Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucrare de licenţă
Conducător ştiinţific
Absolvent
2
Suceava 2012
3
CUPRINS
Introducere
Capitolu 4 Concluzii
Bibliografie
4
CAPITOLUL 1
INVESTIŢIA
1.1 Conceptul de investiţii. Definiţie și consideraţii generale
1
Mihaela Onofrei, Finantele Intreprinderii, Ed. Economica, Bucuresti 2004, pag 143
2
Sisteme de productie, vol.2, Brasov, Editura Universitatii Transilvania, 2001, pag.272
3
Zait, D., Fundamentele economice ale investitiilor, Editura SANVIALY, Iasi, 1996,
pg.14
5
Sub aspect juridic, investuţiile semnificând în acest caz achiziţii de bunuri sau elemente care
constituie componente ale unui patrimoniu şi obiect al dreptului de proprietate (echipamente de
producţie, bunuri, terenuri, valori mobiliare, bunuri imateriale etc.). Aceste bunuri pot aduce sau nu
venituri posesorului lor, deci creşterea bogăţiei este în acest caz rezultatul creşterii proprietăţii.
Conceptul de investiţii are în prezent un conţinut foarte complex şi nu este abordat în mod
unitar în literatura şi practica economică şi financiară internaţională. Într-o acepţiune largă4,
investiţiile reflectă plasamentul de capitaluri lichide (mijloace băneşti) atât în imobilizări pe termen
lung de natură corporală, necorporală şi în participaţiuni, cât şi în imobilizări pe termen scurt. Într-o
manieră asemănătoare, investiţiile sunt definite şi în reglementări legale privind investiţiile din ţara
noastră (Ordonanţa nr.92/1997 privind stimularea investiţiilor directe), respectiv ca “participare la
constituirea sau extinderea unei întreprinderi în oricare din formele juridice prevăzute de lege,
dobândirea de acţiuni sau părţi sociale ale unei societăţi comerciale, cu excepţia investiţiilor de
portofoliu, precum şi înfiinţarea sau extinderea în România de sucursale de către societăţi comerciale
străine”.
În sens restrâns5, investiţiile reprezintă cheltuieli ce se efectuează pentru obţinerea de active
imobilizate, prin contruire, reconstruire, lărgire, modernizare sau achiziţionare de maşini, utilaje.
instalaţii, clădiri, mijloace de transport etc. Investiţiile sunt considerate şi cheltuielile referitoare la 6
lucrări de proiectare, prospecţiuni şi explorări geologice şi pregătirea personalului ce va lucra la
obiectivele de investiţie.
Indiferent de punctele de vedere conform cărora se definesc investiţiile, se pot observa câteva
trăsături caracteristice7:
cu ocazia desfăşurării investiţiei se produce o transformare a valorii din formă bănească în
forme materiale diverse ( echipamente materiale, bunuri financiare, informatii etc.) care au
durate de viaţă economică îndelungate;
prin procesele de valorificare care urmează se speră obţinerea unei valori suplimentare
concretizată intr-un surplus monetar;
4
Dumitru Bucataru, Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Junimea, Iasi 2004,
pg. 73
5
J., A., Giurgiu, s.a., Finantele firmei, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2000, pg.57
6
Bistriceanu, G., s.a., Finantele agentilor economici, Editura Didactica si pedagogica R.A., Bucuresti, 1995,
pg.117
7
Dumitru, Bucataru. Op. Cit., pg.74
6
operaţiunile de constituire a activelor imobilizate, dar mai ales cele de valorificare suportă
numeroase riscuri care dau caracter aleatoriu rezultatelor;
pe timpul desfăşurării investiţiei are loc o imobilizare de mijloace financiare al cărei cost
trebuie acoperit în viitor de rezultatele nete sperate.
Investiţiile joacă un rol central, multiplicator în creşterea economică, influențând atât cererea,
cât şi oferta pe piaţă. Scopul fundamental al investiţiilor este acela de a spori bogăţia proprietarilor
(acţionarilor) şi, implicit, a valorii întreprinderii. Pe termen scurt, investiţiile vizează creşterea
productivităţii, diversificarea activităţilor, îmbunănătăţirea condiţiilor de muncă, cu impact favorabil
la nivel macroeconomic. Rolul investițiilor în circuitul economic și social este sugestiv
schematizat în figura de mai jos:
7
1.2 Clasificarea investițiilor
Clasificarea riguroasă a investiţiilor după criterii raţionale şi acceptabile din punct de vedere
metodologic este necesară deoarece aceasta trebuie să răspundă unor necesităţi de ordin practic,
legate de fundamentarea şi analiza economică a diverselor proiecte de investiţii. Diversele criterii de
clasificare a investiţiilor scot în evidenţă complexitatea acestui concept şi particularităţile cu privire la
tehnica, mijloacele de efectuare şi destinaţia fondurilor (băneşti, materiale sau umane) antrenate în
procesul investiţional. Necesităţile practice de fundamentare şi analiză economică au evidenţiat mai
multe criterii8 de caracterizare a investiţiilor.
