Lucrare de laborator nr.

1
Funcţiile logice elementare

1.1 Scopul lucrării: Studiu elementelor logice elementare. Minimizarea

funcţiilor logice prin metoda transformărilor echivalente, implementarea
funcţiilor logice în baza de elemente logice.

1.2 Noţiuni teoretice:

Algebra Boole, cunoscută şi sub denumirea de Algebra logică sau
Calculul propoziţional, operează cu propoziţii despre care se poate afirma
că sunt adevărate sau false. Fiecărei propoziţii i se poate asocia o
variabilă (numită variabilă logică sau binară) care ia valoarea 1 când
propoziţia este adevărată şi 0 când propoziţia este falsă.
Toate funcţiile logice se împart în 2 categorii:
 Funcţii logice elementare – sunt funcţii logice ce conţin o singură
operaţie logică.
 Funcţii logice compuse – sunt cele a căror valoare de adevăr
depinde de valoarea de adevăr a propoziţiilor simple din care se
compun şi de tipul legăturilor logice dintre acestea.
Legăturile logice (operaţiile) de bază sunt prezentate în tabelul 1.1.
Se observă că denumirile şi simbolurile operaţiilor logice diferă de la
un domeniu la altul. În cele ce urmează, vom utiliza aproape exclusiv
notaţiile din matematică.
Tabelul 1.1 Denumirea şi simbolizarea operaţiilor de bază
Matematică Logică Tehnică
Prima lege de compoziţie
(suma logică) Disjuncţie SAU (OR)
x1+ x2 x1 x2 x1 x2
A doua lege de compoziţie Conjuncţie ŞI (AND)
(produsul logic) x1 x2 x1 x2
x1 x2
Elementul invers Negaţie NU (NOT)
x̄ x x̄
 Propoziţia compusă poartă numele de funcţie logică sau funcţie
binară şi ia valoarea logică 1 când este adevărată şi 0 când este falsă.

y=x 1 x 2 +x 3 (1.1)

Funcţia logică este complet definită cu ajutorul unui tabel finit (tabel de
adevăr) având în primele coloane valorile logice ale propoziţiilor simple
(considerate independente) şi în ultima coloană - valorile logice ale
funcţiei, obţinute prin aplicarea operaţiilor logice asupra valorilor logice
corespunzătoare ale propoziţiilor simple.

Tabelul 1.2 Tabelul de adevăr

X1
&
Intrări Ieşire
& Y X1 X2 X3 Y
0 0 0 0
X3 1 0 0 1 0
0 1 0 0
0 1 1 0
Figura 1.2 Exemplu 1 0 0 1
de circuit logic 1 0 1 1
1 1 0 1
1 1 1 1

Un tabel de adevăr complet va conţine 2 n combinaţii, unde n – numărul

de variabile de intrare.
Metoda circuitelor logice (metoda grafică) – funcţia logică se defineşte
printr-un circuit alcătuit din elemente logice (figura 1.2).
 1.2.1 Funcţii logice elementare

Tabelul 1.3 Funcţiile logice elementare

Nr FUNCŢIA LOGICĂ
.
Tabelul de Expresia algebrică Reprezentare Denumirea
adevăr a
simbolică
1 x
0
f
1
y=x x1 y
NU
Negaţie
1 0

2 x y f ŞI (AND)
0 0 0 Conjuncţie
0 1 0 y = x1x2 x3 …xn x1
y
1 0 0 y = x1∧ x2 ∧ x3 x2
1 1 1

3 X X Y ŞI-NU
1 2 (NAND)
0 0 1 Negarea
0 1 1 y=x 1 x 2 x3 ...x n x1
y conjuncţiei
x2
1 0 1
1 1 0

4 x y f SAU(OR)
0 0 0 y = x1+x2+…+xn x1 Disjuncţie
y
0 1 1 y = x1⋁x2⋁…⋁xn x2
1 0 1
1 1 1
5 x y f SAU-NU
0 0 1 (NOR)
0 1 0 y=x 1 +x 2 +. . .+ x n x1
y
Negarea
1 0 0 x2 disjuncţiei
1 1 0
 6 x y f SAU
0 0 0 EXCLUSI
V
0 1 1 y=x 1 ⊕ x 2 ⊕.. .⊕ x n (XOR)
1 0 1
1 1 0

