Sunteți pe pagina 1din 96

A.

STUDIUL PRIVIND EFICIENTA ECONOMICA A INVESTITIILOR NTRUN SISTEM DE PRODUCTIE Motto: " Esenta si ratiunea de a fi a unei ntreprinderi este obtinerea unor beneficii ct mai ridicate, beneficii ce nu pot rezulta dect ntrebuintnd capitaluri ntr-o anumita directiune de activitate economica dupa un plan dinainte stabilit" VICTOR STNESCU I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONCEPTUL DE INVESTIIE 1. conceptul de investitie n limbajul cotidian, termenul de investitie are acceptiune destul de larga si imprecisa. Poate sa aiba semnificatia oricarei cheltuieli pentru cumpararea unor bunuri durabile precum: televizor, frigider, casa, masina sau semnificatia unor cheltuieli de capital acumulat ( prin economisire, n depozite la casele de economii si banci ), pentru achizitionarea de active financiare: bonuri de tezaur, actiuni, obligatiuni, certificate de depozit etc. Oamenii de afaceri confera conceptului de investitii doua dimensiuni: pe de o parte considera ca, orice cheltuiala de capital ale carei efecte se vor materializa pe o perioada de timp mai mare de un an, constituie o onvestitie iar pe de alta parte, considera doar cheltuielile de capital materializate n obiective fizice ( constructii, utilaje, masini etc. ) ca fiind o investitie. Prima dimensiune este investitia n sens larg, incluznd totalitatea activelor fixe sau a imobilizarilor realizate de o ntreprindere, m timp ce a doua dimensiune se refera la investitia n sens restrns, incluznd activele fixe, materiale sau imobilizarile corporale: terenuri, constructii, instalatii, utilaje etc. Economistii delimiteaza riguros investitiile financiare si investitiile materiale sau reale. Termenul de investitii capata n practica doua conotatii: cea a actului de a investii-sensul atribuit deciziilor de cheltuire a fondurilor de catre un investitor individual sau institutional - si cea a obiectului nsasi al actului investitional care poate

fi un bun material durabil sau un bun imaterial, precum: procedee de fabricatie, formula unui mijloc tehnic nou etc. n aceste conditii o tipologie globala a investitiilor este urmatoarea: investitii imobiliare, privesc cumpararea sau realizarea de bunuri: imobile de locuit, terenuri, imobile administrative si publice etc. investitii financiare, constau n cumpararea de valori mobiliare si de participatii la alte societati. Nivelul acestora se poate identifica n activul bilantului unei ntreprinderi, nsumnd plasamentele si titlurile de participatie. investitii industriale si/sau comerciale care vizeaza realizarea de active fixe corporale si necorporale, indispensabile la activitatiile de fabricatie sau comercializare de bunuri si servicii. De fapt, oricare ar fi obiectul actului de investitii, derularea lui are la baza un proces decizional. Ori, decizia de a investi pleaca de la un program tehnic si financiar pe care cea mai mare parte a specialistilor l denumesc proiect de investitii. Proiectul de investitii constituie un program complet si autonom de actiune, implicnd cumpararea si exploatarea imobilizarii corporale si necorporale.

CAP I. ELEMENTE DE BAZ N CONCEPTUL INVESTIIEI


Procesele investitionale se constituie ca cel mai important stimul al oricarei activitati economice. Investitiile joaca rolul de impuls n orice afacere economica, de element generator, care face ca aceasta sa se initieze, sa se dezvolte n conditiile impuse de mediul concurential al economiei de piata. Realizarea unui proiect de investitii are ca efect sporirea si diversificarea ofertei si implicit, daca aceasta este validata de piata, cresterea veniturilor sistemului de porductie. Concomitent, nsa, va fi influentata direct, sau prin efectul de antrenare,

cresterea gradului de oczupare a fortei de munca. Dar cresterea numarului de angajati si/sau a cstigurilor salariale conduc n ultima instanta, la sporirea cererii de bunuri si servicii. Pe de alta parte, va avea loc o crestere a economiilor populatiei si sistemelor de productie, deci o crestere a disponibilitatilor financiare ale acestora care vor opta

pentru structuri mai mari si mai performante, n acord cu optiunile investitiei. Realizarea de programe sau proiecte de investitii conduce, n principal la cresterea acumularii de capital fix. Deci investitiile constituie instrumentul principal de realizare a modernizarii economice, prin cererea de noi structuri, noi preformante, n acord cu optiunile strategice de perspectiva ale societatii, n general.

n plan social, investitiile joaca un rol de regulator n ocuparea fortei de munca si mbunatatitrea calitatii vietii. Implementarea unor proiecte sau programe de investitii antreneaza modificari pe piata investitiei ( cei ce exploateaza noile capacitati de productie). Rolul investitiilor n circuitul economic si social este sugestiv schematizat n figura de mai jos:

2 Tipologia investitiilor

"La prima vedere, investitia ne apare n mod concret ca o operatiune de modificare si de crestere a patrimoniului initial: constructii industriale si civile, achizitia, montajul si instalarea unor echipamente industriale, cumpararea unor masini, utilaje etc. La o analiza mai profunda investitia este alocarea capitalurilor economisite n activitati lucrative cu caracter profitabil care sa majoreze valoarea capitalurilor initial acordate."1[1]

"Investtia ntr-o alta formulare reprezinta totalitatea resurselor ( materiale, umane, financiare, informatii ) alocate pentru dezvoltarea-modernizarea fortei

STONEU I.- Finante, Editura Economica, Bucuresti 1997, pag. 285

productive a societatii, a ntregii vieti sociale, astfel nct sa se creeze conditiile necesare obtinerii unor efecte utile n viitor."2[2] n sens larg, prin investitie se ntelege "plasarea unor sume de bani n domeniul economic, social-cultural, administrativ, militar etc., cu scopul de a asigura baza tehnico-materiala si forta de minca necesara desfasurarii si largirii activitatii acestora."3[3] P. Masse4[4], prin investitie desemneaza "toate actele de transformare a mijloacelor financiare n bunuri concrete si rezultatele acestor actiuni" "n aceasta conceptie notiunea de investitie se delimiteaza prin urmatoarele elemente: subiect, adica persoana ( fizica sau juridica ) care investeste obiect, respectiv constructia, echipamentele, utilajele pentru care se initiaza investitia cost, adica efortul financiar, cost actual pentru realizarea obiectivului respectiv efecte concretizate n rezultate, valori materiale, economice si financiare care

urmeaza a fi obtinute n viitor, o speranta mai mult sau mai putin certa. Investitia este o cheltuiala prezenta, realizata n vederea obtinerii unor efecte viitoare n cinditii de risc si incertitudine."5[5] H. Peumans6[6] da conceptului de investitii doua sensuri. n sens larg, include n investitie cheltuielile de mijloace financiare pentru achizitionarea de bunuri,
2[2] Sisteme de productie, vol. 2, Brasov, Editura Universitatii Transilvania, 2001, pag.272 3[3] Dictionar de economie politica, Bucuresit, Editura Politca, 1974, pag. 329
4[4] Masse P., Les choix des investissments, Paris, Dunod, 1959, pag. 1 5[5] Economia, Eficienta si finantarea investitiilor, Bucuresti, Editura Economica, 2002, pag.15

concrete, durabile, echipamente de productie inclusiv cheltiuelile pentru materii prime, materiale etc. deci cheltuieli de productie. n sens restrns, din definitia de mai sus elimina cheltuielile curente de productie. n modelele de crestere economica ale lui Keynes, Harrod, Domer se pune semnul egalitatii ntre investitii si economii, lund n considerare faptul real, anume ca investitiile au ca resursa principala de realizare economiile. Se ignora totusi semnificatia lor diferita, investitiile o cheltuiala; economiile, o resursa, un efect al procesului economic pe seama caruia cheltuiala poate fi efectuata. I. Romnu subliniaza ca a investi nseamna a ncorpora ntr+un obiect sau actiune eforturi umane si mijloace materiale cu scopul de a obtine un anumit rezultat. Necesitatile de ordin metodologic si practic, cu privire la construirea fondurilor, genera si alocarea resurselor aferente investitiilor, ct si cu privire la organizarea si nfaptuirea activitatii de investitii ( procesului investitional ) impune conturarea mai precisa a conceptului de investitii. n acest context, nsens restrns investitiile reprezinta totolitatea cheltuielilor prin care se creaza sau se achizitioneaza noi mijloace fixe uzate, se perfectioneaza sau se midernizeaza mijloacele fixe existente, ori se fac plasamente fnanciare cu scop profitabil.

3. Decizia de investitie
Proiectul de investitie: constituie un program complet si autonom de actiune, implicnd cumpararea si exploatarea de imobilizari corporale si necorporale. Se pare ca acest concept este mai operativ dect cel de investitii si din aceasta perspectiva distingem urmaatoarele tipuri de proiecte investitionale: a) Proiecte de inovare, viznd lansarea de noi activitati de productie si/sau comercializare n scopul cresterii cifrei de afaceri a ntreprinderii.

6[6] Peumans H., Thorie et praqtique des calculs d'investisments, Paris, Dumod 1971, pag.3-5

b)

Proiecte de expansiune, se refera la crestererea dimensiunii capacitatii de productie, fara a modifica natura produselor existente.

c) Proiecte de rationalizare sau de sporire a productivitatii, care nu are ca scop cresterea cifrei de afaceri, ci reducerea costurilor de productie si/sau de comercializare comportnd att idei de modernizare ct si idei de nlocuire sau renoire a masinilor, utilajelor si instalatiilor existente. d) Proiecte strategice care se divid, de regula, n doua categorii: - proiecte "economice inevitabile" se refera la investitiile de protectie sau asigurare a surselor de aprovizionare cu materii prime si materiale (prin integrarea pe verticala), pe de o parte si la asigurarea pietelor de desfacere a produselor si serviciilor (prin integrare pe orizontala), pe de alta parte. De asemenea, aceste proiecte "economice inevitabile" includ investitiile de perspectiva, care trebuie sa contribuie la pregatirea surselor de supravietuire n afaceri pe viitor (punerea la punct de produse sau procedee de fabricatie noi). - proiecte "socialmente inevitabile" care releva esential consideratii de interes general, precum: prestigiu, ambianta de munca, bunastare publica etc. Managementul trebuie sa ndeplineasca doua conditii esentiale n scopul realizarii obiectivului de maximizare a valorii de piata a firmei: conditia utilizarii resurselor existente ntr-o modalitate optimala; conditia oportunitatii cresterii sau descresterii stocului de capital; Cea de a doua conditie implica o decizie complexa, denumita de unii autori proces investitional, de catre altii programare a investitiilor. n literatura de specialitate anglo-saxona termenul unanim acceptat este cel de bugetare a capitalului. Bugetarea capitalului consta dintr-un proces de propunere? a cheltuielilor a caror efecte se estimeaza pe o perioada mai mare de un an. Acest proces este din punct

de vedere teoretic o aplicare a principiului teoriei microeconomice potrivit careia, o firma trebuie sa cheltuiasca pna la punctul n care venitul marginal egalizeaza costul marginal. n cazul investitiilor, decizia are n vedere rata de randament a capitalului investit si costul marginal al capitalului. Practic, problema este complicata de: profilul multiprodus al majoritatii ntreprinderilor moderne, existenta mai multor piete pe care opereaza firma, existenta mai multor piete de capitaluri si a mai multor rate ale dobnzilor. De aceea, decizia de investitii constituie, n special o problema de optiune ntre alternative (proiecte concurente, surse de finantare multiple si altele). Cteva considerente vor clarifica importanta fundamentala deciziei de investitii n managementul ntreprinderii. n primul rnd, investitia constituie pe termen lung suportul cresterii si chiar al supravietuirii firmei. Chiar si simpla mentinere a ritmului de activitate actual al unei ntreprinderi, necesita investitii de nlocuire a echipamentelor uzate fizic si moral cu echipamente noi si performante. n al doilea rnd, investitiile consuma o parte substantiala a resurselor materiale, financiare si umane a ntreprinderii. n al treilea rnd, decizia de investitii implica pentru o durata de timp medie sau lunga si frecvent, de o maniera ireversibila, resursele ntreprinderii. Teoria financiara din ultimele doua decenii a elaborat un model coerent pentru dezinvestitii. Incluznd nu doar lichiditatile de active fixe care au ndeplinit durata de viata fizica, ci si scoaterile din functiune nainte de termen pe baze economic justificate. Deal 12112k105m tminteri, cum se va constata ulterior, pe parcursul capitolului, toate obiectivele au o durata de viata optima, dupa care profitul generat nu mai creste, ci dimpotriva se diminueaza. S-ar putea deci, n circumstante date sa fie

mai rentabila ntreruperea functionarii unui obiectiv, vnzarea sa n ansamblu sau pe componente dezmembrate, dect mentinerea n continuare n functiune. Cu alte cuvinte ireversibilitatea constituie o chestiune relativa, iar proiectia efectelor economice ale capitalului investit trebuie sa aiba n vedere ca permanenta alternativa, ntreruperea functionarii obiectivului. Unele investitii ofera totusi, de la bun nceput, o mai mare flexibilitate procesului de recuperare a cheltuielilor de capital. Putem aminti aici: investitiile n utilaje independente (masini, mijloace de transport, si utilaje ce nu necesita montaj) si investitiile financiare. Din ultima categorie pot fi evidentiate plasamentele care sunt direct legate de gestiunea trezoreriei firmei. n al patrulea rnd, decizia de investitii este influentata de consideratia mediului financiar privind ntreprinderea. Dezvoltarea firmelor nu este un proces autonom, deoarece n marea majoritate a cazurilor intervin variabile exogene precum: accesul pe piata capitalului, posibilitatea de angajare a creditului bancar, posibilitatea de crestere a capitalului propriu prin emisiunea de actiuni,evolutia generala a mediului economic, politica manageriala, politica financiara etc. Evident nu orice decizie de investitii are o amplitudine deosebita. Trebuie sa ne gndim ntotdeauna la raportul dintre patrimoniul net sau/si activele totale ale firmei si volumul de fonduri solicitat de un anumit proiect. Atta timp ct structura financiara a firmei nu este sensibil modificata, importanta proiectului de investitii este relativa, iar riscurile asumate sunt reduse. De exemplu investitiile de nlocuire nu necesuta un proces decizional laborios. n al cincilea rnd, complexitatea deciziei de investitii tine de amploarea fluxurilor informationale necesare. De regula, n elaborarea unui proiect de modernizare, extindere, strategic etc., sunt necesare studii si analize aprofundate n urmatoarele domenii: marketing (studii de piata, studii de motivatie, teste ale produselor etc.);

productie (specificarea produselor si a procedeelor de fabricatie, alegerea echipamentelor, analiza costurilor de productie etc.);

financiar (analiza necesarului de finantare a investitiilor, estimarea contributiei proiectului la realizarea fluxului de lichiditati globale ale ntreprinderii, analiza surselor de finantare posibile pentru proiectul respectiv);

managementul resurselor umane - determinarea necesarului previzibil de personal pentru exploatarea obiectivului de investitii, structura pe calificari, nevoile de formare si perfectionare a personalului etc.;

cadrul juridic si fiscal; Decizia de investitii se elaboreaza n contextul strategiei ntreprinderii ceea ce determina luarea n considerare a proiectelor care vor influenta favorabil valoarea de piata a ntreprinderii ca si piata produselor si/sau serviciilor acesteia. Se considera ca un proiect este de la bun nceput acceptabil daca adauga o anumita marime la valoarea de piata a ntreprinderii, deci daca patenteaza randamentele capitalului global investit, pe de o parte si dividendele asteptate n viitor, pe de alta parte. Schematic, decizia de investitii este prezentata n figura 1. 1 Cf. R. Heline si O. Pouport - Lafarge, Investisssements. Selection et financement, J. Delmas et C., Paris 1976

Mai concret etapele deciziei de investitii sunt tratate ntr-o maniera tridimensionala si anume: dimensiunea investitionala; dimensiunea strategica; dimensiunea financiara; I Dimensiunea investitionala include urmatoarele etape: 1. Gruparea tuturor dosarelor de proiecte pe care ntreprinderea le-a stabilit pe termen mediu: - formularea proiectelor; - estimarea primara a fluxurilor de lichiditati; 2. Evaluarea individuala a proiectelor: - calculul valorii nete actualizate; - indicele de profitabilitates