1) În funcţie de natura şi caracterul investiţiilor, se pot distinge :
investiţii de înlocuire, care presupun în prealabil dezafectarea mijloacelor fixe uzate din
punct de vedere fizic şi moral;
investiţii de expansiune care se materializează în extinderea sau dezvoltarea unor secţii sau în
crearea unor obiective noi;
investiţii de modernizare/ inovare care presupun cheltuieli cu îmbunătăţirea procesului
tehnologic, automatizarea şi informatizarea acestora;
investiţii strategice care au ca obiectiv prevenirea unor riscuri de natură tehnologică,
economică sau financiară.
2) După structura internă (după natura activităţilor, în opinia altor autori 9), investiţiile se
clasifică astfel:
investiţiile pentru lucrări de construcţii-montaj;
investiţii pentru achiziţionarea de utilaje şi transportul acestora;
investiţii în lucrări şi exploatări geologice;
alte investiţii: cheltuieli de proiectare, piese de schimb şi obiecte de inventar- primă dotare,
cheltuieli cu obţinerea terenului, cheltuieli cu pregătirea personalului afferent noilor
capacităţi, cheltuieli cu plata personalului de supraveghere şi control, cheltuieli cu demolarea
şi exproprierea .
3) După destinaţia obiectelor la realizarea cărora participă, investiţiile pot fi :
investiţii propriu- zis productive, concretizate în active fixe;
8
Mihaela, Onofrei, Finantele intreprinderii, Editura Economica, Bucuresti, 2004, pg. 145
9
Opinia lui Lazar Cistelecan, dupa Zait, D., op. cit., pg. 17
8
investiţii socio-demografice prin care se realizaeză active fixe în domeniile: social, cultural,
învăţământ, sănătate.
4) În funcţie de modul de executare a lucrărilor apar două grupe de investiţii:
investiţii în antrepriză realizate prin intermediul unor unităţi specializate de construcţii-
montaj, dispunând de dotare tehnică şi personal calificat, în raport cu specificul lucrărilor pe
care le acoperă;
investiţii în regie, realizate prin forţele proprii ale beneficiarului de investiţii pentru unele
lucrări izolate mai puţin specializate, în cazul reutilărilor şi altor dotări; tot în această
categorie intră autodotările şi autoutilările.
5) Din punctul de vedere al legăturii cu obiectul principal contruit, investiţiile au următoarea
structură:
investiţii de bază ( directe);
investiţii colaterale ( anexe);
investiţii conexe.
6) După caracterul încasărilor şi plăţilor ( din perspectiva monetară a intrărilor şi a ieşilor de
trezorerie), se pot distinge patru tipuri de investiţii:
investiţii cu o singură cheltuială iniţială ( intrare), şi o singură încasare ( ieşire) la încheierea
duratei investiţiei;
investiţii care solicită o singură cheltuire a capitalurilor iniţiale şi generează încasări
eşalonate pe durata de viată a investiţiei.
investiţii care reclamă o cheltuire eşalonată a capitalurilor iniţiale şi degajă o singură încasare
la sfârşitul duratei investiţiei.
investiţii caracterizate prin intrări şi ieşiri eşalonate de trezorerie pe durata de viaţă a
proiectului; din această categorie fac parte majoritatea investiţiilor industriale.
9
incertitudinii efectelor viitoare. Cu toate acestea, efortul şi efectul unei investiţii pot fi surprinse în
următoarele elemente10:
1) cheltuielile pentru investiţii cuprind în general:
costul de achiziţie al echipamentului, utilităţilor şi pământului;
alte costuri referitoare la investiţie (transport, instalaţii, personal suplimentar);
costuri de oportunitate
2) durata de viaţă a investiţiei poate fi exprimată astfel:
durata de viaţă tehnică-determinată de caracteristicile tehnico funcţionale specifice fiecărui
bun de investiţie;
durata contabilă ( fiscală;
durata de viaţă economică ( comercială;
durata juridică.
3) beneficiile suplimentare sau economiile ( de materiale, manoperă) preconizate a se obţine
prin exploaterea investiţiei. Acestea sunt fluxuri de numerar ( cash- flow) determinate de punerea în
funcţiune a obiectivului de investiţie. Ele se determină ca diferenţă între încasările suplimentare şi
plăţile suplimentare din activitatea firmei, prin punerea în funcţiune a investiţiei. Fluxurile de
numerar sunt de trei feluri:
investiţia iniţială- este fluxul de numerar net existent la începutul proiectului respective ( la
momentul to); ea cuprinde cheltuielile pentru investiţii prezentate anterior;
fluxul de numerar din exploatare- este fluxul de numerar net aşteptat de-a lungul vieţii
economice a proiectului. El se referă la numerarul generat de exploatere
( operaţiuni) şi cuprinde profitul şi amortizarea. Cash- flow total include fluxul
numerarului din exploatare ajustat cu mărimea capitalului de lucru.
fluxul de numerar terminal- reprezintă fluxul de numerar net , pozitiv/ negative, existent la
finele proiectului. El se apreciază prin compararea rezultatelor exploatării în condiţiile
folosirii noii investiţii, fată de rezultatele exploatării de dinaintea investiţiei.