1.2.2 Proprietăţile operaţiilor logice

Deoarece variabilele şi funcţiile în algebra logică pot primi doar

două valori, operaţiile logice comparativ cu operaţiile algebrice posedă alte
proprietăţi. Operaţiile logice se supun următoarelor legi:
1) Legea asociativă
x1  x2  x3 = (x1  x2)  x3 = x1  (x2  x3) = ... ; (1.2)
x1 + x2 + x3 = (x1 + x2) + x3 = x1 + (x2 + x3) = ... ; (1.3)
2) Legea comutativă
x1  x2 = x2  x1; (1.4)
x1 + x2 = x2 + x1; (1.5)
3) Legea distributivă
x1  (x2 + x3) = x1  x2 + x1  x3; (1.6)
x1 + (x2  x3) = (x1 + x2)  (x1 + x3); (1.7)
4) Teorema lui Morgan
x+ y=x y x+ y=x y
xy=x+y xy=x+ y (1.8)
5) Legea absorbţiei
x+xy =x
x ( x + y )=x (1.9)
6) Legea “ încleierii”
xy+x y=x
( x+ y )( x+ y )=x (1.10)
7) Legea dublei negări
 x=x
f ( x 1 , x 2 ...x n )=f ( x 1 , x 2 ...x n )
(1.11)
8) Legea repetării (tautologiei)
x⋅x⋅x . ..= x
x+ x + x +. ..=x (1.12)
9) Proprietăţile operaţiilor cu constante şi cu valori inverse
x+0=x x+ x=1 x+1=1
x⋅0=0 x⋅x=0 (1.13) x⋅1=x
Demonstrarea egalităţilor de mai sus poate fi efectuată în două moduri:
a) Metoda transformărilor echivalente – conform căreia se
efectuează transformări echivalente ale părţii drepte, stângi sau ale
ambelor părţi până la obţinerea unei identităţi.
( x+ y )( x + z )=x⋅x+ x⋅y+ x⋅z + y⋅z=
=x ( 1+ y+ z ) + yz =x+ yz (1.14)
b) Metoda inducţiei perfecte – conform căreia se alcătuiesc tabele de
adevăr pentru ambele părţi ale expresiei. Dacă ele coincid,
expresia este adevărată.
x⋅y=x+ y (1.15)

1.2.3 Formele canonice ale funcţiilor logice

Formele canonice prezintă nişte forme speciale ale funcţiilor logice
ce permit de a efectua unele aplicări practice. Se utilizează următoarele
forme canonice:
a) Disjuncţia elementară (sumă logică elementară) – reprezintă
disjuncţia variabilelor cu sau fără negaţie.
De exemplu: x 1+ x 2 ; x +x +x
1 2 3
b) Conjuncţia elementară (produs logic elementar) – reprezintă
conjuncţia variabilelor cu sau fără negaţie.
De exemplu: x 1⋅x 2 ; x 1⋅x 2⋅x 3
 c) Forma disjunctivă normală FDN – reprezintă disjuncţia
conjuncţiilor elementare.
De exemplu: 1x +x x +x x
1 2 1 3
d) Forma conjunctivă normală FCN – reprezintă conjuncţia
disjuncţiilor elementare.
x +x x +x
( 1 2 ) ( 1 2 )( 1 3 ) x +x
De exemplu:
e) Forma disjunctivă normală perfectă FDNP – reprezintă o FDN în
care fiecare conjuncţie conţine toate variabilele funcţiei. Numărul
de variabile ale funcţiei reprezintă rangul funcţiei.
x x x + x x x + x x x =f x x x
1 2 3 1 2 3 1 2 3 ( 1 2 3)
De exemplu:
f) Forma conjunctivă normală perfectă FCNP – reprezintă o FCN în
care disjuncţiile conţin toate variabilele funcţiei.
De exemplu: ( x 1 + x 2 + x 3 )( x 1 + x 2 + x 3 ) =f ( x 1 x 2 x 3 )
FDNP şi FCNP pot fi obţinute din acelaşi tabel de adevăr.
Pentru a obţine FDNP, în tabela de adevăr se aleg rândurile în care funcţia
y are valoarea 1 (tabelul 1.4). Fiecărui rând ales îi corespunde o conjuncţie
în care variabilele intră cu negare dacă au valoarea 0 şi fără negare dacă au
valoarea 1.