- durata de rambursare actualizata; - anuitatea echivalenta; - rata de rentabilitate financiara interna; - rata de rentabilitate globala; 3. Luarea n considerare a riscului: - apreciererea riscului atasat la fiecare proiect; - adaptarea criteriului de evaluare; 4. Selectia proiectelor tinnd seama de diferite restrictii (competitie tehnica, financiara n special): - prin clasament; - prin programare matematica; - prin simulare si aproximari succesive; II Dimensiunea strategica are n vedere, pe de o parte stabilirea sau actualizarea strategiei pe termen lung si mediu, iar pe de alta parte, compararea fiecarui proiect de investitii cu aceasta strategie. Aceasta dimensiune include: 1. Stabilirea obiectivelor generale ale ntreprinderii si ale mijloacelor de realizare sau politicilor care sa puna n functiune angrenajul ntreprinderii pentru ndeplinirea misiunii: - structura formala; - sistemul de gestiune; - sistemul si stilul de conducere;

- programele pe domenii; 2. Alegerea definitiva a proiectelor de investitii si a programelor de finantare. De fapt, acesta etapa este o rezultanta a analizei dimensiunii investitionale si a celei financiare si se constituie deci, ca o finalitate a procesului decizional chiar daca pe parcursul exploatarii obiectivului trebuie urmarite performantele acestuia. Consideram ca etapa de control tine preponderent de ciclul de exploatare al ntreprinderii si se rasfrnge n sfera deciziilor operative si tactice precum : dimensionarea outputului, analiza si calculul costurilor, gestiunea stocurilor, gestiunea trezoreriei, adaptarea politicii de promovare a vnzarilor etc. Ca si componente ale acestei etape decizionale, mentionam : - elaborarea planului de finantare anual - elaborarea bugetului sau tabloului de finantare multianual care vizeaza echilibrarea necesarului de investitii cu sursele de finantare

- elaborarea planului de trezorerie si aprecierea riscului incapacitatii de plata n structura financiara adoptata III Dimensiunea financiara constituie de cele mai multe ori "piatra de ncercare" a deciziei de investitii. Destul de multe studii teoretice analizeaza investitia ca un proces n sine, limitat doar la fluxurile materiale si fluxurile informationale cu parametrii de eficienta tehnica si eficienta economica. ntr-o asemenea viziune, arealul proiectelor profitabile este nelimitat si n consecinta, firma ar putea sa investeasca orict dar realitatea dezice o argumentatie pro-domo. Marea majoritate a firmelor dispun de resurse financiare limitate ceea ce determina interventia operatiunii de rationalizare a capitalurilor. Or, aceasta rationalizare nseamna stabilirea unei corelatii stricte ntre rata de randament a investitiilor si costul ultimei unitati disponibile de capital. Dimensiunea financiara are o importanta covrsitoare n actul investitional si include urmatoarele aspecte :

1. Inventarierea surselor de finantare disponibile potential si a costurilor - capitaluri proprii - capitaluri mprumutate - capacitatea de autofinantare a firmei 2. Determinarea structurii capitalurilor permanente sau a structurii financiare a firmei: - analiza financiara prin metoda statica a ratiilor - analiza financiara dinamica prin metoda fluxurilor financiare de lichiditati - cash-flow - capacitatea de ndatorare - capacitatea de autofinantare - fond de rulment global - necesar de fond de rulment etc. 3. Estimarea costurilor capitalurilor permanente - costul capitalului propriu - costul capitalurilor mprumutate - costul mediu ponderat al capitalurilor permanente sau functie de influenta investitiei asupra structurii capitalurilor (costul marginal) O asemenea prezentare a problematicii deciziei de investitie e posibil sa sperie pe orice ntreprinzator prin amploarea continutului si munca laborioasa necesara redactarii analizei si studiilor n spiritul "ortodoxiei" economiei ntreprinderii. Se stie

ca oamenii de afaceri opereaza cu modele si criterii de judecata operative si sintetice. Pe de alta parte scopul prezentului capitol nu este acela de a o feri o cantitate maxima de informatii stiintifice, ci de a oferi resorturile unei judecati de valoare, relative la elaborarea, evaluarea si finantarea proiectelor de investitii.

Schema prezentata n fig. ....... este un ghid pentru managementul unor firme mari, puternic structurate si departamentizate, dar un travaliu mult prea costisitor pentru fimele mici si mijlocii. Apoi nu toate tipurile de proiecte investitionale necesita acelasi tratament riguros. n functie de comportamentul investitorului atitudinea sa fata de risc si valoarea capitolurilor implicate, se poate recurge la un model al deciziei de investitii simplificat, dar la fel de relevant.

Etapele deciziei de investitii Nota: Schema a fost prelucrata dupa Robert Heline et O. Pouport - Lafarge, Investissements Selection et financement, J. Delmas et C., Paris 1976.

II. EVALUarea EFICIENEI ECONOMICE A INVESTITORILOR

2.1 Conceptul de eficienta


Preocuparea pentru ceea ce numim "eficienta" este veche. n general se accepta ca eficienta reflecta capacitatea unei cauze de a produce efecte si ca eficienta implica drept cauza o natura organizata, de regula omul. Faurirea unei economii moderne impune dozarea corespunzatoare ca volum si structura a diferitelor activitati, nfaptuirea lor n conditii de eficienta. Problemele teoretice si practice ale eficientei economice au preocupat si continua sa preocupe tot mai intens gndirea economica viznd diferentiat, abordarea conceptului "eficienta economica", a modalitatilor de exprimare si identificarea cailor de sporire a eficientei economice n diferite ramuri si sectoare. Astfel s-a apreciat ca "eficienta n general este raortul dintre efectul util

(rezultat) si cheltuielile facute pentru obtinerea lui". Ca trebuie facuta diferenta ntre eficienta tehnica si cea economica7[7] si ca exprimnd relatii economice aceasta notiune (eficienta economica ) constituie o categorie economica8[8]. Negucioiu aprecia ca eficienta activitatii economice trebuie cercetata n functie de toate momentele procesului unic al reproductiei9[9]. S-a afirmat apoi ca eficienta economica constituie o categorie care s-a stabilizat putnd fi exprimata prin raportul dintre venitul net si fondurile de productie10[10]. Subliniindu-se sinonimia notiunea de eficienta cu cea de eficacitate : eficienta (eficere = a efectua) si eficacitate (efficaxefficacis = care are efecte dorite). I. Romnu aprecia ca n sensul cel mai general

7[7] Iacobonici - Boldisor C., Eficienta activitatii economice. Editura Politica, Bucuresti 1967, p.36 8[8] Ciulbea G. - Unele consideratii privind conceptul de eficienta economica n revista "Finante si credit". 9[9] Negucioiu A. Eficienta activitatii economice (dezbatere) n Probleme economice, nr.1, 1969, p.127-135. 10[10] Siclonan Gh. Eficienta economica, Editura Academiei. Bucuresti 1974, p.42.

eficienta este atributul unei actiuni, al unei persoane sau al unui lucru de a produce efecte ct mai favorabile pentru societate; al doilea sens, mai restrictiv, al eficientei, compara rezultatele unei actiuni cu resursele consumate pentru nfaptuirea acesteia11[11]. Eficienta n general se manifesta ca o calitate sau nsusire pe care o poate avea un bun, un lucru, o activitate o actiune, un produs etc., de a satisface trebuinte pentru utilizator. Valentele economice ale eficientei sunt generate de natura economica a actiunilor, activitatilor proceselor. O asemenea reliefare a eficientei economice este nsa constatativa, ea nu are elemente de ordin determinat sau nu le are n suficienta masura. Printr-o asemenea explicitare eficienta economica ramne tributara notiunii de util, utilitate. ntr-o abordare sistematica, eficienta economica constituie doar una din formele generale ale eficientei, nici prima, dar nici ultima din sistem. Acest fapt ne face sa credem cu att mai mult ca eficienta economica nu este si nu ne poate constitui prin nivelul scontat un deziderat n sine. Ea poate constitui nsa o veriga importanta n cadrul formulelor generale ale eficientei. n urma mai multor studii sistemul formelor generale ale eficientei cuprinde : eficienta naturala, eficienta tehnica, eficienta economica si eficienta sociala. Eficienta naturala reflecta calitatea factorilor naturali (sol, clima, cadru geografic etc.) de a genera, de a avea efecte favorabile pe planul existentei n general, el existentei social-umane n special. Dezvoltarea generala a activitatii umane influenteaza si este influentata de ansamblul conditiilor de mediu. Eficienta tehnica este necunoscuta pe plan teoretic si uneori absolutizata pe plan practic. Ea exprima calitatea factorilor tehnici (masini, utilaje, a bazei tehnicomateriale) de a produce efecte utile:

11[11] Romnu I., Eficienta economica a investitiilor, Editura Didanctica si Pedagogica, Bucuresti 1982, p.13

a) cu concursul efortului fizic al omului b) prin interventia omului ca factor de reglare c) prin supravegherea de catre om, a masinii n cazul unor procese mecanizate sau automatizate - facnd abstractie n toate cazurile de efortul economic implicat. Cazul tipic al reflectarii eficientei tehnice l constituie randamentul masinii n procesul folosirii ei. Eficienta economica reflecta calitatea activitatilor, actiunilor proceselor economice si uneori chiar neeconomice de a produce efecte economice si desigur financiare, pozitive, favorabile, sub aspect social-uman, cu efort minim. Eficiensa economica constituie nu numai o calitate a proceselor economice, ci si o categorie complexa care pune ntr-un raport cauzal efortul economic implicat (de o actiune, un proces etc.) cu efectele corespunzatoare, permitnd realizarea unor judecati de valoare pertinente asupra oportunitatilor si necesitatii diferitelor actiuni sau procese. Sfera sa de abordare permite interferente ntre domeniul de manifestare a proceselor materiale, tehnice economico-financiare cu cele sociale. Cteva aspecte ne apar cu tot mai mare certitudine. Eficienta economica este rezultatul derularii ntmplatoare a unor actiuni, procese. Dimpotriva, nivelul sau depinde de dimensiunea efortului economic n comparatie cu efectele dobndite ori scontate; de realitatile sociale care domina procesele, activitatile; de sistemul evaluarilor economice. Evolutia eficeintei economice ntre deziderat si certitudine are loc, sub incidenta nevoii sociale cu resurselem ntr-un anumit sistem social-economic. Eficienta sociala constituie veriga finala n demersul sistemic al formelor generale ale eficientei. Cu alte cuvinte, actiunile, procesele pot, dupa caz, avea eficienta naturala, tehnica sau economica fara a presupune o eficienta sociala. Demersul sistemic este realizat integral, numai daca n urma derularii lor actiunile,

procesele au finalitate sociala directa sau propagata, n efectele care traveseaza chiar parametrii existentei primare. Eficienta economica a investitiilor exprima pe plan conceptual calitatea actiunii de a investi, deci a procesului investitional, de a produce efecte propagate pozitive, utile. Tocmai acest fapt permite ca eficienta economica a investitiilor sa capete expresia simbolica a raportului dintre efect-efort sau efort-efect, pe care le implica activitatea de investitii.

2.2. Continutul complex si trasaturii economice a investitiei


Notiunea complexa de eficienta economica se defineste ca raportul dintre eforturile ocazionate de o actiune si efectele pe care le determina. Relatia celor 3 "e" sintetizeaza urmaroarea definitie :

efi =

sau

efe=

n care e -reprezinta eficienta economica: Ei - eforturile Ee - efectele efi > 1 efe < 1

Pentru determinarea eficientei economice, compararea eforturi-efecte se poate face biunivoc: eforturi raportate la efecte si efecte raportate la eforturi. De asemenea, se practica compararea unor eforturi sau efecte ntre ele, prin diferenta, n cazul evidentierii efortului sau efectului suplimentar al unei variante investitionale comparativ cu alta: efi 12 = Ei 1 - Ei 2 sau efe 12 = Ee 1 - Ee 2

n care 1 si 2 sunt variantele investitionale ce se compara.

Indicatorii astfel calculati se analizeaza n raport cu alte variante. Asadar, eficienta se caracterizeaza printr-o dubla relativitate: presupune nu numai corelarea eferturilor cu efectele ci si compararea de variante, eforturi sau efecte ntre ele. Ca marimi de referinta mai pot fi utilizati: indicatorii realizati de intreprindere n perioade anterioare, nivelurile normative ale indicatorilor, stabilite de intreprindere sau de alte organisme nationale sau internationale. n general, n evaluarea proiectelor de investitii se utilizeaza mai multi indicatori, de diferite clase, dar reuniti ntr-un sistem. Obiectivul analizei efcientei economice consta n stabilirea variantei optime, careia i corespund rezultate maxime n raport cu eforturile facute, dar notiunea de optim nu are un caracter absolut ci ea depinde de mai multi factori. Timpul este unul dintre ei, optimul fiind legat de momentul la care se face sau la care se refera amaliza. Ceea ce este favorabil pentru sistemul de productie la un moment dat, poate deveni nensemnat sau chiar defavorabil ntr-o alta perioada. Din acest punct de vedere exista attea optime cte secvente are analiza. La adoptarea deciziei se urmareste adoptarea acelei variante ce va duce la obtinerea unor rezultate dorite pentru sistem, n perioada avuta n vedere. Aceasta difera de momoentul luarii deciziei, intervalul de timp dintre ele fiind uneori semnificativ. De exemplu, n investitii, fundamentarea corecta a deciziilor presupune raportarea la perioada exploatarii obiectivului ce se realizeaza. Aprecierea eficeintei economice nu se poate face fara a tine cont de caracteristicile socio economice ale mediului si obiectivele de ansamblu ale

economiei, care genereaza criterii noi de analiza. De exemplu, dezvoltarea unei afaceri avantajoase din punct de vedere economic poate avea efecte ecologice negative sau poate genera probleme sociale pe plan local. Caracterizarea eficientei presupune

analiza complexa multicriteriala, n viziunea statica, a procentului la care se refera. Eficienta economica a investitiilor are urmatoarele trasaturi : 1) - este masura fundamentala a ntregii activitati productive. Ea depinde de actiunea comuna a tuturor factorilor si a fazelor procentului de reproductie.

Eficienta cheltuielilor de investitii oglindeste att modul cum au fost concepute si realizate lucrarile de investitii ct si factorii procesului de productie. 2) - eficienta economica a investitiilor evalueaza diversele scontate sau obtinute la cheltuielile necesare obtinerii lor. 3) - nivelul admis al eficeintei economice se stabileste pe baza de previziune, deoarece calculele respective se fac ntr-o etapa care precede att executia obiectivului ct si functionarea acestuia. Previziunea se refera la : nevoia sociala pentru anumite produse sau servicii, modificari ale volumului si structurii productiei, ale cerintelor de consum, ale preturilor ale tehnologiilor de fabricatie. Pe baza previziunilor se determina, n ultima instanta dimensiunea efectelor economice si cea a eforturilor de cheltuieli. 4) - raportul efect efort se analizeaza n strnsa corelatie cu factorul timp, datorita existentei decalajului dintre momentul cheltuirii resurselor de investitii si al obtinerii efectelor economice. Astfel, rezulta eficienta curenta, efectiva, care se exprima prin valoarea reala n momentul curent si care trebuie sa se ncadreze n intervalul de variatie admis. 5) - eficienta economica a investitiilor mbraca o forma absoluta, dar se calculeaza si n forma relativa, pentru a face comparatie ntre variantele de proiect. Nivelul eficientei economice absolute este n functie de parametrii de efort si efect ai fiecarei variante, iar nivelul eficientei economice relative este determinat de parametrii rezultati prin comparatii ntre variante. 6) - determinarea eficientei economice a investitiei se bazeaza pe o abordare sistematica, datorita interdependentei dintre procesele economice si/sau dintre sisteme de productie. Aceasta este urmarea faptului ca efectele favorabile ale investitiei lor privind modernizarea unui sistem de productie, de exemplu, nu se manifesta doar asupra activitatii acestuia, ci si asupra altor sisteme cu care acesta se afla n relatii de interactiune.

