FORMA CANONICA JORDAN A MATRICILOR 3x3

La indici diferiti corespund valori diferite. Avem urmatoarele forme canonice in

dimensiunea 2 si 3:

dimensiunea 2:

 λ1 1   λ1 0  λ 0 
   
D 
 0 λ1 
D 
 0 λ2 
D   
    0 λ
dimensiunea 3:

λ 1 0  vezi problemele: 1
D   0 λ 1  23
  456
0 0 λ
 λ1 1 0 
λ 1 0 
D   0 λ 0  D   0 λ1 0 
   
0 0 λ  0 0 λ2 
 

 λ1 0 0   λ1 0 0 
λ 0 0 
D   0 λ1 0  D   0 λ2 0  D   0 λ 0 
     
 0 0 λ2   0 0 λ3  0 0 λ
   

2. Prezentarea scurta a algoritmului de aducere la forma canonica Jordan pentru

matrici 2x2 si 3x3

Pasul1: Calculul polinomului caracteristic, p, si a radacinilor acestuia λ1, λ2,

λ3. Aceste radacini sunt valoriilor proprii ale matricii A.

Pasul2: C alculul vectorilor proprii pentru fiecare valoare proprie.

Pasul3: C alculul vectorilor auxiliary (daca este caz ul).

Pasul4: Scrierea formei canonice D, s i a matricii de schimbare a baz ei C.

Algoritmul in detaliu: Se calculeaza polinomului caracteristic, p, si
radacinile acestuia λ1, λ2, λ3.

Cazul 1: λ1, λ2, λ3 diferite doua cate doua.

(A-λ1 *I)v=0 ---> v1

(A-λ2 *I)v=0 ---> v2
(A-λ3 *I)v=0 ---> v3

Forma canonica este D=trei celule de dimensiune 1, cu λ1, λ2 si λ3 pe

diagonala, iar C=(v1 v2 v3).

Cazul 2: λ1=λ2, diferit de λ3

2a: (A-λ1 *I)v=0 ---> v1 (adica avem 1 parametriu)

(A-λ3 *I)v=v1 ---> v2 (avem un vector auxiliar)
(A-λ3 *I)v=0 ---> v3

Forma canonica este D=doua celule, una de dimensiune 2, cu λ1 pe diagonala,

si una de dimensiune 1, cu λ3 pe diagonala, iar C=(v1 v2 v3).

2b: (A-λ1 *I)v=0 ---> v1, v2 (linear independenti, adica avem 2 parametrii)
(A-λ3 *I)v=0 ---> v3

Forma canonica este D=trei celule de dimensiune 1, cu λ1, λ2 si λ3 pe

diagonala, iar C=(v1 v2 v3).

Cazul 3: λ1=λ2=λ3

3a: (A-λ1 *I)v=0 ---> v1 (adica avem 1 parametriu)

(A-λ1 *I)v=v1 ---> v2 (primul vector auxiliar)
(A-λ1 *I)v=v2 ---> v3 (al doilea vector auxiliar)

Forma canonica este D=o celula de dimensiune 3, cu λ1 pe diagonala,

iar C=(v1 v2 v3).

3b: (A-λ1 *I)v=0 ---> w1, w2 (adica avem 2 parametrii, doi vectori liniar independenti)
alegem v2 astfel ca {v2, w1, w2} sa fie liniar independenti. (v2 vector auxiliar)
(A-λ1 *I)v2=v1 ---> v1 (primul vector propriu)
v3=w1 sau v3=w2, daca {v1, w1} liniar independenti sau {v1,w2} sunt liniar
independenti (al doilea vector propriu)

Forma canonica este D=o celula de dimensiune 2, cu λ1 pe diagonala, si o

celula de dimensiune 1 tot cu λ1 pe diagonala, iar C=(v1 v2 v3).

3c: (A-λ1 *I)v=0 ---> v1, v2, v3 (adica avem 3 parametrii, trei vectori liniar
independenti)
A=λ1*I, adica este data in forma canonica, nu avem ce calcula
3. Prezentarea de exemple explicite, comentate, cu detalii de calcul complete

Pregatirea problemelor:

1 0 0 1 1 0
U   1 1 0  V   0 1 1 
   
 1 2 1  0 0 1

C  U V

1 1 0   1 1 1 
C  1 2 1    2 1 1 
1
C
   
 1 1 1   3 2 1 

I  identity( 3 )

============================================================
Pregatirea problemei nr 1:

2 1 0 1 1 0 
D   0 2 1  C  1 2 1 
   
0 0 2  1 1 1 

 1 1 0
A   4 5 1 
1
A  C D C
 
 5 3 0 
PROBLEMA1: Se da matricea A. Sa se calculeze forma canonica Jordan si
matricea schimbarii bazei.

