Universitatea Stefan cel Mare Suceava Facultatea de Stiinte Economice si Administratie Publica Specializare: Administrarea afacerilor, Departament ID

PROIECT: GESTIUNEA FIANANCIARA A INTREPRINDERII

Deciziile financiare si importanta lor strategica

COSTANDACHI IONUT

SUCEAVA 2013
Deciziile de finantare si importanta lor strategica
1

Aspecte generale privind deciziile financiare ale firmei Aspectele finantarii prezinta importanta cruciala pentru supravietuirea si dezvoltarea intreprinderii. In primul rand, intreprinderea trebuie sa dispuna de lichiditati pentru a face fata angajamentelor asumate, adica de a onora datoriile cu scadenta in viitorul apropiat, asigurandu-si astfel echilibrul financiar pe termen scurt. In al doilea rand se pune, din partea intreprinderii, problema lansarii in investitii de orice natura (tehnologice, sociale, comerciale) care sa faca sa se dezvolte posibilitatile intreprinderii. In acest caz este vorba de finantarea dezvoltarii pe termen mediu si lung care conditioneaza cresterea rezultatelor in viitor si mentinerea echilibrului financiar. Deci mijloacele de finantare trebuie sa fie adaptate calitativ la nevoile intreprinderii. In acest sens intreprinderea poate fi confruntata cu doua tipuri de dificultati. Pe de o parte, ea ar putea fi in situatia sa trebuiasca sa ramburseze resurse inainte chiar de a fi ajuns sa recupereze avansurile effectuate, mai ales cand efectueaza investitii cu rentabilitate pe termn lung,. Pe de alta parte, intreprinderea poate fi in situatia de a folosi, pentru operatiuni pe termn scurt, fonduri pe carea le-ar putea folosi pe termen lung pentru investitii. Costul mijloacelor de finantare este in raport cu rezultatele asteptate din operatiunile in care sunt angajate. Remunerarea capitalurilor poate fi uneori prea mare, neglijandu-se folosirea pentru dezvoltare a rezultatelor obtinute. Precedand asa intreprinderea nu mai efectueaza investitii. Dar este posibil ca tocmai realizarea de investitii sa asigure remunerarea capitalurilot in viitor1. Conditiile care insotesc aporturile de capital de care intreprinderea beneciaza o plaseaza intr-o situatie de dependenta fata de furnizorii de fonduri. Aceasta observatie iese in evidenta mai intai 2, in relatiile dintre intreprindere si detinatorii de capitaluri (de exemplu actionarii in caz unei societati pe actiuni). Datorita mecanismelor juridice si financiare, detinatorilor capitalului li se recunoaste puterea asupra intreprinderii in materie de orientare, de directionare, conducere si de gestiune, pentru ca sunt detinatorii unei parti semnificative a capitalului acesteia.

1 2

Ilie, Vasile, Gestiunea financiara a intreprindeii, Editura Meteor Press, Bucuresti, 2006 Stancu, Ion, Finate, Editura Economica, Bucuresti, 2004

Dar relatiile de dependenta si chiar de subordonare se pot stabili si fata de imprumutatori, mai ales fata de banci, daca cei ce conduc si proprietarii intreprinderii nu-i asigura autonomia financiara. Astfel, relatiile de finantare sunt suportul relatiilor de pitere sau de influenta. De aceea, negocierea noilor aporturi de fonduri in conditii de criza si urgenta poate fi cauza pierderii autonomiei conducatorilor intreprinderii fata de creditori sau a pierderii controlului proprietarilor actuali fata de noi participanti cu fonduri. Problemele finantarii prezinta deci importanta vitala, pentru ca solutionarea lor conditioneaza supravietuirea intreprinderii, perspectivele sale de dezvoltare, performantele sale prezente sii viitoare, autonomia proprietarilor si conducatorilor sai. Se releva astfel importanta care revine perfectionarii metodelor si instrumentelor de selectare a mijloacelor de finantare, adecvate nevoilor intreprinderii. Asemenea probleme de selectare se pun in legatura cu patrru tipuri de resurse financiare: autofinantarea intreprinderii; finantarea externa prin participarea la capitalul propriu al intreprinderii; finantarea externa prin imprumuturi (sau credite) pe termen lung, mediu si scurt, acordate intreprinderii; creditarea intre intreprinderi (creditul comercial).

