Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins :
Cuprins :........................................................................................................................1
II Suportul de curs.......................................................................................................2
2.1. Investiţiile în teoria şi practica economică.....................................................................2
2.1.2. Schema logică a modulului.....................................................................................3
2.1.3.1. Conţinutul informaţional detaliat.....................................................................3
2.1.3.4. Conceptul de eficienţă economică a investiţiilor............................................10
2.1.3.6. Forma generală a indicatorilor de eficienţă economică a investiţiilor..........14
2.1.5. Sarcini şi teme ce vor fi notate..............................................................................17
2.1.6. Bibligrafie modul...................................................................................................17
2.2. Evaluarea proiectelor de investiţii cu ajutorul indicatorilor statici de eficienţă
economică a investiţiilor......................................................................................................17
2.2.1. Scopul şi obiectivele modulului............................................................................17
2.2.2. Schema logică a modulului ..................................................................................18
2.2.3. Conţinutul informaţional detaliat..........................................................................18
2.2.3.1. Indicatorii cu caracter general........................................................................18
2.2.3.2. Indicatori de bază...........................................................................................20
2.2.3.3. Indicatorii specifici unor ramuri şi sectoare de activitate...............................27
i) indicatori specifici din industria ţiţeiului.................................................................27
2.2.4. Sumar.....................................................................................................................31
2.2.5. Sarcini şi teme ce vor fi notate..............................................................................31
2.2.6. Bibliografie modul.................................................................................................32
2.3. Analiza dinamică a eficienţei economice a investiţiilor...............................................32
2.3.1. Scopul şi obiectivele modulului............................................................................32
2.3.2. Schema logică a modulului...................................................................................33
2.3.3. Conţinutul informaţional detaliat .........................................................................33
2.3.3.1. Bazele teoretice ale analizei dinamice a eficienţei economice a investiţiilor 33
2.3.3.3. Indicatori dinamici de calcul ai eficienţei economice a investiţiilor..............40
2.3.3.4. Analiza economică şi financiară a proiectelor de investiţii............................48
2.3.4. Sumar....................................................................................................................53
2.3.5. Sarcini şi teme ce vor fi notate.............................................................................53
2.4.6. Bibliografie modul.................................................................................................54
2.4. Optimizarea parametrilor proiectelor de investiţii.......................................................54
2.4.1. Scopul şi obiectivele modulului............................................................................55
2.4.2. Schema logică a modulului...................................................................................55
2.4.3. Conţinutul informaţional detaliat..........................................................................55
2.4.3.1. Probleme generale ale dimensiunii optime a capacităţii de producţie a
obiectivelor de investiţii..............................................................................................55
2.4.3.2. Metode de determinare a capacităţii optime de producţie a obiectivelor de
investiţii.......................................................................................................................57
2.4.3.3. Criterii de amplasare a obiectivelor de investiţii............................................61
2.4.3.4. Indicatori şi metode de alegere a amplasamentului optim al obiectivelor de
investiţii ......................................................................................................................63
2.4.3.5. Consideraţii generale privind durata de funcţionare a mijloacelor fixe.........65
2.4.3.6. Metode de determinare a duratei optime de funcţionare a mijloacelor fixe...66
2.4.3.7. Optimizarea deciziei de achiziţie a mijloacelor fixe......................................69
1
Managementul investiţiilor
2.4.4. Sumar.....................................................................................................................71
2.4.5. Sarcini şi teme ce vor fi notate..............................................................................71
2.4.6. Bibliografie modul ................................................................................................71
2.5. Determinarea necesarului de investiţii pentru asigurarea creşterii economice............72
2.5.1. Scopul şi obiectivele modulului ...........................................................................72
2.5.2. Schema logică a modelului....................................................................................73
2.5.3. Conţinutul informaţional detaliat..........................................................................73
2.5.3.1 Determinarea necesarului de investiţii cu ajutorul indicatorilor de eficienţă
economică....................................................................................................................73
2.5.3.2. Determinarea necesarului de investiţii cu ajutorul funcţiilor de producţie....75
2.5.3.3. Determinarea necesarului de investiţii cu ajutorul balanţei legăturilor directe
dintre ramuri(modelul static al lui W.Leontief)..........................................................77
2.5.3.4. Incertitudinea şi riscul asociate procesului investiţional ...............................80
2.5.3.5. Evaluarea riscului în decizia de investiţii.......................................................81
II Suportul de curs
Modulul 1
2
Managementul investiţiilor
Surse de finanţare
Concept Tipologie
Investiţii
Eficienţa economică
a investiţiilor
Forma generală a
indicatorilor de eficienţă
ec.
a investiţiilor
1
Dicţionar de economie politică, Editura Politică, Bucureşti 1974, pag.389
2
Pierre Massé, Le choix des investissments, Paris, Dunod, 1959, pag.1
3
Managementul investiţiilor
4
Managementul investiţiilor
5
Managementul investiţiilor
6
Managementul investiţiilor
7
Managementul investiţiilor
1
M.Stoian, Gestiunea investiţiilor, Editura A.S.E., Bucureşti, 2002
8
Managementul investiţiilor
9
Managementul investiţiilor
trebuind să existe o garanţie materială, un studiu de fezabilitate foarte riguros întocmit care
să asigure banca creditoare că poate să-şi recupereze ratele de credit şi dobânda la acestea.
În ceea ce priveşte organismele financiare internaţionale care acordă împrumuturi,
acestea sunt numeroase, dintre ele detaşându-se Fondul Monetar Internaţional, Banca
Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare(Banca Mondială), Banca Europeană de
Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Europeană pentru Investiţii.
