada de execuţie;
• perioada de funcţionare a capitalului fix. Această perioadă
are cel mai important rol întrucât acum se obţin efectele
economice ale investiţiei (producţia, profitul) şi, totodată se
verifică în practică realismul deciziilor luate în cadrul
procesului investiţional.
• La rândul ei, această perioadă comportă o defalcare în:
– perioada până la atingerea parametrilor proiectaţi;
– perioada normală de funcţionare;
– perioada de declin.
• Prima şi ultima perioadă trebuie să fie cât mai scurte
deoarece profiturile realizate sunt sub cele normale.
• În perioada de funcţionare normală, investiţia funcţionează
la parametrii tehnico-economici proiectaţi iar efectele nete
sunt maxime, preocuparea majoră a beneficiarului
investiţiei fiind aceea de a prelungi cât mai mult posibil
această durată prin asigurarea funcţionării normale a
capitalurilor fixe cât şi prin modernizarea permanentă a
utilajelor, reutilarea secţiilor şi chiar restructurarea
producţiei.
• Totodată, beneficiarul investiţiei trebuie să
asigure ca perioada normală (eficientă) de
funcţionare să se suprapună peste faza de
ascensiune a produselor sau serviciilor pe piaţă,
conform ciclului comercial al acelor produse sau
servicii. Dacă perioada de exploatare eficientă se
află în faza de saturaţie sau de declin pe piaţă,
atunci există riscuri mari ca perioada de
exploatare a obiectivului de investiţii să se reducă
până la limita la care să nu se mai recupereze
investiţia realizată.
 Indicatori de baza
• 5.Investiţia specifică
• Investiţia specifică reprezintă, în sfera productivă,
raportul dintre efortul investiţional efectuat pentru
realizarea unui obiectiv de investiţii şi efectele (rezultatele)
obţinute prin capacitatea de producţie, cifra de afaceri.
Reflectă volumul de investiţii ce revine pe unitatea de
capacitate sau investiţiile necesare pentru realizarea unei
unităţi fizice de producţie sau a unei unităţi valorice.
• Relaţiile de calcul se stabilesc diferenţiat pentru obiective
noi de investiţii şi pentru activitatea de dezvoltare,
modernizare, retehnologizare precum şi pentru comparaţii
între diverse variante.
• A.Pentru obiective noi de investiţii
•
• unde:
• s- investiţia specifică;
• I - investiţia aferentă variantei “i”;
• q- capacitatea anuală de producţie, exprimată fizic
(tone, bucăţi, mp, mc,etc.);
• CA- cifra de afaceri exprimată valoric în varianta “i”;
• Q- valoarea producţiei obţinută în varianta “i”.
• Utilizarea efectelor obţinute în expresie fizică sau în unităţi
natural-convenţionale are aplicabilitate în cazul producţiei
omogene.
• Atunci când producţia obţinută are un grad mare de
eterogenitate, se utilizează expresia valorică a producţiei
obţinute (Q ).
• Indicatorul astfel calculat exprimă efortul investiţional
făcut pentru obţinerea unui leu producţie. Această
relaţie poate fi utilizată şi pentru obiectivele de
investiţii cu producţie omogenă în funcţie de nevoile
analizei.