Clasificarea deciziilor financiare Organizarea i conducerea activitatii economico-sociale si financiar-bancare reclama adoptarea si aplicarea deciziei financiare, adica selectarea conatienta - pe baza functionarii normale a sistemului informational - a solutiei optime din mai multe variante posibile3. Asadar, conducerea activitatii financiare se realizeaza prin intermediul deciziilor financiare, definite ca acte constiente prin care se hotarasc anumite masuri pentru solutionarea unei probleme sau care implica programarea evenimentelot viitoare4. Din definitie rezulta c timpul este criteriul de baza n adoptarea deciziei n concordanta cu dimensiunea riscului. Deciziile financiare trebuie privite n interactiune cu asteptarile diferitelor firme. Deoarece firma este n concurenta pe piata financiara, efectul deciziilor financiare trebuie sa satisfaca inainte de toate asteptarile ofertantilor de fonduri (actionari i
3

Gh. D. Bistriceanu, M.N. Adochitei, E.Negrea, Finantele agentilor economici, Editura Economica, Bucuresti, A. Giurgiu., Mecanismul financiar al ntreprinzatorului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995, pag. 16

2001, pag. 67
4

creditori financiari). Aceste asteptari sunt comensurate in termeni de rentabilitae si risc, notiuni care reprezinta esenta logicii deciziilor financiare. Totodat, efectul deciziilor financiare trebuie sa raspund si asteptarilor personalului firmei, care pretinde in schimbul prestaiei sale o remunerare adecvata si o stimulare in functie de rezultate. Decizia financiara este, prin excelenta, actul fundamental al conducerii. Aceasta trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: - sa fie fundamentata stiintific; - sa fie adoptata la nivelul ierarhic corespunzator; - sa fie coordonata cu celelalte decizii; - sa fie adoptata in timp util; - sa fie formulata precis, clar si concis. Dupa orizontul de timp la care se refera, deciziile financiare pot fi grupate in: decizii strategice; deczii tactice.

Deciziile financiare strategice vizeaza un orizont de timp mai indepartat si sunt cele care prefigureaz cadrul in care urmeaza sa se desfasoare activitatea firmei. Ele urmaresc intarirea pozitiei firmei pe piata si dezvoltarea acesteia. In mod concret, deciziile financiare strategice vizeaza volumul investitiilor care se vor realiza, cresterea randamentului activelor, accelerarea vitezei de rotatie a activelor circulante, politica de preturi a firmei etc. Deciziile financiare tactice sunt decizii de corectie, prin care se urmareste ajustarea influentelor conjuncturale, pentru a se urma strategia fixata. In mod evident, ele sunt adoptate in cursul perioadei, in functie de conditiile noi care apar in procesul aprovizionarii, de producere sau de desfacere. Dupa natura lor, deciziile financiare se grupeaza in: decizia de investitii; decizia de finantare; decizia de divident.

Decizia de investitii este decizia de cheltuire a capitalului care conduce la achizitionarea sau construirea unui activ in vederea obtinerii de cash-flow-uri viitoare. Investitiile cresc valoarea firmei si de aceea decizia care sta la baza lor este o decizie strategica. Investitia se opune, asadar, consumului care implica o scadere a bogatiei, o pierdere de valoare. De altfel, o sporire a valorii firmei denota ca investitia este rentabila i ca rentabilitatea investitiei este superioara costului sau de finantare. 4

In urma deciziei de investitii se obtin doua componente ale patrimoniului firmei: - o componenta principala reprezentata de activele imobilizate sub cele trei forme: imobilizari necorporale, corporale, si financiare, care vor reprezenta zestrea firmei pe o perioada relativ lunga de timp; - o componenta complementara, accesorie, reprezentata de activele circulante (stocuri, creante si valori realizabile in termen scurt, disponibilitati) necesare realizarii ciclurilor operatiunilor de exploatare si financiare. Desi sunt caracterizate printr-o rotatie rapida, caracterul lor de permanenta la un anumit nivel prezinta importanta in buna functionare a mecanismului financiar al firmei si imobilizeaza o parte destul de nsemnata din capitalul acesteia.

In afara deciziei de investire, in firma, n anumite momente, poate fi adoptata si decizia de dezinvestire. Decizia de dezinvestire presupune hotararea de vanzare a unei parti din activul firmei constituita din imobilizari, in special, corporale disponibile, care nu-si mai gasesc intrebuintare in firma. Logica ce sta la baza deciziei de dezinvestire este aceeasi ca si la decizia de investire, respectiv cresterea valorii firmei sau altfel spus, sporirea bogatiei actionarilor. Astfel, lichiditatile obinute in urma deciziilor de dezinvestire trebuie plasate mai rentabil, fie prin reinvestire in firma in ideea dezvoltarii unor activitati mai eficiente sau mai centrate pe orientarile strategice ale firmei, fie prin investire in exterior cu scopul participarii financiare la formarea si controlul capitalurilor altor firme, fie prin restituirea lor aportatorilor de capital. Prin urmare, decizia de dezinvestire trebuie luata n urma unei analize aprofundate intrucat se renunt la o succesiune de cash-flow-uri certe, dar neperformante, in contrapartida unor cash flow-uri incerte, dar mai performante ale noii investitii. Decizia de finantare vizeaz modul de finantare a activului firmei, respectiv sursele de procurare a capitalurilor necesare. In fond, decizia de finantare are in vedere: - alegerea structurii financiare, respectiv impartirea resurselor financiare ale firmei intre capitaluri proprii si datorii; - alegerea intre finantarea interna, respectiv autofinantare si cea externa, din capitaluri provenite de la actionari sau creditori financiari; - decizia de dividend, respectiv optiunea pentru reinvestirea profitului net sau distribuirea sa;

