UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE MANAGEMENT BRASOV

An universitar 2010-2011 Sem I
An III Management
MANAGEMENTUL INVESTITIILOR
Titular: Prof.dr. Elena Doval

Obiective generale:
- ntelegerea locului pe care l ocup investitiile n cadrul dezvoltrii economice si a distinctiei dintre
investitii si dezinvestitii;
- nsusirea factorilor de crestere a eficientei economice n general si a investitiilor n special;
- ntelegerea factorului timp n calculul eficientei economice a investitiilor;
- deprinderea aplicrii unor tehnici de evaluare a proiectelor de investitii si de decizie optim;
- nsusirea unor tehnici de luare a deciziilor n investitii si dezinvestitii;
- ntelegerea importantei studiului de fezabilitate n proiectele de investitii;
- dezvoltarea abilittilor de aplicare a tehnicilor de previziunea investitiilor, de previziunea a venitului net
actualizat n proiecte de investitii, de construire a bugetului de investitii si analiza de senzitivitate.

Bibliografie obligatorie: Doval E., Managementul investiiilor, Editura Fundatiei Romania de Maine,
Bucuresti, 2008

Prezentarea sumara a cursului: Obiective, termeni cheie, principalele abordari si concepte, bibliografie,
intrebari de autoevaluare, model de test de evaluare

NOTA: Cursul constituie, de asemenea, baz pentru evaluarea studentilor la examenul de licent (disciplin
optional la examenul de licent).


Lecia 1
INVESTIIILE I DEZVOLTAREA ECONOMIC
Obiective:
ntelegerea conceptului de dezvoltare economic
Clarificarea cilor de crestere economic
ntelegerea locului si rolului investitiilor n cresterea economic
Diferentierea notiunilor de dezvoltare economic si investitii
Noiuni cheie: Dezvoltare economic; Crestere economic; Progres economic; Progres tehnic; Dezvoltare
durabil; Management strategic; Restructurare; Privatizare; Investitii
1.1. Conceptul de dezvoltare economic
Dezvoltarea economic implic crestere economic si progres economic, desi reciproca nu este valabil.
Dezvoltarea economica presupune un ansamblu de transformri cantitative, structurale i calitative, att
n economie, ct i n cercetarea tiinific, n mecanismele i structurile organizaionale, n cultura
organizational.
n sensul creterii economice, dezvoltarea exprim evolutia unor mrimi economice agregate n cadrul unui
orizont de timp, la nivel national sau international si msoar efectele pozitive n planul vietii economice si
sociale prin intermediul unui indicator cum ar fi PIB pe locuitor.
Dezvoltarea economic presupune, de asemenea, mbunttirea standardului de viat al oamenilor si este
masurat de regul prin venitul pe locuitor. Dezvoltarea economic este asociat dezvoltrii durabile, n cadrul
careia criteriul esential devine asigurarea egalittii sanselor generatiilor care coexist si se succed la viat pe
planet, astfel nct s existe compatibilitate ntre efectele economice, cele socio-umane, cele ecologice, s se
mbine armonios cu justitia social si democratia, att pe plan national, ct si mondial.
In sensul progresului economic, dezvoltarea exprim tendinta evolutiv de ameliorare a performantelor globale
ale functionrii economiei nationale reflectate asupra calittii vietii si nivelului de civilizatie.
Cretere economic: sporirea cantitativ a activittilor si rezultatelor acestora, adic mrirea real a unui
indicator macroeconomic agregat de tipul PIB total sau PIB pe locuitor, ntr-o perioad de timp si ntr-un spatiu
delimitat.
Progres economic: schimbarea calitativ a continutului factorilor de productie si a relatiilor din viata economic
pentru a se adapta la cerintele progresului social.
Dezvoltare durabil : asigurarea echilibrului optim ntre factorii economici, sociali si naturali n scopul
asigurrii dezvoltrii prezente si viitoare.
Programe strategice : totalitatea actiunilor programate pe termen lung care s conduc la schimbare n sens
pozitiv.
Progres tehnic: activitatea creatoare, rezultatul procesului de innovare. Include: cercetarea stiintific, elaborarea
tehnologiilor, crearea produselor noi,
Dezvoltare uman : asigurarea bazei materiale si spirituale pentru satisfacerea nevoilor crescnde a factorilor
umani.
Cauza cresterii economice o constituie cererea agregat (CA) compusa din: Cheltuieli pentru consumul
individual (C ) ; Cheltuieli ale ntreprinderilor pentru investitii (I ) ; Cheltuieli publice, guvernamentale ( G ) ;
Cheltuieli efectuate de strintate (exportul) (X ) ; Cheltuieli efectuate cu importul (H). Astfel c: CA =C +I +
G +X H
Cererea agregat crescatoare creaz cerere de produse pe piat, ceea ce stimuleaz ntreprinderile s sporeasc
productia, crescnd numrul de locuri de munc, precum si capacittile de productie, cu efect stimulator asupra
progresului tehnic, dezvoltrii umane si dezvoltrii durabile.
La nivel microeconomic, dezvoltarea economic presupune ansamblul de transformri cantitative, structurale si
calitative la nivelul organizatiei sau ntreprinderii, cu alte cuvinte presupune schimbare n structura si cultura
organizational, n productie si tehnologie, n marketing si vnzri, n modul de tratare a oamenilor si n
management. (detalii curs, pag.11-17).

1.2.Ci de cretere economic
Factorii cresterii economice sunt: sporirea resurselor economice disponibile si cresterea eficientei utilizrii
resurselor.
A. Ci de sporirea resurselor economice disponibile: progresul tehnic, innovatia tehnologic, transferul de
tehnologie, dezvoltarea industriei telecomunicatiilor (IT); restructurarea economic, privatizarea; investitiile:
investitii directe strine, achizitii si fuziuni;
B. Ci de cresterea eficienei utilizrii resurselor: management strategic; dezvoltarea personalului;
dezvoltarea durabil. (detalii curs, pag. 17-25).