y=x 1 x 2 +x 1 x 2 (1.16)

Tabelul 1.4 Tabel de adevăr

X1 X2 Y
0 0 1
0 1 0
1 0 1
1 1 0
Pentru a obţine FCNP, în tabela de adevăr se aleg rândurile în care funcţia
y are valoarea 0. Fiecărui rând ales îi corespunde o disjuncţie, în care
variabilele intră cu negare dacă au valoarea 1 şi fără negare dacă au
valoarea 0.

y=( x1 + x2 )( x 1 + x 2 )
(1.17)

1.2.4 Minimizarea funcţiilor logice

Prin minimizarea funcţiilor logice se înţelege aducerea funcţiei
logice la una din cele mai simple forme posibile. Aceasta permite de a
obţine cea mai simplă structură a dispozitivului digital proiectat, de a
micşora dimensiunile lui, numărul de microcircuite utilizate, consumul de
energie.
Minimizarea poate fi efectuată prin cîteva metode:
1) Metoda transformărilor echivalente – conform căreia se efectuează
transformări echivalente ale funcţiei logice folosind proprietăţile
operaţiilor logice.
2) Metoda tabelelor Karnaugh.

1.2.4.1 Metoda consensurilor

Consensul a doi termeni produs P1 şi P2 care conţin aceeaşi
variabilă, variabilă care este complement într-unul din ei şi
necomplementată în celălalt, se obţine prin înlăturarea variabilei respective
şi efectuarea produsului logic al celorlalte variabile din cei doi termeni
produs.
Descrierea algoritmului:
a) Se stabilesc perechile de termeni pentru care există consens şi se adaugă
consensurile termenilor la forma elementară disjunctivă a funcţiei (1.18).
b) Se elimină termenii care sunt acoperiţi de alţi termeni existenţi în
expresia funcţiei (1.19).
c) Se repetă punctele a) şi b) până când nu se mai pot forma consensuri,
sau toate consensurile care se pot forma sunt acoperite de termeni deja
existenţi.
Y =x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +
+x 1 x2 x 3 x 4 +x 1 x2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 (1.18)
Y =x 1 x 2 x 3 +x 1 x 2 x 3 +x1 x 3 x 4 +x 1 x2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 =x 1 x 3 +x 1 x3 x 4 +
+x 1 x2 x 3 x 4 +x 1 x2 x 3 (1.19)

1.2.4.2 Implementarea funcţiilor logice.

Prin implementarea funcţiilor logice se înţelege obţinerea
circuitului logic, funcţionarea căruia este descrisă de funcţia logică dată.
Fiecărei variabile îi corespunde un semnal de intrare a circuitului, funcţiei
îi corespunde semnalul de ieşire. La implementarea FL se ia în
consideraţie baza de elemente logice, care prezintă setul de elemente
logice cu ajutorul cărora se poate de implementat orice FL.
Există următoarele baze standarde de elemente logice:
a) ŞI, SAU, NU
b) ŞI, NU
c) SAU, NU
d) ŞI – NU
e) SAU – NU
f) SAU – NU , ŞI

Pentru a implementa o FL într-o bază anumită, expresia logică

trebuie transformată astfel încât să fie folosite numai operaţiile logice din
baza dată. Aceasta se efectuează cu ajutorul teoremei lui Morgan.
a) ŞI, SAU, NU
y=( x1 + x2 ) x3
X1
1
X2
& Y
X3