10
Managementul investiţiilor
Într-o asemenea accepţiune, eficienţa presupune un raport dintre efectele totale echivalate ca
natură şi timp şi resursele totale echivalate ca natură şi timp.
Se observă din aceste accepţiuni ale noţiunii de eficienţă că în fond este vorba de ideea
de măsurare şi comparabilitate a efectelor şi a efortului. În acelaşi timp, ea este strâns legată
de procesul de folosire a resurselor în economie, iar trăsătura sa esenţială este relaţia de
cauzalitate resurse-efecte.
Trebuie delimitat conceptul de eficienţă economică ca şi concept teoretic, ceea ce
înseamnă calitatea unui sistem economic de a produce efecte economice utile, de măsura
eficienţei economice, care se obţine prin compararea efectelor cu efortul. Într-o viziune
sistemică, eficienţa economică poate fi privită sub două aspecte: ca transmitanţă şi ca stare
a sistemului.
Prin transmitanţă se înţelege raportul formal dintre ieşiri şi intrări în condiţiile în care
sistemul este privit ca o cutie neagră, adică cu structură şi stare necunoscute. În acest caz
cunoaştem relaţiile care se stabilesc între mediu şi sistem, atât la întrare cât şi la ieşire, dar nu
cunoaştem structura internă a sistemului care asigură transformarea intrărilor în ieşiri.
Y
T = (1.1)
X
în care: T – reprezintă transmitanţa ;
Y – mărimea ieşirii ;
X - mărimea intrării ;
11
Managementul investiţiilor
D P.I Σ P.P
12
Managementul investiţiilor
D P.I. Σ P.P Π R
P (t )
raportului care reprezintă profitul anual obţinut la un leu investit, acesta fiind unul
I
din indicatorii de bază ai eficienţei economice a investiţiilor.
Pentru un asemenea mod de exprimare a eficienţei economice, funcţionarea sistemului
este descrisă de următoarea ecuaţie, numită ecuaţie de reacţie:
Y=TxX (1.2)
Un al doilea mod de definire a eficienţei economice are în vedere o abordare din
interiorul sistemului, analitică, bazată pe cuantificarea elementelor specifice care exprimă
nivelul calitativ al transformării intrărilor în ieşiri. Într-o asemenea viziune, eficienţa
economică este o componentă a stării sistemului şi influenţează în mod direct
comportamentul acestuia. Prin stare a sistemului înţelegem totalitatea proprietăţilor specifice
13
Managementul investiţiilor
care permit transformarea intrărilor în ieşiri. În acest caz ieşirea nu este dependentă numai de
intrare ci şi de starea în care se găseşte sistemul la un moment dat.
14
Managementul investiţiilor
atunci eficienţa economică măsurată în forma particulară Ia este mai mare la momentul t+1
faţă de momentul t. Dacă există relaţia:
atunci eficienţa economică măsurată în forma particulară Ia este mai mare la momentul t în
sistemul A faţă de eficienţa economică din sistemul B.
Valoarea indicatorilor inverşi se interpretează ca fiind cantitatea de efort măsurat în
forma X necesar pentru a obţine k unităţi de efect măsurat în forma Y şi ei au sens invers de
variaţie faţă de eficienţa economică.
Dacă există relaţia:
atunci eficienţa economică măsurată în forma particulară Ib este mai mare la momentul t faţă
de momentul t+1.În sfârşit, dacă există relaţia:
15
Managementul investiţiilor
atunci eficienţa economică măsurată în forma particulară Ib este mai mare la momentul t în
sistemul A faţă de sistemul B.
Efortul X este o mărime pozitivă în cazul tuturor indicatorilor de eficienţă economică al
cărei sens de variaţie este invers faţă de cel al eficienţei economice. Dacă efectul rămâne
constant, creşterea efortului determină scăderea eficienţei economice.
Efectul Y poate sa apară în cazul indicatorilor de eficienţă economică sub două forme:
a) efect global, cu valori exclusiv pozitive;
b) efect net, cu valori pozitive, negative sau zero.
Indiferent de forma efectului, în cazul tuturor indicatorilor de eficienţă economică el
are acelaşi sens de variaţie ca şi eficienţa economică. La acelaşi efort, creşterea efectului,
indiferent de semnul său algebric, determină o creştere a eficienţei economice.
Ţinând seama de faptul că efortul este strict pozitiv ,deosebim două tipuri de indicatori:
a) indicatori de efect global - pozitivi pentru oricare mărime a efortului şi efectului;
b) indicatori cu efect net - pozitivi, negativi sau zero, în funcţie de semnul efectului net.
Efectul net se obţine ca o diferenţă între o expresie a efectului global şi a efortului
pentru obţinerea sa. Pentru simplificare, notăm cu Y efectul global, cu X efortul utilizat ca
bază de comparaţie sau pentru construcţia indicatorilor, cu Z efortul depus pentru obţinerea
efectului global, rezultând efectul net Y-Z. Un indicator direct cu efect net va fi de forma:
Y −Z
Ic = k x (1.13)
X
iar un indicator invers cu efect net va avea forma:
X
Id = k x (1.14)
Y −Z
Combinând cele două criterii - natura raportului şi cea a efectului – rezultă patru clase
de indicatori de eficienţă economică:
- indicatori de tipul efect global supra efort;
- indicatori de tipul efect net supra efort ;
- indicatori de tipul efort supra efect global;
- indicatori de tipul efort supra efect net.
Primele două clase reprezintă indicatori direcţi, iar celelalte două clase de indicatori inverşi.