1.3. Rolul investiiilor n creterea economic
La baza efortului de crestere economic se afl investitia economic ce are ca rezultat mrirea potentialului
productiv, acumularea de capital material, financiar si uman.
Investitiile pot fi: n bunuri de capital durabile, investitii n stocuri si investitii n titluri financiare. Patrimoniul
unei ntreprinderi se constituie ca un portofoliu de proiecte de investitii din investitii strategice (imobilizri),


Dezvoltare
economica
Sporirea
resurselor
Eficienta
utilizarii
resurselor
Progres tehnic
Restructurare economica
Privatizare
Investitii
Management strategic
Dezvoltarea personalului
Dezvoltarea durabila
Crestere
economica
Progres
economic
investitii functionale (nevoia de fond de rulment, investitii de echilibru (trezoreria) avnd ca surse: capitalul
propriu si datoriile (bnci, alti creditori).
Investiiile se realizeaz din excesul de venituri, din economii sau din surse atrase i mprumutate. Pentru
ca investitiile s fie eficiente este necesar s se asigure echilibrul ntre investitii si sursele de investitii. (detalii
curs, pag. 25-28).

1.4. Armonizarea noiunilor de dezvoltare i de investiii/dezinvestiii
Analiznd cele doua notiuni definite mai sus, rezult unele dezacorduri sau nepotriviri att din punctul de
vedere al complexittii, ct si al continutului. ntruct notiunea de dezvoltare este larg si include notiunea de
investitie, reciproca nefiind valabil, armonizarea notiunilor poate fi realizat prin definirea domeniului comun
de actiune (tabel curs). n situatia n care are loc o reducere a capitalului real avem o dezinvestitie. Armoniznd
notiunile, putem afirma c dezvoltarea se poate obtine si prin alternanta investitie-dezinvestitie. (detalii curs,
pag.28-30).

Intrebari de autoevaluare
Care sunt cele dou sensuri ale dezvoltrii economice?
Ce fel de transformri presupune dezvoltarea economic la nivel macro-economic?
Care sunt factorii cresterii economice?
Cum se realizeaz sporirea resurselor economice disponibile?
Prin ce ci se realizeaz cresterea eficientei utilizrii resurselor?
Ce ci de crestere economic cunoasteti?
Care este rolul investitiilor n cresterea economic?