4) valoarea reziduală exprimă valoarea posibil de realizat după închiderea duratei de viaţă a
investiţiei ( prin vânzare). Câştigul de capital astfel obţinut măreşte profitul impozabil, iar pentru a
reduce impactul fiscal, unele legislaţii acordă scutiri de impozit pentru o parte din câştigul de capital.
1.4.Politici şi strategii
10
Hoanţă , N., Finanţele firmei, Editura Continent, Bucureşti, 1996, pg. 198.
10
Strategia investiţională, stabileşte pe baza unor studii, analize şi simulări, obiectivele
principale ale firmei în domeniul investiţional, acţiunile ce urmează să se desfăşoare pentru
atingerea obiectivelor, modalităţile de atingere a acestora, sursele de finanţare şi metodele de alocare
a resurselor. Strategia investiţională trebuie să aibă în vedere şi celelalte strategii ale firmei (de piaţă,
de restructurare, privatizare, informatizare etc.), înscriindu-se în strategia globală a firmei, în politica
sa economică, asigurând suportul financiar al materializării programelor firmei.
În funcţie de puterea economică a firmei, de corelarea care există între ceea ce ea produce şi
cererea pieţei, strategia investiţională poate fi:
de redresare;
de consolidare;
de dezvoltare.
Pentru fundamentarea strategiei investiţionale a firmei trebuie să se analizeze rolul şi locul firmei în
cadrul ramurii respective, să se facă un studiu al comportamentului celorlalţi producători, al
furnizorilor de materii prime, al obiceiurilor şi tradiţiilor locale etc.
Pentru a reuşi, strategia trebuie să se bazeze pe forţele proprii. Importanţa acţiunii nu depinde
de profitul imediat, ci de profitul total, realizat pe un anumit orizont de timp. În general, profitul total
depinde de durata de funcţionare a viitorului obiectiv.
Orice strategie investiţională trebuie să răspundă la cel puţin patru întrebări de bază:
- ce urmează să se facă?
- care este potenţialul actual al firmei şi care ar trebui să fie?
- ce este realizabil?
- ce este prioritar?
În funcţie de răspunsurile primite la aceste întrebări, se va putea stabili gradul de realism şi de
eficienţă economică pentru strategia investiţională care vizează activitatea viitoare a firmei. Prin
răspunsuri se conturează obiectivele ce trebuiesc îndeplinite / urmate de firmă. În funcţie de volumul
resurselor, de criteriul eficienţei economice stabilit de firmă etc., se va dimensiona potenţialul viitor
al firmei .
11
CAPITOLUL 2
STUDIUL DE FEZABILITATE
11
Nicolescu O., Iliescu V.-“Managementul proiectelor”, Editura R.A., Bucuresti 2005
12
pentru privatizarea societăţilor comerciale cu capital de stat, avându-se în vedere fie numai
secţiile nerentabile din cadrul unei întreprinderi, fie ansamblul întreprinderii;
pentru fuzionarea sau scindarea unei întreprinderi;
pentru înfiinţarea unei societăţi mixte, cu parteneri străini, caz în care se vor analiza variante
privind producţia şi desfacerea acesteia, efortul de investiţii necesar, rezultatele economice
probabile şi, desigur, modul de repartizare a efortului şi rezultatului între cele două părţi.
Aşa cum se poate observa din această clasificare, se poate spune că studiile de fezabilitate includ sau
pot include, în cele mai multe cazuri (pentru dezvoltare, pentru fuzionare, pentru scindare, pentru
privatizare, pentru restructurare) şi activităţi de restructurare şi fără îndoială pe cele de
retehnologizare şi de dezvoltare.
Studiile de fezabilitate şi restructurare nu reprezintă preocupări de moment, ele urmând a se elabora,
pe etape, în continuare ori de câte ori managementul societăţilor va sesiza schimbări importante
apărute pe plan naţional şi internaţional, în ceea ce priveşte produsele, performanţele şi calitatea
acestora, piaţa, tehnologiile, resursele de producţie etc. Realizarea unor studii de fezabilitate
pertinente, susţinute de folosirea unei metodologii corespunzătoare, constituie una din condiţiile
dinamismului şi eficienţei activităţilor societăţilor comerciale.
Fiecare întreprindere reprezintă o entitate aparte cu probleme specifice, motiv pentru care studiile de
fezabilitate sunt orientate către rezolvarea concretă a problemelor majore ale acesteia.