 1 1 0
A   4 5 1 
 
 5 3 0 
SOLUTIE:
P1: calculul polinomului caracteristic, p, si a radacinilor acestuia,
valoriile proprii ale lui A

3
p ( λ)  A  λ I factor  ( λ  2 )

λ  2 λ  2 λ  2
1 2 3

P2: C alcu lul vectorilo r proprii.

x  yx 
( A  2  I)  y  3  y  4  x  z 
   rank( A  2  I)  2
   
 z   5 x  3 y  2 z 
Rangul fiind 2, avem 2 necunoscute principale, si o necunoscuta secundara, deci
un parametru. O ecuatie este secundara, se poate omite din sistem.

Given
yx=0

3 y  4 x  z = 0

x=α

α
Find( x y z)   α 
 
α
Punand α=1, avem vectorul propriu:

1
v   1 
(1a)
1  
1
0
( A  2  I)  v   0 
(1)
1  
0
P2: C alcu lul vectorilo r auxiliari.

x  yx1 
( A  2  I)  y  v  3  y  4  x  z  1 
  
  1  
z   5 x  3 y  2 z  1 

 
rank augment A  2  I v   2
1

Given
yx1=0

3 y  4 x  z  1 = 0

x=α

 α 
Find( x y z)   α  1 
 
α  2
Punand α=0, avem vectorul auxiliar:

0 
v   1  (2a)
2  
 2 
0
( A  2  I)  v  v   0  (2)
2 1  
0

x  yx 
( A  2  I)  y  v  3  y  4  x  z  1 
  
  2  
z   5 x  3 y  2 z  2 

 
rank augment A  2  I v   2
2

Given
yx=0

3 y  4 x  z  1 = 0

x=α

 α 
Find( x y z)   α 
 
α  1
 Punand α=0, avem vectorul auxiliar:

0
v   0  (3a)
3  
1
0
( A  2  I)  v  v   0  (3)
3 2  
0

P3: Scrierea formei canonice D, si a matricii de schimbare a bazei C.


C  augment v v v
1 2 3
1 0 0  1 0 0
C  1 1 0   1 1 0 
1
C
   
 1 2 1   3 2 1 

2 1 0
D  0 2 1
1
D  C  A C
 
0 0 2
adica (1), (2), si (3) scrise intr-o forma usor diferita:

Av1 = 2v1
Av2 = v1 + 2v2
Av3 = v2 + 2v3
vor da matricea D de mai sus,

respectiv (1a), (2a), si (3a) dau matricea C=(v1 v2 v3).

============================================================
Pregatirea problemei nr 2:

2 1 0 1 1 0 
D   0 2 0  C  U V C  1 2 1 
   
0 0 2  1 1 1 

 4 1 1 
A   2 1 1 
1
A  C D C
 
 2 1 1 
PROBLEMA2: Se da matricea A. Sa se calculeze forma canonica Jordan si
matricea schimbarii bazei.

 4 1 1 
A   2 1 1 
 
 2 1 1 
SOLUTIE:
P1: calculul polinomului caracteristic, p, si a radacinilor acestuia,
valoriile proprii ale lui A

3
p ( λ)  A  λ I factor  ( λ  2 )

λ  2 λ  2 λ  2
1 2 3

P2: C alcu lul vectorilo r proprii.

 x   2 x  y  z 
( A  2  I)   y    2  x  y  z  rank( A  2  I)  1
   
 z   2 x  y  z 
Rangul fiind 1, avem o necunoscuta principala, si 2 necunoscute secundare, deci
2 parametrii. Doua ecuatii sunt secundare si se pot omite din sistem.

Given
2 x  y  z = 0
x=α
y=β

 α 
Find( x y z)   β 
 
 2 α  β

Punand α=1 si β=0, apoi α=0 si β=1, avem vectorii proprii (coeficientii lui α si β
respectiv):

1 0 
w   0  w   1 
1   2  
2  1 
0 0
( A  2  I)  w   0  ( A  2  I)  w   0 
1   2  
0 0
P2: C alcu lul vectorilo r auxiliary si recalcularea vectorilo r proprii.