Lecia 2
INVESTIIILE ORGANIZAIEI
Obiective:
ntelegerea si nsusirea notiunilor de investitii si dezinvestitii
Clarificarea gruprii investitiilor
Diferentierea dintre investitiile din cadrul organizatiei si investitiile din afara organizatiei
nsusirea caracteristicilor investitiilor
Noiuni cheie: Investitii, Dezinvestitii, Investitii internationale, Proprietti imobiliare, Bunuri mobile, Investitii
directe, Investitii de portofoliu, Risc
2.1. Definirea investiiilor
n literatura de specialitate exist mai multe formulri pentru a defini investitiile organizatiilor:
a) Definirea contabil i juridic: Definirea contabil si juridic a investitiilor pune accent pe natura
elementelor achizitionate, ntruct investitiile sunt considerate cheltuieli care se concretizeaz n
achizitii de bunuri de folosint ndelungat. Din punctul de vedere al organizatiei, bunurile de folosint
ndeleungat sunt: imobilizri sau active corporale, financiare si necorporale (terenuri, constructii,
echipamente, mijloace de transport, titluri de participare, brevete sau mrci si altele). Aceast definitie
permite suprapunerea viziunii contabile si juridice asupra investitiilor, avnd clar exprimate elementele
patrimoniale referitoare la investitii, dar nu ia n calcul elemente de investitii care nu se preteaz la o
evaluare monetar explicit, cum sunt: cresterea valorii personalului prin training, cresterea clientelei
prin operatii de promovare si publicitate, cheltuielile referitoare la brand si altele care fac s sporeasc
performantele si valoarea organizatiei n timp.
b) Definirea psihologic: Definirea psihologic a investitiilor pune accentul pe intentia organizatiei sau a
managementului su de a decala n timp consumul si de a investi. n acest sens mangementul
organizatiei se afl ntr-o contradictie psihologic, n care este constrns s confrunte resursele imediate
cu veniturile viitoare sperate.
c) Definirea financiar (monetar): Definirea monetar consider investitiile ca fiind toate cheltuielile
efectuate n vederea obtinerii de venituri monetare n viitor (cash flow). Aceast definitie ns dilueaz
notiunea nssi de investitie, deoarece nu toate cheltuielile care atrag dup sine obtinere de flux monetar
sunt investitii.
Investitia apare, la prima vedere ca o operatiune de modificare si de crestere a patrimoniului initial. La o analiz
mai profund investitia este alocarea capitalurilor economisite n activitti lucrative cu caracter profitabil care s
majoreze valoarea capitalurilor initial acordate.
n sens finanaciar investitie nseamn schimbarea unei sume de bani prezent, cert, n speranta obtinerii unor
venituri viitoare, superioare, probabile.
n sens contabil, investitia reprezint alocarea unei trezorerii disponibile pentru procurarea unui activ fix care va
genera fluxuri financiare de venituri si cheltuieli de exploatare. (detalii curs, pag. 30-33).
2.2. Tipuri de investiii i de investitori
Tipologia investitiilor se poate prezenta dup mai multe criterii. La modul general, investitiile se mpart n:
a) investiii de nlocuire, destinate nlocuirii (reproductiei) bunurilor de capital scoase din functiune, ca
urmare a uzurii lor fizice, a cror surs este amortizarea;
b) investiii pentru dezvoltare, sau nete, destinate sporirii volumului capitalului tehnic real, adic formrii
nete a capitalului, a cror surs o formeaz venitul.
Criteriile de grupare a investitiilor organizatiilor sunt multiple. n scopul ntelegerii clare a notiunii de investitii,
acestea se pot grupa astfel: dup natura lor, dup riscul pe care l implic pentru viitorul organizatiei, dup
forma patrimonial, dup politica managerial si dup modul lor de realizare. Exist desigur n literatura de
specialitate si alte tipuri de grupri.
a) Dup natura lor investiiile sunt:
investitii tehnice: achizitia sau constructia unor active productive, cum sunt cldiri, echipamente,
mijloace de transport;
investitii financiare: cumprarea titlurilor de participatie la alte societti comerciale);
investitii sociale: cantin-restaurant, grdinit;
investitii umane: calificarea si specializarea personalului;
investitii comerciale: reclam, promovare.
b) Dup riscul pe care l implic pentru viitorul organizaiei, investitiile sunt:
investitiile de nlocuire: destinate nlocuirii bunurilor de capital uzate fizic si/sau moral, cu risc sczut;
investitii pentru modernizare: destinate aducerii nivelului tehnic a echipamentului existent la un nivel
tehnic-tehnologic actual, cu risc moderat;
investitii de dezvoltare: destinate sporirii volumului capitalului tehnic, de extindere sectii, fabrici,
retea de distributie noi - cu risc mare;
investitii strategice: fuzionare cu alt societate comercial, deschiderea unei filiale n strintate,
achizitia de pachete de actiuni, cu risc considerabil mare.
c) Dup forma patrimonial investiiile strategice sunt clasificate n:
investitii n bunuri corporale: terenuri, constructii, echipamente;
investitii n bunuri necorporale: know-how, marci comerciale;
investitii financiare: participatii la alte societti comerciale.
d) Dup politica managerial investitiile se grupeaz n:
investitii n interiorul organizatiei: achizitii de imobilizri necorporale si corporale, de stocuri
suplimentare, cu scopul consolidrii si/sau extinderii activittii;
investitii n exeriorul organizatiei, cu scopul diversificrii activittii: plasamente de capital prin
participatiuni la alte societti comerciale, valori mobiliare de plasament, portofoliu de investitii
financiare.
e) Dup modul de realizare investitiile sunt:
investitiile directe (n bunuri fizice: cldiri, linii tehnologice si alte echipamente, brevete si licente etc.);
Acestea la rndul lor se grupeaz dup modul de executie n:
achizitii directe, cumprate de pe piat;
n antrepriz, executate de o ntreprindere specializat;
n regie, executate de ntreprindere prin activitti anexe.
investitii indirecte (investitii de portofoliu: depozite bancare, obligatiuni guvernamentale, actiuni
ordinare, bonuri de tezaur, aur, opere de art etc.).
Investitorii pot fi: organizatiile, actionarii sau proprietarii organizatiilor, institutii finanaciare, ca si publicul larg.
Acestia pot proveni din tara de origine sau din strintate.
Investiiile internaionale se axeaz n special pe natura financiar a investitiilor si ncorporeaz elementul
de straneitate. Acestea se refer la actiuni investitionale privind:
Cumprri de actiuni de pe o piat strin sau emise de o firm din alt tar; Cumprri de obligatiuni
de pe o piat strin sau emise de o firm strin; Construirea (nfiintarea) unei societti comerciale noi
sau deschiderea unei filiale ntr-o alt tar;
Acordarea unui credit financiar unei organizatii dintr-o alt tar sau uneia strine ce opereaz pe propia
piat;
Preluarea (achizitia) unei firme strine sau fuzionarea cu o firm strin;