2.1.4. Sumar
16
Managementul investiţiilor
Modulul 2
17
Managementul investiţiilor
Indicatorii de bază
Indicatorii de
eficienţă
Indicatorii cu
economică Indicatorii specifici
caracter general
a investiţiilor
18
Managementul investiţiilor
19
Managementul investiţiilor
20
Managementul investiţiilor
scoaterii din funcţiune, în această perioadă obţinându-se efectele globale şi nete de pe urma
funcţionării obiectivului investiţional.
d) investiţia specifică (Is ) reprezintă un indicator de eficienţă economică a
investiţiilor şi exprimă valoarea investiţiilor ce revin pe o unitate de capacitate sau
producţie, el constituind de fapt investiţia unitară. Indicatorul investiţia specifică se
calculează atât pentru construcţii noi cât şi pentru modernizări sau dezvoltări, de asemenea
pentru cazul când există o singură variantă sau mai multe variante de investiţie.
În cazul obiectivelor noi relaţia de calcul este :
I
Is = q (2.1)
21
Managementul investiţiilor
e) durata de recuperare a investiţiei (D) este considerat unul din cei mai importanţi
indicatori de eficienţă economică a investiţiilor, deseori utilizat ca test final in luarea deciziei
de investiţii. Construcţia şi utilizarea acestui indicator are la bază următorul raţionament:
dacă pentru realizarea unui obiectiv de investiţii s-a consumat un anumit volum de fonduri,
iar după punerea în funcţiune a obiectivului acesta începe să producă efecte globale şi nete,
pe investitor îl interesează în cât timp îşi va recupera capitalul investit din efectul net obţinut
din funcţionarea obiectivului.
Indicatorul durata de recuperare a investiţiei se poate calcula în mai multe moduri,
respectiv dacă este cazul obiectivelor noi sau a celor supuse modernizării sau dezvoltării sau
dacă există o singură variantă sau mai multe variante de investiţii.
În cazul obiectivelor noi relaţia de calcul este următoarea:
It
D= (2.4)
Ph
22
Managementul investiţiilor
relaţii de calcul în funcţie de caracterul investiţiilor sau de existenţa unei singure variante sau
a mai multor variante.
Pentru obiective noi relaţia de calcul va fi:
Ph
E= (2.6)
It
23
Managementul investiţiilor
1
I.Românu – Economie cu aplicaţii la eficienţa investiţiilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1975, pg. 237-254
24
Managementul investiţiilor
25
Managementul investiţiilor
Q – curba producţiei ;
S1 – valoarea investiţiilor ;
S2 - profiturile obţinute in decursul duratei de recuperare (S1=S2)
S3 – profiturile obţinute după expirarea duratei de recuperare până la sfârşitul perioadei de
funcţionare denumite în concepţia indicatorului profituri suplimentare.
Construirea acestui indicator s-a făcut de către autor prin analogia cu randamentul din
tehnică unde acesta reprezintă raportul între putere utilă şi puterea atrasă. Admiţând că
sinonimul puterii utile în cadrul procesului investiţional îl constituie profiturile suplimentare,
iar cel al puterii atrase îl constituie valoarea investiţiilor, randamentul economic al
investiţiilor va fi dat de relaţia:
Ps
Re = It (2.11)
26
Managementul investiţiilor
Df
Vr = (2.14)
D
unde: Vr – viteza de recuperare ;
Df – durata de funcţionare a obiectivului ;
D – durata de recuperare a investiţiei.
Indicatorul exprimă de câte ori se cuprinde durata de recuperare în durata de
funcţionare sau de câte ori s-ar putea recupera investiţia în decursul duratei de funcţionare. În
realitate ea se recuperează o singură dată din profit în decursul duratei de recuperare şi tot o
singură dată prin amortizarea inclusă in costurile de producţie in decursul duratei de
funcţionare.
1
Se ştie că inversul duratei de recuperare a investiţiilor reprezintă coeficientul de
D
eficienţă economică a investiţiilor E , în acest caz viteza de recuperare putând fi scrisă sub
forma:
Vr = Df x E (2.15)
Se ştie că, coeficientul de eficienţă economică a investiţiilor exprimă profitul anual
obţinut la un leu investit, deci se poate scrie:
D f × Ph
Vr = It
(2.16)
ceea ce înseamnă că viteza de recuperare exprimă profiturile totale obţinute la un leu investit.
27
Managementul investiţiilor
28
Managementul investiţiilor
f) factorul de asigurare
Acest factor exprimă perioada de timp în decursul căreia economia naţională este
asigurată cu ţiţei din producţia internă în condiţiile date ale producţiei şi rezerve cunoscute.
Relaţia de calcul este următoarea:
Z
f= (2.22)
qa
29
Managementul investiţiilor
30
Managementul investiţiilor
Au – suprafaţa utilă ;
Ad - suprafaţa construită desfăşurată.
2.2.4. Sumar
În cadrul acestui modul au fost prezentaţi indicatorii cu caracter static(nu iau în
considerare influenţa factorului timp asupra eficienţei economice a investiţiilor), care servesc
la analiza şi evaluarea proiectelor de investiţii.
31
Managementul investiţiilor
Modulul 3
32
Managementul investiţiilor
Analiza dinamică a
eficienţei ec. a investitiilor
Indicatorii dinamici
VNA, Rea, D’
Analiza economică şi
financiară a proiectelor de
investiţii
33
Managementul investiţiilor
investiţii, dar în mod diferit. Datorită acţiunii sale diferenţiate în cele două perioade – de
execuţie şi de funcţionare – rezultă şi metode diferite de cuantificare a influenţei sale.
În perioada de execuţie timpul acţionează sub forma imobilizării resurselor de
investiţii, fondurile investite fiind sustrase din circuitul productiv fără ca acestea să producă
efecte economice efective.