Cu toate acestea, indiferent de scopul propus sau de particularităţile specifice fiecărei întreprinderi,
metodologia elaborării acestora este comună şi are la bază ipoteze şi premise cu privire la evoluţia
viitoare, care împreună cu realizările perioadei trecute stau la baza întocmirii variantelor de
perspectivă.
Ca instrument fundamental al managementului strategic, studiul de fezabilitate trebuie să prezinte o
strategie de dezvoltare pe termen mediu şi lung, cu precizarea activităţilor în care se va acţiona, a
rezultatelor economice probabile, a efortului necesar, etapizarea acestuia, incertitudinea şi riscul în
atingerea rezultatelor. În prezent, este recomandabil ca strategiile să nu fie elaborate pentru perioade
mai mari de 10 ani, şi chiar mai puţin, ţinând seama de acţiunea inflaţiei şi a schimbărilor ce pot
apare în mediul economic intern şi internaţional. Este foarte important de precizat că acea
componentă cu privire la restructurarea întreprinderilor va deveni o acţiune continuă, care nu se
limitează la cerinţele actuale ale procesului de privatizare. Utilitatea studiilor de fezabilitate este
dovedită şi-n cazul Bursei de Valori, unde societăţile trebuie să prezinte cumpărătorilor de acţiuni
programe şi strategii ale dezvoltării viitoare; de asemenea, în cazul sociatăţilor de acţionariat ce au
13
drept scop să gestioneze acţiunile încredinţate de cumpărători. Sigur, nu va fi lipsit de interes ca
societăţile comerciale şi băncile să prezinte periodic (la 2-3 ani) concluziile unor studii de
fezabilitate, în care locul principal să-l ocupe analiza diagnostic şi prognozele menţionate, şi care să
sintetizeze gândirea conducerii cu privire la dezvoltarea viitoare, la creşterea rentabilităţii şi a
rezultatelor economice.
Obiectivele concrete ce vor trebui avute în vedere la elaborarea studiilor de fezabilitate sunt cel puţin:
economisirea de mijloace (materii prime, energie, manoperă) pentru realizarea producţiei sau
serviciilor preconizate, cu consecinţe favorabile asupra creşterii rentabilităţii în condiţiile
pieţei libere şi acţiunii concurenţilor;
redresarea economică a societăţii (unde este cazul) prin ameliorarea performanţelor şi
calităţii produselor, extinderea pieţei (interne şi externe), creşterea productivităţii muncii şi
capitalului, reducerea cheltuielilor de producţie, de transport, de desfacere;
conturarea unei strategii pe termen mediu şi lung în care să se înscrie deciziile succesive
adoptate de managerii societăţii; în această strategie va trebui acordat locul cuvenit aspectelor
sociale, dar şi celor necuatificabile.
Un loc important în concluziile acestor studii îl va ocupa managementul societăţii şi informatizarea,
ştiut fiind faptul că performanţa depinde de calitatea managementului, o informatizare complexă,
dezvoltarea activităţii de cercetare proprie, aplicarea marketingului mix, realizarea de investiţii.
Pentru a răspunde acestor cerinţe, în structura unui studiu de fezabilitate va trebui să regăsim:
date de identificare a societăţii;
studii premergătoare privind prognoza produselor, a tehnologiilor, marketingul previzional;
analiza diagnostic a stării actuale a societăţii;
variantele propuse pentru dezvoltarea, sau restructurarea (unde este cazul) activităţii
întreprinderii;
analiza eficienţei variantelor studiate;
analiza incertitudinii, riscului şi sensitivităţii variantelor;
utilizarea şi interpretarea indicatorilor economici obţinuţi şi formularea unei strategiide
perspectivă.
Aşa cum se poate observa, sintetizând cele prezentate, elementele componente de bază ale unui
studiu de fezabilitate sunt:
analiza diagnostic a stării actuale a activităţii întreprinderii;
14
elaborarea studiilor de prognoză (pentru produse şi tehnologii), studiilor de piaţă (atât piaţa
internă, cât şi cea externă), studiilor de organizare, informatizare şi management;
elaborarea variantelor posibile;
analiza variantelor propuse şi a sensitivităţii acestora.
Se poate spune că între trecut (rezultate obţinute) şi viitor (studiat prin prisma a mai multe variante şi,
respectiv, a sensitivităţii acestora) prezentul, în care realizăm previziunile şi elaborăm variantele de
optimizare a activităţii, se regăseşte ca o placă turnantă. Astfel, în funcţie de calitatea previziunilor
făcute, de fundamentarea ipotezelor luate în calcul, depinde aplicabilitatea şi eficienţa studiului
realizat.