Participarea cu capital investitional la constituirea unei societti mixte (joint venture);
ncheierea de contracte internationale de leasing sau franchizing.
(detalii curs, pag. 33-37).
2.3. Dezinvestiiile
n general, cnd n economie suma investitiilor brute este mai mic dect investitiile de nlocuire, are loc o
reducere a capitalului tehnic real, adic o dezinvestitie. Dezinvestitia cuprinde urmtoarele activitti:
Vnzarea unei prti din activele ntreprinderii;
Dezafectarea (demolarea, casarea, dezmembrarea) unei prti din activele ntreprinderii;
Evacuarea utilajelor si a deseurilor periculoase;
Organizarea activittilor de recuperare si valorificare a elementelor dezafectate.
Factorii care influeneaz dezinvestiia sunt:
supraproductia unor produse care nu mai ntlnesc cerere pe piat;
gradul insuficient de utilizare a capacittilor; declinul industriei n general;
dificultti de aprovizionare (materii prime limitate etc.);
calificarea insuficient a fortei de munc; conjunctura;
concurenta ridicat;
tehnologia nvechit;
reorientarea strategic a organizatiei; subcapitalizarea organizatiei.
Factorii care se opun dezinvestiiei sunt:
pierderea prestigiului;
pierderea cotei de piat;
pierderea unor furnizori;
erori manageriale;
conflicte sociale ca urmare a disponibilizrilor de personal adiacente;
diminuarea cifrei de afaceri.
Desfiintarea activittii unei organizatii n ntregime presupune oprirea treptat a activittilor productive,
nchiderea treptat a sectoarelor de activitate, vnzarea prin lichidare a activelor patrimoniale.
Dezinvestitia poate avea un efect negativ, atunci cnd reducerea capitalului este efectul uzurii si scoaterii din
functiune a bunurilor de capital (echipamente, cldiri, stocuri), si se asociaz inversului dezvoltrii sau
regresului economic.
Dezinvestitia are un efect pozitiv, atunci cnd se vnd active, cldiri, echipamente, tehnologii, know-how si se
creaz surse noi pentru investitii.
n piaa de capital dezinvestitia const n vnzarea unor pachete de actiuni, n majorarea capitalului prin
subscriptie public, n emiterea de obligatiuni, cu acelasi efect de constituire a fondurilor pentru finantarea
investitiilor.
Dezinvestitia se situeaz n sfera de rationalizare a capitalului ntreprinderii, de conversie strategic a unor
active, de redistribuire a resurselor si de prevenire a riscurilor. (detalii curs, pag. 37-39).
2.4. Investiiile din cadrul organizaiei
Investitiile n cadrul organizatiei reprezint achizitii (sau constructii n antrepriz proprie) de proprietti
imobiliare, bunuri mobile, investitii comerciale si investitii n resurse umane. Investitiile organizatiilor pot fi
analizate n functie de durata lor de functionare si de gradul lor de lichiditate, astfel: investitii n proprietti
imobiliare, investitii n bunuri mobile, investitii comerciale si investitii n resurse umane. (detalii curs pag. 39-
44).
2.5. Investiiile din afara organizaiei
Investitiile din afara organizatiei reprezint investitii realizate de persoane juridice sau persoane fizice care nu
sunt n cadrul organizatiei (noi actionari, institutii financiare, firme autohtone sau strine) cu scopul obtinerii de
cstiguri financiare, att venituri (dividende), ct si sporirea capitalului. Investitiile din afara organizatiei au un
rol pozitiv n mrirea capitalului disponibil pentru investitii. Aceste investitii pot fi directe sau investitii de
portofoliu. (detalii curs pag. 44-46).
2.6. Caracteristicile investiiilor
Orice investitie este definit de patru caracteristici: continutul concret individualizat de resurse, factorul timp,
eficienta sau efectul viitor al utilizrii resurselor n prezent si riscul investitiilor.
Continutul concret individualizat de resurse : Investitiile reprezint active patrimoniale. Acestea ns au
corespondent n resurse. Din acest punct de vedere investitiile sunt constituite din surse interne sau surse
externe. Sursele de finantare a investitiilor le vom discuta n capitolul urmtor.
Factorul timp: Procesul de realizare a investitiilor si de recuperare a fondurilor consumate se desfasoara in timp,
investitiile si efectele lor precum si nivelul eficientei avand un pronontat caracter dinamic. Legatura dintre timp
si investitii se manifesta pe multiple planuri, cel mai important fiind acela de multiplicare a investitiilor. Adica
resursele umane si materialele atrase din circuitul economic curent si imobilizate in procesul investitional isi
modifica valoarea pe masura ce timpul de imobilizare creste. O abordare corecta a proceselor investitionale
necesita analiza lor dinamica, adica tinand seama de influenta multiplicatoare a factorului timp. Actualizarea
tuturor fondurilor banesti se poate face in orice moment, la orice data, la orice zi calendaristica. In procesul
investitional, actualizarea datelor se poate face fie inainte de adoptarea deciziei de investitii, astfel incat aceasta
sa fie optima, fie dupa aceasta data, pentru a vedea daca recuperarea fondurilor investite se desfasoara sau nu
conform prevederilor.
Eficienta, care indica efectul viitor al utilizarii resurselor in prezent.In expresia sa cea mai generala, eficienta
este atributul oricarei activitati umane de a produce efectul dorit; este relatia dintre cheltuielile de resurse si
rezultatul obtinut intr-o activitate. Studiul eficientei unei activitati comporta patru dimensiuni: comparatia in
spatiu si timp intre nivelul resurselor ; comparatia in spatiu si timp intre nivelul efectelor; comparatia in timp
effort/efect si efect/effort; comparatia intre niveluri de eficienta. Abordarea notiunii de eficienta are in vedere:
performante si efecte in raport cu resursele consumate.Din punct de vedere cantitativ, corelatia dintre efecte si
eforturi se exprima prin indicatori de eficienta. In analiza economica si financiara a proiectelor de investitii
predomina abordarea dinamica a problemelor si, deci, utilizarea indicatorilor de eficienta calculati cu luarea in
consideratie a actiunii factorului timp.
Incertitudinea si riscul: Decizia de investitie trebuie sa ia in considerare incertitudinea si riscul implicate de
proiect. Incertitudinea se refera la indoiala pe care o creeaza aparitia unui eveniment viitor. Riscul este o
notiune sociala, economica, politica sau naturala a carei origine se afla in posibilitatea ca o actiune viitoare sa
genereze pierder datorita informatiilor incomplete in momentul luarii deciziei sau inconsistentei unor
rationamente de tip logic. Riscul exista atunci cand o multime de consecinte nefavorabile este asociata unor
decizii posibile si se poate cunoaste sau determina sansa acestor consecinte. Cand aceasta sansa nu poate fi
estimata cu ajutorul probabilitatilor analiza se face numai in sfera incertitudinii. (detalii curs, pag. 46-49).

