C2) In activitatea practica, termenul de investitii se utilizeaza in 2 sensuri: a) in sens larg, se intelege ca orice plasament sau alocare de capital

se imparte in investitii de portofoliu ( vanz. si cump. de actiuni ) si investitii de capital. b) in sens restrans, se intelege aceea suma baneasca consumata pentru realizarea de mijloace fixe, de bunuri de valoare mare pe o perioada de folosinta indelungata. In economia de piata, investitiile reprezinta o plasare de fonduri banesti in scopul creearii unui scor de avutie atat la nivel individual, cat si la nivel de societate in ansamblu. Investitia reprezinta renuntarea la resursele banesti actuale contra sperantei unor resurse viitoare cu scopul de a obtine profit. In general, investitiile reprezinta orice plasare de fonduri in domeniul economic, socio-cultural, administrativ, militar cu scopul de a crea regenerarea sau cresterea activelor. Economistul francez Pierre Masse` a dat urmatoarea definitie investitiiei: Investitia reprezinta un schimb intre o satisfactie imediata si sigura la care se renunta contra unei sperante viitoare al carei suport il reprezinta bunul investitiiei . Investitia are 4 elemente componente: 1. Subiectul -> Investitorul. 2. Obiectul in care se investeste. 3. Costul unei privatiuni. 4. Valoarea unei sperante. Timpul reprezinta elementul esential al procesului investitional si intelegerea notiunii de timp presupune utlizarea in domeniu investitional a perioadei de timp prezente si viitoare. Pentru societate, investitia reprezinta un plasament de fonduri banesti; pentru investitori, investitia reprezinta totalitatea cheltuielilor pentru realizarea unor obiective.

Includem in notiunea de investitii urmatoarele cheltuieli: 1. Dotarea initiala cu mijloace circulante. 2. Plata personalului beneficiarilor de investitii ce se ocupa cu supravegherea si controlul desfasurarilor lucrarilor pe toata durata de executie a noului obiectiv. 3. Plantatii de pomi fructiferi si vii si intretinerea pana la trecerea pe rod 4. Achizitii de opere de arta, carti, reviste, aur. 5. Pentru obtinerea terenului. 6. Pentru organizarea lucrarior de santier. C3) Investitiile d.p.d.v conceptual, sunt acceptate in mod diferit la nivel economic, financiar, contabil sau juridic. D.p.d.v. contabil, investitiile reprezinta un ansamblu valoric de bunuri mobile si immobile, corporale sau necorporale, achizitionate sau create de societate care urmeaza a fi folosite in mai multe cicluri de exploatare in cadrul carora nusi schimba forma si destinatia. D.p.d.v. economic, investitiile reprezinta sume de bani alocate pentru achizitionarea de elemente productive de active fixe, respective terenuri, cladiri, utilaje, echipamente cu scopul obtinerii unor efecte viitoare care trebuie sa fie superioare cheltuielilor efectuate cu investitiile, precum si a cheltuielilor de exploatare. D.p.d.v financiar, investitiile reprezinta plasamente pe pietele financiare ale excedentelor de renta neconsumata de posesorul de capital social. D.p.d.v. juridic, investitiile se refera la achizitiile unor elemente care pot constitui obiect al dreptului de proprietate ca element de patrimoniu si se refera la gospodarii, vehicule, valori imobiliare, echipamente, bani, bunuri materiale. Achizitia lor reprezinta d.p.d.v. juridic o investitie. Investitiile de capital reprezinta totalitatea cheltuielilor prin care se creeaza/achizitioneaza noi capitaluri fixe productive si neproductive, precum si totalitatea cheltuielilor prin care se dezvolta si se modernineaza cele existente.

Clasificarea investitiilor: 1)Dupa natura investitiilor, investitiile se impart in 3 categorii: Investitii corporale: propriu-zise si asimilate; Investitii necorporale; Investitii financiare Investitiile corporale reprezinta cheltuielile aferente mijloacelor de munca, utilaje si cladiri si cheltuieli pentru montarea acestora sau scoaterea din functiune. Investitiile propriu-zise reprezinta cheltuieli care detin ponderea cea mai mare in proiectele de investitii si se refera la achizitionarea si modernizarea utilajelor. Investitiile necorporale reprezinta cheltuieli care se refera la cercetaredezvoltare si logistica retelei, la achizitionarea de programe informatice si cheltuieli de perfectionare a proiectului de productie. Investitiile financiare reprezinta plasamente banesti realizate din economiile agentilor economici pe termen lung si consta in cumpararea de actiuni, obligatiuni si depozite bancare. 2)In functie de modul in care se concretizeaza investitiile materiale -> 4 categorii: a)lucrari de constructii-montaj, instalatii, constructii speciale; b)achizitii de utilaje care necesita montaj si fixare sau care nu necesita montaj; c)lucrari si exploatari geologice; d) alte cheltuieli. 3)In functie de nivelul la care se face finantare, investitiile se finanteaza la nivel macroeconomic ( din PIB ) si microeconomic. 4)In functie de destinatia obiectivelor realizate, investitiile sunt: propriuzise si socio-demografice. 5)In functie de obiectivul urmarit, investitiile sunt: productive, in expansiune, de mentinere, de modernizare si inovare. 6)In functie de sursa de finantare, investitiile sunt: publice, autonome, private, alte pers. fizice. 7)In functie de risc, investitiile sunt: cu risc similar, mediu, ridicat, alb si impus de legislatie 8)In functie de modul de executie al lucrarilor, investitiile sunt efectuate in: antrepriza, regie proprie, sistem mixt.