Se alege un vector, care sa fie liniar independent de w1 si w2:

Fie:

1
v   1 
 
0
 
rank augment w w v
1 2   3
...rangul este maxim, 3, deci alegerea este buna. Acest vector se va numi v2.

v  v (1a)
2

v  ( A  2  I)  v (1)
1 2
1
v  1 (2a)
1  
1
0
( A  2  I)  v   0 
(2)
1  
0

Sa observam ca v1 este in subspatiul generat de w1 si w2 (v1=w1+w2). Vom alege

un vector in acest subspatiu liniar independent de v1.

 
rank augment v w
1 1  2
...rangul fiind maxim, 2, deci w1 este liniar independent de v1, deci alegerea este
buna. Acesta va fi al treilea vector cautat.

1
v  w v  0
3 1 3   (3a)
2
0
( A  2  I)  v   0  (3)
1  
0
P3: Scrierea formei canonice D, si a matricii de schimbare a bazei C.


C  augment v v v
1 2 
3
1 1 1  2 2 1 
C  1 1 0   2 1 1 
1
C
   
1 0 2  1 1 0 

2 1 0
D  0 2 0
1
D  C  A C
 
0 0 2
adica (2), (1), si (3) scrise intr-o forma usor diferita:

Av1 = 2v1
Av2 = v1 + 2v2
Av3 = 2v3
vor da matricea D de mai sus,

respectiv (2a), (1a), si (3a) dau matricea C=(v1 v2 v3).

============================================================
Pregatirea problemei nr 3:

2 1 0  1 1 1
D   0 2 0  C  1 1 0
   
 0 0 1  1 0 2

 1 2 1 
A   2 1 1 
1
A  C D C
 
 4 5 1 
PROBLEMA1: Se da matricea A. Sa se calculeze forma canonica Jordan si
matricea schimbarii bazei.

 1 2 1 
A   2 1 1 
 
 4 5 1 
SOLUTIE:
P1: calculul polinomului caracteristic, p, si a radacinilor acestuia,
valoriile proprii ale lui A

2
p ( λ)  A  λ I factor  ( λ  1 )  ( λ  2 )

λ  2 λ  2 λ  1
1 2 3

P2: C alcu lul vectorilo r proprii.

λ 2
1
 x   2 y  x  z 
A  λ1 I  y    2 x  y  z   
rank A  λ  I  2
1
 z   5 y  4 x  z 
Rangul fiind 2, avem 2 necunoscute principale, si o necunoscuta secundara, deci
un parametru. O ecuatie este secundara, se poate omite din sistem.

Given
2 y  x  z = 0

5 y  4 x  z = 0

x=α

α
Find( x y z)   α 
 
α
Punand α=1, avem un singur vector propriu corespunzator valorii proprii λ1:

1
v   1 
(1a)
1  
1
0
( A  2  I)  v   0 
(1)
1  
0
 λ  1
3

 x   2 x  2 y  z 
( A  1  I)   y    2  x  2  y  z  rank( A  1  I)  2
   
 z   5 y  4 x  2 z 
Rangul fiind 2, avem 2 necunoscute principale, si o necunoscuta secundara, deci
un parametru. O ecuatie este secundara, se poate omite din sistem.

Given
2 x  2 y  z = 0

5 y  4 x  2 z = 0

x=α

 α 
Find( x y z)   0 
 
 2 α 
Punand α=1, avem un singur vector propriu corespunzator lui λ3:

1
v   0  (3a)
3  
2
0
( A  1  I)  v   0  (3)
3  
0

P2: C alcu lul vectorilo r auxiliari.

Valoarea proprie 2 este radacina dubla, dar ii corespunde doar un singur vector propriu.
De acea mai avem nevoie de un vector auxiliar.

x  2 y  x  z  1 
A  λ1 I  y   v1   2 x  y  z  1 
 
 1
rank A  λ  I  2
z   5 y  4 x  z  1  rank augment A  λ  I v    2
1 1

Given
2 y  x  z  1 = 0
5 y  4 x  z  1 = 0
x=α

 α 
Find( x y z)   α 
 
α  1
 Punand α=0, avem vectorul auxiliar:

0 
v   0  (2a)
2  
 1 
0
( A  2  I)  v  v   0  (2)
2 1  
0

P3: Scrierea formei canonice D, si a matricii de schimbare a bazei C.