12
Mihai Păun – Analiza sistemelor economice, Editura All, Bucureşti, 1997
15
Limitează numărul alternativelor
Idenifică noi oportunităţi pe parcursul studiului
Motivează acţiunea de a abandona proiectul
Asigură informaţii corecte pentru luarea deciziilor
Ajută la creşterea investiţiilor în companie
Produce documentaţie care demonstreaza că proiectul a fost investigat în amănunt
Ajută la asigurarea fondurilor de către instituţii de prestigiu.
Aşadar, studiul de fezabilitate ar trebui văzut ca o necesitate şi se realizeă în faza de
deliberare, înainte ca antreprenorul sau echipa de management a unei companii să hotărască
implementarea sau abandonarea unui proiect.
Studiile de fezabilitate permit planificatorilor să dezvolte ideile lor pe hârtie înainte de
implementarea lor propriu zisă. Această metodă poate dezvălui erori mari ale proiectului înainte ca
implementarea lor să afecteze în mod negativ afacerea. Aplicarea lecţiilor învatate din studiile de
fezabilitate vor contribui în mod semnificativ la reducerea costurilor proiectului de afaceri.
Studiile de fezabilitate prezintă aşadar riscurile şi veniturile proiectului, astfel încât posibilii
parteneri să le poată evalua într-un stadiu iniţial. Nu există un “număr magic” sau o rată de
rentabilitate corectă a proiectulu pentru ca antreprenorul să decidă asupra unei variante. Nivelul
acceptabil de risc şi câştig variază pentru fiecare, în funcţie de aşteptările, nevoile şi dorinţele
personale. În orice caz, studiul va prezenta toate scenariile, de la cel mai optimist până la cel mai
nefavoirabil, ajutându-l pe antreprenor să îşi plaseze mai bine afacerea în contextul economic prezent
şi să vizualizeze şansele de reuşită.
Studiile de fezabilitate sunt folositoare. Evaluarea unei idei noi de afacere, atât a unui
întreprinzator, cât şi a unei companii existente reprezintă scopul cel mai frecvent, dar nu este
singurul. Aceste studii pot ajuta companiile să decidă dacă să extindă sau nu gama de produse/servicii
existentă, să construiască sau să reamenajeze birourile, să schimbe metodele de operare, să adauge un
produs nou sau chiar să fuzioneze cu o altă companie.
13
Cristian Bişa – Elaborarea Sudiilor de fezabilitate şi a planurilor de afaceri, Bucureşti: BMT Publishing
House, 2005, pg.102
Deşi costurile realizării unui asemena studio (atat bani cât şi timp) pot părea destul de ridicate,
ele sunt nesemnificative ăn comparaţie cu costul total al proectului iar multe informaţii din studiu vor
apărea şi în planul de afaceri. Cel mai important lucru este că aceste cheltuieli iniţiale cu realizarea
unui studiu de fezabilitate vă pot ajuta să vă protejaţi în faţa unor investiţii majore şi inutile de
capital.
14
Stancioiu I., Militaru CH.-“Management- Elemente fundamentale”, Editura teora, Bucuresti, 1999
-Obiectivele studiului de fezabilitate/priorităţi
-Analiza şi selecţia alternativelor optime
-Ipoteze de lucru şi evaluarea alternativelor optime selectate pe baza analizeimulticriteriale (aspecte
relevante privind parametrii tehnici, economici, de mediu, legalitate,riscuri)
3. DURATA DE REALIZARE ŞI ETAPE PRINCIPALE
4. COSTUL ESTIMATIV AL INVESTIŢIEI
-Componente majore ale proiectului
-Asistenţă tehnică şi supervizare
-Publicitate
5. ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ:
Este capitolul cel mai important al studiului de fezabilitate, deoarece prin el se stabileşte,
ţinând cont de toate informaţiile oferite de celelalte capitole, eficienţa firmei, a proiectului de
investiţii.
Acest capitol prezintă, practic, esenţa studiului de fezabilitate. În cadrul său este studiată
eficienţa economică a fiecărei variante în parte prin intermediul unui sistem de indicatori de eficienţă
economică (statici, dinamici, specifici diverselor ramuri, specifici metodologiei BIRD).
Agentul economic înregistrează economii la costuri când lasă pe seama statului acţiunile de
protejare şi depoluare a mediului, de asistenţă socială şi educaţie, etc.
La rândul lui statul realizează economii pe seama agenţilor economici care, cu fonduri proprii
pun în valoare anumite zone geografice, dezvoltând turismul, înfiinţează locuri de muncă, asigură
specializarea şi reciclarea salariaţilor, etc.
Toate aceste transferuri de cheltuieli între agenţii economici şi economia naţională trebuie
luate în calcul, în măsura în care pot fi cuantificate, deoarece contribuţia lor la rezultatele generale ale
proiectului este importantă.
