Analiza şi Sinteza Dispozitivelor Numerice

Introducere
Unul dintre premiile Nobel pentru fizică în anul 2000 a fost acordat lui Jack S. Kilby (1923-
2005) pentru contribuţia la realizarea primului circuit integrat (în 1958). Această recunoaştere, fie
ea şi tîrzie, se datorează impactului produs de existenţa circuitelor integrate asupra societăţii
omeneşti.
Clasificarea dispozitivelor electronice se poate face după natura semnalelor prelucrate.
Dispozitivele analogice se ocupă de prelucrarea semnalelor care au o variaţie continuă în
timp (semnal sinusoidal).
Dispozitivele numerice (digitale) se ocupă de prelucrarea semnalelor care au o variaţie
discretă în timp (semnal dreptunghiular).
Circuitele care prelucrează astfel de semnale sunt numite circuite logice sau circuite
numerice (digitale).
In teoria circuitelor numerice semnalele electrice pot lua numai valori discrete, in
majoritatea cazurilor aceste valori fiind asociate conventional lui ‘0’ logic si ‘1’ logic. In limbaj
tehnic ne vom referi la aceste doua valori cu notiunea de “bit” ( Binari Digit ).
Definitia bitului: Bitul este o unitate de masura a informatiei, echivalenta cu informatia transmisa
prin furnizarea unui mesaj din cele doua probabile.
Pentru studiul circuitelor numerice (digitale) se foloseste ca suport matematic algebra
booleana.

Capitolul 1. Bazele logice ale DN

Tema 1. Algebra booleana

Axiomele şi legile algebrei booleene

Bazele algebrei logice au fost puse în 1845 de matematicianul englez George Boole (1815-
1864) şi ca urmare ea se mai numeşte şi algebră booleană. Ea a fost concepută ca o metodă
simbolică pentru tratarea funcţiilor logicii formale, dar a fost apoi dezvoltată şi aplicată şi în alte
domenii ale matematicii.
În 1938 Claude Shannon a folosit-o pentru prima dată în analiza circuitelor numerice.
Algebra logicii operează cu propoziţii care pot fi adevărate sau false. Unei propoziţii adevărate i
se atribuie valoarea “1”, iar unei propoziţii false i se atribuie valoarea “0”. O propoziţie nu poate
fi simultan adevărată sau falsă, iar două propoziţii sunt echivalente, dacă simultan ele sunt
adevărate sau false. Propoziţiile pot fi simple sau compuse, cele compuse obţinându-se din cele
simple prin legături logice de tipul conjuncţiei , disjuncţiei  sau negaţiei .

Algebra booleană este o algebră formată din:

- elementele 0,1;
- 2 operaţii binare numite SAU şi SI, notate simbolic + sau  şi  sau ;
- 1 operaţie unară numită NU negaţie, notată simbolic sau .

Operaţiile se definesc astfel:

SI SAU NU
00=0 0+0=0 0=1
01=0 0+1=1 1=0
10=0 1+0=1
11=1 1+1=1
 Axiomele algebrei booleene:

1. x  0  x x 1  x Elemente neutre
2. x  1 1 x0  0 Elemente nule
3. x  x  x x x  x Idempotenţa
4. x  x Involuţia
5. x  x  1 xx  0 Complementarea (principiul terţului exclus şi a contradicţiei)
Demostraţia după principiul inducţiei perfecte:
[x=0] 0+0=0
[x=1] 1+0=1

Legile algebrei booleene:

No Expresiile logice Legea
1. x1  x2  x2  x1 x1  x2  x2  x1 Legea comutativă
2. ( x1  x2 )  x3  x1  ( x2  x3 ) ( x1  x2 )  x3  x1  ( x2  x3 ) Legea asociativă
3. x1x2  x1x3  x1  ( x2  x3 ) ( x1  x2 )  ( x1  x3 )  x1  ( x2  x3 ) Legea distributivă
4. x1  x1x2  x1 x1  ( x1  x2 )  x1 Legea absorbţiei
Demonstraţie: x1  x1x2  x1 1  x1x2  x1 (1  x2 )  x1 1  x1
5. x1 x2  x1 x2  x1 ( x1  x2 )  ( x1  x2 )  x1 Legea alipirii
Demonstraţie: x1 x2  x1 x2  x1  ( x2  x2 )  x1 1  x1
6. x1  x2  x1  x2 x1  x2  x1  x2 Legile lui De Morgan
Aceste formule sunt foarte utile datorită posibilităţii de a transforma produsul logic
în sumă logică şi invers.
Formulele pot fi generalizate la un număr arbitrar de termeni
7. Dacă în axiomele şi proprietăţile algebrei booleene se Principiul dualităţii
interschimbă 0 cu 1 şi + cu , sistemul de axiome şi legi rămâne
acelaşi, în afara unor permutări.
Obs. Comutativitatea şi asociativitatea pot fi extinse la un număr arbitrar, dar finit, de termeni,
indiferent de ordinea lor.

Funcţii logice şi porţi logice

Funcţia logică (booleană) y = f(x1, x2,…,xn)
are drept caracteristică faptul că atât variabilele cât şi funcţia nu pot lua decât două valori
distincte, 0 sau 1.
Domeniul de definiţie este format din m = 2n puncte. Deoarece în fiecare din aceste puncte
funcţia poate lua doar valorile 0 şi 1 rezultă că numărul total al funcţiilor booleene de n variabile
este N = 2m.
Vom considera în continuare funcţiile elementare de 1 variabilă.
Pentru n = 1 avem
m=2
N = 4.
Funcţia are forma y = f(x) şi cele 4 forme ale ei se găsesc în tabelul următor:

fi x 0 1 Reprezentare Denumire
f0 0 0 0 Constanta 0
f1 0 1 x Variabila x
f2 1 0 x Negaţia lui x
f3 1 1 1 Constanta 1
 La fel se pot realiza toate funcţiile cu ajutorul unor funcţii de bază. Acestora le vor
corespunde şi nişte circuite logice elementare, cu ajutorul cărora se poate realiza practic orice tip
de circuit. Ţinând cont de faptul că circuitele logice de comutaţie au 2 stări stabile LOW (L) şi
HIGH (H), asignând lui L  0 şi lui H  1 se poate întocmi un tabel al funcţiilor elementare.

Denumire Funcţie Simbol Tabel de

adevăr
Inversor f x x f
NOT 0 1
1 0
Buffer f x x f
0 0
1 1
Poartă ȘI f  x1 x2 x1 x2 f
AND 0 0 0
0 1 0
1 0 0
1 1 1
Poartă SAU f  x1  x2 x1 x2 f
OR 0 0 0
0 1 1
1 0 1
1 1 1
Poartă ȘI-NU f  x1  x 2 x1 x2 f
NAND 0 0 1
Shaffer 0 1 1
1 0 1
1 1 0
Poartă SAU-NU f  x1  x 2 x1 x2 f
NOR 0 0 1
Pirs 0 1 0
1 0 0
1 1 0
SAU EXCLUSIV f  x1  x2 x1 x2 f
XOR 0 0 0
0 1 1
1 0 1
1 1 0
COINCIDENŢĂ f  x1  x 2 x1 x2 f
XNOR 0 0 1
0 1 0
1 0 0
1 1 1