• B.Pentru investiţii de modernizare, dezvoltare sau

retehnologizare a obiectivelor productive existente:
•
• unde:
• Im- investiţia alocată pentru modernizare, dezvoltare
sau retehnologizare în varianta”i” de proiect;
• qm-capacitatea anuală de producţie după
modernizare, dezvoltare sau retehnologizare
• q0- capacitatea anuală de producţie înainte de
modernizare, dezvoltare sau retehnologizare.
• În acest caz indicatorul reflectă câţi lei investiţii se
cheltuiesc pentru a creşte producţia anuală cu un leu.
• La fel ca pentru indicatorul “valoarea totală a
investiţiei”, pe baza investiţiei specifice putem aprecia
dacă o investiţie este mai scumpă sau mai ieftină pe
unitatea de capacitate (fizică sau valorică) fără a putea
decide însă dacă este mai eficientă, astfel că este
necesară calcularea celorlalţi indicatori.
• În practică se constată o corelaţie invers proporţională
între investiţia specifică şi costul de producţie, astfel
că, investiţiile reduse conduc la cheltuieli de producţie
mai mari, datorită slabei dotări. Invers, investiţiile mai
scumpe, legate de tehnologii de ultimă generaţie,
trebuie să fie justificate prin cheltuieli de producţie
mai mici.
• C.Pentru compararea variantelor
• În cazul în care se compară între ele mai multe variante
de investiţii există două posibilităţi de realizare:
• C1.Se calculează investiţia specifică pentru fiecare
variantă în parte, se compară între ele mărimile obţinute
şi apoi se alege varianta optimă, respectiv varianta care
prezintă investiţia specifică cea mai mică.
• C2.In situaţia în care una din variante presupune
efectuarea unui volum suplimentar de investiţii care se
materializează într-o capacitate de producţie mai mare,
prezintă interes volumul suplimentar de investiţii
solicitat şi efectele obţinute de acesta:
• unde:
• - investiţia specifică pentru comparaţii şi exprimă
necesarul suplimentar de investiţii în varianta “i” faţă
de varianta “j” de proiect, pentru a obţine o capacitate
suplimentară de producţie de o unitate fizică, în
varianta “i” faţă de varianta “j”;
• - valoarea investiţiei în varianta “i” de proiect;
• - valoarea investiţiei în varianta “j” de proiect;
• - capacitatea de producţie în varianta “i” respectiv
în varianta “j” de proiect.

Condiţia este ca: I i  I j şi qi  q j .

 Indicatorul “investiţia specifică” se poate calcula şi în funcţie de
sporul producţiei valorice, astfel:

Ii − I j
sc =
Qi − Q j

unde:
Qi , Q j - valoarea producţiei pentru variantele de investiţii “i” şi
“j”;
sc - necesarul suplimentar de investiţii în varianta “i” faţă de
varianta “j”, pentru a creşte producţia cu un leu în varianta “i” faţă de
varianta “j”.

• Calculul indicatorului “investiţia specifică” în funcţie de

valoarea producţiei este foarte util, în special în cazul
modernizărilor, dezvoltărilor sau retehnologizărilor,
deoarece în această situaţie, obligatoriu, activitatea de
investiţii trebuie să conducă şi la schimbarea structurii
producţiei cu efecte favorabile asupra nivelului producţiei
• Indicatorul “investiţia specifică” pentru a fi operant
trebuie să fie comparabil cu investiţia specifică de
la alte obiective economice similare sau chiar cu
investiţia specifică normată pentru ramura sau
domeniul de activitate respectiv.
• Deşi investiţia specifică are o serie de avantaje,
indicatorul este parţial, deoarece compară efortul
investiţional total cu mărimea capacităţii de
producţie dintr-un an, nereuşind să surprindă
întregul proces investiţional. Astfel se impune
completarea analizei şi cu alţi indicatori de
eficienţă economică a investiţiilor.
• 6.Termenul (durata) de recuperare a investiţiilor
• Reprezintă perioada de timp în care investiţia
este recuperată din profitul rezultat în urma punerii
în funcţiune a capacităţii de producţie.
• Se utilizează pentru calculul acestui indicator
mai multe relaţii de calcul, în funcţie de destinaţia
investiţiei
A.Pentru obiective noi:

Ii
Ti =
Phi
unde:
Ti -termenul de recuperare;
I i - valoarea investiţiei în varianta “i” de proiect;
Phi - profitul annual obţinut în varianta “i” de proiect.
B.Pentru modernizări, dezvoltări sau retehnologizări ale obiectivelor
existente:

I mi
Ti =
Phmi − Ph 0

unde:
Ti -termenul de recuperare;
I mi - valoarea investiţiei alocată modernizării, dezvoltării sau
retehnologizării în varianta “i” de proiect;
Phmi - profitul anual obţinut în urma investiţiei făcute în varianta
“i”;
Ph 0 - profitul anual obţinut înainte de modernizarea obiectivului
economic.
Indicatorul exprimă în acest caz perioada de timp în care se
recuperează investiţia din profitul suplimentar obţinut ca urmare a
modernizării, dezvoltării sau retehnologizării obiectivului analizat.
În cazul modernizării, dezvoltării sau retehnologizării,
valoarea totală a investiţiei trebuie corectată ţinând cont de :
o valoarea neamortizată a capitalului fix ce urmează a fi
lichidat ( An );
o sumele obţinute din valorificarea unor utilaje, părţi
componente ale acestora sau din casări ( Vu );
o pierderea de profit determinată de întreruperea
producţiei ( Pp ).
 C.Pentru compararea variantelor de proiect care vizează realizarea
aceluiaşi obiectiv de investiţii, se poate calcula indicatorul “termenul
de recuperare a investiţiilor suplimentare” din sporul de profit:

Ii − I j
Ti =
phi − Phj

unde:
I i , I j - valoarea totală a investiţiei în varianta “i” respectiv “j”;
Phi , Phj - profitul anual aferent variantei “i” respectiv “j”.

Indicatorul exprimă perioada de timp în care se recuperează

investiţia suplimentară, realizată în varianta “i” de proiect faţă de
varianta “j” din sporul de profit realizat în varianta “i” faţă de
varianta “j”.
• Analiza indicatorului “termenul de recuperare a
investiţiilor suplimentare” este strâns legată de faptul
că un supliment de investiţii, pentru o tehnologie mai
scumpă trebuie să conducă şi la efecte suplimentare
(profituri mai mari sau costuri de exploatare mai mici),
astfel că, efortul suplimentar de investiţii trebuie să se
recupereze mai repede pe seama unui efect
suplimentar mai mare. Este deci, preferată varianta de
investiţii pentru care termenul de recuperare a
investiţiei suplimentare este minim.
• Termenul de recuperare trebuie sa fie minim si
sa nu depaseasca termenul normat de
recuperare
• T<Tn
 7.Coeficientul de eficienţă economică a investiţiilor
• Indicatorul exprimă profitul anual ce se obţine la un
leu investit, iar varianta de investiţii la care acest indicator
prezintă cel mai mare nivel este varianta pentru care se va
opta.
• Indicatorul semnifică deci efectul net anual ce poate
fi obţinut la un leu investit.
• Indicatorul exprimă profitul suplimentar obţinut în urma
modernizării la un leu investit.
• În funcţie de cele trei situaţii în care se află obiectivul
de investiţii, relaţiile de calcul se prezintă astfel:
 A.Pentru obiective de investiţii noi:

Phi
ei =
Ii

unde:
ei - coeficientul de eficienţă economică a investiţiilor în
varianta “i”;
I i - valoarea investiţiei în varianta “i” de proiect;
Phi - profitul anual obţinut în varianta “i” de proiect.

• Ca urmare a conţinutului economic prezentat de

acest indicator, decizia de investiţii se va lua în
funcţie de valoarea maximă a indicatorului.
Între termenul de recuperare a investiţiei şi coeficientul de eficienţă
economică a investiţiei există un raport invers proporţional:

1
ei =
Ti

Acest aspect evidenţiază caracterul complementar al celor doi

indicatori şi, ca urmare, în calculele de eficienţă economică a
investiţiilor se utilizează numai unul dintre aceşti indicatori.
B.Pentru activitatea de modernizare, dezvoltare şi retehnologizare
ale unităţilor existente, relaţia de calcul a coeficientului de eficienţă
economică a investiţiilor este:

Phmi − Ph 0
ei =
I mi

unde:
I mi - valoarea investiţiei alocată modernizării, dezvoltării sau
retehnologizării în varianta “i” de proiect;
Phmi - profitul annual obţinut în urma investiţiei făcute în
varianta “i”;
Ph 0 - profitul anual obţinut înainte de modernizarea obiectivului
economic.
• 8.Cheltuieli echivalente sau recalculate
• Indicatorii prezentaţi până acum destinaţi
aprecierii eficienţei economice a investiţiilor
pentru diversele proiecte de investiţii au fost
calculaţi prin raportarea valorii totale a resurselor
consumate (investiţia totală) cu efectele obţinute
într-un an. În acest mod au fost luate în
considerare efectele anuale şi nu cele totale.
• În practică însă, efectele obţinute în urma
realizării obiectivelor de investiţii nu se limitează
la rezultatele obţinute într-un an, ci vizează o
perioadă de timp mai îndelungată.
• Tot în activitatea practică se constată că la acelaşi
volum de efecte economice obţinute se poate
ajunge fie prin eforturi mai mari de investiţii, fie
prin eforturi suplimentare cu cheltuielile de
producţie. Aceasta deoarece un efort suplimentar
de investiţii asigură achiziţionarea unor utilaje
perfecţionate, care prezintă randamente
economice superioare, iar adoptarea unor
tehnologii perfecţionate conduce la creşterea
randamentului în folosirea materiilor prime,
materialelor, în final asigurând diminuarea
cheltuielilor de producţie.
• Concluzionând se poate aprecia că un efect economic
poate fi obţinut fie cu un volum mai mare de cheltuieli de
producţie şi cu o investiţie mai mică, fie cu un consum de
resurse destinate investiţiilor mai mare dar cu cheltuieli de
producţie mai mici.
Poate astfel fi definit indicatorul care asigură cumularea efortului
investiţional cu cheltuielile de producţie: cheltuieli echivalente sau
recalculate, care prezintă următoarea relaţie de calcul:

K i = I i + Chi  Tn

unde:
Ki - cheltuieli echivalente sau recalculate în varianta “i”;
Chi - cheltuieli anuale de producţie în varianta “i”;
I i - valoarea investiţiei în varianta “i”;
Tn - termenul normat de recuperare.
• Indicatorul exprimă efortul total cu investiţia şi
costurile de producţie în perioada dată de termenul
normat de recuperare, pentru realizarea producţiei.
• Această modalitate de calcul se aplică în cazul analizei
diferitelor variante de investiţii care au aceeaşi
capacitate de producţie; în mod normal la o capacitate
de producţie mai mare şi efortul investiţional total
este mai mare.
• În situaţia în care capacităţile de producţie sunt
diferite pentru variantele de investiţii analizate, se
poate utiliza indicatorul cheltuieli echivalente sau
recalculate specifice prin raportarea cheltuielilor
echivalente la capacitatea de productie
9.Randamentul economic al investiţiilor

Acest indicator prezintă un grad de cuprindere mai mare faţă

de indicatorii de eficienţă a investiţiilor prezentaţi până acum,
asigurând comparabilitatea între profitul net obţinut în urma
realizării obiectivului de investiţii şi efortul investiţional total,
astfel:

Pni
Rei =
Ii

unde:
Rei - randamentul economic al investiţiei în varianta “i”;
Pni - profitul net pentru varianta de investiţii “i”;
I i - investiţia totală în varianta “i”.
Se impun două precizări importante:

a.Profitul net reprezintă profitul obţinut după ce profitul total

anual a compensat efortul investiţional:

Pni = Pti − I i

unde:
Pti - profitul total obţinut pe toată durata eficientă de
funcţionare a obiectivului de investiţii în varianta “i”.
• b.Profitul net nu se confundă cu indicatorul
“profitul net anual”, utilizat în activitatea practică,
calculat ca diferenţă între profitul total obţinut în
cursul unui an şi impozitul pe profit datorat
statului.
• Cu alte cuvinte, randamentul economic al investiţiei
arată unităţile valorice de profit obţinute pe
unitatea de investiţie, după recuperarea integrală a
investiţiei până la scoaterea din funcţiune a
obiectivului de investiţii.
Randamentul economic al investiţiilor poate fi exprimat şi astfel:
Pti
Ri = −1
Ii
 Calculul acestui indicator se poate realiza în două situaţii:

a.Dacă profiturile anuale ( Phi ) sunt constante pe toată durata

de exploatare, atunci:

➢ profitul total pe durata eficientă de funcţionare:

Pti = Phi  Di

Investiţia totală în varianta „i” se poate formula astfel:

I i = Phi  Ti

unde:
Ti - termenul de recuperare în varianta „i”.