Intrebari de autoevaluare
Ce se ntelege prin investitii la modul general?
Cum se definesc investitiile?
Dup ce criterii se grupeaz investitiile?
Cum se grupeaz investitiile dup natura lor?
Ce sunt investitiile internationale?
Ce sunt dezinvestitiile?
Care sunt investitiile n cadrul organizatiei?
Care sunt investitiile n afara organizatiei?
Care sunt caracteristicile investitiilor?

Lecia 3
CONCEPTUL DE MANAGEMENT AL INVESTIIILOR
Obiective:
ntelegerea conceptului de management la investitiilor
nsusirea etapelor procesului managerial de investitii
Deprinderea procesului de luare a deciziei n investitii
ntelegerea rolului dezinvestitiilor n strategia managerial
nsusirea modalittilor de determinare a dezinvestitiilor n procesul managerial
Dezvoltarea orizontului n politicile de investitii
Termeni cheie: Managementul investitiilor; Decizia de investitii; Procesul de dezinvestitii
3.1. Definirea conceptului
Managementul investitiilor este o component a managementului strategic. Decizia de investitii sau de
dezinvestitii este adoptat n contextul viitor, ca o alternativ strategic de adaptare a organizatiei la mediul su
n scopul obtinerii avantajului competitiv. Prin urmare, managementul investiiilor reprezint procesul
decizional de amnare a consumului prezent de resurse strategice ale organizaiei i utilizarea acestora n
investiii cu scopul obinerii unui consum viitor mai mare.
Managementul investitiilor este un proces si nu o colectie de bunuri si ia n considerare riscul de a nu obtine n
viitor rezultatele asteptate. Investitia reprezint o alocare permanent de capitaluri n achizitia de active
imobilizate si/sau financiare, care s permit cresterea rentabilittii n conditii de risc asumat. Investitia este
totalitatea cheltuielilor cu caracter ireversibil care se fac pentru cumprarea de bunuri de capital. Achizitia si
modernizarea capitalului fix si a tehnologiilor, ca si perfectionarea metodelor de organizare a productiei sunt
politici manageriale de crestere a eficientei economice a organizatiei. ntruct resursele financiare ale
organizatiilor sunt limitate, n scopul constituirii de fonduri financiare suplimentare, managementul caut s
atrag investitori din afara organizatiei. Dezinvestitia este parte a mangementului investitional.
3.2. Managementul procesul de investiii
Decizia de a investi se bazeaz pe luarea n considerare a urmtoarelor criterii economice:
- raportul dintre valoarea prezent a venitului obtinut prin investitii si costul investitiei;
- raportul dintre venitul net actualizat si rata real a dobnzilor (costul de oportunitate);
Potrivit primului criteriu, decizia de a investi este favorabil dac valoarea prezent este mai mare sau egal cu
mrimea costului. n raport de cel de-al doilea criteriu, decizia de a investi este favorabil dac rata venitului net
actualizat este mai mare dect rata real a dobnzii.
n cadrul principalilor factori care influenteaz cresterea sau descresterea investitiilor se situeaz: ritmul
progresului tehnic; stocul bunurilor de capital n economie; cheltuielile cu ntretinerea si functionarea bunurilor
de capital; anticiprile cu privire la evolutia vnzrilor si profiturilor si a nivelului taxelor din economie.
Procesul managerial de investiii cuprinde urmtoarele etape (fig.1, pag.51 curs):
planificarea investitiilor n termeni de nevoi, resurse (capacitate) si atitudine fat de risc;
cercetarea pietei pentru a se analiza sansele de cstig si riscurile (include culegerea informatiilor privind
rata inflatiei, rata dobnzii, indicatori de eficient);
fundamentarea deciziilor de investitii prin evaluarea activelor de capital disponibile si selectarea
variantei optime;
realizarea investitiei prin sistemul de tranzactii;
controlul managerial al realizrii investitiilor;
evaluarea performantelor prin msurarea eficientei economice a investitiei sau a randamentului su.
Dac proiectul de investitii este de anvergur si are ca obiect, de exemplu: constructia unei fabrici, a unui site
sau parc industrial, a unui complex hotelier, aeroport etc., managementul investitiilor se axeaz pe proiect si
parcurge un ciclu care presupune trei faze (fig.2, pag. 54 curs):
faza de pre-investitii
faza de investitii si
faza de operare sau exploatare a investitiei.
(detalii curs, pag.50-55).
3.3. Procesul decizional n investiii
Ca orice proces decizional, deciziile n investiii sunt compuse din urmtoarele elemente: obiective, decident,
alternative strategice (variante decizionale), criterii decizionale, mediul si mulimea consecinelor decizionale
(fig.3, pag.56 curs). Deciziile de investire, dezinvestire sau de finantare pe termen lung definesc axele principale
ale planificrii financiare si corespund opiniei potrivit creia, functia financiar a ntreprinderii comport trei
misiuni fundamentale:
Care sunt activele de achizitionat si capitalurile de angajat n consecint?
Care sunt activele ce trebuie dezangajate (dezinvestite) si care sunt oportunittile de realocare a
resurselor eliberate?
Care sunt mijloacele sau modurile de finantare posibile a nevoilor de fonduri ale ntreprinderii?.
Managementul organizatiei trebuie s ndeplineasc dou condiii eseniale n scopul maximizrii valorii ei de
piat:
conditia utilizrii resurselor existente n mod optim;
conditia oportunittii cresterii sau descresterii stocului de capital, denumit proces investitional,