C  augment v v v
1 2 
3

1 0 1 0 1 0 
C  1 0 0   2 1 1 
1
C
   
 1 1 2   1 1 0 

2 1 0 
D  0 2 0 
1
D  C  A C
 
 0 0 1 
adica (1), (2), si (3) scrise intr-o forma usor diferita:

Av1 = 2v1
Av2 = v1 + 2v2
Av3 = -1v3
vor da matricea D de mai sus,

respectiv (1a), (2a), si (3a) dau matricea C=(v1 v2 v3).

============================================================
Pregatirea problemei nr 4:

2 0 0  1 0 1
D   0 2 0  C  1 0 0
   
 0 0 1   1 1 2 

 1 3 0 
A   0 2 0
1
A  C D C
 
 6 6 2 
 PROBLEMA1: Se da matricea A. Sa se calculeze forma canonica Jordan si
matricea schimbarii bazei.

 1 3 0 
A   0 2 0
 
 6 6 2 
SOLUTIE:
P1: calculul polinomului caracteristic, p, si a radacinilor acestuia,
valoriile proprii ale lui A

2
p ( λ)  A  λ I factor  ( λ  1 )  ( λ  2 )

λ  2 λ  2 λ  1
1 2 3

P2: C alcu lul vectorilo r proprii.

λ  2

 x   3 y  3 x 
( A  λ I)   y    0  rank( A  λ I)  1
   
 z   6 y  6 x 
Rangul fiind 1, avem 1 necunoscuta principala, si 2 necunoscute secundare, deci
doi parametrii. Doua ecuatii sunt secundare, se omit din sistem.

Given
3 y  3 x = 0

y=α

z=β

α
Find( x y z)   α 
 
β
Punand α=1, β=0 respectiv pentru α=0, β=1 avem vectorii proprii (coeficientii lui α
respectiv ai lui β):

1 0
v   1  (1a) v   0  (2a)
1   2  
0 1
0 0
( A  2  I)  v   0  (1) ( A  2  I)  v   0  (2)
1   2  
0 0
 λ  1

x  3 y 

( A  λ I)  y   3 y  rank( A  λ I)  2
   
 z   6 y  6 x  3 z 
Rangul fiind 2, avem 2 necunoscute principale, si o necunoscuta secundara, deci
un parametru. O ecuatie este secundara, se poate omite din sistem.

Given
3 y = 0

6 y  6 x  3 z = 0

x=α

 α 
Find( x y z)   0 
 
 2 α 
Punand α=1, avem un singur vector propriu corespunzator lui λ3:

1
v   0  (3a)
3  
2
0
( A  1  I)  v   0  (3)
3  
0

P2: C alcu lul vectorilo r auxiliari.

Nu avem nevoie de vectori auxiliari.
P3: Scrierea formei canonice D, si a matricii de schimbare a bazei C.


C  augment v v v
1 2 
3

1 0 1  0 1 0
C  1 0 0   2 2 1 
1
C
   
0 1 2  1 1 0 

2 0 0 
D  0 2 0 
1
D  C  A C
 
 0 0 1 
adica (1), (2), si (3) scrise intr-o forma usor diferita:

Av1 = 2v1
Av2 = 2v2
Av3 = -1v3
vor da matricea D de mai sus,

respectiv (1a), (2a), si (3a) dau matricea C=(v1 v2 v3).

============================================================
Pregatirea problemei nr 5:

2 0 0  1 0 1
D   0 2 0  C  1 0 0
   
 0 0 1  0 1 2

 1 3 0 
A  0 2 0 
1
A  C D C
 
 2 2 2 
 PROBLEMA1: Se da matricea A. Sa se calculeze forma canonica Jordan si
matricea schimbarii bazei.

 1 3 0 
A  0 2 0 
 
 2 2 2 
SOLUTIE:
P1: calculul polinomului caracteristic, p, si a radacinilor acestuia,
valoriile proprii ale lui A

p ( λ)  A  λ I factor  ( λ  2 )  ( λ  2 )  ( λ  1 )

λ  2 λ  2 λ  1
1 2 3

P2: C alcu lul vectorilo r proprii.