2.3.

Criteriile de apreciere si optimizare a eficientei economice a investitiilor

Notiunea de criteriu exprima un punct de vedere, principiu norma, pe baza caruia se face o clasificare, o definire, o apreciere. Formulare optiunilor de investitii, argumetarea lor impun n mod evident evaluari si determinarea cu ajutorul ridicatorilor valorici si naturali, pentru fiecare varianta de proiect. O analiza corespunzatoare si o decizie optima n probleme de investitii sunt posibile metodologic si practic daca se dispune de criterii de apreciere a eficientei economice adecvate sistemului economic considerat, strategiei dezvoltarii economico-sociale, necesitatilor obiective ale reproductiei largite. n literatura economica se mentioneaza ntre cele mai importante criterii de apreciere a eficientei economice n general, respectiv a eficientei investitiilor, urmatoarele : obtinerea eficientei economice maxime; mbinarea cerintelor economice cu cele social-politice; mbinarea cerintelor actuale cu cele de perspectiva; alegerea judicioasa a bazei de comparatie. Obtinerea eficientei economice maxime constituie un criteriu obligatoriu pentru economia de piata. Aplicarea lui n practica trebuie sa aiba loc prin sale

maximizarea volumului de efecte utile (productie, venit net etc.) la un leu cheltuieli, modalitate mai utila dect optimizarea unuia sau altuia din elementele raportului de eficienta. Enuntarea criteriului sub aceasta forma ar subntelege folosirea unui model matematic, avnd aceasta functie obiectiv. mbinarea optimului la nivel microeconomic cu cel ale economiei nationale constituie criteriul ce se manifesta ca urmare a faptului ca orice investitie productiva se reflecta att la nivel macro, ct si la nivel microeconomic. Apoi, exista premize care antreneaza contradictii ale optimului la cele doua niveluri structurale ale economiei, ca de pilda: contradictia posibila dintre interesele proprii ale unitatilor economice si interesele generale ale societatii favorizate de individualizarea circuitelor economice ale ntreprinderilor prin autogestiunea economico-financiara. O alta contradictie

rezulta din deosebirea de continut ntre eficienta, pe ansamblul economiei, si eficienta pe fiecare unitate luata separat datorita n buna masura caracterului restrictiv al unor resurse. mbinarea cerintelor economice cu cele social-politice constituie un criteriu determinat de neconcordantele existente ntre optimul economic si cel social-politic. Rezolvarea acestor neconcordante implica cunoasterea precisa a conditiilor de realizare a optimului economic si a celui social-politic n contextul strategiei dezvoltarii economico-sociale. mbinarea cerintelor actuale cu cele de perspectiva se impune ca un crtiteriu de apreciere, important, n domeniul investitiilor, ca urmare a ciclului de executie ndelungat al obiectivelor de investitii si duratei mari de functionare a mijloacelor fixe. n acest scop trebuie sa se tina seama de tendintele viitoare ale dezvoltarii economiei nationale si mondiale, a diferitelor ramuri si subramuri, evolutiei tehnicii, stiintei si tehnologiei, prin luarea n calcul a influentei factorului timp. Alegerea judicioasa a bazei de comparatie este impusa de relativitatea raportului de eficienta economica. Comparatia se impune ntre proiect si variantele etalon sau cu marimi normative. Pentru investitiile de tipul dezvoltarii, reutilarii, modernizarii este necesara si comparabilitatea cu situatia anterioara realizarii lor. n acest caz rezultatul comparatiei trebuie privit cu circumspectie, deoarece pe de o parte, nivelul anterior al indicatorilor contine deficiente acumulate de-a lungul anilor, iar pe de alta parte noile investitii, folosind tehnica noua, ncorpornd rezultatele recente ale progresului stiintifico-tehnic, sunt evident mai eficiente, chiar dect unitatile etalon din ramura. ntrebuintata n analizele economice este comparabilitatea cu realizarile de pe plan mondial, care are menirea de a aprecia pozitia eficientei utilizarii resurselor n tara noastra fata de aceeasi activitate pe plan mondial. Pentru a fi concludenta o asemenea comparatie trebuie eliminate deosebirile de sistem economic, de preturi de obtinere a resurselor. n concluzie, toate aceste criterii de apreciere trebuie sa permita

alegerea unei asemenea variante de investitii care sa asigure: respectarea echilibrului pe ansasmblul economiei; valorificarea maxima a resurselor materiale, umane, financiare disponibile n prezent si n viitor, un nalt grad de competitivitate pentru produsele destinate exportului, satisfacerea cerintelor sociale de ridicare a nivelului de trai de organizare si sistematizare teritoriala, de dezvoltare echilibrata n profil teritorial. Un asemenea mod de apreciere a investitiilor permite n final cresterea eficientei activitatii economice, concomitent cu respectarea unor cerinte de natura social-politica. Problema criteriilor de apreciere, a eficeintei investitiilor se ncadreaza n curentul de optimizare economica se caracteritzeaza orientarile etapei actuale. Ea se situeaza n mod deosebit n sfera teoriei economice, dar tinde tot mai mult spre cadrul metodologic al proceselor decizionale, tocmai datorita cerintelor actuale pe care practica economica le ridica. Folosirea cu eficeinta maxima a resurselor materiale, umane si banesti n domeniul investitiilor impune optimizari la nivel macro si microeconomic. La nivel macroeconomic drept criterii de optimizare, literatura de specialitate recomanda: maximizarea produsului intern brut si net, minimizarea cheltuielilor materiale de productie;maximizarea beneficiului, maximizarea consumului la care se pot adauga si alte criterii ca, de pilda, maximizarea productiei minimizarea cheltuielilor folosite de investitii lund ca baza resursele disponibile la un moment dat. Numarul si structura criteriilor de optimizare nu sunt limitative, cu att mai mult cu ct fiecare din ele prezinta nu numai avantaje, dar si dezavantaje si apoi, cu toata rigoarea matematica pe care unele din ele o exprima asupra lor nu exista o unanimitate de vederi.

2.4.

Metode de evaluare ale eficientei economice a investitiilor

Precizia evaluarii eficientei economice depinde de metodele si modelele matematice. Aplicarea acestora permite determinarea tendintelor de dezvoltare a dimensiunilor si structurilor optime de productie, lund n considerare

interdependentele dintre factorii de crestere. n calculele si analiza eficientei

economice a investitiilor si regasesc aplicarea o multime de metode matematice, statistico-matematice econometrice si modele de simulare, pe baza carora se stabilesc cele mai bune variante de repartizare a resurselor, alegera tehnologiilor de finantare etc. n acest context remarca, ca se contureaza trei metode de evaluare respectiv de stabilire a marimilor necesare determinarii indicatorilor de eficienta economica si anume: 1. metoda statica 2. metoda dinamica 3. metoda comparabila 1. Metoda statica este practicata n tara noastra. Ea sta la baza fundamentarii prioectelor, extinzndu-se la o gama de indicatori ai eficientei economice a investitiilor, cum sunt: capacitatea de productie, volumul de productie, costul investitiei, valoarea productiei, costul productiei, profit, investitia specifica etc. Metoda statica se distinge prin folosirea n calcule a unor marimi estimate n momente variate pe axa timpului, ce reflecta derularea activitatilor n cadrul procesului investitional si a celui de productie-reproductie. Valorile reprezentnd efort sau efecte, sunt agregate n modele, pentru determinarea unor indicatori de apreciere a proiectelor de investitii, n conditiile ignorarii momentului n care se consuma sau se obtin. Pentru determiarea diferitilor indicatori comparatiile efort/efect vizeaza cu deosebire acele segmente pe axa timpului n care se deruleaza proiectarea, executarea lucrarilor de investitii perioada de asimilare si primul an al perioadei de functionare a obiectivului la parametrii normali. Indicatorii utilizati n practica evaluarii eficientei economice a investitiilor au caracter static. Unii dintre ei nici nu pot fi determinati. n aceste conditii devine oportuna perfectionarea acestei metode de evaluare a eficientei economice a investitiilor.

2. Metoda dinamica a patruns tot mai mult n teoria investitiilor din tara noastra n ultimele trei decenii12[12] , fara nsa a fi nsusita, n aceeasi masura, pe plan practic. Caracteristica sa esentiala consta n faptul ca se bazeaza pe recalcularea (prin "ducere" sau "aducere") valorilor (de natura efortului si efectelor de investitii) ce servesc determinarii indicatorilor de eficienta economica a investitiilor, la un moment pe axa timpului prin folosirea tehnicilor de actualizare. n acest context, indicatorii dinamici rezultati din calcule reflecta influenta factorului timp, ntru-ct tin seama de evolutia proceselor (valorilor) n timp si de potenta fructificarii efortului implicat n proces, n raport cu un anumit moment de referinta. Metoda dinamica se preteaza determinarii unor indicatori valorici (dinamici actualizati) care reflecta influenta factorului timp, ntre care: valoarea investitiei actualizate, venituri si costuri actualizate, valoarea actualizata neta, durata de recupereare a investitiei actualizate, randamentul economic actualizat etc. 3. Metoda comparabila a fost prezentata n literatura de specialitate din tara noastra ca un "nou mod de calcul al actualizarii13[13]. n esenta se pleaca de la ideea compararii efortului de investitii imobilizat n obiectivul de investitii cu efectelu obtinute din exploatare, n timp, nsa avnd n vedere urmatoarele caracteristici: a) fondurile imobilizate anual se modifica n functie de factorul timp exprimat n ani b) perioada de imobilizare a fondurilor de investitii nu se limiteaza la durata de executie a lucrarilor de investitii, ci continua, dupa expirarea acesteia pna la

12[12] Eficienta economica a investitiilor si a tehnicii noi. Editura Academiei Bucuresti, 1972,p. 130-150; Camasoiu I., Investitiile si factorul timp, Editura Politica, Bucuresti, 1975, p. 48-50; 13[13] Romnu I., Econometrie cu aplicatii la eficienta investitiilor, Editura stiintifica si Enciclopedia, Bucuresti, 1975, p. 389-422

recuperarea totala a fondurilor imobilizate pe seama rezultatelor financiare (venitului net) c) recuperarea fondurilor imobilizate n lucrarile de investitii ncepe imediat dupa punerea n functiune, prin efectele financiare anuale obsinute, astfel ca acestea nu se reflecta ca atare, deci ca efecte financiare, ci doar se reduce existenta lor, ca valoare n masura reducerii valorii imobilizarilor anuale n investitii. d) calculul imobilizarilor nete comparabile are n vedere doar acea parte din durata eficienta de exploatare a obiectivului care se scurge dupa expirarea duratei de recuperare, pna la scoaterea din functiune a obiectivului. Pe aceasta baza se exprima opinia privind posibilitatea determinarii a doi indicatori: durata de recuperare comparabila si randamentul economic comparabil. Durata de recuperare a investitiilor, n conditiile metodei comparabile, este aceeasi ca n cadrul metodei statice, daca acumularile anuale sunt egale. Daca dimpotriva,

acumularile anuale sunt variabile, atunci se emite ideea determinarii acestui indicator pe cale grafica tinnd cont de durata n care efectele acumulate egaleaza efortul de investitii si de durata de executare a lucrarilor. Metoda valorilor comparabile nu si-a demonstrat valentele prezumate, fapt pentru care nu a generat exprimari de specialitate ca o alternativa pasagera privind metodele de evaluare a eficientei economice a investitiilor. III.

INDICATORII

ECONOMICI

AI

EFICIENEI

INVESTIIILOR

3.1 Aspecte generale


Indicatorii sunt marimi cifrice cantitative, calitative si cu deosebire valorice care cuantifica starea, nivelu, volumul sau valoarea unui proces, proiect a unei activitati sau actiuni.

n domeniul investitiilor indicatorii pot caracteriza proiectul ca volum, elemente structurale, cost, durata de nfaptuire, avnd calitatea de indicatori tehnici sau tehnicoeconomici. Pe de alta parte, indicatorii pot reflecta raportul efort-efectesau efecteefort, cu privire la proiectul de investitii, n care caz, ei au calitatea de indicatori de eficienta economica14[14] ori sunt utilizati n analiza ca avnd semnificatia de "criterii" (criteriul duratei de recuperare, criteriul valorii actuale nete etc.)15[15]. Indicatorii de apreciere si de eficienta economica a investitiilor se obtin prin calcule si prelucrare a informatiilor cuprinse n documentatia tehnico-economica (studiul de fezabilitate, proiectul tehnic, etc.), folosindu-se metodele matematice specifice. Se poate afirma ca indicatorii tehnico-economici si economici sunt marimi de calcul primare servind aprecierii proiectului de investitii, n timp ce indicatorii de eficienta economica sunt marimi derivate din prelucrarea informatiilor initiale sau a indicatorilor primari si asigura masurarea eficientei proiectului. Fiecare indicator de eficienta economica are o anumita capacitate

informationala si caracterizeaza sau masoara eficienta economica a proiectului dintrun anumit unghi, n unitati de masura specifice. Indicatorii de eficienta economica a investitiilor, pentru a raspunde scopului n care se utilizeaza, trebuie sa se ncadreze n anumite cerinte, ntre care: o constructie logica a raportului efect/efort sau efort/efect; o semnificatie clara; un calcul simplu, permisibil; sa permita o interpretare facila; sa asigure fundamentarea si luarea deciziei. Indicatorii se determina cu ajutorul unor modele matematice variate, astfel: a) modelul raporului matematic efort/efecte sau efecte/efort (prin care indicatorii obtinuti capata forma de efort specific pe unitate de efect; efect specific pe unitate de efort; coficienti, rate, etc.);

14[14] Romnu I., Vasilesu I. (coord.), Managementul investitiilor, Editura Margaritar, Buc. 1997, p. 115 15[15] Lanasseur M., Quintart A., Finance, Editura Economica, Paris, 1992, p.475

b) modelul matematic al diferentei ntre doua marimi (prin care se determina rezulatul unei activitati, unui proiect); c) modelul matematic de aditionare, de cumulare a unor elemente (prin care se determina masa, volumul unei activitati, unui proiect); d) modelul matematic de structura (n care caz prin indici de structura se stabileste contributia elementelor componente fata de total); Exista un relativ consens cu privire la utilitatea unor indicatori variati, n continut si semnificatii, pentru reflectarea eficientei economice a proiectelor de investitii. Acest fapt se justifica, mai des daca avem n vedere complexitatea procesului investitional, caracterul sau dinamic privit prin prisma agentilor implicati, a naturii resurselor consumate si a interferentei dintre etapele sale. Indicatiile uneori contradictorii, ori neconcludente, pe care le dau unii indicatori prin expresia lor cifrica impun: completarea analizei cu luarea n considerare a altor indicatori; necesitatea clarificarii metodelor de stabilire a fiecarui indicator de eficienta economica a investitiilor, n parte, a semnificatiei, locului si rolului pe care trebuie sa-l ocupe n analiza variantelor de proiect; necesitatea abordarii sistemice a gamei de indicatori n functie de puterea de reflectare, ca si de nivelul organizatoric la care se impune folosirea n analiza a unui anumit indicator de eficienta economica a investitiilor, n raport cu scopul analizei. n contextul celor ce vor fi prezentate un sistem de productie se poate afla n mai multe situatii, sub aspectul activitatii investitionale: - sistemul poate realiza investitii pentru construirea unor unitati noi n cadrul programului sau de rezolvare; - sistemul poate realiza investitii de modernizare, dezvoltare, reutilare sau reprofilare a unor capacitati de productie existente; - sistemul poate recurge la investitiile sub forma plasamentului de capital, n procurarea de actiuni, obligatiuni de la alte sisteme de productie sau de pe piata

secundara de capital, aceasta fie cu scopul de a ajunge sa aiba o infuenta notabila n cadrul unui alt sistem de productie (de exemplu un furnizor de materii prime sau un prestator de servicii), fie n scopul obtinerii de dividende. Orice obiectiv de investitii sau de introducere a progresului tehnic se realizeaza prin mai multe modalitati, fiecare modalitate porneste de la mai multe variante de proiect care la rndul lor se caracterizeaza printr-o varietate de proiecte, varietate de eforturi, efecte si raporturi dintre ele. Pentru alegerea variantei optime se foloseste un sistem de indicatori de eficienta economica fiecare dintre acestia evolund o anume latura a eficientei obiectivului respectiv. Indicatorii eficientei economice a investitiilor se pot clasifica din mai multe puncte de vedere: 1 din punct de vedere al sferei de cuprindere, exista patru clase: a) indicatori ce reflecta efectele economice: capacitatea de productie, valoarea productiei anuale; structura productiei; ncasarile valutare etc.; b) indicatori ce specifica eforturi economice: investitia totala, structura investitiei totale, marimea imobilizarilor, cheltuielile de productie pe an, structura costurilor de productie, numarul total de personal, structura personalului etc.; c) indicatori ce se refera la perioada de realizare a obiectivului si la cea de functionare: durata de executie a obiectivului de investitii, durata de executie a obiectivului de investitii pna la punerea n functiune partiala, durata de functionare fizica, durata de functionare eficienta, durata de functionare pna la atingerea parametrilor proiectati etc.; d) indicatori de eficienta economica a investitiilor: investitia specifica, termenul de recuperare, coeficientul eficientei economice a investitiilor; 2 dupa nivelul la care se face evaluarea si analiza economica, indicatorii economici pot fi: macroeconomici si microeconomici, adica la nivelul economiei

nationale sau la nivel de ramura si microeconomici - asociati sistemelor de productie ntreprinderi. Acestia din urma se impart n: a) indicatori cu caracter general - indicatori de volum ai obiectivului; b) indicatori de baza - sunt indicatorii reali de eficienta economica; c) indicatori specifici - caracterizeaza specificul unei anumite ramuri industriale sau unui anumit domeniu de activitate economica; d) indicatori suplimentari - se folosesc doar n anumite cazuri pentru o activitate ce nu este descrisa de alti indicatori sub aspectul eficientei economice a investitiilor n domeniul respectiv.