În decursul duratei de funcţionare a obiectivului de investiţii influenţa timpului este
de altă natură, in sensul că în această perioadă se obţin efectele globale şi nete. Cuantificarea
influenţei factorului timp în această perioadă pleacă de la ideea că timpul reprezintă pe de o
parte o resursă economică, iar pe de altă parte un factor de influenţă asupra proceselor
economice.
Timpul constituie o resursă economică deoarece economisirea lui la un anumit nivel al
productivităţii muncii, determină un spor de efecte(globale sau nete) în timp ce irosirea lui
determină o pierdere de efecte. În aceste condiţii presupune aceleaşi reguli de utilizare ca
orice resursă economică.Timpul reprezintă totodată un factor de influenţă asupra proceselor
şi fenomenelor economice prin efectele pe care le antrenează scurgerea sa sau alte fenomene
amplificate de timp, iar procesul care implică o multiplicare a efectelor economice sau din
contră o devalorizare a lor este progresul tehnico-ştiinţific.
34
Managementul investiţiilor
pentru actualizare, se pot surprinde două sensuri sau direcţii în care se face actualizarea,
rezultând două procedee de actualizare1.
Primul sens surprinde direcţia înspre viitor, aşa cum se va observa în figura următoare:
1
Cistelecan I. , Procesul investiţional , Editura Academiei , Bucureşti, 1983 , pg. 138-140
35
Managementul investiţiilor
În acest caz se cunoaşte valoarea unei sume S disponibile sau plătibile peste n ani şi
dorim să aflăm care este valoarea sa prezentă. Raţionamentul este următorul: dacă o unitate
monetară disponibilă în prezent va reprezenta peste n ani în condiţiile unei rate de actualizare
a, (1+a)n atunci o unitate monetară disponibilă peste n ani va reprezenta în prezent acea sumă
X care, multiplicată cu factorul (1+a)n ne va da unitatea:
X x (1+a)n = 1 (3.2)
De aici rezultă că valoarea prezentă a unităţii disponibile peste n ani va fi dată de relaţia:
1
X= (3.3)
(1 + a) n
1
Expresia poartă denumirea de factor de discontare, iar procedeul de
(1 + a) n
actualizare astfel utilizat poartă denumirea de actualizare prin discontare. Acest procedeu se
utilizează atunci când momentul de referinţă ales pentru actualizare precede în timp altor
momente sau etape în care se derulează fluxul de valori.
Revenind la procedeul de actualizare prin compunere şi considerând că avem n valori
disponibile S0 , S1 , ... , Sn-1 , dorim să aflăm care este valoarea sumei totale actualizate.
36
Managementul investiţiilor
37
Managementul investiţiilor
(1 + a ) n −1
Expresia poartă denumirea de factor de compunere pentru o unitate pe an
a
sau factorul de compunere multiplă, şi exprimă creşterea unor depuneri anuale, egale cu
unitatea, pe n ani.
În cazul în care dispunem de acelaşi şir de valori dar momentul de referinţă precede
etapa în care se derulează acest flux de valori şi deci vom utiliza actualizarea prin discontare,
reprezentarea grafică va fi următoarea:
vom nota cu S:
1 1 1 1
S = (1 +a ) + + +...+ (3.13)
(1 + a ) 2 (1 + a ) 3 (1 + a) n
S 1 1
S - (1 +a ) = (1 +a ) - (3.15)
(1 + a ) n +1
38
Managementul investiţiilor
(1 + a ) n −1
Expresia poartă denumirea de factor de discontare multiplă sau valoarea
a × (1 + a ) n
prezentă a factorului de anuitate şi exprimă cât reprezintă în prezent o plată sau o încasare
anuală egală cu unitatea pe timp de n ani viitori. Regăsită în tabelele de actualizare, această
expresie serveşte la determinarea sumei totale actualizate a unei valori constante pe un
număr de n ani viitori.
În ceea ce priveşte momentele de referinţă la care se poate efectua actualizarea,
acestea pot fi numeroase ţinând cont de principalele etape din durata de viaţă a unui proiect,
dar toate se încadrează în această durată.
Principalele momente de referinţă la care se poate efectua actualizarea sunt:
- momentul luării deciziei (Mld) ;
39
Managementul investiţiilor
Suprafeţele notate cu Ph ,Ih ,Ch reprezintă fluxurile de valori care au loc în diferite etape
sau durată. Momentele de referinţă alese pentru actualizare determină mărimi diferite ale
valorilor actualizate în funcţie de procedeul utilizat pentru actualizare, dar indicatorii de
eficienţă economică ai investiţiilor rezultaţi din compararea a două mărimi actualizate au
aceeaşi mărime indiferent de momentul de referinţă ales. Ceea ce este important este faptul
că toate valorile sunt recalculate în unităţile aceluiaşi moment de referinţă, adică sunt făcute
comparabile.
40
Managementul investiţiilor
Pn
Re = (3.20)
It
Pt
sau Re = (3.21)
It
Pn - profiturile nete ;
It – investiţiile totale ;
Pt - profiturile totale.
În formă dinamică, pentru calculul indicatorului randamentul economic al investiţiilor
se utilizează aceeaşi relaţie de calcul ca şi în cazul static, cu deosebire că în locul mărimilor
statice se introduc cele dinamice. De regulă se utilizează relaţia (3.23), astfel că randamentul
economic al investiţiilor în formă dinamică se determină prin relaţia:
PTA
Rea = -1 (3.22)
ITA
În formă dinamică în schimb, nu se mai poate utiliza aceeaşi relaţie de calcul, chiar
dacă în locul mărimilor statice se introduc mărimile dinamice. Aceasta deoarece dacă în
locul investiţiei totale s-ar putea introduce investiţia totală actualizată, în ceea ce priveşte
profitul anual, valoarea actualizată a acestuia variază în fiecare an, fapt ce face imposibilă
raportarea investiţiilor totale actualizate la un profit anual actualizat.