De aceea, deciziile de finantare sunt tot decizii strategice, deoarece influenteaza, n mod direct, valoarea firmei, si, implicit, eficienta activitatii acesteia. Decizia de dividend, strans legata de decizia de finantare, vizeaza optiunea conducerii firmei in ceea ce priveste reinvestirea partiala sau totala a profitului net sau distribuirea partiala ori totala a acestuia sub forma de dividende. Desi contradictorii, ambele destinatii ale profitului net sunt benefice pentru actionariat dat fiind faptul ca prima finanteaz dezvoltarea firmei iar, cea de-a doua remunereaza capitalul. In domeniul finantelor firmei, prima si cea mai importanta (prin implicatiile ei) este decizia de investitii. Cum piata financiara nu este perfecta, decizia de investit ii trebuie fundamentata impreuna cu decizia de finantare. Alegerea intre surse proprii i /sau imprumutate de capital este, la randul ei, dependenta de decizia de dividend.5

Modelul circuitului financiar Circuitul finanaciar pune in evidenta fluxurile de lichiditati ca rezultanta a diverselor decizii financiare. Intr-o prima faza (1), cei care dispun de lichiditati acorda firmei capitalul necesar realizarii operatiunilor de investitii. Capitalul se constituie prin confruntarea pe piata financiara a cererii de capital cu oferta detinatorilor de disponibilitati (actionari, banci, investitori individuali). In acest sens, firma emite titluri financiare care sunt fie titluri de proprietate (actiuni), fie titluri de creanta. Operatiunile de colectare a capitalurilor constituie operatiuni de finantare, finantarea fiind, in acest caz, de origine externa. In a doua faza (2a), managerii decid investirea capitalului in active imobilizate. In acest caz, vorbim de un flux determinat de operatiunile de investitii. Firma poate, ulterior, sa cedeze diferite active imobilizate, primind in contrapartida un flux de lichiditati, reprezentat de acest flux de dezinvestire (2b). Investitia in active industriale si comerciale este efectuata in ideea realizarii pe viitor a unor fluxuri de lichiditati (3) ce provin din operatiunile de exploatare (aprovizionare, productie, desfacere) care implica achizitia sau crearea de active de exploatare (stocuri de active circulante, creante etc.). Aceste active sunt finantate partial pe baza de credit comercial furnizori. Fluxurile de lichiditati rezultate din operatiunile de exploatare sunt, apoi, completate cu fluxurile determinate de activele financiare (titluri de participare, titluri de
5

I. Stancu, Finante, Editura Economica, Bucureti, 2002, pag. 549

plasament) si de operatiunile de dezinvestire. Toate acestea, diminuate cu eventualele prelevari fiscale sunt utilizate fie pentru autofinantare (4a), fie pentru a se achita obligatiile fata de aportatorii de capital: remunerarea sub forma de dobanda a creditelor; rambursarea acestora; plata dividendelor catre actionari sau asociati (4b). Asadar, pe o piata limitata, asimetrica si oneroasa intre decizia de investitii i cea de finantare exista o interconditionare in sensul ca optiunea pentru investitii determina nivelul capitalurilor de finantare si necesitatea gasirii surselor de acoperire, dar si nivelul surselor de finantare este hotarator in adoptarea deciziei de investitii. O gestiune financiara optima presupune o corelare a duratei de exigibilitate a sursei cu durata de existenta a activului procurat cu aceasta, pentru a nu determina goluri de surse. Fundamentarea deciziei financiare implica existenta unui sistem informational care sa furnizeze date asupra tuturor factorilor ce influenteaz activitatea economica si financiara. Sistemul informational permite cunoasterea realitatilor economice, stabilirea solutiilor posibile si alegerea solutiei adecvate, optime care sa asigure buna executare a programului economic si a bugetului. Prin urmare, managerul financiar trebuie s fie un component cheie al echipei de conducere, care se implica, in mod constructiv, in intreaga strategie a firmei. Sarcinile managerului financiar, in etapa actuala, includ: - investirea in active si produse noi; - determinarea celei mai bune combinatii intre finantarea din capitaluri proprii si capitaluri imprumutate in corelatie cu evaluarea intregii firme; - repartizarea optima a pofitului net a activitatii firmei astfel incat sa se asigure concilierea tuturor intereselor participantilor la viata acesteia. Investirea capitalurilor in active determina dimensiunea firmei, profiturile sale operationale, riscul afacerii si lichiditatea sa. Obtinerea celei mai bune combinatii de finantare determina cash-flow-urile viitoare, riscul financiar si are impact asupra valorii firmei. De asemenea, o repartizare optima a profitului net creeaza atat premisele dezvoltarii ulterioare a firmei cat si structurarea unui actionariat stabil. Ideea de baza este de a achizitiona active si, deci, de a investi atunci cand cash-flowurile asteptate actualizate depasesc investitia si de a finanta cu acele instrumente care sunt cele mai avantajoase, precum si realizarea unui optim al distribuirii de profit net pentru autofinantare si dividende.