3.2 Indicatori cu caracter general


n aceasta categorie ncadram acei indicatori statici care pot caracteriza n principiu, activitatea economica a oricarei entitati, n masura n care este asigurat un sistem propriu de informatie economica. Definirea si prezentarea succinta a indicatorilor este realizata n continuare: 1. Capacitatea de productie - exprima potentialul de productie al unui obiectiv, ntr-o perioada data, de regula un an, n unitati naturale - tone, m2, m3, bucati etc.- n raport cu profitul productiei, structura sortimentala prevazuta si regimul de functionare. Capacitatea de productioe se stabileste n functie de gradul de utilizare intensiva si extensiva a utilajelor si instalatiilor, rezultnd din nsumarea capacitatilor individuale ale acestora sau n raport de capacitatea utilajului conducator. Capacitatea de productie poate fi exprimata cantitativ, dar si n unitati valorice astfel:

3.2.1 sau

3.2.2 n care : Q - reprezinta capacitatea de productie exprimata valoric; qj - capacitatea fizica de productie a sortimentului j; pj - pretul de productie al sortimentului j; Ca indicator natural, n sfera indicatorilor de eficienta a investitiilor, capacitatea de productie constituie punct de plecare pentru stabilirea celorlalti indicatori, ntre care: valoarea investitiei, investitia specifica, costul si valoarea productiei, numarul de personal etc. 2. Numarul personalului face parte din sfera indicatorilor naturali. Se stabileste n functie de capacitatea de productie, regimul de lucru, norma de personal,profilul productiei, structura sortimentelor, etc. n seria indicatorilor de eficienta economica a investitiilor apare sub forma numarului de personal toatal, din care numarul de muncitori. Serveste comparatiilor ntre diferitele variante de proiect n mod direct, precum si stabilirea indicatorului productivitatea muncii. 3. Costul de productie poate fi pus n evidenta sub forma costului unitar sau a costului total anual. Costul de productie unitar se stabileste pe baza de antecalculatii/calculatii pe produs sau pe baza relatiei:

3.2.3. n care: c - reprezinta costul unitar; Q - volumul productiei; i - sortimentul de produse; Costul de productie total se stabileste pentru un anumit volum al productiei si pentru o anumita perioada de timp (an, trimestru, luna). Se regaseste adesea si sub denumirea "valoarea productiei de cost". n genaral costul productiei exprima efortul de productie/exploatare n cadrul ntreprinderii, fabricii, sectiei etc., tendinta de optimizare impunnd minimizarea lui. Se foloseste n analiza economica pentru comparatii ntre activitati, produse etc., precum si pentru determinarea unor indicatori derivati (cheltuieli la 1000 lei productie, rata profitului, profitul aferent perioadei de timp). n aprecierea eficientei proiectelor de investitii prezinta interes evaluarea fundamentala a structurii costului de productie pe elemente de cheltuieli (materii prime si materiale, energie, costuri salariale, amortizare, etc.), ca si pe articole de calculatie (cheltuieli fixe si variabile). Relatia de calcul a costului de productie total (c) este:

3.2.4. Tendinta de optim presupune minimizarea costului productiei (unitar si total). 4. Pretul de vnzare constituie indicator de estimare a nivelului valoric la care un produs poate fi vndut. Pretul de vnzare (pret de productie) unitar, n principiu

constituie rezultatul nsumarii costului de productie unitar, sub aspect cifric, este negociat ntre producator si cumparator, interesele fiind contradictorii. O forma a pretului, regasita n practica economiei de piata o reprezinta prtul de vnzare cu taxele incluse care se stabileste prin aditionarea la pretul de productie (ca pret de vnzare a producatorului) a diferitelor taxe reglementate prin acte normative, ntre care taxa pe valoare adaugata, accize si alte taxe. Este n interesul legiuitorului sa impuna forma, procedura prin care taxele respective se ncaseaza odata cu vnzarea unor marfuri sau servicii. Relatiile de calcul corespunzatoare sunt: - pentru pretul de productie unitar (p);

3.2.5. - pentru pretul de vnzare cu taxele incluse (ptti);

3.2.6. unde: pr - reprezinta profitul pe unitatea de calcul; tva - taxa pe valoare adaugata; acc - accize; a - alte taxe; 5. Valoarea productiei reprezinta indicatorul valoric prin care se exprima amploarea activitatii ntreprinderiintr-o perioada de timp (luna, trimestrul, anul). Se determina dupa relatia:

3.2.7. sau

3.2.8. n care: p - reprezinta valoarea productiei la pret de productie; ptti - valoarea productiei la pretul cu taxele incluse; 6. Cheltuieli la 1000 lei productie este indicator de eficienta economica semnificativ, n ntreprinderile cu productie neomogena. Se determina cu ajutorul relatiei:

3.2.9. iar tendinta de optim presupune minimizarea cheltuielilor la 1000 lei productie. 7. Profitul constituie un indicator esential n analiza oricarei activitati economice, ntruct exprima scopul si efectul valoric scontat sau realizat. Reflecta marimea efectului valoric asteptat sau obtinut, fiind determinat cu ajutorul relatiei:

3.2.10. n care: Pr - reprezinta profitul brut (Prb) si net (Prn); Rt - rezultatul total (profitul brut); i - cota de impozit pe profit;

n evoluarea si aprecierea eficientei proiectelor de investitii profitul este luat n seama pentru efectuarea analizei comparative, precum si pentru determinarea unor indicatori derivati (durata de recuperare, rata rentabilitatii, coeficientul de eficienta economica a investitiilor etc.). 8. Rentabilitatea rflecta n principiu capacitatea sistemului (ntreprinderii) de a genera profit, n cadrul unei perioade de timp. Constituie o stare pozitiva n care se prezinta unitatea de referinta, fapt atestat de raportul efect (profit)/efort (costul productiei sau costul investitiei, capitalul social, valoarea cifrei de afaceri etc.). Rentabilitatea se masoara printr-un sistem de rate ale rentabilitatii, ntre care mai uzuala este cea prezentata mai jos:

3.2.11. unde: rc - reprezinta rata rentabilitatii n functie de cost; Aprecierea favorabila a unei activitati cu ajutorul diferitelor rate ale rentabilitatii tine seama de ordinul de marime, impunndu-se maximizarea nivelului cifric. Semnificatia fiecarei rate a rentabilitatii este n functie de numitorul raportului (cost, capital, cifra de afaceri etc.). 9. Productivitatea muncii constituie unul din indicatorii folositi, att n exprimarea eficientei economice a activitatii de productie, ct si n afara eficientei investitiilor, n scop de argumentare a deciziilor de investitii. Se exprima diferentiat, n functie de marimile de calcul folosite astfel:

3.2.12. 3.2.13.

3.2.14.

3.2.15 unde: W - reprezinta productivitatea muncii n unitati fizice (q), valorice (v), pe o persoana (p), sau pe un muncitor (m); Np, Nm - numarul personalului total (Np), muncitori (Nm); Q - volumul fizic al productiei; Q*p - valoarea productiei anuale n lei; Exprimnd cantitatea de produse, ori valoarea produselor create de o persoana, un muncitor, n unitatea de timp, pe de o parte, sau, pe de alta parte, timpul necesar pentru producerea unei unitati din valoarea productiei determinate, productivitatea muncii reflecta eficienta cu care se cheltuieste munca sociala. Indicatorul productivitatea muncii se foloseste n exprimarea si analiza eficientei economice a investitiilor pentru comparatii ntre diferitele variante de proiect sau n dinamica (situatia dupa si nainte de realizarea unor investitii de modernizare si reutilare). Unii autori nega calitatea de reflectare veridica a eficientei economice prin intermediul productivitatii muncii, ntruct indicatorul respectiv, nu arata dect cantitatea, sau valoarea produselor obtinute n medie de un muncitor, fara a da indicatii cu privire la cheltuielile de productie, gradul de utilizare a factorilor de productie angrenati.

3.3 Indicatori de baza, n viziune statica

Indicatorii de baza au fost elaborati n exclusivitate n cadrul preocuparilor de crestere a eficientei economice a investitiilor si stau la baza fundamentarii deciziei judicioase de a investi. Acestia cuantifica raportul efecte/eforturi sub forma maximizarii efectelor obtinute pe unitatea de efort, sau prin minimizarea eforturilor necesare pentru obtinerea unei unitati de efect. Principalii indicatori cuprinsi n aceasta categorie sunt: 1. Volumul capitalului investit (Inv) reprezinta expresia valorica a tuturor resurselor ce se consuma pentru realizarea unui obiectiv pna la punerea lui n functiune. Formula de calcul pentru acest indicator este : 3.3.1

n care, 3.3.2

sau

3.3.4 iar, Inv este volumul investitiei totale; Id-investitia directa; Icol-investitia colaterala; Icx - investitia conexa; Eimob - efectul imobilizarii de fonduri; e - coeficientul de eficienta economica a investitiei; d - durata de executie; h - anul esalonarii investitiei; Ih - investitia esalonata n anul "h"; - valoarea medie anuala (tremestriala, lunara) a

imobilizarilor de fonduri; N - valoarea mijloacelor circulante de prima dotare. Doua variante de investitii care au acelasi volum de investitii si aceeasi durata de executie pot sa difere ntre ele prin modul de esalonare al resurselor pe durata de executie a obiectivului. Efectele imobilizarii de fonduri constituie valoarea veniturilor nete ce s-ar fi putut obtine pe timpul constructiei obiectivului daca aceste resurse nu ar fi imobilizate, ci ar fi intrat direct n circuitul economic.

Se poate concluziona ca : din multitudinea de variante investitionale posibil de realizat, va fi aleasa aceea care are volumul investitiei totale cel mai mic , min Inv. 2. Durata de executie a lucrarilor de investitii d. ntreaga "viata" a unui obiectiv de investitii se mparte n doua perioade: - prima, n care se realizeaza obiectivul respectiv pna la punerea sa n functiune - perioada ce poarta numele de durata de executie a lucrarii de investitii; - a doua, este perioada de la punerea n functiune pna la scoaterea din functiune a fondului fix respectiv - durata de functionare sau de serviciu a foncului fix; n concluzie, din variantele investitionale posibile se va alege cea cu durata de executie a lucrarilor cea mai mica, min d, att pentru a evita risipa si degradarile pe santierele de constructii, la care se adauga problema evitarii uzurii morale a produselor ce se realizeaza prin investitie. O problema importanta a acestei perioade de timp se refera la modul de

esalonare a cheltuielilor de capital pe fiecare an n parte, n cadrul duratei de realizare; n acest context se va urmari ca partea cea mai mare a fondurilor sa fie alocate catre sfrsitul duratei de executie. De asemenea, constituie un avantaj situatia, n care exista posibilitatea, punerii n funcsiune a unor capacitati partiale de productie. 3. Durata de functionare eficienta a obiectivului (De) este perioada n care acesta produce efecte si din acest punct de vedere, se prefera variantele cu o durata ct mai lunga. n cadrul duratei de fuunctionare a obiectivului distingem trei perioade de timp mai importante: perioada de atingere a parametrilor proiectati; perioada de functionare normala si perioada de declin (fig. 15.2). Varianta optima este cea pentru care durata de functionare a obiectivului este mexima , max D.

Not atiil e folo site n figu ra 15.2 sunt: D - durata de realizare a investitiei; Da - durata de atingere a parametrilor proiectanti; Dn - durata de functionare normala; Dd - durata de declin; De - durata eficienta de functionare; Df - durata fizica de functionare; Q - valoarea productiei exprimata n [um] unitati monetare; C - costul productiei exprimata n [um] unitati monetare; Inv - volumul total al investitiei exprimata n [um] unitati monetare. Toate duratele sunt exprimate n [ut] unitati de timp. Perioada normala de functionare Dn trebuie sa stea n atentia celui care initiaza procesul investitional, n idea ca ea trebuie prelungita ct mai mult deoarece efectele nete de profit vor fi mai mari, iar premisele pentru o dezvoltare viitoare vor fi mai favorabile. Astfel, se impugn masuri concrete pe linia asigurarii functionarii n bune conditii a utilajelor, efectuarea la timp a reviziilor periodice si reparatiilor curente, pentru ca aceasta perioada sa fie prelungita n detrimental perioadei de decline, cnd profiturile ncep sa scada. Deci, pe perioada Df - De se nregistreaza pierderi, cu implicatii directe asupra eficientei economice a investitiei si asupra momentului optim de scoatere din functiune a unei anumite capacitati de productie.