Pentru calculul duratei de recuperare în formă dinamică se pleacă de la conţinutul
indicatorului durata de recuperare, el exprimând perioada de timp in care investiţia se
recuperează din profit, respectiv acea perioadă în care investiţia efectuată este egalată de
profit. În acest mod punem condiţia ca investiţia totală actualizată să fie egalată de profitul
41
Managementul investiţiilor
actualizat obţinut într-o anumită perioadă de timp, perioadă care reprezintă durata de
recuperare în formă dinamică:
ITA =PAD’ (3.24)
în care: ITA – investiţiile totale actualizate ;
PAD’ – profiturile actualizate obţinute într-o perioadă de timp D’ , care constituie
durata de recuperare în formă dinamică.
Având stabilite relaţiile de calcul ale celor doi indicatori pentru determinarea mărimilor
dinamice este necesară trasarea graficului care reprezintă triunghiurile actualizării, aşa cum
se vede în figura 3.7.
Momentul de referinţă se notează întotdeauna cu 0, în cazul nostru p = 0 .Se observă pe
grafic că avem două categorii de fluxuri, respectiv o categorie care are în vedere momentele
de timp (momentul începerii construcţiei, momentul punerii în funcţiune şi momentul
scoaterii din funcţiune), iar o a doua categorie are în vedere duratele (durata de execuţie,
durata de recuperare în formă dinamică, durata de funcţionare). Corespondenţa între
momentele de timp şi durate se observă şi se deduce uşor, în sensul că momentul punerii în
funcţiune s se află faţă de momentul de referinţă la o depărtare de timp egală cu durata de
execuţie (s = d), iar momentul scoaterii din funcţiune se află faţă de momentul de referinţă la
o depărtare de timp egală cu durata de execuţie plus durata de funcţionare (v = d + Df).
42
Managementul investiţiilor
Mărimile dinamice necesare calculării celor doi indicatori sunt investiţiile totale
actualizate, profiturile totale actualizate şi profiturile actualizate obţinute în decursul duratei
de recuperare cu actualizare.
În ceea ce priveşte investiţiile totale actualizate (ITA) utilizând fluxurile de investiţii
care ţin cont de momentele de timp, acestea se vor calcula după relaţiile:
43
Managementul investiţiilor
1 1 1
ITA =I1 (1 +a ) + I2 (1 + a ) +...+ Is (1 + a)
2 s
(3.25)
sau sub formă restrânsă:
s
1
ITA = ∑I h (3.26)
h =1
(1 + a) h
În cazul în care se lucrează cu fluxurile de valori care ţin cont de durate, relaţiile de
calcul vor fi asemănătoare:
1 1 1
ITA =I1 (1 +a ) + I2 (1 + a ) +...+ Id (1 + a)
2 d
(3.27)
sau sub formă restrânsă:
d
1
ITA = ∑I h (3.28)
h =1
(1 + a) h
În ceea ce priveşte profiturile totale actualizate (PTA) acestea se vor calcula în cazul
celor două fluxuri conform relaţiei :
1 1 1
PTA = Ps+1 (1 + a ) s +1 + Ps+2 (1 + a ) s +2
+...+Pv (1 + a) v (3.29)
v
1
PTA = ∑P h h (3.30)
(1 + a)
h =s +1
respectiv:
1 1 1
PTA = Pd+1 (1 + a) d +1 + Pd+2 (1 + a ) d +2 +...+Pd+Df (1 + a ) d +Df (3.31)
44
Managementul investiţiilor
d +Df
1
PTA = ∑P h h (3.32)
(1 + a)
h =d +1
1
h - factorul de actualizare pentru anul h.
(1 + a)
Randamentul economic al investiţiilor va fi dat de relaţia:
v
1
∑P
h =s +1
h
(1 + a ) h
Rea = s -1 (3.33)
1
∑h =1
Ih
(1 + a ) h
când fluxurile de valori sunt exprimate în funcţie de durate şi în care Rea reprezintă
randamentul economic actualizat la momentul începerii construcţiei.
Calculul duratei de recuperare în formă dinamică operează cu fluxuri de valori
exprimate în funcţie de durate, aceasta deoarece ne propunem să determinăm durata de
recuperare a investiţiei. Expresia investiţiilor totale actualizate am determinat-o în relaţia
(3.28) şi aceasta trebuie să o egalăm cu profiturile actualizate obţinute în decursul duratei de
recuperare actualizate. Expresia acestora din urmă va fi dată de următoarea relaţie:
1 1 1
PAD’ = Pd+1 (1 + a ) d +1 + Pd+2 (1 + a ) d +2 +...+Pd+D’ (1 + a ) d +D ' (3.35)
45
Managementul investiţiilor
unde Pk reprezintă un profit anual considerat constant, vom putea da factor comun pe acesta,
scriind:
1 1 1
PAD’ = Pk[ d +1 + d +2 +...+ ] (3.37)
(1 + a ) (1 + a ) (1 + a ) d +D '
1
Expresia din paranteză reprezintă suma unei progresii geometrice cu raţia (1 +a ) şi
(1+a)D’ = Pk − a × (1 + a ) × ITA
d
(3.47)
şi în final prin logaritmare rezultă:
46
Managementul investiţiilor
47
Managementul investiţiilor
48
Managementul investiţiilor
49
Managementul investiţiilor
50
Managementul investiţiilor
n
1
∑( I
h =1
h +Ch ) ×
(1 + a ) h
CRNA = n (3.54)
1
∑h =1
[V ' h −( I ' h +C ' h )] ×
(1 + a ) h
în care: CRNA – cursul de revenire net actualizat ;
Ih – investiţiile anuale în monedă naţională ;
51
Managementul investiţiilor
52
Managementul investiţiilor
2.3.4. Sumar
În cadrul modulului trei a fost tratată problematica influenţei factorului timp asupra
eficienţei economica a investiţiilor, insistându-se pe tehnica actualizării cu cele două
procedee ale sale, pe indicatorii dinamici de eficienţă economică a investiţiilor şi pe analiza
economică şi financiară a proiectelor de investiţii.