λ  2

 x   3 y  3 x 
( A  λ I)   y    0  rank( A  λ I)  2
   
 z   2 x  2 y  4 z 
Rangul fiind 1, avem 1 necunoscuta principala, si 2 necunoscute secundare, deci
doi parametrii. Doua ecuatii sunt secundare, se omit din sistem.

Given
3 y  3 x = 0

2 x  2 y  4 z = 0

x=α

Find( x y z) 

Punand α=1 avem vectoriul propriu (coeficientii lui α):

1
v   1  (1a)
1  
0
0
( A  2  I)  v   0  (1)
1  
0
 λ  2

 x   x  3 y 
( A  λ I)   y    4  y  rank( A  λ I)  2
   
 z   2 x  2 y 
Rangul fiind 1, avem 1 necunoscuta principala, si 2 necunoscute secundare, deci
doi parametrii. Doua ecuatii sunt secundare, se omit din sistem.

Given
x  3 y = 0

4 y = 0

z=α

0 
Find( x y z)   0 
 
α
Punand α=1 avem vectoriul propriu (coeficientii lui α):

0
v   0  (2a)
2  
1
0
( A  2  I)  v   0  (2)
2  
0

λ  1

x  3 y 

( A  λ I)  y   3 y  rank( A  λ I)  2
   
 z   2 x  2 y  z

Rangul fiind 1, avem 1 necunoscuta principala, si 2 necunoscute secundare, deci

doi parametrii. Doua ecuatii sunt secundare, se omit din sistem.

Given
3 y = 0

2 x  2 y  z = 0

x=α

 α 
Find( x y z)   0 
 
 2 α 
 Punand α=1 avem vectoriul propriu (coeficientii lui α):

1
v   0  (3a)
3  
2
0
( A  1  I)  v   0  (3)
3  
0

P2: C alcu lul vectorilo r auxiliari.

Nu avem nevoie de vectori auxiliari.

P3: Scrierea formei canonice D, si a matricii de schimbare a bazei C.


C  augment v v v
1 2 
3

1 0 1  0 1 0
C  1 0 0   2 2 1 
1
C
   
0 1 2  1 1 0 

2 0 0 
D   0 2 0 
1
D  C  A C
 
 0 0 1 
adica (1), (2), si (3) scrise intr-o forma usor diferita:

Av1 = 2v1
Av2 = -2v2
Av3 = -1v3
vor da matricea D de mai sus,

respectiv (1a), (2a), si (3a) dau matricea C=(v1 v2 v3).

============================================================
PROBLEMA6:
Daca forma canonica a matricii A este λI, atunci matricea insasi este λI.
Intradevar, daca λI=C^(-1)*A*C, atunci A=C*λI*C^(-1)=λI*C*C^(-1)=λI.

Pentru A=λI nu avem nimic de calculat, matricea este data in forma sa canonica.
4. O lista de matrici, exemple propuse pentru rezolvare.

Mai jos, aveti o lista lunga de matrici, notate cu A, pentru care se cere forma canonica
Jordan.
Lista contine si forma canonica, matricea D, deci rezultatul obtinut poate fi verificat
imediat.
Structura celulara a matricii D pe care il obtineti din algoritm trebuie sa coincida cu
matricea D, data drept rezultat! Va reamintim, ca poate diferi ordinea celulelor si acel sir
de 1 deasupra diagonalei, care poate apara dedesubtul diagonalei, in functie de
preferintele rezolvitorului de a face notatiile pentru denumirea valorilor proprii si a vectorilor
bazei noi.
Daca indicii vectorilor auxiliar descresc, sirul de unu va fi sub diagonala, daca indicii
cresc, atunci sirul de 1 va rezulta deasupra diagonalei.

Matricea C folosita in constructia lui A din D nu este unica! Matricea C obtinuta din
algoritm nu trebuie neaparat sa coincida cu cea folosita in constructia problemei!