sau programare a investitiilor sau bugetare a capitalului.
Importana fundamental a deciziei de investiii n management rezult din urmtoarele aspecte:
Investitiile constituie pe termen lung suportul cresterii si supravietuirii organizatiei. Sunt necesare
investitii de nlocuire a echipamentelor uzate, depreciate cu echipamente noi, mai performante, chiar si
simpla mentinere a ritmului de activitate actual al unei organizatii;
Investitiile consum o parte substantial a resurselor materiale, financiare si umane ale organizatiei;
Decizia de investitii implic resursele organizatiei pentru o perioad de timp medie sau lung si uneori
de o manier ireversibil. Ireversibilitatea este n general un aspect relativ, deoarece n contrapondere
cu investitiile sunt dezinvestitiile, a cror decizie ia n considerare protejarea capitalului, prevenirea
pierderilor. De asemenea, investitiile financiare ofer o mai mare flexibilitate procesului de recuperare a
cheltuielilor de capital;
Decizia de investitii este influentat de consideratia mediului financiar al organizatiei. Dezvoltarea
organizatiilor nu este un proces nchis, deoarece este influentat de politica amnagerial si de variabile
ale mediului extern: ale mediului economic, accesul la piat, posibilitatea de angajare a creditului
bancar, posibilitatea de emisiune de actiuni etc.
Complexitatea deciziei de investitii depinde de amploarea fluxurilor informationale necesare si posibil de
obtinut.
n general deciziile, dar si deciziile de investitii se iau n trei situaii distincte sau combinatii dintre ele: situatie
de certitudine, situatie de incertitudine si situatie de risc.
Indiferent de situatia decizional (de certitudine, incertitudine sau de risc), decizia de investitii comport trei
dimensiuni: dimensiunea strategic, dimensiunea investitional si dimensiunea financiar (fig.4, pag. 61 curs).
Procesul decizional de investitii de capital cuprinde patru etape:
identificarea oportunittilor de investitii
dezvoltarea ideii de investitii ntr-o propunere ferm
selectia proiectelor si
controlul proiectelor, incluznd si post-auditul (fig.5, pag. 63 curs).
(detalii curs, pag. 55-66).
3.4. Procesul managerial al dezinvestiiei
Dezinvestitia reprezint procesul de stopare imediat a efectelor negative din viitor din folosirea unor active sau
dintr-o activitate care se impune a fi eliminat.
Parametrii financiari ai dezinvestitiei sunt: valoarea recuperabil, durata de viat restant, fluxul de venituri
pierdute, valoarea rezidual viitoare pierdut si rata de actualizare.
Valoarea recuperabil a unei dezinvestitii constituie fluxul real de capitaluri formate de venitul realizat de
activele asociate activittii de referint, ncheiate, diminuat cu cheltuielile aferente acestei actiuni. Fluxul
monetar pozitiv al valorii recuperabile, actualizat cu rata marginal a capitalului, se diminueaz cu fluxul
negativ reflectat de cheltuielile cu dezinvestitia (demontare, demolare, salarii, cheltuieli de valorificare,
cheltuieli de reorganizare etc.).
Durata de via restant a activelor supuse dezinvestirii se poate stabili pe baza informatiilor previzionate cu
privire la investitie, actualizate la conditiile concrete ale exploatrii si efectelor investitiei n momentul lurii
deciziei de dezinvestitii. Fluxul de venituri pierdute se determin ntre momentul optiunii de a ncepe
dezinvestitia si anul prevzut pentru scoaterea din functiune n cadrul duratei de exploatare normale.
Fluxul rezultat reflect excedentul brut de exploatare dup impozitare si economia fiscal asupra amortizrii.
Valoarea rezidual viitoare pierdut reprezint valoarea net a veniturilor aferente imobilizrilor si valorii de
recuperat a nevoii de fond de rulment care nu se vor recupera la sfrsitul fiecrui an n cadrul duratei de viat
restante a activittii.
Rata de actualizare reprezint costul capitalului sau rata de respingere aplicabil unei activitti, lund n
considerare caracteristicile de risc similare proiectelor de investitii. (detalii curs, pag. 66-71). Studiu de caz:
curs pag.68-70
3.5. Politica de investiii
n politica de investitii se nscrie orice operatie constnd n angajarea pe termen lung a resurselor monetare,
materiale sau umane n vederea cresterii potentialului si a performantelor organizatiei. Politicile de investitii
presupun: msurarea resurselor angajate prin fluxurile de cheltuieli initiale, explicite sau implicite pe care
operatiile le cer; msurarea performantelor aditionale si potentialul suplimentar aduse de operatiile considerate,
cu ajutorul surplusurilor monetare (cash flow) pe care le aduc; diversificarea resurselor necesare si a rezultatelor
obtinute prin evaluare cifric; furnizarea fundamentului obiectiv pentru luarea deciziilor, prin aplicarea
metodelor de evaluare a proiectelor; determinarea efortului privind rambursrile monetare si eficienta sau
utilitatea investitiilor. (detalii curs, pag. 71-72).
ntrebri de autoevaluare:
Cum definiti managementul investitiilor?
Care sunt principalii factorii care influenteaz cresterea sau descresterea investitiilor?
Pe ce criterii economice se bazeaz decizia de a investi?
Care sunt etapele procesului managerial de investitii?
n ce situatii se iau deciziile de investitii?
Explicati dimensiunile deciziei de investitii?
Descrieti procesul decizional de investitii de capital!
Descrieti parametrii financiari ai dezinvestitiei!