53
Managementul investiţiilor
Modul 4
54
Managementul investiţiilor
55
Managementul investiţiilor
1
Matei St.,Băileşteanu Gh – Eficienţa economică a investiţiilor, Tipografia Universităţii din Timişoara 1986,
pg. 163-167
56
Managementul investiţiilor
criteriu poate fi utilizat sub mai multe forme: minimizarea costului la producător,
minimizarea costurilor la beneficiar, minimizarea costurilor totale –de investiţii şi de
exploatare.
Maximizarea eficienţei economice constituie un criteriu demn de luat în calcul,
deoarece pe baza lui se stabileşte o corelaţie corespunzătoare între efectele generate de o
activitate şi efortul solicitat de către aceasta.
57
Managementul investiţiilor
58
Managementul investiţiilor
în funcţiune sau prin construirea de noi capacităţi.Practic , în aceste două situaţii apare
problematica investiţiilor, fapt ce conduce la o analiză diferenţiată a modelelor ce pot fi
utilizate. În cazul extinderii capacităţilor existente s-a constatat că , atât pentru investiţia
specifică cât şi pentru costul unitar, se pot face, fie folosind metode statistico-matematice, fie
pe baza unor calcule comparative nişte estimări destul de exacte ale valorilor reale.
Dacă se presupune că întregul interval de variaţie a lui x, adică a cantităţilor ce urmează
să fie produse se fragmentează ţinând seama de evoluţia curbei costurilor în aşa fel încât
variaţia funcţiei costurilor pentru un interval xi pe abscisă să-i corespundă o variaţie
constantă de o anumită mărime a costului mediu unitar – cj pe ordonată – atunci se pot
aproxima costurile unitare ale cantităţilor corespunzătoare intervalelor xi cu ajutorul unor
costuri unitare ce reprezintă media diferitelor intervale cj (vezi fig. 4.1)1.
1
Olteanu, Ioniţă, Dootz ,Rudolf –Dimensionarea optimă a întreprinderilor industriale, Editura Politică
Bucureşti, 1974, pg. 260-261
2
Operă citată, pg. 262
59
Managementul investiţiilor
60
Managementul investiţiilor
∑ ∑ ∑ ∑ i j" k p r
ijkp
X ≤N (4.6)
∑∑t ∑∑∑d
j p
jp
i k r
ikr ⋅ xijkpr + ∑∑T pk
p k
∑∑∑x
i j r
ijkpr +
c si ( ∑∑∑∑∑
i j k p r
⋅x ijkpr - N )→ min
t (4.7)
în care c si reprezintă costul stocării diferenţiat după dimensiunea utilajului sau a capacităţii
61
Managementul investiţiilor
62
Managementul investiţiilor
∑d
i =1
mi × Q mi
dm = s
(4.8)
∑Q
i =1
mi
∑d
j =1
pj × Q pj
dp = v (4.9)
∑Q
j =1
pj
63
Managementul investiţiilor
∑Q
i =1
mi
kg = v (4.10)
∑Q pj
j =1
unde kg reprezintă coeficientul de greutate , iar Qmi şi Qpj au semnificaţia arătată mai sus.
Coeficientul costurilor de transport reprezintă un indicator care are o arie de
aplicabilitate mai largă şi se determină după următoarea relaţie:
s
∑Q
i =1
mi × d mi × t mi
kc = v (4.11)
∑ Qmi × d mi × t mi
j =1
Ih – investiţiile în anul h ;
64
Managementul investiţiilor
65
Managementul investiţiilor
de fundamentare:
- perioada maximă de timp de funcţionare, justificată din punct de vedere al
cheltuielilor de exploatare, respectiv din punct de vedere tehnic şi economic;
- perioada de serviciu efectivă a mijloacelor fixe de acelaşi gen, scoase din uz prin
casare într-o anumită perioadă ;
- perioada de funcţionare medie, consumată, a mijloacelor fixe, în care scop se
analizează distribuţia utilajelor în funcţiune, pe ani de serviciu sau funcţionare, pentru a
determina intervalul unde se concentrează cele mai multe utilaje;
- perioada tehnico – economică, stabilită de proiectanţii şi producătorii de utilaje ,
stabilită prin cărţile sau documentaţiile tehnice ale mijloacelor fixe respective.
∑P
i =1
i
P (Q ) = n
(4.13)
∑Q
i =1
i
1
Marian V, Economia fondurilor fixe din întreprinderea industrială de stat, Editura Dacia, Cluj-Napoca 1980,
pg. 220-225
66
Managementul investiţiilor
∑P
i =1
i
*
P (t ) = n (4.14)
∑t
i =1
i
*
relaţie utilizată atunci când profitul mediu se determină în raport cu timpul efectiv de
funcţionare a mijlocului fix şi în care t*i reprezintă timpul efectiv de funcţionare a mijlocului
fix în anul i din cadrul duratei fizice de funcţionare.
n
∑P
i =1
i
P (t ) = n (4.15)
∑ti =1
i
∑ Ch
i =1
i
Ch (Q ) = n (4.16)
∑Q i =1
i
Qi- cantitatea de produse sau servicii obţinută cu ajutorul mijlocului fix în anul i.
b) când baza de raportare o constituie timpul efectiv de funcţionare a mijlocului fix, relaţia
de calcul este:
67
Managementul investiţiilor
∑Ch
i =1
i
Ch (t )*
= n (4.17)
∑t
i =1
i
*
∑Ch
i =1
i
Ch (t ) = n (4.18)
∑t
i =1
i
n
I + ∑ Ch × α h −1
h =1
n (4.19)
∑α
h =1
h −1
1
Kaufmann A, Metode şi modele ale cercetării operaţionale, Vol 1, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967, pg.