4. Pierderea de venit net agricol prin amplasarea noului obiectiv (Y)

Indicatorul se calculeaza n cazul n care sistemul de productie realizeaza investitii ce vor fi amplasate pe terenuri ce au avut initial destinatie agricola. Relatia de calcul este : , n care i este indicele mediu anual de crestere a productiei agricole pe perioada D ; D intervalul de timp ct terenul agricol este scos din circuit; Vn - venitul mediu annual ce se obtine din cultivarea unui hectar de teren arabil; St - suprafata totala scoasa din circuitul agricol. Acest indicator se calculeaza pentru terenul scos din functiune ocupat de obiectivul principal si pentru lucrarile anexe obiectivului, avnd n vedere ntrega perioada de functionare. La decizia asupra variantei optime de proiect, pierderea de venit net agricol prin amplasarea noului obiectiv trebuie sa fie ct mai mica , min Y. 5. Investitia specifica (S) reprezinta volumul fondurilor de investitii necesar pentru realizarea unei unitati de capacitate de productie si se calculeaza astfel : - pentru obiective noi :

3.3.5

n care Q - productia anuala sau , dupa caz, capacitatea de productie n unitati naturale sau valorice. - pentru modernizari sau dezvoltari :

3.3.6

n care Qi este productia anuala dupa modernizare si/sau dezvoltare; Qo - productia anuala nainte de modernizare/dezvoltare. Calculul indicatorului investitia specifica n functie de capacitatea de productie exprimata valoric, n special n cazul activitatii de modernizare, dezvoltare, retehnologizare, evidentiaza si o serie de aspecte legate de schimbarea structurii sortimentale de fabricatie, cu efecte directe asupra cifrei de afaceri a sistemului de productie respective. Considernd avantajul calculului n functie de capacitatea de productie exprimata fizic, indicatorul are o sfera mare de aplicabilitate si un grad ridicat de relevanta, ceea ce practic face ca aceasta sa fie prezent n toate calculele fundamentare a eficientei economice a investitiilor pentru un obiectiv ce urmeaza a se realiza. Investitia specifica reprezinta volumul de resurse investitionale consumat pentru obtinerea unei unitati de capacitate deci, varianta investitionala optima este aceea pentru care investitia specifica este minima , min S. 6. Termenul de recuperare al investitiei (T) reprezinta prioada de timp n care resursele de investitii consumate s-ar putea recupera din valoarea beneficiilor anuale obtinute n urma vnzarii productiei. Relatiile de calcul pentru acest indicator sunt : -pentru obiective noi :

sau 3.3.7 n care T este termenul de recuperare ; Inv - volumul total al investitiei ; A acumularile obtinute ; B - beneficiul obtinut ; - pentru modernizari - dezvoltari :

sau 3.3.8

sau

n care Inv este volumul total al investitiei de modernizare ;Bhmi/Ahmi beneficiile/acumularile obtinute n urma modernizarii ; Bhmo/Ahmo beneficiile/acumularile obtinute nainte de modernizare ; Chmo - costurile initiale ; Chmi - costurile dupa modernizare. In cazul n care calculul pentru modernizari, dezvoltari, retehnologizari de capacitati de productie, trebuie luate n considerare si o serie de elemente, cum ar fi pierderea de profit datorata ntreruperii productiei pe durata de realizare a investitiei, valoarea neamortizata a capitalului fix ce urmeaza a fi dezmembrat, sumele obtinute din valorificarea unor utilaje sau parti componente ale acestora etc. Astfel, termenul de recuperare se poate calcula dupa relatia :

3.3.9 n care Inv - capitalul investit pentru modernizare, dezvoltare, retehnologizare ; A amortizarea nerecuperata ; V - veniturile obtinute din valorificarea unor utilaje ; Pp pierderea de profit pe timpul realizarii investitiei. Dupa cum se observa, termenul de recuperare se calculeaza n raport cu beneficiile, acumularile sau costurile de productie. Varianta optima, din punct de vedere al acestui indicator este aceea n care Ti este cel mai mic min T.

7. Coeficientul de eficienta economica a investitiilor (e) exprima beneficiile anuale sau acumularile banesti anuale ce se obtin la 1 leu investit. Formulele de calcul ale acestui indicator sunt :

- pentru obiectivele noi :

sau 3.3.10 - pentru modernizari sau dezvoltari :

sau 3.3.11

sau

Din relatii se observa o noua modalitate de definire a coeficientuluiu de eficienta economica a investitiilor, si anume ca inversul termenului de recuperare. Pentru compararea efectului suplimentar cu investitia suplimentara se pot folosi urmatoarele relatii de calcul :

sau 3.3.12 n care se iau n consideratie doua momente de timp n derularea investitiei :

momentul "i" dupa realizarea inevstitiei suplimentare si momentul "0" reprezentnd baza de plecare sau raportare. Cnd se folosesc aceste relatii de calcul pentru investitii de modernizare, indicatorul coeficientului de eficienta economica a investitiilor exprima beneficiile anuale suplimentare ce se obtin n urma efectuarii unei unitati de efort investitional. Varianta investitionala optima este cea care maximizeaza indicatorul, max e. 8. Cheltuielile echivalente sau recalculate (K) n vederea evaluarii resurselor consumate pentru realizarea unui obiectiv de investitii si a bunei functionari a acstuia exista doi indicatori utilizati:

- volumul investitiilor - pentru resursele consumate pna la punererea n functiune a obiectivului de investitii; - costul productiei - pentru resursele consumate, anual, dupa punerea n functiune a obiectivului de investitii. nsumarea directa a celor doi indicatori, fara nici o corectie, nu este posibila pentru ca investitiile se "consuma" o singura data, iar costul productiei se repartizeaza anual. Astfel, se defineste indicatorul cheltuielilor echivalente sau ecalculate care exprima toate resursele consuate si se calculeaza cu relatia: , 3.3.13 n care K reprezinta cheltuielile echivalente sau recalculate; Inv - volumul investitiei; Ch - costul productiei anuale; De - durata eficienta de functionare a obiectivului. Reprezentarea grafica a indicatorului este prezentata n figura 15.3 Indicatorul analizat este unul ce reflecta economic efortul total

(investitii si costuri de necesar realizarea productie) pentru si

functionarea viitorului obiectiv. Uneori n formula de calcul, De este substituit cu termenul de recuperare T, atunci cnd duratele de functionare ale obiectivelor sunt mari.

Praactica a demonstrat ca este utila exprimarea cheltuielilor echivalente sau recalculate n forma specifica (Ks) sau ca indicator anual (Ka). Formulele de calcul n acest caz sunt:

3.3.14 3.3.14

si

n concluzie, indicatorul cheltuielile echivalente sau recalculate specifice reflecta o situatie cu att mai favorabila, cu ct nivelul sau este mai scazut - min K; - min Ka; - min Ks. 9. Randamentul economic al investitiilor (R) este un indicator mai complex dect ceilalti si priveste fenomenul investitional n ansamblul lui, ncepnd de la efectele primelor cheltuieli de proiectare, pna la scoaterea din functiune, realiznd o viziune sistematica asupra acestuia. Scopul economic final al oricarui sistem de productie este realizarea unui profit. n calculele de eficienta economica distingem mai multe categorii de profit: Profitul anului (Ph) care se calculeaza ca diferenta ntre valoarea productiei si costurile productiei, n anul respectiv: Ph=Qh-Ch; 3.3.15 Profitul total (Pt) a carui semnificatie este profitul realizat din momentul punerii n functiune a obiectivului pna la expirarea duratei de functionare: ; 3.3.16

Profitul de recuperare (Pr) care reprezinta partea din profitul total destinata recuperarii fondurilor de investitii cheltuite si este obtinutpna la expirarea termenului de recuperare a investitiei; Pr=Inv; 3.3.17 Profitul final (Pf) sau net, reprezinta partea din profitul total obtinuta dupa expirarea termenului de recuperare a investitiilor: Pf=Pt-Pr sau Pf=Pt-Inv. 3.3.18

Pentru a ntelege continutul randamentului economic se reprezinta grafic toate profiturile realizate si investitia totala aferente obiectivului investitional, de la aparitia, pna la scoaterea sa din functiune (figura 15.4). Semnificatia notatiilor din figura 15.4 este: d- durata de realizare a lucrarilor de investitii; S1 - marimea investitiei (Inv); S2 - profitul de recuperare a investitiei; S3 profitul net ce se obtin dupa recuperarea investitiei, din productia obtinuta. Daca se priveste retrospectiv asupra indicatorilor de eficienta economica calculati: investitia specifica si termenul de recuperare, observam ca acestia au caracter

partial pentru ca opereaza fie cu productia anuala (investitia specifica), fie cu beneficiul anual(termenul de recuperare). Rezulta necesitatea folosirii unui indicator care sa cuprinda ambele aspecte, adica randamentul economic al investitiilor. Prin similitudine cu notiunea de randament din tehnica, indicatorul poate fi definit prin formula:

(Puterea utila/Puterea consumata) 3.3.19 n cazul eficientei economice a investitiilor : Pu corespunde profitului net (S3 din figura 15.4), Pf, iar Pc corespunde volumului total al investitiei (S1 din figura 15.3). Deci:

3.3.20

Randamentul economic al investitiei reprezinta profitul final (net) obtinut dupa recuperarea investitiei, raportat la fiecare leu investit. Din cele prezentate anterior rezulta cteva coleratii: S1 = S2 = Inv = Pri 3.3.21 S3 = Pf 3.3.22 S2 + S3 = Pf + Inv 3.3.23 Profitul total va fi:

Pt = Pr + Pf = Inv + Pf 3.3.24 Pe baza acestor relatii poate fi dedusa formula randamentului economic astfel:

3.3.25 Formula randamentului economic poate fi exprimata n doua modalitati, daca se tine seama ca profitul total este realizat pe perioada de exploatare a obiectivului De. . daca Pt = constant pe perioada De:

3.3.26 . daca Pt = variabil pe perioada De:

3.3.27 Randamentul economic al investitiei trebuie sa fie ct mai mare; deci dintre doua variante investitioanle ce au acelasi volum de investitii si aceleasi profituri, dar avnd marimea duratei de functionare eficienta a obiectivolui diferita, se va alege cea cu randament maxim max R. Trebuie precizat ca este utila cunoasterea cailor de sporire a randamentului economic al investitiei, n conditiile unui anumit capital dimensionat pentru realizarea investitiei. Acestea ar fi: reducerea timpului de recuperare a investitiei (T); reducerea cheltuielilor de productie (Ch); prelungirea auratei de functionare a obiectivului (De); cresterea valorii productiei prin sporirea productiei fizice, ridicarea calitatii productiei,

mbunatatirea structurii sortimentale a acesteia, aspecte reflectate n preturi de vnzare superioare si, implicit, n realizarea unor profituri ridicate.

4. INFLUENA FACTORULUI TIMP ASUPRA PROCESULUI INVESTIIONAL

Timpul, ca si spatiul constituie forme esentiala ale existentei materiale, ntru-ct nu se poate imagina existenta, n afara timpului, tot asa cum nu se poate imagina existenta n afara spatiului. Procesele si fenomenele eonomice, asemanator celor biologice, naturale, sociale etc., ncep si se termina la un moment dat, consuma timp, deci se afla sub incidenta factorului timp. Factorul timp apare tot mai frecvent n cercetarea fenomenelor si proceselor economice. Asa cum se remarca16[16], n analiza dezvoltarii economice si a procesului cresterii economice, factorul timp se manifesta n mod complex si alternativ ca : timp calendaristic, timp economic si timp social. n timpul calendaristic este timp fizic, element integrator, al proceselor n natura nefiind stocabil. Sub acest aspect se releva faptul ca timpul exista obiectiv este infinit si irevesibil. Acesta alternativa a timpului face necesara si posibila ncadrarea proceselor, activitatilor economice si neeconomice n scala de gradare, masurare a lor n unitati de timp calendaristic. Timpul este trecator si totusi ntr-o stare de prezent vesnic, faptul care - asa cum spunea Nicolae Georgescu - Roegen ia determinat pe multi filozofi sa creada ca timpul este iluzie pura.

16[16] Rochian D. - Factorul timp si dezvoltarea economica, Revista economica nr. 19/1988

Timpul economic exprima caracterul dinamic al proceselor economice. Este o categorie economica generala care exprima relatiile economice ce se stabilesc ntre membrii societatii cu privire la repartizarea si utilizarea timpului (ca realitate fizica, naturala si ca resursa naturala) de care dispune societatea n ansamblu, ntreprinderile si fiecare membru al societatii. Timpul economic refleca astfel relatiile privind : a) repartizarea planificata sau spontana a timpului pe ramuri si sectoare b) optimizarea ritmurilor si conditiilor de desfasurare a activitatii economice c) modul de nsisire a rezultatelor folosirii timpului. Unele procese economice sunt nemislocit axate pe timpul economic. Ele reflecta variat, specific acest fapt, dupa cum urmeaza: durata de recuperare atasata investitiilor ca expresie a eficentei economice; viteza de rotatie a misloacelor circulante, ca expresie a eficeintei utilizarii fondului de rulment; uzura amortizata si nnoirea misloacelor fizice ca reflectare a eficientei economice a proicesului de productie - exploatare; corelatia dintre reproductia fortei de munca si cresterea productivitatii muncii; raportul dintre ritmul cresterii economice si echilibrul dinamic, implicatiile factorului timp n relatiile economice externe; actiunea legii generale a economiei de timp, n mod specific, n fiecare ornduire social - economica. Timpul social este instrumentul propriu de masurare a timpului economic, reflectnd rezultatul curgerii timpului economic. n contextul masurarii valorii marfurilor timpul social este timpul de munca socialmente necesar. Timpul social are trei componente: a) timpul de munca, n care se creeaza valorile de ntrebuintare b) timpul intermediar, n care sunt satisfacute trebuintele fiziologice (hranire, odihna, transport, etc.)

c) timpul liber recreativ ntre cele trei componente exista o legatura contradictorie reflectata de legea economiei de timp conform careia scopul esential al demersului l-ar constitui

realizarea unor deplasari structurale spre timpul liber. Timpul reprezinta si un factor economic; prin efectele pe care le antreneaza scurgerea sa, mai precis alte fenomene amplificate de timp. Astfel, procesul care implica o " multiplicare" a efectelor economice sau din potriva o "dezvoltare" a lor este progresul tehnico stiintific. Datorita acestuia, o ora de munca dispusa n prezent nu poate fi comparata cu cea efectuata acum 10 ani. n fond datorita progresului tehnico - stiintific n aceeasi unitate de timp, dar la momente diferite, se pot obtine cantitati mai ridicate sau mai scazute de produse situatie care trebuie inclusa n calculele economice. Teoria si practica investitiilor releva varietatea ipostazelor n care timpul cu deosebire timpul economic, are implicatii n procesul investitional. ntre aceste ipostaze vom retine: a) timpul, ca reflectare a perioadei de "gestatie" a unei investitii (conceptie, formularea si fundamentarea optiunii de investitie) b) timpul, ca reflectare a proportiei ntre investitii angajate pe perioade de executie variate (sub un an; ntre 1 si 3 ani; ntre 3 si 5 ani; peste 5 ani) c) timpul, ca reflectare a duratei de executie a unui obiectiv de investitii d) timpul, ca reflectare a punerii n functiune, pe etape a obiectivului de investitii e) timpul, ca reflectare a prioadei de asimilare a paramentrilor tehnico economici proiectati f) timpul, ca reflectare a duratei de recuperare a efortului de investitii impus de realizarea unui obiectiv economic

g) timpul, ca reflectare a duratei de functionare - exploatare a obiectivului economic sau social realizat ca investitie h) timpul, ca moment oportun pentru nlocuirea utilajelor si echipamentelor uzate. Simpla enumerare a ipostazelor n care factorul timp are implicatii n domeniul investitiilor, releva cerinta identificarii cadrului si modalitatilor de manifestare a influentei si, desigur, gasirea solutiilor de cuantificare. Activitatea de investitii constituie un proces cu caracter productiv ce se desfasoara n timp si care presupune un consum rational de munca sociala. Etapele acestui proces sunt, n acelasi timp etape ale muncii de conceptie, ct si a muncii de executie. Aceste etape sunt cercetarea stiintifica, prognoza, marketing si planificare proiectare, avizarea si aprobarea documentatiilor tehnico - economice, realizarea obiectivelor de investitii si, n sfrsit, punerea n functiune la parametrii tehnico economici proiectati. Toate se desfasoara sub incidenta timpului. Legatura dintre timp si investitie se manifesta pe multiple planuri, dar cel mai important este acela de crestere a investitiilor. Aceasta nseamna ca resursele materiale si umane, atrase n circuitul economic curent si imobilizate n procesul investitional, si modifica valoarea pe masura ce timpul de imobilizare creste. Acest aspect trebuie luat n considerare atunci cnd, n calculul eficientei se compara investitiile cu profitul rezultat prin punerea n functiune a capitalului fix. Deoarece investitiile alocate n prezent numai sunt echivalente sub influenta timpului, din punct de vedere valoric cu profitul ce se va obtine n viitor, rezulta ca o abordare concreta a proceselor investitionale n vederea findamentarii stiintifice necesita analiza lor dinamica, deci tinnd cont de influenta miltiplicatoare a factorului timp. n perioada de edificare a obiectivului de investitie n care se consuma

fondurile fara sa se obtina venituri, au loc imobilizari de resurse materiale si umane n activitati cum sunt: elaborarea studiului de fezabilitate, proiectarea obiectivului si executarea lucrarilor de constructii - montaj. Lucrarile executate la nceputul acestei perioade conduc la imobilizari, n special de forta de munca nalt calificata, ceea ce

reprezinta o pierdere de venit net pentru sistemul de productie. ntruct pierderile sunt proportionale cu durata si marimea resurselor alocate, este necesar ca cercetarea proiectarea sa se realizeze ntr-un timp ct mai scurt dar suficient pentru a asigura calitatea acestor lucrari. Micsorarea duratei de cercetare - proiectare are si alte

avantaje cum ar fi: reducerea de uzura morala a viitoarelor produse si tehnologii, cstigarea pietei de desfacere si obtinerea unui pret de vnzare ridicat, recuperarea investitiilor n avans fata de termenul stabilit. n perioada de executie a lucrarilor de constructii - montaj se consuma fonduri mari, n special n resurse materiale, care sunt imobilizate treptat, ajungndu-se n final ca ntregul fond de investitii sa fie imobilizat. Deci, durata de executie a obiectivului trebuie sa fie ct mai mica astfel nct efectul imobilizarilor de fonduri sa fie minim. Esalonarea n timp a investitiilor se poate face: n mod crescator (fig. 4.a); uniform (fig. 4.b) sau descrescator (fig. 4.c). Deoarece suma cheltuita ramne imobilizata pna la nceperea functionarii obiectivului si chiar peste acest moment pna la recuperarea efectiva, varianta cea mai convenabila este esalonarea n cote

crescatoare, la care imobilizarile sunt cele mai mici. Pentru evaluarea eficientei economice n perioada executiei obiectivului, se folosesc o serie de indicatori pe care i prezentam n continuare:

1. Marimea imobilizarilor totale:

n care Ik este fondul de investitii cheltuit n anul h d - este durata de executie a obiectivului k - este factorul de corectie ce tine seama de momentul de nceput al lucrarilor de investitii si poate lua urmatoarele valori k=1 cnd lucrarile de investitii demareaza la nceputul anului k=0,5 cnd lucrarile de investitii demareaza la mijlocul anului k=0 cnd lucrarile de investitii demareaza la sfrsitul anului Realiznd mai multe variante investitionale, acestea pot fi similare din punct de vedere al marimii imobilizarilor totale, nsa pot presupune durate de executie diferite si/sau capcitati de productie diferite, o data cu punerea n functiune a obiectivului. Din acest motiv se calculeaza, dupa caz si urmatorii doi indicatori. 2. Media anuala a imobilizarilor:

Valoarea mediei anuale a imobilizarilor: arata marimea imobilizarilor ce revin pe fiecare an de constructie a obiectivului si se urmareste a fi ct mai redusa. 3. Marimea imobilizarilor specifice:

sau

Acest indicator exprima imobilizarea ce revine unei unitati de capacitate de productie exprimata valoric (q) sau fizic (Q). 4. Efectul economic al imobilizarilor:

unde en este coeficientul de eficienta economica normat sau propus a fi realizat, ceilalti termeni ai relatiei fiind cunoscuti. Indicatorul prezentat exprima efectul economic nerealizat ca urmare a scoaterii din circuitul economic a resurselor investite. si n acest caz se poate calcula efectul ecunomic anual prin raportarea la durata de executie a obiectivului, respectiv un efect economic specific, prin rapotarea la capacitatea de productie, n cazul n care variantele de proiect de investitie analizate difera ca durata de executie sau ca marime a capacitatilor de productie rezultate. Trebuie mentionat ca acest indicator nu surprinde n totalitate pierderile sau imobilizarile datorita faptului ca este constituit pe principiul dobnzii simple care nu surprinde efectele propagate. n economie fenomenele si procesele se petrec, n general, astfel nct o pierdere atrage dupa sine alta pierdere, iar un profit, alte profituri. Pentru a surprinde efectele propagate se calculeaza un alt indicator a carui constructie se bazeaza pe tehnica actualizarii - pierderea absoluta. 5. Pierderea absoluta:

n care a este rata de actualizare. Evident, n acest caz se poate calcula pierderea anuala si, respectiv, specifica.

Pentru a cuantifica influenta factorului timp este necesara reclacularea adica "etalarea valorilor ntr-un moment unic, atunci cnd ele sunt distantate n timp la mai mult de un an. De fapt, timpul nu determina mobilizarea ca efect direct al actiunii sale (ca de altfel si n cazul imobilizarii), ci doar necomparabilitatea valorilor distantate la mai mult de un an, dic care cauza trebuie sa le aducem la un moment unic (sa le "echivalam" deci). n concluzie, recalcularea, ca directie de influenta a timpului se reflencta att la resurse (cheltuieli), ct si la efectele economice care, daca sunt distantate la mai mult de un an, trebuie echivalate ca timp (etalate), pentru a fi utilizate corect n calculele economice. Aceasta echivalare (recalculare) se realizeaza practic prin folosirea tehnicii de actualizare.

5. ACTUALIZAREA - METOD SPECIFIC DE EVALUARE DINAMIC A EFICIENEI ECONOMICE


Tehnicile de actualizare pentru evaluarea influentei factorului timp au patruns de mai multa vreme n practica tarilor cu economie de piata. n tata noastra s-au vehiculat, mai ales pe plan teoretic, unele procedee de atualizare n domeniul investitiilor. Patrunderea lor n practica economica a fost nsa legata de necesitatea clarificarii naturii proceselor care explica influenta factorului timp asupra valorilor obtinute sau consumate n momente diferite pe axa timpului a modalitatilor de cuantificare si a rolului lor n exprimarea eficientei economice a investitiilor. Operatia prin care o cheltuiala sau un venit dintr-un an de desfasurare a unei actiuni se recalculeaza n unitati monetare dintr-un an de referinta zero, se numeste actualizare. Actualizarea este un mod de a rationa, o metoda de calcul prin care se faciliteaza estimarea masurii n care fractiunea de munca sociala investita ntr-o anumita actiune va tine pasul asa cum este de dorit va devansa ritmul general de crestere economica17[17].

17[17] Buhus P. - Locul si rolul actualizarilor n optimizarea eficientei actiunilor tehnico economice.

Problema justificarii inegalitatii dintre valorile prezente si viitoare si a necesitatii aducerii lor la starea de comparabilitate este mult mai complexa. Actualizarea se realizeaza prin doua procedee: - de compunere - de discontare Primul sens surprinde directia "nspre viitor" pe axa timpului asa cum se poate remarca n fig.

()/&(/&) %)/&%)/ &

Co nsidernd suma S, disponibila din momentul t0, tinnd seama de rata anuala de fructificare r, aceasta devine: n momentul t1 n momentul t2 S1=S(1+a) S2=S(1+a)2

.................................................. n momentul tn Sn=S(1+a)n

Suma actualizata Sn este mai mare dect suma initiala S. Expresia (1+a)n poarta denumirea de factor de compunere sau de fructificare, iar tehnica actualizarii astfel aplicata devine actualizare prin compunere. Un asemenea procedeu de actualizare devine aplicabil, n vederea aprecierii eficientei proiectelor de investitii, ori de cte ori

momentul de referinta ales pentru actualizare succede altor momente sau etape n care valorile (efort sau efecte) s-au derulat n timp. Al doilea sens surprinde "directia spre viitor" pe axa timpului, asa cum se poate remarca in figura urmatoare:

Repre zentar ea sensului actualizarii prin discontare. Considernd o suma disponibila sau platibila n viitor n momentul t n si tinnd seama de rata anuala de fructificare r a unei unitati banesti se pune ntrebarea care este valoarea prezenta (actuala) a acestei sume?

Suma actualizata Sa este mei mica dect suma initiala S. Expresia

sau

(1+a)-n porta denumirea de factor de discontare (servind actualizarii prin discontare).

4.1 Tehnica discontarii


n cele expuse pna n prezent la calculul indicatorilor de eficienta economica, nu s-a tinut seama de faptul ca fondurile investite se cheltuiesc ntr-o alta perioada de timp (d), iar profiturile se obtin ntr-o alta perioada (De), de regula mult mai ndelungata. Pentru creste a

acuratetea

rezultatelor, toate

valorile dispersate n timp trebuie aduse la un anumit "numitor comun" prin raportarea la un anumit moment din viata obiectivului de investitii. Acest lucru se realizeaza cu ajutorul instrumentelor oferite de tehnica actualizarilor care are la baza principiul dobnzii compuse.

n calculele de actualizare rolul major l are rata de actualizare a, stabilita astfel nct sa respecte relatia:

unde: rd - rata dobnzii ri - rata inflatiei rk - coeficientul de risc investitional Calculele de actualizare raspund urmatoarelor ntrebari: 1. Care este echivalentul n viitor peste n unitati de timp, al unui capital detinut n prezent?

unde (1+a)n este factorul de fructificare. Exemplu: Care este echivalentul, peste 10 ut, a unui capital de prezent n conditiile n care rata de actualizare este de 15%? um 2. Care este echivalentul viitor al unor sume fixe anuale Xh investite, cu o rata de profit/dobnda egal cu a? um. detinut n

unde
.

este factorul de fructificare cumulate, adica suma factorilor anuali (1+a)n, h=

Exemplu: care este capitolul disposbil peste 10 um daca n fiecare an se aloca 20 o rata de a=10%?

um cu

um 3. Care este cota fixa anuala Xh ce trebuie alocata pentru ca peste n ut sa se obtina o suma yn n conditiile unei rate de actualizare?

unde

este factorul de reducere, inversul factorului de fructificare cumulate. um, ce suma trebuie

Exemplu: stiind ca peste 5 ut este nevoie de un capital de investita annual n conditiile unei dobnzi anuale de 35%?

um 4. Care este echivalentul prezent al unei sume viitoare ce urmeaza a fi obtinuta peste n ani?

unde

este factorul de actualizare sau factor de discontare.

Exemplu: are este valoarea actuala a sumei de n conditiile unei rate de actualizare de 35%?

um, ce urmeaza a fi obtinuta pe 5 ut

um 5. Care este valoarea prezenta a unui flux de numerar anual constant x h, realizat pe o perioada viitoare de n ani?

unde

este factorul de actualizare (discontare) cumulate, adica suma factorilor

anuali

. um/ut realizate ntr-

Exemplu: Care este valoarea prezenta a unui flux de venituri de o perioada de t ut, n conditiile unei rate de actualizare de 15%?

unde cumulat.

este factorul de recuperare a capitalului, inversul factorului de discontare

Exemplu: Care sunt ratele anuale aferente unui mprumut de 5 ut, cu o rata anuala a dobnzii de 35%?

um, pe o perioada de

. Procesul investitional, n sens larg, cuprinde ansamblul proceselor din perioada edificarii si cea a exploatarii obiectivului de investitii. El ncepe cu primele cheltuieli de mijloace financiare n scop de investitie si se ncheie cu ultima ncasare din vnzarea

produselor. Durata sa este marcata prin etape bine definite din punct de vedere economic prezentate in figura urmatoare:

Segmentu l de dreapta ce simbolizeaza durata de viata a obiectivului de investitii, cuprinde urmatoarele momente: m0 - momentul deciziei de investitie m1 - momentul punerii n functiune a obiectivului de investitii m2 - momentul scoaterii din functiune a obiectivului de investitii Aceste momente delimiteaza urmatoarele etape: d - durata de executie a obiectivului Dc - perioada de rambursare a creditelor T - termenul de recuperare al investitiei, n care se compenseaza, din profiturile realizate, toate cheltuielile efectuate. De - durata de exploatare eficienta (economica= a obiectiuvului de investitie, dupa care urmeaza scoaterea din functiune a obiectivului.

5.1 Calculul principalilor indicatori dinamici ai eficientei economice a investitiilor

Pentru a determina indicatorii de eficienta economica a investitiilor n viziune dinamica, n oricare dintre momentele de referinta prezentate este necesara parcurgerea urmatoarelor etape: 1. stabilirea indicatorului ce urmeaza a fi actualizat si determinarea formei sale statice, pentru ca aceasta sa fie comparata cu marimea dinamica; 2. stabilirea momentului de referinta, la care se doreste realizarea calculului de actualizare; 3. trasarea triunghiurilor actualizarii - reprezentarea investitiilor si a profiturilor, stabilind astfel formula de calcul, respectiv, utiliznd factorul de actualizare sau cel de fructificare; 4. calculul valorii actualizate a indicatorului si interpretarea rezultatelor; Metodologia prezentata se va aplica n calculul indicatorilor de eficienta actualizati, n fiecare moment de referinta prezentat; Actualizarea are la baza mecanismul dobnzii (simple si compuse) si se poate efectua prin doua procedee (de compunere sau capitalizare) si de discontare. Ca urmare tehnica actualizarii s-a adaptat corespunzator tinnd seama si de momentul de referinta luat n considerare. n prezentarea tehnicii actualizarii am luat n considerare doar doi parametri valorici prin care se defineste un proiect de investitii, si anume: costul sau valoarea investitiei si veniturile nete de exploatare (fluxul net de trezorerie din exploatare), actualizarea altor parametri (prfit, costuri, amortismente) facndu-se la fel ca oricare din cei mentionati.Ca momente de referinta am ales: momentul nceperii proiectarii, momentul nceperii lucrarilor de investitii, momentul punerii n functiune si momentul scoaterii din functiune a obiectivului.

Actualizarea la momentul luarii deciziei de investitii

n vederea actualizarii eforturilor si efectelor se considera evolutia lor pe scara timpului prezentata n figura:

Se calculeaza pentru nceput, valorile investitiei si profiturilor actualizate la m0.

Daca profiturile anuale sunt constante pe toata durata de functionare a obiectivului, atunci:

1. Randamentul economic actualizat:

2. Termenul de recuperare a investitiei actualizat

Termenul de recuperare a investitiei, n viziune dinamica se calculeaza construind o ecuatie n aceasta necunoscuta, pornind de la definitia indicatorului, adica perioada de timp dupa care sumele investite se recupereaza din profiturile cumulate. Calculul se poate efectua mai simplu considernd profitul anual constant.

Relatia de calcul se poate simplifica n cazul n care profiturile anuale sunt diferite, considerndu-le egale cu profitul mediu anual Ph calculate ca medie aritmetica a profiturilor anuale.

Actualizarea la momentul punerii n functiune a noului obiectiv


Triunghiurile actualizarii n acest caz arata astfel:

Investitiile si profitul actualizate la momentul m1 sunt calculate astfel:

iar cnd profiturile anuale sunt constante, rezulta:

1. Randamentul economic actualizat:

2. Termenul de recuperare al investitiei actualizat: Aplicnd acelasi artificiu de calcul, se obtine:

Cnd profiturile anuale sunt constante, atunci:

Actualizarea la momentul nceperii restituirii creditelor primate


Triunghiurile actualizarii n acest caz sunt prezentate n fugura de mai jos:

Investitia si profiturile actualizate, n momentul m1', sunt date de relatiile:

Cnd profiturile anuale sunt constante:

1. Randamentul economic actualizat:

2. Termenul de recuperare al investitiei actualizat: Calculul termenului de recuperare actualizat la momentul nceperii restituirii creditelor primitre, se pot ntlni doua situatii: a) cazul n care termenul de recuperare actualizat este mei mic dect perioada cuprinsa ntre momentul nceperii functionarii noului obiectiv si momentul nceperii restituirii creditelor T<f. b) cazul n care termenul de recuperare actualizat este mai mare dect perioada cuprinsa ntre momentul nceperii functionarii noului obiectiv si momentul nceperii resttuirii creditelor T>f.