Lecia 4
SURSE DE FINANARE A INVESTIIILOR

Obiective:
nsusirea surselor de creare a capitalului pentru finantarea investitiilor
Diferentierea tipurilor de fonduri de finantare a investitiilor
ntelegerea notiunii de cost al finantrii proiectelor de investitii

Noiuni cheie: Capital, Costul capitalului; Fonduri de finantare; Investitii directe; Emisiune de actiuni;
mprumuturi; Leasing; Finantri nerambursabile
4.1. Crearea capitalului i finanarea investiiilor
Capitalul ca esent a stiintelor economice reprezint sursa de producere a unor bunuri si servicii. Capitalul unei
firme este alctuit din active tangibile, care sunt prezentate n situatiile financiare la cost istoric si active
intangibile, care nu se regsesc ntotdeauna n situatiile financiare, cum ar fi: bunul renume, valoarea
personalului, good-will-ul etc. si care formeaz capitalul real. Sursa principal de creare a capitalului este
populatia (familiile, indivizii), de la care vin fondurile bnesti pentru cumprarea de capital n mod direct sau n
mod indirect prin taxe si impozite. Cstigurile populatiei nu se consum n totalitate, iar economiile realizate
devin parte a averii oamenilor, pe care apoi le investesc pentru a le aduce un venit suplimentar. Aceste economii
sunt date firmelor pentru a le folosi la cumprarea de noi bunuri de capital. Canalizarea capitalului populatiei
ctre cea mai productiv utilizare se realizeaz prin intermediul pietelor de capital. Capitalul sub form de
lichiditti constituie capitalul financiar, iar cea mai lichid form este numerarul. n cadrul unei organizatii
fluxul numerarului apare succint ca n fig.1 (curs, pag. 75). Patrimoniul organizatiei se constituie ca un
portofoliu de proiecte de investitii (fig.2, pag.76), compus din investitii strategice, functionale si de echilibru si
finantate din capitalul propriu si capitalul mprumutat. Oferta de capital se manifest prin procesul de investitii
pe piata de capital, adic plasarea excedentului de capital n actiuni emise de o intreprindere, n actiuni
tranzactionate (cotate sau necotate), n active de capital (prti din intreprinderi, societti mixte), n obligatiuni
(pe termen mediu si lung) si n bonuri de tezaur (trezorerie public). Cererea de capital se manifest prin
procesul de dezinvestitii pe piata de capital, adic absorbtia capitalului disponibil pe piata prin emisiune de
actiuni (emisiune public, majorare de capital social), vnzare de active de capital sau nfiintare de societate
mixt, mprumuturi prin emisiunea (autorizat) de obligatiuni sau bilete de trezorerie. (detalii curs, pag. 73-77).
4.2. Clasificarea fondurilor de finanare a organizaiei
Fondurile constituite de organizatii si aflate la dispozitia lor (fig.3) sunt clasificate dup mai multe criterii:
a) n functie de originea surselor de fonduri: surse proprii (exploatarea capitalului propriu- autofinantare);
surse atrase (credite, mprumuturi, subventii, colaborri cu alti parteneri); programe de finantare
international
b) n functie de participarea la modificarea capitalului: cresterea capitalului; mprumuturi si credite;
autofinantri n cadrul aceluiasi exercitiu financiar; subventii si subscriptii publice; credite de asociere
c) n functie de temporalitatea lor: surse de finantare pe termen scurt (pn la 1 an); surse de finantare pe
termen mediu (2-5 ani); surse de finantare pe termen lung (5-10 ani si peste 10 ani).
Prin urmare, investitiile necesit resurse financiare care se pot constitui din surse interne sau surse externe
(atrase). (Fig.4, pag.78 Sursele de finantare ale organizatiilor).
4.3. Surse de finanare interne
Sursele interne sau autofinantarea, exprim capacitatea organizatiilor de a produce resurse de investitii din
activitatea proprie (exploatare si alte activitti). Autofinantarea se realizeaz urmnd dou ci: din profitul
reinvestit si din cresterile de capital. (detalii curs, pag. 79-81).
4.4. Surse de finanare externe
Principalele sursele externe de finantare provin din: investitii directe; emisiune de actiuni pe piata primar de
capital ctre alti investitori sau ctre publicul larg; mprumuturi: bancare (pe termen scurt, mediu si lung de pe
piata creditelor; creditul obligatar; creditul comercial, creditul ipotecar); obligatiuni; mprumuturi participative
ale bancilor, statului, sau ale organismelor internationale; alocatii de la bugetul de stat pentru investitii;
leasingul; finantri nerambursabile. (detalii curs, pag. 81-91).
4.5. Costul finanrii proiectelor
Finantarea, n orice form se realizeaz are un cost sau pret. Pretul capitalului direct investit este dividendul,
iar pretul capitalului mprumutat este dobnda. Rata nominal a dobnzii pentru un credit este compus, n
general, din rata real a dobnzii (fr risc), la care se adug prima de risc pentru inflatie, gradul de lichiditate si
riscul instrumentului financiar. Factorii principali care influenteaz costul banilor sunt: oportunttile de
productie/servicii; perioadele de timp preferate pentru consum; riscul; inflatia. (detalii curs, pag. 91-92).
ntrebri de autoevaluare:
Cum se creaz capitalul?
Cum se finanateaz investitiile?
De ce patrimoniul organizatiei este considerat ca un portofoliu de investitii?
Cum se clasific fondurile de finantare a investitiilor?
Ce sunt investitii directe;
n ce const emisiunea de actiuni?
Care sunt institutiile pietei de capital din Romnia?
Care sunt tipurile de mprumut?
Ce este leasingul?
Ce sunt finantrile nerambursabile?
n ce const costul finantrii proiectelor de investitii?