Aceasta înseamnă că investiţiile sunt recuperate atunci

când ele sunt egale cu profiturile cumulate pe durata dată de
termenul de recuperare.
 Amplasarea obiectivelor de investitii
• Odata cu stabilirea necesitatii si oportunitatii
investitiei, un rol important il are alegerea
amplasamentului adica a locului, terenului sau
chiar a incintei in care va functiona viitorul obiectiv
• Aspectele care trebuie avute in vedere:
• -caracterul ireversibil
• -legatura reciproca dintre amplasament si obiectiv
• -un amplasament este favorabil prin prisma unor
criterii si mai putin prin prisma altora (devine o
problema de eficienta economica)
Criterii de alegere a amplasamentului optim
• 1. Criterii economice
• La nivel macroeconomic presupun asigurarea
dezvoltarii economice echilibrate la nivel national
• La nivel microeconomic se urmareste reducerea
efortului cu investitia si cu productia in conditiile
realizarii anumitor efecte economice

• Pentru aceasta trebuie actionat in urmatoarele directii:

• -apropierea viitorului obiectiv de sursele de materii
prime, materiale, combustibil, etc.
• -apropierea de consumatorii produselor finite
• -existenta fortei de munca in zona
• -traditia
• -existenta unor platforme industriale sau comerciale
• 2. Criterii functional tehnologice:
• Se refera la amplasarea obiectivelor astfel incat ele sa
se incadreze in anumite zone industriale pt a putea
coopera cu unitati din zona respectiva:
• -colaborare pentru aprovizionarea in comun cu
anumite materii prime
• - participarea la realizarea unor parti componente ale
unor produse
• - realizarea in comun a unor investitii pentru
combaterea poluarii in zona (statii de epurare, instalatii
de captare si filtrare a noxelor, etc.)
• -rezolvarea unor probleme referitoare la deseuri,
reziduuri (depozitarea sau eventual prelucrarea
acestora)
• - asigurarea in comun a unor conditii referitoare la
protectia firmelor impotriva incendiilor, exploziilor, etc.
• 3. Criterii sociale. Acestea presupun:
• -cresterea economica echilibrata in toate zonele
• - utilizarea resurselor naturale locale
• -atragerea in circuitul economic a persoanelor
neocupate
• -ridicarea nivelului tehnic, cultural, de venituri si
confort al populatie
• -amplasarea obiectivelor industriale pe terenuri
degradate, improprii agriculturii

• 4. Factori naturali
• -asigurarea protectiei mediului
• -conditii hidrologice
• -conditii climatice
• -conditii geologice
• 5.Conditii restrictive speciale
• - restrictii impuse de evitarea poluarii
• - restrictii impuse de rezervatii naturale, monumente
arheologice, istorice, arhitecturale, ale naturii
• - restrictii impuse de zone cu caracter turistic
• - restrictii impuse de apararea nationala
• -restrictii impuse de acorduri international
• Fiecare criteriu are importanta lui, importanta care se
poate modifica in timp in functie de interesul de
moment
• Ex: la un moment dat poate fi important criteriul fortei
de munca dupa care sa fie preferat un alt criteriu
• Se impune stabilirea criteriilor determinante,
esentiale pentru activitatea supusa analizei
• Ex:
– combustibilul pentru termocentrale
– forta de munca pentru industria usoara
– piata de desfacere pentru produsele fragile sau
perisabile
• Decizia de amplasare a obiectivului se poate lua
prin urmatoarele metode:
• -metoda minimizarii efortului specific (cu ajutorul
cheltuielilor echivalente specifice)
• -metoda minimizarii cheltuielilor de transport