1 0 0 1 1 0
U   1 1 0  V   0 1 1 
   
 1 2 1  0 0 1

C  U V

1 1 0   1 1 1 
C  1 2 1    2 1 1 
1
C
   
 1 1 1   3 2 1 
I  identity( 3 )
 1 1 0 0 1 0
D   0 1 1 
A   4 4 1 
10. 1
  A  C D C
0 0 1  
 5 3 1 

1 1 0  3 1 1 
D   0 1 0 
A   2 0 1 
11. 1
  A  C D C
0 0 1  
 2 1 0 

1 1 0  3 1 1 
D   0 1 0 
A   1 2 0 
12. 1
  A  C D C
0 0 2  
 5 3 1 

1 0 0
13. D   0 1 0   1 0 0
  A  C D C
1
A   3 3 1 
0 0 2  
 3 2 0 
1 0 0  3 2 2 
D   0 1 0 
A   11 7 5 
14. 1
  A  C D C
0 0 2  
 7 4 2 
 1 1 0   2 1 0 
D   0 1 1 
A   4 2 1 
1
15.   A  C D C
 0 0 1   
 5 3 3 

 1 1 0   1 1 1 
D   0 1 0 
A   2 2 1 
1
16.   A  C D C
 0 0 1   
 2 1 2 

 1 1 0   1 1 1 
D   0 1 0 
A   5 4 2 
1
17.   A  C D C
 0 0 2   
 1 1 1 

 1 0 0 
D   0 1 0   1 0 0 
18.   A  C D C
1
A   3 3 1 
 0 0 2   
 3 2 0 
1 0 0 
D   0 1 0   3 2 2 
19.   A  C D C
1
A   1 1 1 
 0 0 2   
 5 4 2 
 2 1 0  1 1 0
D   0 2 1 
A   4 5 1 
1
20.   A  C D C
0 0 2  
 5 3 0 

2 1 0
D   0 2 0  1  4 1 1 
21.   A  C D C
A   2 1 1 
0 0 2  
 2 1 1 
2 1 0
D   0 2 0  1  4 1 1 
22.   A  C D C
A   1 3 0 
0 0 3  
 5 3 0 
2 0 0
D   0 2 0   2 0 0
23.   A  C D C
1
A   3 4 1 
0 0 3  
 3 2 1 
2 0 0  6 4 4 
D   0 2 0 
A   19 12 9 
1
24.   A  C D C
0 0 3  
 11 6 3 
 2 1 0   3 1 0 
D   0 2 1 
A   4 1 1 
25. 1
  A  C D C
 0 0 2   
 5 3 4 

 2 1 0   0 1 1 
D   0 2 0 
A   2 3 1 
26. 1
  A  C D C
 0 0 2   
 2 1 3 

 2 1 0   0 1 1 
D   0 2 0 
A   10 5 3 
27. 1
  A  C D C
 0 0 2  
 14 9 7 

 2 0 0 
28. D   0 2 0   2 0 0 
  A  C D C
1
A   15 8 5 
 0 0 3  
 15 10 7 

1 0 0  3 2 2 
D   0 1 0 
A   14 9 6 
29. 1
  A  C D C
0 0 3  
 10 6 3 
 3 1 0  2 1 0
D   0 3 1 
A   4 6 1 
30. 1
  A  C D C
0 0 3  
 5 3 1 

3 1 0  5 1 1 
D   0 3 0 
A   2 2 1 
31. 1
  A  C D C
0 0 3  
 2 1 2 

3 1 0  5 1 1 
D   0 3 0 
A   5 0 2 
32. 1
  A  C D C
0 0 2  
 1 1 3 

3 0 0
33. D   0 3 0  3 0 0 
  A  C D C
1
A   3 1 1 
0 0 2  
 3 2 4 
1 0 0  3 2 2 
D   0 1 0 
A   14 9 6 
34. 1
  A  C D C
0 0 3  
 10 6 3 

 3 1 0   4 1 0 
D   0 3 1  A   4 0 1 
1
35. A  C D C
   
 0 0 3   5 3 5 

 3 1 0   1 1 1 
D   0 3 0  A   2 4 1 
1
36. A  C D C
   
 0 0 3   2 1 4 

 3 1 0   1 1 1 
D   0 3 0 
A   13 6 4 
37. 1
  A  C D C
 0 0 2  
 17 11 9 

 3 0 0 
38. D   0 3 0   3 0 0 
  A  C D C
1
A   15 7 5 
 0 0 2  
 15 10 8 
1 0 0 
39. D   0 1 0   3 2 2 
  A  C D C
1
A   4 3 0 
 0 0 3   
 8 6 3 