234-236
68
Managementul investiţiilor
a – rata de actualizare .
Se demonstrează că minimul costului anual se obţine cu ajutorul regulii că un mijloc
fix nu trebuie înlocuit până când costul perioadei care urmează nu ajunge mai mare decât
suma ponderată a cheltuielilor deja efectuate.Altfel spus, înlocuirea unui mijloc fix se face
atunci când se îndeplineşte următoarea condiţie:
Ck-1 > Ck < Ck+1 (4.20)
unde Ck-1 , Ck , Ck+1 reprezintă costurile medii corespunzătoare perioadelor anilor (k-1), k,
(k+1) din cadrul duratei fizice de funcţionare.
2.4.3.7. Optimizarea deciziei de achiziţie a mijloacelor fixe
Utilizarea unei anumite metode de alegere a variantei optime de achiziţie, indiferent
dacă este cazul unui obiectiv nou sau al unui obiectiv supus modernizării sau reutilării,
depinde de o serie de factori, dintre care cei mai importanţi sunt următorii:
- fondul de investiţii disponibil ;
- posibilitatea de a contracta credite;
- regimul de lucru al utilajelor;
- limitarea anumitor resurse.
Astfel, o primă metodă care se poate utiliza în optimizarea deciziei de achiziţie este
metoda programării liniare. În acest caz, este necesară alegerea unui criteriu de optimizare
şi stabilirea unui sistem de restricţii.
Criteriul de optimizare sau funcţia obiectiv se referă la un parametru nerestrictionat în
problema dată şi el poate consta într-o funcţie de minim sau de maxim, respectiv
minimizarea costurilor de exploatare sau maximizarea producţiei, a profitului.
În ceea ce priveşte restricţiile, acestea se referă la necesitatea încadrării în resursele
disponibile sau a obţinerii anumitor efecte: încadrarea în volumul de investiţii disponibil, în
consumul anumitor resurse limitate, realizarea cel puţin a unui anumit volum de producţie
cerut pe piaţă sau a unui anumit volum de profit, etc.
69
Managementul investiţiilor
O altă metodă care poate fi utilizată în optimizarea deciziei de achiziţie este metoda
punctului critic sau a punctului de interschimbabilitate1.O asemenea metodă se poate
utiliza atunci când se pune problema achiziţiei anumitor utilaje care se caracterizează printr-
un anumit nivel de folosire sau un număr de ore utilizate în decursul unui an.
Punctul de interschimbabilitate reprezintă numărul de ore la care cheltuielile de
achiziţie, precum şi cele de exploatare, actualizate, pentru două tipuri de utilaje, sunt egale.
Expresia cheltuielilor totale actualizate este următoarea:
I N 2 ×t (1 + a ) n −1
Ct = I + + I × ρ + (e + i ) × N + x (4.21)
D f T a × (1 + a ) n
Egalând expresia cheltuielilor totale pentru două tipuri de utilaje, rezultă în final o
ecuaţie de gradul doi cu o necunoscută –N – care reprezintă numărul de ore la care
cheltuielile pentru cele două tipuri de utilaje sunt egale şi care prin rezolvare permite aflarea
punctului de interschimbabilitate. Este necesară apoi calcularea cheltuielilor totale sub
punctul de interschimbabilitate, pentru a vedea care din cele două tipuri de utilaje este mai
eficient până la acest nivel de folosire şi calcularea cheltuielilor totale peste punctul de
interschimbabilitate, în acelaşi scop. În funcţie de regimul de utilizare a mijloacelor fixe
respective, se va opta pentru un anumit tip de utilaje.
O altă metodă de alegere a variantei optime de achiziţie a utilajelor o constituie metoda
minimizării sumei de recuperat anual.Suma care trebuie recuperată este formată din costul
1
Cămăşoiu I, Investiţiile şi factorul timp, Editura Politică, Bucureşti, 1981, pg. 332-339
70
Managementul investiţiilor
2.4.4. Sumar
În cadrul modulului au fost tratate principalele metode şi modele ce pot fi utilizate în
determinarea mărimii optime a principalilor parametri care caracterizează un obiectiv de
investiţii: capacitatea obiectivului, durata de funcţionare, tipul utilajelor.
71
Managementul investiţiilor
Modulul 5
72
Managementul investiţiilor
indicatori de eficienţă
economică
73
Managementul investiţiilor
I – volumul investiţiilor ;
Q – volumul producţiei.
În aceste condiţii putem spune că volumul necesar de investiţii este în funcţie de
structura producţiei, mărimea investiţiei specifice şi volumul producţiei:
I = f(Is ,s , Q) (5.2)
Un astfel de mod de determinare a volumului necesar de investiţii conţine un grad mare
de aproximare, indicându-se cel mult un ordin de mărime, aceasta deoarece producţia nu este
rezultatul direct al investiţiilor.Ca atare, trebuie stabilită mai întâi valoarea mijloacelor fixe
ce trebuie puse în funcţiune pentru a realiza un anumit volum al producţiei, lucru ce se
înfăptuieşte plecând de la legătura de cauzalitate dintre mijloacele fie şi volumul producţiei,
legătură formalizată cu ajutorul indicatorului eficienţa fondurilor (e) :
Q
e= (5.3)
F
în care: e – eficienţa fondurilor ;
Q – volumul producţiei ;
F – valoarea mijloacelor fixe .
