Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Numim propoziţie orice afirmaţie despre care se poate decide că este adevărată sau falsă.
Fiecărei propoziţii i se poate asocia valoarea de adevăr, aceasta poate fi fals (false) notată cu 0,
sau adevărat (true) notată cu 1.
Definiţia 2.1. O algebră booleană este o mulţime nevidă B, înzestrată cu două operaţii binare
notate cu (şi), (sau) şi cu o aplicaţie a mulţimii considerate în ea însăşi, notată cu (non),
care au următoarele proprietăţi:
1
x 0 0, x B (2.6)
x0 x, x B
P7. există un element 1, (ultim element), cu proprietăţile:
x 1 x , x B (2.7)
x 11, x B
Se consideră o mulţime formată din două elemente: 0 şi 1 şi se notează această mulţime cu B2.
Se definesc pe B2 două legi de compoziţie: conjuncţia (notată "" sau "." ) şi disjuncţia (notată
"" sau "" ), precum şi o aplicaţie numită negaţie , astfel:
0 1 0 1 x 0 1
0 0 0 0 0 1 x 1 0
1 0 1 1 1 1
Pentru a efectua demonstraţia unei proprietăţi sau a unei teoreme din algebra lui Boole se
utilizează trei procedee de demonstraţie:
demonstraţia aritmetică printr-un tabel de valori (sau de adevăr);
demonstraţia algebrică;
demonstraţia grafică cu ajutorul diagramelor Venn-Euler.
P4. absorbţia x x y x , x , y B
x x y x , x , y B
2
Demonstraţie
x x y x 0 x y x 0 y x y 0 x 0 x
x x y x 1 x y x 1 y x y 1 x 1 x
x x y x 0 x y x 0 y x y 0 x 0 x
x x y x 1 x y x 1 y x y 1 x 1 x
Exemplificăm demonstraţia proprietăţii P11 (legile lui De Morgan) utilizând tabelul de adevăr:
x 0 1 0 1
y 0 0 1 1
x 1 0 1 0
y 1 1 0 0
xy 0 1 1 1
xy 1 0 0 0 (A)
xy 1 0 0 0 (B)
xy 0 0 0 1
xy 1 1 1 0 (C)
xy 1 1 1 0 (D)
Rezultatele identice (A,B) şi (C,D) obţinute pentru toate sistemele de valori posibile ale lui x şi
y , demonstrează legile lui De Morgan :
xy xy şi xy xy
3
1 1 0 1 1 1 0 1
1 1 1 1 1 1 1 1
Tabelul de adevăr pentru proprietatea de distributivitate: x y z x y x z
Observaţii
a) Dacă se consideră mulţimea submulţimilor unei mulţimi şi în locul lui se ia intersecţia ,
în locul lui , reuniunea , iar în locul negaţiei, complementara submulţimii considerată,
se obţine tot o algebră booleană.
b) Mulţimea claselor de echivalenţă a propoziţiilor formează o algebră booleană, în care
elementul universal (prim element) este format de clasa tautologiilor, iar elementul nul
(ultim element) este reprezentat de clasa contradicţiilor.
Definiţia 2.2. Numim expresie booleană orice expresie rezultată prin aplicarea de un număr finit
de ori a operaţiilor , unor elemente determinate sau nedeterminate ale unei algebre
booleene. Valoarea unei expresii booleene este valoarea obţinută prin înlocuirea în expresie a
variabilelor v1 ,v 2 , ,v n şi efectuarea operaţiilor indicate de simbolurile din expresie.
Două expresii booleene cu aceleaşi variabile se numesc egale sau echivalente dacă pentru
aceleaşi şiruri de valori ale variabilelor iau valori egale.
f : B2 B2 B2 B2
n ori
Orice funcţie booleană va face ca unui n-tuplu de simboluri binare 0, 1, să-i corespundă
valoarea binară 0 sau valoarea binară 1. O astfel de funcţie este dată, de obicei, printr-un tabel
în care fiecărui sistem de valori ale variabilelor îi corespunde o valoare a funcţiei:
x1 x2 … x n1 xn f x1 , x 2 ,..., x n
0 0 … 0 0 b1
0 0 … 0 1 b2
0 0 … 1 0 b3
… … … … … …
1 1 1 1 1 b2 n
unde bi , i 1,2 ,...,2 n , reprezintă valoarea 0 sau 1 pe care o ia funcţia f atunci când variabilele
x1 , x 2 ,..., x n iau valori din primele n coloane ale tabelului, de pe linia i.
n
Mulţimea funcţiilor definite pe B2n cu valori în B2 conţine 2 2 funcţii. Cele patru funcţii de o
variabilă sunt date în tabelul 2.1 şi pot fi interpretate astfel:
f0 x 0 - funcţia constantă 0 (contradicţie);
f1 x x - funcţia identică;
f2 x x - funcţia complement (conectorul negaţie);
f3 x 1 - funcţia constantă 1 (lege logică sau tautologie)
4
Tabelul 2.1.
x f0 f1 f2 f3
0 0 0 1 1
1 0 1 0 1
Tabelul 2.2.