6. FINANŢAREA INVESTIŢIEI
Din valoarea totală a investiţiei:
- sume nerambursabile provenite de la Comisia Europeană
- împrumuturi
- buget de stat
- buget local
16
Gherghinescu O., Iliescu V.-“Managementul proiectelor”, Editura Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti,
2005
17
Stancioiu I., Militaru GH.,”Managementul-Elemente fundamentale”, Editura Teora, Bucuresti, 1999
deoarece fiecare din ele presupun efectuarea de cheltuieli pentru fonduri fixe; asigurarea materiilor
prime; introducerea sistemelor moderne de gestiune; efectuarea de cercetări ştiinţifice s.a.
SC SIDEM SRL și-a început activitatea în anul 2001, având ca acționar unic firma SC
SIDEM NV Belgia. De la începerea activității și până în prezent firma s-a profilat pe producția de
piese auto și accesorii pentru autovehicule din import în principal dar și pentru cele din producția
internă. Permanent, s-a urmărit de către societate introducerea de tehnologii noi, adaptate la progresul
tehnic, angajarea personalului calificat, pentru a obține eficiența și competitivitate în ceea ce privește
domeniul în care activăm. Profil de activitate Piața țintă este în principal cea a pieselor de schimb
însă politica firmei are în vedere și firmele producătoare din industria autovehiculelor – pentru prim
montaj. Producția de piese a SC SIDEM SRL din România este destinată exportului, în peste 40 de
țări din lumea întreagă. Sidem-ul aplică o Strategie de Dezvoltare Durabilă țintind în principal
componenta economică și componenta de mediu, având în vedere totodată cerințele de consum ale
societății moderne, care devine din ce în ce mai exigentă în ceea ce privește calitatea și diversitatea
produselor.
Amortizarea---Ah=CFh * a, unde:
- a-rata amortizării
- Rata profitului=25%
- Rata amortizării=10%
Anual se scot din fabricație 10% din capital fix și se dă în folosință 65% din investițiile realizate,
profitul obținut se repartizează astfel:
- pentru plata dividendelor
- pentru investiții nete
- pentru procurarea capitalului circulant
În anul de bază investițiile neterminate sunt de 10 mil lei, orizontul de prognoză se va considera ca
fiind de 3 ani.
Se analizează influența modificării veniturilor la 1000 lei capital fix,influența modificării
ponderii investițiilor nete în profit asupra rezultatelor economice ale societății comerciale. Se
consideră 3 variante caracterizate de următorii indicatori:
Ptotal=881,28 ITtotal=803,2
Varianta II mlrd lei
Nivelul acestui indicator este peste medie ceea ce ne indică faptul că activitatea firmei este
favorabilă.
b) Indicatorii de rentabilitate
b.1. Rata profitului calculat la cifra de afaceri (RPV)
PNet 46,2millei
RPV 100 100 0,114 100 11,4%
C. A. 405millei
Valoarea indicatorului ne indică o situaţie nefavorabilă (de ineficienţă) a afacerii.
c) Indicatorii de lichiditate
c.1. Rata rapidă a lichidităţii (RRL)
Acurente Stocuri 50 20millei 30millei
RRL 0,857
Obligatii Curente 35millei 35milei
Indicatorul calculat este mai mic decât 65 zile ceea ce indică o situaţie favorabilă şi anume
faptul că în activitatea companiei există lichidităţi şi că clienţii îşi plătesc facturile la timp.
Nivelul indicatorului este mai mare ca 1 ceea ce indică o situaţie favorabilă şi anume că
activitatea firmei este profitabilă, iar capacitatea de plată este bună.
c.5. Rata de autofinanţare (RA)
Obligatii.totale Pcurente Credite. pe.t.lung 35 27 millei
RA 0,78
Capital. propriu Capital. propriu 79millei
Nivelul ratei de autofinanţare este mai mic decât 1 de unde rezultă o situaţie favorabilă
pentru companie, aceasta fiind capabilă de a-şi acoperi obligaţiile totale din capitalul propriu.
b. Analiza ALTMAN
ZA= 0,012x1+ 0,014x2 + 0,033x3 + 0,006x4 + 0,999x5
Acurente Pcurente 50 35millei 15millei
x1= = = = 0,1
TotalActiv e 150millei 150millei
PNet 46,2millei
x2 100 100 30,8
TotalActive 150millei
PBrut 55millei
x3 100 100 36,67
TotalActiv e 150millei
Valoarea .de. piata.a.capitalului. propriu 94,8millei
x4 100 100 2,43
Valoarea .contabila.a.datoriei 27 12millei
ZCH= 0,16 0,2 – 0,22 0,553 + 0,8 0,005 + 0,10 1,2 – 0,24 6,53 =
= 0,032-0,122+0,004+0,12-1,567= -1,533
După calculul acestui indicator rezultă că compania nu prezintă risc de faliment, firma
având o situaţie financiară bună deoarece valoarea lui ZCH < -0,068.
Centralizând toţi indicatorii analizaţi putem spune că compania SC SIDEM SRL va primi
împrumutul pentru realizarea unui proiect de investiţii.