Aplicnd acelasi artificiu de calcul, se obtine:

n primul caz, cnd profiturile anuale sunt constante, atunci:

Pentru al doilea caz, relatiile de calcul sunt:

Actualizarea la momentul scoaterii din functiune a capitalului fix


n acest caz, schema de calcul prin triunghiurile actualizarii sunt prezentate astfel:

Investitiile si profiturile actualizate la momentul m2 sunt calculate astfel:

Cnd profiturile anuale sunt constante:

1. Randamentul economic actualizat:

2. Termenul de recuperare a investitiei actualizat Pornind de la relatia de baza:

Cnd profiturile anuale sunt considerate constante:

CAP. 6 EFICIENA ECONOMIC A MODERNIZRII sI DEZVOLTRII CAPITALULUI FIX N UNITI DE PRODUCIE Restructurarea tehnico - economica a unitatilor de productie impune modernizarea si retehnologizarea acestora, astfel nct sa se asigure o crestere de eficienta si rentabilitate a activitatii desfasurate. Astfel se realizeaza o mbunatatire a parametrilor tehnico - economici ai capitalului fix, cresterea vitezei de lucru a acestora, reducerea consumurilor specifice, sporirea gradului de fiabilitate mentenabilitate etc. de regula, prin modernizare si retehnologizare se asigura nlocuirea utilajelor uzate fizic si/sau mord, care nu mai corespund stadiului atins de procesul ethnic. Aceasta forma de modernizare este cunoscutasub denumirea de reutilarea sectiilor, atelierelor sau locurilor de munca. Odata cu reutilarea se poate optapentru activitati de dezvoltare a unitatilor existente, prin adaugarea la capitalul fix existent al altora, astfel nct capacitatea finala rezultata sa nu reprezinte o simpla suma a capacitatilor aferente capitalului fix vechi si nou, ci mai mult, ca urmare a faptului ca utilajele noi pun n valoare mai bine capacitatile anterioare procesului investitional (se elimina "locurile nguste" din procesul de productie, nivelul calitativ al produselor creste etc.). Promovarea progresului ethnic prin dezvoltarea, modernizarea si reutilarea capacitatilor existente reprezinta o modalitate complexa de actiune care conduce la obtinerea de rezultate dintre cele mai bune pentru activitatea ce se desfasoara n cadrul sistemului de productie.

6.1. Determinarea momentului optim de nlocuire a utilajelor


Decizia de a investi reprezinta un sir de optiuni tehnico - economice successive, privind diferite aspecte ale activitatii sistemului de productie cum ar fi: dimensiunea sa optima, amplasamentul sau, tehnologiile folosite, tipurile de utilaje achizitionate si provenienta lor, durata optima de serviciu a utilajelor, durata eficienta de functionare a obiectivului nou creat n ansamblu etc. Pentru a judeca eficienta economica a folosirii

unui utilaj sau a unui grup de utilaje, nu este de ajuns sa ne oprim la criterii de apreciere cum ar fi: durata de recuperare a investitiilor, coeficientul eficientei economice a investitiei etc., indicatori care iau n calcul numai efectele anuale ce se produc ca urmare a actului de a investi. Daca se ia n considerare viata economica a obiectivului, aceste efecte anuale se vor multiplica, se vor propaga pe toata perioada de functionare eficienta. Static, aceasta perioada de timp coincide cu durata fizica de viata a investitiilor. Procesul cresterii economice obliga la efectuarea calculelor de eficienta economica ntr-o conceptie dinamica, n continuu progress ethnic si economic. n plus, trebuie evidentiat ca procesul investitional este caracteruzat printr-o coordonata suplimentara fata de procesul de productie - timpul. Deci, n alegerea variantei de proiect, un rol important l va avea determinarea duratei optime de functionare a obiectivului, punnd fata n fata efortul pe care l face sistemul de productie, n present si efectele scontate ale activitatii sale viitoare. Analiznd retrospective, n cadrul sistemelor de productie cu utilaje deja n functiune, se pune problema determinarii momentului optim de productie n prezent si efecte scontate ale activitatii sale viitoare. Analiznd retrospective, n cadrul sistemelor de paroductie, cu utilaje deja n functiune, se pune problema determinarii momentului optim de nlocuire a utilajelor si modul n care se poate trata aceasta n contextul extinderii si dezvoltarii sau modernizarii sistemului. Deciziile de nlocuire trebuie sa ia n considerare un numar important de factori: uzuar fizica, morala determinate de preogresul tehnologic n echipamente si procese, modificarea cererii pe piata, presiunea unei competitii din ce n ce mai mari. Toate acestea conduc la necesitatea unor politici dinamice si flexibile de nlocuire a vechilor echipamente cu altele noi, la intervale de timp economice. n stabilirea modelelor de determinare a momentului optim de nlocuire a utilajelor una din problemele dificile este lipsa de date definitive la momentul analizei, pentru

parametrii: valoarea ramasa, rata schimbarilor tehnologice, costuri de exploatare, costuri de mentinere, ntretinere si reparatii, nivelul de performanta etc. De aceea evaluarea se face pe baza de prezumitii sau estimari. Problemele de nlocuire a utilajelor se impart n doua clase mari, care iau n considerare: 1) elemente ale caror performante se detzerioreaza n timp, dar care pot fi partial sau total reabilitate prin programe eficiente de mentinere. Din aceasta categorie fac parte: masinile-unelte, utilajele si alte echipamente industriale. Costurile performantelor deteriorate, costul ntretinerii, mentinerii n functiune se asteapta sa creasca n timp. Aceasta categorie de probleme este formulata de obicei, n sistem determinist. 2) elemente ale caror performante nu se deterioreaza n timp, ele au o cadere brusca, se avariaza, si de aceea ele trebuie imediat nlocuite. Este cazul componentelor cu probabilitate mare de avariere. Programele de nlocuire iau n considerare daca echipamentele vor fi nlocuite individual, pe masura ce se deterioreaza, sau este necesar ca ele sa fie periodic nlocuite n grup, ceea ce conduce la scaderea probabilitatii de avarie. Aceste consideratii au condos la conceptual de ntretinere ppreventiva, adesea formulata n conditii de risc si incertitudine. Aceasta abordare a problemelor de nlocuire se face n contextul construirii de baza de analiza logica. Unul din modelele frecvent utilizate este metoda Kaufman, care presupune nlocuirea utilajului atunci cnd cheltuielile de ntretinere si functionare ale acestuia depasesc cheltuielile totale (pentru achizitia unui nou utilaj si cu reparatiile actualizate). Relatia de calcul, n contextual metodei este:

n care: Ct - sunt cheltuielile totale actualizate;

I0 - Valoarea de achizitie a utilajului; Rh - cheltuielile cu ntretinerea, functionarea si repararea utilajului; - factor de actualizare;

, a fiind coeficientul de actualizare; n - numarul de ani pentru care se face calculul. Utilajul se va nlocui n anul h, pentru care este ndeplinita conditia:

Metoda are avantajul ca ia n calcul si influenta promovarii progresului ethnic asupra utilajelor existente n dotarea unitatii. n activitatea oricarui system de productie, determinarea momentului optim de nlocuire a capitalului fix, genereaza doua facilitati: 1. cunoscndu-se durata eficienta de functionare, sistemul de productie are posibilitatea de a-si asigura fondurile de investitii necesare, astfel nct casarea capitalului fix sa coincida cu momentul retehnologizarii sectiilor si atelierelor n cauza. Elaborarea unui program riguros de investitii depinde, n mare masura, de stabilirea momentului optim de nlocuire; 2. indicatii utile pentru activitatea manageriala pot fi obtinute daca se compara durata de functionare eficienta a capitalului fix (De), cu durata normala de amortizare a acestuia (D). Practic pot exista trei situatii: a) De=D, situatie neutra;

b) De>D, inegalitatea reflecta cazul unui proces de amortizare accelerata, ceea ce constituie un fapt pozitiv, sistemul de productie n cauza poate reconstitui fondurile de investitii mult mai devreme, ceea ce i creeaza perspectiva dezvoltarii si modernizarii activitatii proprii. c) De<D, cazul cel mai defavorabil, de evitat pe orice cale. El reflecta situatia n care capitalul fix, n cauza, trebuie scos din functiune nainte de a fi amortizat. Pornind de la dualitatea problemelor de eficienta economica (impusa de alternativa minim-maxim) prezenta, n continuare modele care au la baza, pe de-o parte criteriul minimizarii costurilor totale actualizate, iar pe de alta parte criteriul maximizarii veniturile totale actualizate. Sunt luate n considerare varianta calculului duratei optime de functionare pentru un utilaj si, respectiv, varianta pentru un lot/grup/linie de utilaj (se calculeaza numai cu valori discrete). Pentru valoarea ramasa a utilajelorla anul T se poate folosi unadin urmatoarele metode de amortizare: n cote constante, regresiva si progresiva.

6.1.1 Modele de maximizare a efectelor


n cazul unui singur utilaj venitul net actualizat Vh n anul h, h'1,...,T este dat de relatia:

n care: Ph - este valoarea anuala a productiei ce se obtine la acest utilaj, n anul h Ch - costul anual de ntretinere si functionare a utilajului, n anul h Io - valoarea de achizitie a utilajului S(T) - valoarea ramasa a utilajului, n anul de nlocuire T T - anul optim de nlocuire sau durata optima de viata economica a utilajului

a - rata de actualizare. Se observa ca n relatie se nsumeaza venitul net actualizat pe ntreaga durata de viata economica a utilajului (T), la care se adauga valoarea ramasa a utilajului. Actualizarea se face la momentul de achizitie a utilajului. Modelul prezentat anterior presupune ca sistemul de productie foloseste utilajul pna la sfrsitul vietii sale (T), pentru un anumit tip de productie, dupa care l vinde pentru valoarea S (T). De obicei, nsa, productia se continua pe o perioada de timp nedefinita si necesita achizitionarea unui grup de utilaje. Deoarece sirul este de durata infinita, valoarea totala neta actualizata si deci durata de viata economica pentru fiecare masina din grup, vor fi aceleasi. Pentru un grup de utilaje venitul net actualizat Vh, n anul h, h=1,..., T este:

n care marimile ce intervin au fost precizate.Se noteaza: x=1/(1+a)T si folosind formula de aproximare a unei serii Tayor, n cazul unei functii de o variabila, se obtine:

Deci,

6.1.2. Metode de minimizare a costurilor


n cazul unui singur utilaj cheltuielile totale actualizate Ch, n anul h, h=1,..., T se calculeaza cu relatia:

n care marimilr ce intervin au fost deja precizate. Pentru un grup de utilaje cheltuielile totale actualizate Ch, n anul h, h=1,..., T sunt:

n care calculul valorii ramase s-a realizat cu acelasi algoritm ca la criteriul anterior. n toate cazurile prezentate anterior s-a avut n vedere ca utilajul este nlocuitcu unul similar, adica avnd aceleasi performante tehnico-economice. n realitate, utilajul nou este mai performant, genernd o crestere de productivitate pentru sistemul de productie.

7. FUNDAMENTAREA DECIZIEI OPTIME DE ACHIZIIE A UTILAJELOR


Pentru realizarea obiectivelor de retehnologizare si modernizare a sistemelor de productie, un rol important l are activitatea de deyvoltare a capacitatilor de productie, care asigura n mai mare masura cresterea eficientei economice, permitnd mobilizarea prioritara a factorilor intensivi de crestere economica. Astfel, activitatea de achizitie de noi uitilaje mai performante , asigura reducerea chltuielilor materiale , mbunatatirea structurii productiei, reducerea consumurilor energetice , precum si cresterea calitatii produselor finite. Apare, deci necesitatea fundamentarii ct mai reale a efortului total, prin luarea n calcul nu numai a valorii investitiilor, ci si a cheltuielilor care se fac cu ntretinerea si repararea utilajelor, structura costului de productie si influenta pe care o exercita factorul timp asupra acestor eforturi. O metoda de stabilire a directiei de alocare a resurselor , respectiv de alegere a variantei optimede achizitie a utilajelor ,este metoda minimizarii sumei de recuperat anual. n acest caz, costul anual cu reparatiile se disconteaza la momentul achizitionarii

utilajului dupa care, nsumndu-se cu valoarea de achizitie, se pondereaza cu factorul de recuparare a fondurilor cheltuite pentru a stabili suma ce trebuie recuperata, avnd n vedere asigurarea recuperarii integrale a sumei cheltuite cu achizitia, ntretinerea si reperarea utilajului. Relatia de calcul este[4]:

n care : K - este suma de recuperat anual I - valoarea de achizitie a utilajului a - coeficientul de actualizare R - cheltuielile cu ntretinerea si repararea utilajului, n anul h D - durata de functionare a obiectivului Nivelul coeficientului de actualizare a poate fi dat de nivelul dobnzii acordate de banca pentru sumele pe care sistemul de productie le pastreaza n cont, sau de coeficientul mediu de eficienta economica din ramura economica sau activitatea pentru care se realizeaza calculul. Exemplu: Sa se fundamenteze decizia de achizitie a unor masini de filetat, caracterizate de indicatorii prezentati in tabelul urmator: Tipul utilajului Valoarea de achizitie x 10 ] [um Cheltuieli medii anuale cu reparatiile [um x 10 ] A B 48500 54650 380 310 15 13 6 6 Durata de functionare [ut] Coeficientul de actualizare [%]

Aplicnd relatia de calcul pentru suma de recuperat anual, se obtine:

Se constata ca n varianta B suma de recuperat anual este mai mare, desi cheltuielile anuale cu ntretinerea si repararea utilajului sunt mai mici. Aceasta se explica prin faptul ca utilajul de tip B prezinta o valoare de achizitie mai mare, n timp ce pentru utilajul A mai mari sunt cheltuielile ce se vor realiza n perioada viitoare (o suma cheltuita azi are o valoare economica mult mai mare dect aceeasi suma cheltuita ntr-o perioada viitoare). Relatia poate fi aplicata cu rezultate bune daca nivelul capacitatii de productie si valoarea productiei sunt egale, indiferent de tipul utilajului. Dar, o anumita crestere a valorii de achizitie a utilajului duce la cresterea corespunzatoare a randamenului acestuia si implicit a valorii productiei obtinute pe acel utilaj. De asemenea, un volum mare al cheltuielilor cu intretinerea si functionarea utilajului asigura un nivel mai nalt de folosire a acestuia cu efecte directe asupra rezultatelor economice. n acest caz se impune calcularea indicatorului cheltuieli de recuperat annual, ce revin la o unitate de efect ( productie, profit etc.), notat K .Relatia de calcul n acest caz este :

Cele doua variante investitionale nu sunt comparabile nici prin prisma duratelor de funtionare ale celor doua utilaje. n acest caz, este necesara asigurarea

compatibilitatii prin luarea an cercetare a unui numar de de utilaje, care sa asigure o perioada de functionare egala cu cel mai mic multiplu comun al duratelor de functionare pentru utilajele luate n calcul. Pentru cazurile prezentate s-a considerat ca plata utilajului se face integral din capitalul propriu al sistemului de productie. Daca plata se face partial din capital propriu al sistemului de productie.Daca plata se face partial din capital propriu si diferenta se constituie pe seama unor credite, atunci cheltuiala anuala de recuperat se calculeaza cu relatia:

Unde: d - este durata de restituire a creditului C - cotele restituirilor de credit n anul h V - valoarea ramasa de plata a utilajului I - plata avansului din fondul propriu sistemului de productie Analiznd relatia anterioara rezulta ca este mai rentabil ( cheltuielile anuale sunt mai mici ) ca achizitionarea utilajului sa se faca pe baza de credit, n cazul n care dobnda creditului este mai mica ( n cazul A, daca utilajul se achizitioneata partial pe baza de credit, cu dobnda de 6%, restitut n 10 ut, cheltuielile anuale de recuperat vor fi de 4376x10 um) si este nerealizabil, n cazul n care dobnda este mai mare (la acelasi caz dobnda este de 12% si durata de restituire a creditului de 5 ani, cheltuielile sunt de 5486x10 um). n aceste conditii reyulta ca exista un anumit nivel al dobnzii creditului pna la care este convenabil ca achizitionarea sa se faca prin mprumut ai de lacare devine ineficienta achizitionarea utilajelor, avnd ca sursa de finantare creditul sau forma combinata. Acest nivel al dobnzii se poate stabili prin ncercari succesive, urmnd ca rezultatele obtinute din cele doua relatii sa fie egale .n cayul n care cheltuielile cu reparatiile au o evolutie discreta. Daca evoluia este continua, atunci trebuie surprinsa

aceasta continiutate. n relatia de calcul, reparatiile devin o functie de timp sau un alt indicator, pe care l nfluenteaza n mod direct ( un astfel de indicator poate fi profitul annual ).