Figura 1.3 Circuit logic în baza ŞI, SAU, NU

b) ŞI, N
y=x 1 x 2 x3
X1
&
X2 & Y

X3

Figura 1.4 Circuit logic în baza ŞI, NU

c) ŞI – NU

y=x 1 x 2 x3=x 1 x 1 x 2 x3
X1
&
&
X2 &
X3 & Y

Figura 1.5 Circuit logic în baza ŞI-NU

d) SAU – NU
y=( x1 + x2 ) x3 =x 1 +x 2 +x 3 =x 2 +0+x1 +x 3 +0

X2
1
0
1
1 Y
X1
X3
1
0

Figura 1.6 Circuit logic în baza SAU-NU

 1.3 Ordinea îndeplinirii lucrării

1.3.1 Formarea structurală şi tabelară a elementelor logice.

1.3.2 Reprezentarea schematică a elementelor logice: ŞI, SAU, SAU cu
excludere, NU, ŞI-NU, SAU-NU şi verificarea tabelelor de adevăr.
1.3.3 Minimizarea funcţiilor prin metoda transformărilor echivalente şi
tabelelor Karnaugh conform variantelor din tabelul 1.4.
1.3.4 Implementarea circuitului logic al funcţiei minimizate în programa
Circuit Maker.
1.3.5 Se va realiza darea de seamă cu includerea rezultatelor obţinute.
Tabelul 1.5 Variantele funcţiilor pentru minimizare
V Funcţia
Y =x 1 x 2 x3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +
1
x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x2 x 3 x 4 +x 1 x2 x 3 x 4
Y=x 1 x 2 x3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +
2
x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x2 x 3 x 4 +x 1 x2 x 3 x 4
Y=( x1+ x2 +x 3 +x 4 )( x 1 +x 2+x 3+x 4 )( x 1+x 2 +x 3 +x 4)
3
( x 1+x 2+x 3+x 4)( x 1+x 2+ x3 +x 4 )( x 1+x 2+x 3+x 4 )( x 1+x 2+x 3+ x 4)
Y =x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4+x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4+
4
+x 1 x2 x 3 x 4 +x 1 x2 x 3 x 4
 Y=( x1 + x2 +x 3 +x 4 )( x 1 +x 2 +x 3 +x 4 )( x 1 +x 2 +x 3 +x 4 )( x1 +x 2 +x 3 +x 4 )
5
( x 1+x 2+x 3+x 4 )( x 1+x 2+ x3 +x 4 )( x 1 +x 2 +x 3 +x 4 )( x 1 +x 2 +x 3 + x 4)
Y=x 1 x 2 x3 x 4+x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +
6
x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x2 x 3 x 4 +x 1 x2 x 3 x 4
Y =( x1 + x2 + x 3 +x 4 )( x 1 + x 2 +x 3 + x 4 )( x 1 +x 2 + x 3 +x 4 )
7
( x 1 +x 2+ x 3+ x 4)( x 1+x 2+ x3 + x 4 )( x 1 +x 2+ x 3 +x 4 )
Y=( x1 + x2 +x 3 +x 4 )( x 1 +x 2 +x 3 +x 4 )( x 1 +x 2 +x 3 +x 4 )( x1 +x 2 +x 3 +x 4 )
8
( x 1+x 2+x 3+x 4)( x 1+x 2+ x3 +x4 )( x 1+x 2+x 3+x 4 )( x 1+x2+x 3+ x 4)
Y=x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +
9
+x 1 x2 x 3 x 4 +x 1 x2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4
Y =( x1 + x2 + x 3 + x 4 )( x 1 + x 2 + x 3 + x 4 )( x 1 + x 2 + x 3 + x 4 )
10
( x 1 + x 2 + x 3 + x 4 )( x 1 + x 2 + x3 + x 4 )( x 1 + x 2 + x 3 + x 4 )
Y =x 1 x 2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 + x 1 x 2 x 3 x 4 +
11
+x 1 x2 x 3 x 4 + x 1 x2 x 3 x 4 +x 1 x 2 x 3 x 4 + x 1 x 2 x 3 x 4

1.4 Întrebări de control

1. Specificaţi tabelele de adevăr ale funcţiilor logice;
2. Scrieţi proprietăţile funcţiilor logice;
3. Care sunt formele canonice ale funcţiilor logice;
4. Obţinerea formelor perfecte din tabelul de adevăr;
5. Metodele de minimizare ale funcţiilor logice;
6. Bazele standarde de elemente logice;
7. Substituirea unor elemente logice cu altele;

1.5 Bibliografie
1. Anatol Alexei, Note de curs „Electronica digitală”;
2. Gheorge Toacşe, Dan Nicula „Electronica digitală”, Editura tehnică,
Bucureşti, 2005;
3. John Wakerly „Circuite digitale: principii şi practice folosite în
proiectare”, Teora, Bucureşti, 2002;
4. Mihaela Lupea, Andreea Mihiş „Logici clasice şi circuite logice”
Editura albastră, Cluj-Napoca, 2008;