Decizia de investitii in mediiu cert In principiu, mediul cert este o notiune pur teoretica. Aceasta nu exista in realitate, dar, in schimb, este deosebit de util in intelegerea fenomenelor financiar - monetare. Totusi, chiar daca la prima vedere aceasta stare de certitudine isi are corespondent numai in plan teoretic, exista situatii pe termen scurt in care decidentul dispune de informatie completa, cum ar fi, de exemplu, preturile curente, termene de livrare sau primire a unor materii prime, materiale, produse finite, marfuri comandate, etc. Fiind extrem de importanta in viata unei firme, decizia de investitii produce consecinte reflectate intr-un ansamblu de cash-flow-uri. Decizia de investitii nu trebuie luata in grab ci dup o serie de examinari in cursul carora proiectul este studiat in cele mai mici detalii. Optiunea pentru o investitie are loc in situatia in care se produce o crestere a valorii actuale totale a firmei, adica atunci cand cash-flow-urile actualizate depasesc costul investitiei. n ceea ce priveste cash-flow-ul, exista mai multe definitii ale acestei notiuni, in functie de sfera de cuprindere. In lucrarile de specialitate se ntalnesc expresii ca: flux de numerar, flux financiar, flux de disponibilitai nete, flux de trezorerie, flux de lichiditai etc. ntrucat in teoria economica, prin notiunea de "numerar" se ntelege numai "moneda efectiva, adica biletele de banca si moneda divizionara, consideram ca aceasta expresie nu este tocmai inspirata, dat fiind faptul ca in structura masei monetare pe lang moneda efectiva mai intra moneda de cont (disponibilitatile in conturi curente), depunerile la termen si alte active cu grad mai mare sau mai mic de lichiditate. De aceea, notiunile de fux de lichiditati si flux de trezorerie par a fi cele mai potrivite. Studiul de fezabilitate trebuie sa puna in evidenta urmatoarele aspecte: - modul de calcul al cash-flow-urilor pe durata estimata de exploatare a investitiei; - rata de actualizare care penalizeaza cash-flow-urile viitoare; - calculul actuarial prin care se evalueaza proiectul de investitii sau se alege ntre mai multe variante; - afectarea rentabilitatii proiectului cu un anumit coeficient de risc. Adoptarea deciziei de investitii in conditiile unui mediu (viitor) cert, tine cont de anumite ipoteze, si anume: - fiecare investitie este clar identificata si ea va produce o serie de cash-flow-uri in momente precis identificate in timp; - decidentul considera proiectul de investitii independent de altele si alege intre mai multe proiecte. Se considera ca un proiect este independent atunci cnd realizarea sa nu este dependenta de realizarea altui proiect;

- exista o piata de capitaluri perfecta, cu o rata a dobanzii unica, beneficiarul investitiei putandu-se imprumuta nelimitat, fara sa existe cheltuieli de tranzactionare pe piata; - nu exista risc sau incertitudine asociate proiectului de investitii.

Bibliografie

1. Ilie, Vasile, Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Meteor Press, Bucuresti, 2006 2. Stancu, Ion Finante. Teoria pietelor financiare. Finantele intreprinderii. Analiza si gestiunea financiara, Bucuresti, 1999 3. Toma, Mihai; Brezeanu, Petre, Finante si gesiunea financiara, Editura Economica, Bucuresti, 1996 4. Vintila, Georgeta, Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004 5. Tudose, Mihaela-Brandusa, Gestiunea capitalurilor intreprinderii, Optimizarea structurii financiare, Editura Economica, Bucuresti, 2006 6. Sandu, Cibotariu, Apetri, Finante: abordari teoretice si practice, http://ro.scribd.com/doc/73918895/referat-decizii

CUPRINS
Deciziile de finantare si importanta lor strategica......................................................................1 Aspecte generale privind deciziile financiare ale firmei........................................................2 Clasificarea deciziilor financiare............................................................................................3 Modelul circuitului financiar..................................................................................................6 Bibliografie............................................................................................................................9

10