Daca achizitionarea utilajului se face prin dubla finantare , respectiv o parte din fonduri proprii si restul prin credit, relatia devine:

si n acest caz, daca difera nivelul efectelor economice, se impune calculul cheltuielilor specifice de recuperat anual. Din cele prezentate, rezulta ca nivelul cheltuielilor privind alocarea resurseor n vederea achizitionarii si ntretinerii utilajelor depinde de valoarea de achizitie,

dobnda creditului primit si cheltuielile anuale reclamate de repararea si intretinerea acestuia. Fundamentarea deciziei de achizitionare a utilajelor cu ajutorul modelarii matematice , are o deosebita importanta, deoarece n economia de piata productia de masini, echipamente , linii de fabricatie se situeaza la un nalt grad de diversificare. Numai corelnd eforturile cu efectele economice, prin intermediul sistemului de indicatori si tinnd cont de un anumit criteriu economic prioritar, poate fundamenta corect decizia de achizitie.

7.1 Determinarea capacitatii de productie

Stabilirea capacitatii de productie pentru orice sistem prezinta o importanta deosebita deoarece de nivelul productiei depinde gradul de satisfacere a nevoilor pietei, n cazul produselor respective. Totodata, de nivelul capacitatii de productie depind

eforturile facute pentru realizarea sistemului respectiv, ct si pentru realizarea productiei programate, eforturi concretizate n consum de resurse materiale, umane , financiare si timp. Dimensionarea judicioasa a capacitatii de productie are efecte asupra evaluarii eficientei economice a productiei,a investitiilor sistemului si a capitalului fix. ntre marimea capacitatii de productie si eficienta economica a proceselor unui sistem de productie nu exista o relatie de dependenta liniara si de aceea se impune gasirea unui anumit nivel al capacitatii pentru care eforturile totale, concretizate, de regula, n cheltuieli cu investitii si cu productia ( calculate pe unitatea de capacitate ) sa fie minime.

7.2 Criterii de optimizare a capacitatii de productie


Criterii de optimizare a capacitatii de productie au drept premisa definitia acesteia: Capacitatea de productie reprezinta productia maxima ce poate fi realizata ntr-o perioada de timp ( de obicei un an ),n conditiile folosirii depline, intensive si extensive , a capitalului fix aflat n dotarea sistemului de productie, a celui mai bun regim de lucru si de organizare rationala a productiei si a muncii. Indicator de natura tehnico-economica, capacitatea de productie poate fi determinata pentru fiecare utilaj n parte ( aflat n dotare ), subsistem, grup de utilaje ( linii de fabricatie, ateliere sau sectii) sau la nivelul ntregului sistem de productie. n principiu, capacitatea depinde de caracteristicadimensionala a sistemuluitehnic pentru care se realizeazaa calculul, deci de indicatorul de utilizare intensiva si timpul de lucru, conform relatiei: Cp = K x U x T n care: Cp - reprezinta capacitatea de productie exprimata n unitati fizice sau naturale K - caracteristica tehnica a utilajului U - indicatorul utilizarii intensive

T - fondul de timp maxim disponibil al utilajului.

Capacitatea de productie optima reprezinta acel nivel al capacitatii pentru care efortul total cu investitia si cu productia ce revine pe o unitate de capacitate este minim. Minimizarea efortului total corespunzator realizarii unei unitati de capacitate presupune : - elaborarea de noi tehnologii, mai eficiente, att din punct de vedere al consumului de materiale ct si al asigurarii unui nivel ridicat l productivitatii muncii; - realizarea unor noi produse de o calitate superioara celor deja existente, care sa asigure competitivitatea productiei pe piata; - cresterea gradului de tipizare si standardizare a produselor si tehnologiilor, care sa asigure o aplicare n mai mare masura a metodelor si formelor moderne de organizare a productiei. Stabilirea capacitatii optime de productie se realizeaza pe baza mai multor criterii, dintre care esntiale sunt : realizarea unui nivel mai ridicat al productivitatii muncii, n special prin stabilirea ct mai exacta a caracteristicii tipologice a sistemului de productie; minimizarea cheltuielilor de transport al materiilor prime si al produselor finite ce revin unei unitati de capacitate; reducerea costului unitar per produs, care n cazul sistemelor de productie mari se realizeaza prin repartizarea cheltuielilor care nu depind de volumul productiei, la un numar ct mai mare de produse. Dar aceste avantaje se regasesc pna la un anumit nivel al capacitatii de productie; ulterior se ivesc cheltuieli suplimentare cu plata salariatilor care lucreaza n regie, ca urmare a necesitatii introducerii unui

numar suplimentar de verigi organizatorice, ce reclama persoane pentru conducerea acestora; reducerea efortului investitional, respectiv minimizarea investitiei specifice, prin renuntarea la exagerari constructive sau arhitectonice ale obiectivelor; Rezulta ca realizarea capacitatilor de productie este influentata de mai multe categorii de cheltuieli,care pot fi de doua categorii: cheltuieli de investitii si cheltuieli de exploatare, de fiecare data urmarindu-se minimizarea relativa a acestora. n cazul determinarii eficientei economice a proceselor investitionale, cel mai sugestiv indicator ce descrie, cumulat cele doua categorii de eforturi, sunt cheltuielile specifice echivalente specifice sau recalculate.

8. APLICAIE
I. Pentru realizarea unui proiect de investitii, nu sistem de productie organizeaza o licitatie la care participa trei firme specializate, fiecare cu propria varianta de proiect. Se cere sa se studieze ofertele iar, pe baza indicatorilor de eficienta economica a investitiilor, sa se aleaga varianta de proiect care va cstiga licitatia pentru construirea noului obiectiv. Cele trei variante de proiect se caracterizeaza prin datale de mai jos: Nr. Crt. 1 2 3 Unitati de masura um x 106 buc/ut um/buc Varianta de proiect V1 800 10 000 68 000 Varianta de proiect V2 900 11 000 66 000 Varianta de proiect V3 850 10 000 66 000

Indicator/Simbol Investitia totala Inv Productia anuala Q Cost unitar de productie c Pret unitar de vnzare p Durata de executie a lucrarilor de investitii d Durata de exploatare eficienta

um/buc

81 000

81 000

81 000

ut

ut

15

16

16

De

n continuare calculam indicatori de eficienta economica, pentru cele 3 variante: 1. Volumul capitalului investit: Inv 1 = 800 x 106 um Inv 2 = 900 x 106 um Inv 3 = 850 x 106 um Din acest punct de vedere varianta optima este aceea care presupune cel mai mic efort investitional deci varianta de proiect V1. 2. Durata de realizare a lucrarilor de investitii (d) este aceeasi la toate cele trei variante de proiect (3 un), neconstituindu-se ntr-un criteriu de departajare. 3. Durata de exploatare eficienta a obiectivului de investitii: De 1 = 15 ut De 2 = 16 ut De 3 = 16 ut.

Se doreste ca aceasta durata sa fie ct mai mare, deoarece pe parcursul ei s produc efecte utile; variantele optime de proiect sunt V2 si V3. 4. Investitia specifica si productivitatea investitiei:

um/buc

um/buc

um/buc

Investutia specifica arata efortul investitional pe unitatea de produs (lund n considerare productia fizica anuala). Se urmareste, evident, minimizarea indicatorului, n acest sens, varianta optima de proiect este 1. Odata calculata investitia specifica, se poate determina imediat un alt indicator: productivitatea investitiei, ca fiind inversul acesteia, si care reprezinta volumul productiei obtinute la un milion lei investiti. Varianta optima este cea care minimizeaza indicatorul:

buc/um

buc/um

buc/um Varianta optima este ca si n cazul investitiei specifice varianta V1. Pentru calculul celorlalti indicatori de baza ai eficientei economice a investitiilor este necesar sa se calculeze veniturile, costurile si respectiv, profiturile anuale corespunzatoare fiecarei variante de proiect. Pentru aceasta se vor utiliza urmatoarele relatii de calcul: venitul anual Vh = Q x p; costurile anuale de productie Ch = Q x c; profitul brut anual Ph = Vh - Ch. Rezultatele calcului sunt prezentate sub forma de tabel: Nr. Crt. 1 2 3 Unitate de masura um x 106 um x 106 um x 106 Varianta de proiect V1 810 680 130 Varianta de proeict V2 891 726 165 Varianta de proiect V3 810 660 150

Indicatorul calculat Venitul anual Costurile anuale de productie Profitul brut

Din punct de vedere al profitului anual - considerat ca indicator de eficienta economica - varianta optima este cea care asigura profitul maxim, deci varianta de proiect V2. 5. Termenul de recuperare al investitiei:

ut

ut

ut Indicatorul evalueaza perioada de timp dupa care investitia se amortizeaza din profiturile cumulate pentru orice obiectiv investitional, aceasta perioada se urmareste a fi ct mai scurta, n cazul de fata varianta de proiect optima fiind V2. 6. Coeficientul eficientei economice a investitiei se calculeaza ca inversul termenului de recuperare a investitiei, iar semnificatia sa economica este diferita. Pentru acest coeficient exista normative la nivelul sistemului de productie sau la nivelul unei ramuri industriale. n practica se urmareste maximizarea indicatorului:

Varianta optima de proiect este si n acest caz V2, slab departajata fata de varianta V3.

7. Randamentul economic al investitiei:

Varianta investitionala optima este cea care maximizeaza indicatorul, deci n cazul de fata: varianta de proiect V2, dar nesemnificativ diferentiata fata de varianta de proiect V3. 8. Cheltuielile echivalente sau recalculate arata efortul investitional si de exploatare ce caracterizeaza fiecare varianta de proiect. um um um Practic se urmareste minimizarea acestor cheltuieli, deci varianta optima de proiect este V1. Datorita faptului ca cele trei variante de proiect presupun durate de exploatare eficiente si capacitati de productie diferite se impune departajarea proiectelor prin calcularea altor doi indicatori calculati. 8.1. Cheltuieli echivalente anuale:

8.2. Cheltuieli echivalente specifice:

Cum, n fiecare caz se urmareste minimizarea valorilor pentru primul indicator derivat, varianta optima de proiect este V3, iar pentru cel de-al doilea V1. Concluzie: Valorile calculate ale indicatorilor de eficienta economica arata ca nici una dintre variante nu este superioara celorlalte din toate punctele de vedere. Variantele V2 si V3 par nsa a se detasa. Pentru a le departaja, vom calcula indicatorii de eficienta economica ai investitiei suplimentare. Cu ajutorul lor, vom pune n evidenta avantajul economic al unui efort suplimentar fata de varianta de invastitie totala minima, respentiv varianta de proiect V1. I. Investitia specifica suplimentara:

um/buc

Se poate observa ca investitia specifica suplimentara a variantei V3 fata de V1 nu se poate calcula datorita faputlui ca cele doua variante de proiect presupun obtinerea acelorasi productii anuale. II. Randamentul economic al investitiei suplimentare:

Concluzie: Conform valorilor investitiei specifice suplimentare ar trebui ca sistemul de productie sa se orienteza asupra variantei de proiect V2, iar conform valorilor randamentului economic al investitiei suplimentare asupra variantei de proiect V3. Deci, varianta de proiect preferata va fi cea de-a treia. II. Exemplu de calcul ai indicatorilor de eficienta economica n viziune dinamica n cazul realizarii unui sistem de productie pentru subansambluri auto. Se cunosc urmatorii indicatori statici: Nr. Ctr. VARIANTA DE PROIECT 1 112 320 350
6

Indicator Valoarea investitiei Din care: anul 1

Unitate de masura

1 anul 2 anul 3 Capacitatea de productie Productia anuala (venituri anuale) Cheltuieli anuale de productie Nr. de salarii Din care mincitorii direct productivi Profitul anual Durata de functionare eficienta (De) Investitia specifica Termen de recuperare Coeficientul eficientei economice a investitiilor Cheltuieli echivalente

um x 10

2 3 4

buc x 10

442 12,8 1 165 788 1 218

um x 106 um x 106

5 6 7 8 9 10 11

buc 944 um x 106 ut um/buc 86,88 um investitie/1 um productie ut um profit anual/1 um investitie um cheltuieli/buc 2,94 0,34 66,99 377 16

12

sau recalculate Randamentul economic

um profit net/1 um investit

4,42

a) Se calculeaza randamentul economic si termenul de recuperare actualizati, la momentul lucrarii deciziei de investitii. Se considera o rata de actualizare a = 15% si o perioada afectata proiectarii de 1 ut se adauga perioadei de realizare a obiectivului. Calculele se realizeaza pentru varianta V1 de proiect.

um

um Pe baza acestor valori se calculeaza randamentul economic actualizat, la momentul luarii deciziei.

um profit actualizat, la un 1 um investita. Daca randamentul economic al investitiei, calculat static, era de 4,42 um, cel dinamic are valoare de 0,77, deci de aproape 6 ori mai mic. Termenul de recuperare al investitiei:

b) Se calculeaza, pentru aceeasi situatie investitionala descrisa static n tabelul anterior, indicatorii de eficienta n momentul nceperii investitiei:

um

um Randamentul si termenul de recuperare actualizat n acest caz sunt:

um profit final, la un 1 um investita. Se precizeaza ca randamentul ecunomic actualizat la momentul nceperii functionarii obiectivului este egal cu cel calculat pentru momentul luarii deciziei. De altfel, randamentul economic al investitiilor actualizat, indiferent de momentul de referinta ales, va avea aceeasi valoare:

ut c) Calculul indicatorilor de eficienta n momentul restituirii creditlor primite:

um profit final, la 1 um investita

ut d) Calculul randamentului si a termenului de recuperare a actualizarii, n momentul punerii n functiune a obiectivului:

um

um Randamentul si termenul de recuperare actualizati:

um profit final, la 1 um investita.

ut. Concluzii: Randamentul economic actualizat calculat n toate 4 momentele are aceeasi valoare, termenul de recuperare actualizat este mai mic dect cel static, ceea ce arata influenta factorului timp se face n sensul diminuarii eficientei economice. n conditiile reinvestirii profitului obtinut n urma functionarii capitalului fix pus n functiune a carei valoare statica a fost de 1,112 x 106 um, intr-o activitate la care nivelul eficientei economice este de 15% va realiza un capital nsemnat de 21003,2 x 106 u.m.

BIBLIOGRAFIE
1

STONEU I.- Finante, Editura Economica, Bucuresti 1997, pag. 285

18[2] Sisteme de productie, vol. 2, Brasov, Editura Universitatii Transilvania, 2001, pag.272 19[3] Dictionar de economie politica, Bucuresit, Editura Politca, 1974, pag. 329 20[4] Masse P., Les choix des investissments, Paris, Dunod, 1959, pag. 1 21[5] Economia, Eficienta si finantarea investitiilor, Bucuresti, Editura Economica, 2002, pag.15 22[6] Peumans H., Thorie et praqtique des calculs d'investisments, Paris, Dumod 1971, pag.3-5 23[7] Iacobonici - Boldisor C., Eficienta activitatii economice. Editura Politica, Bucuresti 1967, p.36 24[8] Ciulbea G. - Unele consideratii privind conceptul de eficienta economica n revista "Finante si credit". 25[9] Negucioiu A. Eficienta activitatii economice (dezbatere) n Probleme economice, nr.1, 1969, p.127-135.

26[10] Siclonan Gh. Eficienta economica, Editura Academiei. Bucuresti 1974, p.42. 27[11] Romnu I., Eficienta economica a investitiilor, Editura Didanctica si Pedagogica, Bucuresti 1982, p.13 28[12] Eficienta economica a investitiilor si a tehnicii noi. Editura Academiei Bucuresti, 1972,p. 130-150; Camasoiu I., Investitiile si factorul timp, Editura Politica, Bucuresti, 1975, p. 48-50; 29[13] Romnu I., Econometrie cu aplicatii la eficienta investitiilor, Editura stiintifica si Enciclopedia, Bucuresti, 1975, p. 389-422 30[14] Romnu I., Vasilesu I. (coord.), Managementul investitiilor, Editura Margaritar, Buc. 1997, p. 115 31[15] Lanasseur M., Quintart A., Finance, Editura Economica, Paris, 1992, p.475 32[16] Rochian D. - Factorul timp si dezvoltarea economica, Revista economica nr. 19/1988

33[17] Buhus P. - Locul si rolul actualizarilor n optimizarea eficientei actiunilor tehnico economice.