9)In functie de modul in care influenteaza activitatea firmei: investitii cu efecte directe si indirecte. C4) Investitiile au urmatoarele caracteristici: Investitiile au un caracter inovator Investitiile au un caracter ireversibil, orice modificare a deciziilor deja adoptate vor necesita resurse suplimentare importante. Investitiile se realizeaza intr-o perioada relativ scurta de timp, dar efectele se obtin pe o perioada mai mare de timp. Factorul cel mai important care influenteaza investitiile, este factorul durata, timp, care releva faptul ca orice proiect de investitii are o anumita perioada de viata caracteristic prin etape si subetape. Rolul investitiilor ( efecte ): 1)Investitiile determina formarea de capital ca factor de productie, iar investitiile anterioare pot reprezenta suportul pentru realizarea de noi investitii. 2)Investitiile influenteaza structurile de proprietate. 3)Investitiile au influenta asupra nivelului de ocupare a fortei de munca. 4)Investitiile actioneaza ca un multiplicator ( modelul lui Keynes ). Eficienta economica Eficienta, in sens lingvistic, se intelege producerea unui efect util asteptat. Pentru determinarea eficientei productiei si a investitiilor se pleaca de la realitatea conform carei orice activitate de productie este consumatoare de resurse si de productie de venituri. Eficienta economica reprezinta o notiune complexa care exprima rezultatele obtinute intr-o activitate prin prisma resurselor consumate pentru desfasurarea acelei activitati. Ea stabileste legatura intre volumul si calitatea eforturilor consumate si al rezultatelor obtinute intr-o anumita perioada de timp.

Eficienta economica are un caracter general si insumeaza eficientele partiale din intreprinderi care pot aparea ca eficienta generala in raport cu eficientele unitatilor componente. Eficienta economica are 2 sensuri: ca performante ( rezultatele cele mai mari ) si ca efecte cat mai mari in raport cu resursele alocate sau consumate. In sfera productiei, formele de manifestare a eficientei economice sunt: cresterea productivitatii muncii, cresterea profitului, reducerea cheltuielilor. Pentru determinarea eficientei economice trebuie comparate efectele economice cu eforturile. D.p.d.v. cantitativ corelatia dintre efecte si eforturi se exprima prin indicatori de eficienta economica exprimate ca raporturi matematice. 4 categorii de indicatori: de tip efort-efort; efect-efort; efort-efect; efect-efect. La nivelul unei S.C., eficienta se exprima prin: rentabilitate si nivelurile costurilor pe unitatea de produs. In urma realizarii unui EFORT se pot obtine o serie de efecte precum: reducerea costurilor de functionare a utilajelor; reducerea cheltuielilor cu forta de munca si cresterea rentabilitatii sau obtinerea unor efecte economice pe o perioada de timp mai indelungata. Metode utilizate in calcululor eficientei economice a investitiilor: 1)metoda balantei legaturilor intre ramuri ( BLR ) 2)metoda programarii liniare 3)metoda drumului critic 4)metoda functiei de productie, de regresie si de corelatie. Caracteristicile eficientei economice: 1)reprezinta parte a intregii activitati productive. 2)are un nivel absolut si unul relativ. 3)determinarea eficientei se face pe baza abordarii sistemice dintre intreprinderi, subramuri si ramuri ale economiei nationale.

C5) Surse de finantare a investitiilor Activitatea de investitie presupune alocarea de resurse materiale, financiare, tehnico-umane intre care exista anumite raporturi in functie de natura si anvergura proiectelor de investitii. Clasificare: 1)In functie de origine, sursele de finantare sunt: proprii(autofinantare ) si atrase (surse externe ale societatii). 2)In functie de temporalitatea surselor: surse de finantare pe termen lung, mediu si scurt. In conditiile de acces nelimitat la o anumita sursa, cea mai buna structura de finantare a proiectelor de investitii este aceea prin care societatea poate sa realizeze un cost minim de capital. Pe o piata relativ echilibrata, sursa cea mai ieftina o reprezinta imprumutul. Apeland la el, societatea poate obtine un efect de levier pozitiv care va permite o crestere a profitului. Efectul de levier se calculeaza tinand de rata indatorarii, radata rentabilitatii economice a capitalului si de rata dobanzii. Mai tine cont si de datorita pe termen lung si mediu si de nivelul capitalului permanent al societatii. In general, societatea apeleaza la surse proprii sau la surse mixte. Principalele surse de finantare a investitiilor In economia de piata este caracteristic autonomia gestiunii resurselor de investitii. In acest sens, fiecare agent economic isi constituie structura optima de finantare, isi stabileste fondul de investitii, nivelul creditelor bancare si cautand totodata ca sumele respective sa fie utilizate eficient. Sursele de finantare a investitiiei sunt: 1)surse proprii. 2)surse existente pe piata de capital. 3)alocatii de la bugetul statului. 4)surse externe pentru investitii ( investitii straine directe si credite ).