Cunoscând mărimea lui e precum şi a volumului producţiei Q, se pot stabili mărimea
mijloacelor fixe de care este nevoie într-o perioadă viitoare, astfel :
1
F = f( , Q, r ) (5.4)
e
în care : F – necesarul de mijloace fixe ;
1
- coeficientul necesarului de fonduri
e
La valoarea mijloacelor fixe determinate pe baza relaţiei (5.4) trebuie adăugată şi
valoarea mijloacelor fixe care trebuie puse în funcţiune pentru a le înlocui pe cele care
trebuie scoase din funcţiune, ca urmare a expirării duratei normale de funcţionare ( ∆F ) :
F’ = F+ ∆F (5.5)
în care ; F’ – necesarul total de mijloace fixe ;
∆F - necesarul de mijloace fixe pentru înlocuirea celor scoase din funcţiune ca
urmare a expirării duratei normale de funcţionare.
Cunoscând valoare totală a mijloacelor fixe necesare pentru o perioadă viitoare (F’) se
poate determina necesarul de investiţii bazându-se pe relaţia de cauzalitate dintre mijloacele
74
Managementul investiţiilor
1
Românu I, Economietrie cu aplicaţii la eficienţa investiţiilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1975, pg. 488-497
75
Managementul investiţiilor
- se pot obţine creşteri ale producţiei şi fără ca volumul nici unuia dintre cei doi factori
(M sau K ) să crească, aceasta realizându-se prin creşterea gradului de calificare a
persoanelor ocupate, prin organizarea mai bună a producţiei şi a muncii, prin
folosirea mai bună a mijloacelor fixe.
Plecând de la aceste considerente, profesorul I.Românu propune o nouă funcţie de
producţie1:
Q = h x ( N α ×τ β + F γ × ω δ ) (5.10)
în care : Q – producţia ;
N – numărul persoanelor ocupate ;
F – volumul mijloacelor fixe ;
τ – productivitatea netă a muncii(are în vedere doar efectele rezultate în urma
îmbunătăţirii forţei de muncă) ;
ω – productivitatea netă a mijloacelor fixe sau a investiţiilor(are în vedere doar
producţia obţinută cu mijloace fixe noi sau cu investiţiile puse în funcţiune) ;
α, β, γ, δ – coeficienţi de elasticitate ;
h – factor de proporţionalitate ;
O asemenea funcţie prezintă avantajul că introducerea productivităţii nete a muncii şi a
productivităţii nete a investiţiilor îi conferă un caracter dinamic. De asemenea ea este corectă
lei productie
din punct de vedere al exprimării în sensul că produsul persoane x persoana
la care se
lei productie
adaogă produsul lei x lei fonduri
conduce la lei producţie .
1
Românu .I.- operă citată, pg.492
76
Managementul investiţiilor
∆Q z − h( N z − N 0 ) α × τ nzβ
∆Fz = y (5.13)
h × ω nzδ
Pentru a determina volumul necesar de investiţii se poate asimila volumul fondurilor fixe
egal cu cel al investiţiilor sau mai exact se poate apela la indicatorul consum de investiţii la
un leu mijloace fixe, dat de relaţia:
I
if = F (5.14)
77
Managementul investiţiilor
X ij
pe unitatea de produs sau producţie se consumă , unde Xj reprezintă produsul global al
X j
X ij
ramurii j. Raportul se notează cu aij , deci:
X j
X ij
aij = X (5.16)
j
78
Managementul investiţiilor
n
ramurile i în ramura j vor fi date de expresia ∑ε
i =1
i × a ij .
εj = ∑ ε i × a ij + sj , (j= 1, n ) (5.18)
i =1
Scriind ecuaţia investiţiei specifice totale pentru un număr de ramuri vom obţine:
ε1 = ε1 x a11+ ε2 x a21+ε3 x a31+...εn x an1 + s1
ε2 = ε1 x a12+ ε2 x a22+ε3 x a32+...εn x an2 + s2
.......................................................................
εj = ε1 x a1j + ε2 x a2j +ε3 x a3j+...εn x anj + sj
.....................................................................
εn = ε1 x a1n+ ε2 x a2n+ε3 x a3n+...εn x ann + sn (5.19)
79
Managementul investiţiilor
s1
s2
...
s = (5.21)
s j
...
s
n
sistemul (5.19) va putea fi scris sub forma matricială astfel:
S = A’ x S + s (5.22)
unde A’ reprezintă matricea transpusă a matricei coeficienţilor cheltuielilor directe.
Rezolvând în raport cu S vom obţine expresia investiţiilor specifice totale
S =(E- A’)-1 x s (5.23)
unde E reprezintă matricea unitate.
1
O’Shaugnessy W., La faisabilite de project , Les Edition SMG, Paris 1992, pg .43
80
Managementul investiţiilor
Et = ∑V
i =1
it × Pit (5.24)
81
Managementul investiţiilor
Există situaţii când speranţele matematice ale fluxurilor de numerar pentru două
variante sunt egale, ceea ce face dificilă alegerea variantei optime. În această situaţie, riscul
investiţiilor se măsoară mai exact prin calculul dispersiei şi a abaterii medii pătratice,
alegându-se varianta cu dispersia cea mai mică.
Analiza poate fi în continuare şi mai mult adâncită, calculând coeficientul de variaţie
ca un raport între abaterea medie pătratică şi speranţa matematică a câştigului:
σt
η= (5.27)
Et
82
Managementul investiţiilor
83
Managementul investiţiilor
84