3. Costul de producţie trebuie cunoscut atât la nivelul întregii producţii realizate, cât şi la
nivelul fiecărui sortiment de producţie în parte.
Costul total de producţie = 12 mil lei
Costul mediu de producţie = 30 lei/buc
4. Profitul este efectul urmărit de SIDEM SRL. Prin intermediul profitului, întreprinzătorul
asigură premisele necesare pentru creşterea capitalului fix.
Ph = Qh – Ch= 405 mlrd lei-350 mlrdlei= 55 mil lei unde:
Ph – profitul annual
Qh – venitul annual
Ch – cheltuieli anuale cu producţia
Compania SC SIDEM SRL doreşte să-şi extindă activitatea sa de comerţ, deoarece ea vrea să-
şi menţină poziţia de lider în domeniul comerţului cu produsele de tip tehnologic. Deci compania îşi
va extinde activitatea prin construierea de fabrici în unul din orasele unde există această cerere.
Pentru realizarea investiţiei societatea va supune spre analiză 3 variante de proiecte de
investiţii, propuse pentru 3 orașe, ce se caracterizează prin următorii indicatori:
1. Investiţia specifică
It
a) s = Qh
10000millei
s1 = 4leu investit la 1 leu producție obținută
2500millei
9000millei
s2 = 4,09eu investit la 1 leu producție obținută
2200millei
11000 millei
s3 = 4,78leu investit la 1 leu producție obținută
2300millei
It
b) s’= qh
10000millei
s’1= 1,23 lei investiți/ bucată
8100milbuc
9000mllei
s’2 = 1,13 lei investiți/ bucată
8000milbuc
11000 millei
s’3= 1,31 lei investiți/ bucată
8400milbuc
5. Cheltuieli specifice
K
a) k =
qh D
52900millei
k1 = = 1,92 lei efort total/ bucată
2500mil.buc 11
51900millei
k2 = = 2,14lei efort total/ bucată
2200milbuc 11
51900miieuro
k’2 = = 0,59lei efort total/1 leu producție obținută
8000iieuro 11
53900miieuro
k’3 = 8400miieuro 11 = 0,58lei efort total/1 leu producție obținută
Tabel cu rezultate
Nr.Crt Indicatori P1 P2 P3 Criteriul
1 It 10000 9000 11000 Minim
2 D 3 2 3 Minim
3 D 11 11 11 Maxim
4 S 4 4,09 4,78 Minim
5 S’ 1,23 1,13 1,31 Minim
6 T 2,38 2,20 2,44 Minim
7 E 0,42 0,45 0,41 Maxim
8 K 529000 51900 53900 Minim
9 K 1,92 2,14 2,13 Minim
10 k`’ 0,59 0,59 0,58 Minim
11 R 3,62 4,01 3,5 Maxim
În urma calculului indicatorilor statici varianta optimă de proiect este P2 căreia îi corespund
majoritatea criteriilor de alegere din punct de vedere al eficienţei.
3.4.1 Calculul indicatorilor imobilizărilor stiind ca fondurile se cheltuiesc la inceputul
anului
Indicatorii imobilizărilor se vor calcula pentru compania SC SIDEM SRL pe baza aceloraşi 3 variante
de proiecte de investiţii de mai sus, ştiind că fondurile se cheltuiesc la inceputul anului (k=1).
1. Mărimea imobilizărilor totale
d
Mi = I
h 1
h (d h k )
2. Imobilizarea specifică
Mi
a) mi= qh
Ei
b) i =
'
Qh
20500miieuropierderi.din.imobilizari
1' = =2,53 europierderi/ 1 europroducţie
8100miieuro
obţinută
13600miieuropierderi.din.imobilizari
2' = =1,7 euro pierderi/ 1 europroducţie
8000miieuro
obţinută
22000miieuropierderi.din.imobilizari
3' = =2,62 euro pierderi/ 1 euro producţie
8400miieuro
obţinută
c) i
"= Ei
It
20500miieuropierderi.din.imobilizari
1'' = =2,05 euro pierderi/ 1 euro investit
10000miieuro
13600miieuropierderi.din.imobilizari
2'' = =1,51 europierderi/ 1 euroinvestit
9000miieuro
22000miieuropierderi.din.imobilizari
3'' = =2 euro pierderi/ 1 euro investit
11000miieuro
Tabel cu rezultate
Nr.crt Indicatori P1 P2 P3 Criteriul
1 Mi 20500 13600 22000 Minim
2 mi 8,2 6,18 9,57 Minim
3 mi’ 2,53 1,7 2,62 Minim
4 ma 6833,33 6800 7333,33 Minim
5 Ei 8610 6256 9020 Minim
6 i 8,2 6,18 9,57 Minim
7 i' 2,53 1,7 2,62 Minim
8 2,05 1,51 2 Minim
i
"
În urma calculului indicatorilor imobilizărilor varianta optimă de proiect este P2 căreia îi corespund
totalitatea criteriilor de alegere.