1)Sursele proprii ale societatii ( autofinantarea ) exprima capacitatea unei S.C. de a produce resurse pentru investitii din activitatea proprie de exploatare si din alte activitati. Autofinantarea este determinata de liminta ratei de rentabilitate ceruta de actionarii unei S.C. Societatea se autofinanteaza intrun orizont de timp mediu ( 1 ciclu de productie ). Autofinantarea pentru investitii se realizeaza pe baza fondurilor proprii, respectiv a fondurilor de dezvoltare economica. Fondul de dezvoltare este alimentat din: profitul net, amortizare si incasarile din vanzarea utilajelor scoase mai devreme din functiune. Capacitatea de autofinantare (CAF) exprima capacitatea de finantare interna si este folosita de managementul financiar al societatii ca o masura a performantei si ca o baza a viitoarelor proiecte de investitii. Capacitatea de autofinantare se determina prin 2 metode: 1)metoda soldurilor intermediare de gestiune 1.Capacitatea de autofinantare se determina adaugand la valorea adaugata, alte venituri si scazand din acestea valorea impozitelor si taxelor, cheltuielile salariale, cheltuielile diverse, cheltuielile exceptionale financiare si scazand si profitul repartizat salariatiilor si impozitul pe profit. 2)metoda conturilor de rezultat -> are ca punct de plecare valoarea cifrei de afaceri din care se scad o serie de cheltuieli: variabile, generale, amortizarea si impozitul pe profit. Capacitatea de autofinantare permite investitoriilor sa faca fata riscului economic si celui financiar si este important in special pentru societate care nusi permite contractarea de credite pe termen lung sau nu au acces la partea financiara. O alta sursa proprie de finantare a investitiiei o reprezinta exploatarea de capital propriu ( cresterea capitalului ). Diferenta dintre cresterea de capital si autofinantarea este ca autofinantarea este o finantare interna pe baza efortului propriu, iar cresterea de capital se realizeaza de catre actionarii proprii prin aducerea fondurilor proprii. 2.Sursa de finantare a investitiiei pe piata de capital Piata de capital = bani economisiti si investitii sub forma unor plasamente viitoare avantajoase.

Cuprinde: piata monetara ( piata banilor si a creditelor pe termen scurt ) si piata financiara ( piata capitalurilor pe termen lung ) Elementele importante ale pietei de capital : bancile si institutiile; bursa de valori si alti intermediari. Principalele surse de finantare a investitiiei pe piata de capital: 1)creditul bancar pe termen lung si mijlociu 2)emisiunea si vanzarea de actiuni 3)emisiunea si vanzarea de obligatiuni 4)leasing-ul Creditul este sursa de finantare a investitiei cea mai des utilizata ! Creditul pentru investitii imbraca urmatoarele forme: credite bancare ( pe baza de garantii ), ipotecare ( solicitantul ipotecheaza o cladire, teren sau mijloace circulante,etc ) si de cash-flow ( nu are la baza garantii materiale ). Anuitatea reprezinta platile pe care societatea trebuie sa le faca anual in contul imprumutat, contractante, mai putin comisioanele bancare. Anuitatea se calculeaza in functie de o serie de factori: marimea imprumutului, termenele de scadenta, cota de rambursare si rata dobanzii. Rambursarea unui credit se poate face atat in rate anuale, cat si in rate lunare, trimestriale si semestriale. Leasing-ul reprezinta o forma de inchiriere a bunurilor mobiliare si imobiliare, prin care chiriasul obtine avantaje asupra bunului inchiriat. Finantarea bunului respectiv se face de societatea de leasing. In general, dobanda perceputa este de 10%, societatea care a inchiriat trebuie sa plateasca societatii de leasing chiria care cuprinde: amortizarea bunului inchiriat si marja de profit a societatii de leasing. La baza operatiei de leasing sta un contract irevocabil de leasing in care se stipuleaza ca dupa plata valorii reziduale, chiriasul intra in posesia bunului respectiv. 3.Alocatiile de la bugetul statului

4.Importul de capital imbraca 2 forme: investitii straine directe de capital si credite externe.