Funcţia Notaţie Denumire
f0 x , y 0 0 constanta 0
f1 x , y x y xy conjuncţia (AND)
f2 x , y x y xy interdicţia după y
f3 x , y x x variabila x
f4 x , y x y yx interdicţia după x
f5 x , y y y variabila y
f6 x , y x y x y xy sau - exclusiv (XOR)
f7 x , y x y xy disjuncţia (OR)
f8 x , y x y xy nici (NOR – Pierce)
f9 x , y x y x y x y echivalenţa (identitatea logică)
f10 x , y y y negaţia lui y
f11 x , y x y yx implicaţia
f12 x , y x x negaţia lui x
f13 x , y x y x y implicaţia
f14 x , y x y x y x y şi-negat (NAND-Sheffer)
f15 x , y 1 1 constanta 1
Valorile de adevăr ale funcţiilor de două variabile sunt date în tabelul 2.3.
Tabelul 2.3.
x y f0 f1 f2 f3 f4 f5 f6 f7 f8 f9 f10 f11 f12 f13 f14 f15
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 1 1 1 1 1 1 1
0 1 0 0 0 0 1 1 1 1 0 0 0 0 1 1 1 1
1 0 0 0 1 1 0 0 1 1 0 0 1 1 0 0 1 1
1 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1
5
O mulţime de operatori formează o bază pe mulţimea tuturor operatorilor ce se pot defini pe
B2, dacă orice operator se poate exprima în funcţie de operatorii bazei.
De exemplu, constituie baze:
1) operatorii: sau-exclusiv (XOR) şi AND;
2) operatorii: echivalenţa şi AND;
3) operatorul: nici (NOR);
4) operatorul: şi-negat (NAND);
5) operatorul: implicaţie.
Aplicaţie
Să arătăm că operatorul şi–negat (NAND) formează o bază pe mulţimea operatorilor ce se pot
defini pe B2. Pentru aceasta, vom exprima operatorii fundamentali NOT, OR şi AND numai în
funcţie de NAND, utilizând proprietăţile algebrei booleene.
Rezolvare
1) not A = not (A and A) = A nand A (s-a aplicat P1 şi definiţia nand)
2) A or B = not (not (A or B))= not ((not A) and (not B)) = (not A) nand (not B) =
= (A nand A) nand (B nand B) (s-au aplicat P8, P11 şi definiţia nand)
3) A and B = not (not (A and B)) = not (A nand B) = (A nand B) nand (A nand B)
(s-a aplicat P8 şi definiţia nand)
Putem folosi pentru demonstraţie şi notaţiile introduse pentru funcţiile booleene date în
Tabelul 2.2.
1) A A A A A
2) A B A B A B A B A A B B
3) A B A B A B A B A B
6
PROBLEME PROPUSE
1. Arătaţi că operatorul nici (NOR) formează o bază pe mulţimea operatorilor ce se pot defini
pe B2.
Reamintim:
A NOR B A B A B sau altfel exprimat: A B A B A B
Indicaţie. Se vor exprima operatorii fundamentali NOT, OR şi AND numai în funcţie de NOR,
utilizând proprietăţile algebrei booleene. A se vedea şi aplicaţia de la pagina 46.
Soluţia analitică.
Din A B 0 şi A B 1 rezultă A B .
Avem:
A C A B B C B C B B B C B C B C B
C B B B C 1 B C B B C
Notăm: Z B C şi avem: Z Z Z Z Z Z Z Z 1
ceea ce demonstrează că propoziţia P este tautologie.
7
5. Demonstraţi că: A B A B B A este o tautologie. Demonstraţi cu ajutorul
tabelei de adevăr.
Soluţia analitică.
Din tabelul funcţiilor de două variabile avem:
x y x y x y şi x y x y
Rezultă: A B A B B A A B A B A B B A
A B A B A B B A B A
A B A B A B B B A A B A
A B A B A B 0 0 A B
A B A B A B A B
Notăm: Z A B A B şi avem: Z Z Z Z Z Z Z Z 1
ceea ce demonstrează că propoziţia iniţială este o tautologie.