7861,86
Ra 1= ––––––– –1=-0,23 euro Ptanla 1 euro Itan
n
10208
9593,34
Ran2= ––––––– –1=0,48 euro Ptanla 1 euro Itan
6496
8423,42
Ra 3= ––––––– –1=0,17 euro Ptanla 1 euro Itan
n
7216
1 (1+a)D–1
n
Cta = –––––––* ––––––––––*Ch
(1+a)d a(1+a)D
h=D
logPh(1+a)D –log[Ph(1+a)D-a*Itav]
Tav = ––––––––––––––––––––––-----------–
log(1+a)
În urma calculului indicatorilor actualizaţi pentru momentul scoaterii dinn folosinţă a obiectivului de
investiţii (v=0), varianta optimă de proiect este P2 căreia îi corespund majoritatea criteriilor de
alegere.
3.5 Calculul indicatorilor propuşi de metodologia Băncii Mondiale folosind aceeași rată
de actualizare
2. Indicele de profitabilitate
VN ta 1071,3
k= 100% 100 10,71%
It 10000
VN ta 1071,3
100% 100 16,20%
k' = I ta 6612,82
VN ta 1071,3
ka= 1 1 1,16%
I ta 6612,82
Ita=4500*1/(1+0,25)1+1500*1/(1+0,25)2+4000*1/(1+0,25)3=6537,5 mil lei Ita
3. Rata internă de rentabilitate
VN ta
RIR = amin + (amax – amin)
VN ta VN ta
a = 25% VN ta = 1071,3 mil lei
a = 30% VN ta = -297,3 mil lei
1071,3
RIR= 25% + (30%-25%) 1368,6 23,4%
4. Cursul de revenire net actualizat
K ta (lei) 13912,7
CRNA= = 240,2 66,19 lei/ 1euro
VN ta (valuta)
1 euro = 4,46
P1
1 1
h Ih Ch Kh (1 0,25) h Kha Vh Vha VNh VNha (1 0,30) h VNha1
1 4500 0 300 0,800 3600 0 0,00 -4500 -3600 0,769 -3460,5
2 1500 0 200 0,640 960 0 0,00 -1500 -960 0,592 -888
3 4000 0 200 0,512 2048 0 0,00 -4000 -2048 0,455 -1820
4 0 3900 900 0,410 1599 8000 3280 4100 1681 0,35 11435
5 0 3900 900 0,328 1279,2 8000 2624 4100 1344,8 0,269 1102,5
6 0 3900 900 0,262 1021,8 8000 2096 4100 1074,2 0,207 848,7
7 0 3900 900 0,210 819 8000 1680 4100 861 0,159 651.9
8 0 3900 900 0,168 655,2 8000 1344 4100 688,8 0,123 504,3
9 0 3900 900 0,134 522,6 8000 1072 4100 549,4 0,094 385,4
10 0 3900 900 0,107 417,3 8000 856 4100 438,7 0,074 299,3
11 0 3900 900 0,086 335,4 8000 688 4100 352,6 0,056 229,6
12 0 3900 900 0,069 269,1 8000 552 4100 282,9 0,043 176,3
13 0 3900 880 0,055 214,5 8000 440 4100 225,5 0,033 135,3
2. Indicele de profitabilitate
VN ta 1002,9
k= 100% 100 11,43 %
It 9000
VN ta 14632
k' = 100% 100 225,09 %
I ta 6500,5
VN ta 14632
ka= 1 1 3,25%
I ta 6500,5
1002,9
RIR= 25% + (30%-25%) = 21,9%
9000
1. Angajamentul de capital
d + D = 3 ani + 11 ani = 14 ani
51
3.5.4 Centralizarea indicatorilor de eficienta economica a investitiilor
calculate la punctele precedente si evidentierea variantei optime de proiect de
investii
Nr.crt. Indicatori P1 P2 P3 Criteriul
1 It 700 900 750 minim
2 d 3 2 3 minim
3 D 9 11 10 maxim
4 S 0,5 0,53 0,47 minim
5 S’ 378,38 461,54 412,09 minim
6 T 1,4 1,17 1,21 minim
7 E 0,71 0,85 0,83 maxim
8 K 8800 11130 10550 minim
9 k 528,53 518,88 579,67 Minim
10 k1 0,7 0,59 0,66 Minim
11 R 8 8,41 8,27 Maxim
12 Mi 800 400 600 Minim
13 mi 432,43 205,13 329,67 Minim
14 mi’ 0,57 0,23 0,37 Minim
15 ma 266,67 200 200 Minim
16 Ei 568 340 498 Minim
17 i 307,03 174,36 273,63 Minim
18 i' 0,41 0,2 0,31 Minim
19 0,81 0,38 0,66 Minim
i
"
52
31 RIR 43,76 65,86 53,24 maxim
32 CRNA 21,4 10,43 14,7 Minim
53