Lecia 5
EFICIENA ECONOMIC A INVESTIIILOR
Obiective:
nsusirea abilittilor de a distinge ntre eficienta economic a activittii si eficienta economic a
investitiilor;
Deprinderea calculrii indicatorilor statici de eficient economic a investitiilor;
ntelegerea semnificatiei indicatorilor de eficient economic a investitiilor.
Noiuni cheie: Eficient economic; Eficienta economic a investitiilor; Termenul de recuperare; Investitia
specific; Coeficientul de eficient a investitiei; Cheltuieli recalculate; Randamentul economic al investitiei
5.1. Definirea conceptului de eficien economic a investiiilor
Eficiena economic reprezint o stare a activittii economice determinat de un anumit consum de resurse
pentru obtinerea unui anumit bun economic, ntr-un timp dat, cnd o productie suplimentar dintr-un anumit
bun, n conditiile unor resurse limitate, nu se poate obtine dect dac se reduce productia unui alt bun economic.
Prin urmare, este imposibil s se mreasc volumul productiei unui bun, fr a se micsora cantitatea produs din
alt bun. Aceast regul este valabil pentru toate activittile care presupun alocarea si utilizarea resurselor
pentru a produce bunuri economice, ca si pentru distribuirea lor n timp si spatiu. Caracteristica eficient
economic apare atunci cnd bunurile sunt necesare societtii, cnd sunt cerute pe piat, altfel, consumul
resurselor se consider o risip. n principiu, eficienta economic msoar raportul dintre efectele obtinute n
expresie fizic sau valoric (monetar) la eforturile depuse (resurse utilizate si consumate) sau invers, raportul
dintre eforturi si efecte. n timp, se urmreste maximizarea raportului dintre efectele obtinute si resursele
consumate, sau minimizarea raportului dintre resursele consumate si efectele obtinute. La nivel microeconomic,
eficienta economic se apreciaz prin rentabilitatea firmei, iar la nivel macroeconomic, prin productivitatea
muncii naionale, cel mai important factor de crestere economic intensiv. Cnd bunurile sunt de natura
bunuri de capital (investitii), atunci vorbim despre eficienta economic a investitiilor. Eficienta economic n
acest caz, este raportul dintre randamentul viitor al bunurilor de capital (investitiilor) si pretul lor de ofert si se
numeste eficienta marginal a capitalului. Randamentul viitor al capitalului (expected rate of return) reprezint
fluxul de venituri sau suma profiturilor scontate a fi obtinute dup realizarea productiei pe ntreaga perioad de
functionare a bunurilor de capital. Preul de ofert al capitalului (costul capitalului) reprezint costul de
nlocuire a capitalului, respectiv pretul pe care firma trebuie s l suporte la sfrsitul perioadei de functionare a
bunului de capital nlocuit. Notiunea de eficien marginal a capitalului indic mecanismul de analiz a
echilibrului macroeconomic si de crestere economic al modelului keynesian. Eforturile si efectele se pot grupa
utiliznd diferite criterii. Eforturile se mpart n dou categorii : eforturi pentru producie: cheltuieli materiale,
cheltuieli cu manopera, cheltuieli cu logistica, cheltuieli de administratie etc. si eforturi pentru investiii:
cheltuieli cu achizitia bunurilor de capital, cheltuieli cu importul, cheltuieli cu activittile de constructii-montaj
etc. Eforturile se urmresc n timp, si se analizeaz eforturile anuale (investitii anuale, consumul anual de
resurse) si eforturile totale (investitia total, importul total etc). De asemenea, eforturile se analizeaz dup
sursele de finantare, dup gradul de disponibilitate a resurselor, dup posibilitsile de regenerare (raportul
investitii-dezinvestitii). Efectele se clasific n mai multe grupe, astfel: dup locul de aparitie: efecte directe (la
nivelul activittii analizate) si efecte indirecte (obsinute la beneficiari); dup momentul la care apar: efecte
prezente si efecte viitoare; dup perioada n care se realizeaz: efecte anuale si efecte totale (pe ntreaga
perioad de desfsurare a activittii); dup gradul de cuprindere: efecte globale (brute, cum sunt valoarea
productiei, ncasrile totale etc.) si efecte nete (dup scderea cheltuielilor realizate, profitul, venitul net, aportul
valutar etc.); dup gradul de cunoastere: efecte programate si efecte realizate. n evolutia efectelor n functie de
eforturile depuse se ntlnesc trei situatii ( fig.1, pag.96) (detalii curs, pag. 94-98).
5.2. Factori de cretere a eficienei economice a investiiilor
ntruct eficienta economic este o notiune complex, aceasta este influentat de o multitudine de factori, care
pot fi grupati dup urmtoarele trei criterii:
dup modul cum actioneaz n asigurarea cresterii eficientei economice sunt: factori cu aciune direct
(influenteaz direct activitatea analizat): cresterea capitalului fix; cresterea calittii; cresterea
gradului de prelucrare a materiilor prime (consumurile reduse); ridicarea nivelului de pregtire
profesional a fortei de munc; perfectionarea metodelor de management; promovarea progresului
tehnic; asigurarea disciplinei tehnologice; structura exporturilor si factori cu aciune indirect, sunt acei
factori care actioneaz n amonte sau n aval de activitatea analizat: modernizarea activittilor conexe
infrastructura; cresterea performantelor utilajelor la productori; cresterea calittii materiilor prime
aprovizionate; cresterea calittii sistemului de nvtmnt si training; modificarea structurii cererii de
produse si servicii pe piat; schimbri n preferintele, exigentele si gradul de civilizatie al
consumatorilor.
dup caracterul lor, factorii cresterii eficientei economice sunt: factori tehnici, includ aspecte care
vizeaz progresul tehnic n scopul cresterii randamentului utilajelor, a productivittii muncii, a gradului
de prelucrare a materiilor prime; factori economici, includ prghiile economice, cum sunt: pretul,
creditul, dobnda; factori naturali: conditii de clim, fertilitatea solului, bogtia zcmintelor,
actioneaz de regul n ramurile primare ale economiei (agricultur, industrie extractiv, silvicultur);
factori sociali, care contribuie la stimularea cresterii eficientei economice (cointeresarea material,
motivarea - delegarea, crearea conditiilor de trai si de munc, instruirea)
dup sfera de cuprindere, factorii de crestere a eficientei economice sunt: factori generali, aplicati
oricrui domeniu de activitate, de ex. progresul tehnic; factori specifici, aplicati numai unui domeniu
restrns, de ex. structura exporturilor si importurilor.
Factorii de crestere a eficientei economice pot fi: cantitativi si calitativi. (detalii curs, pag. 99-101).
5.3. Msurarea eficienei economice
Eficienta economic nu se poate msura printr-un singur indicator, deoarece, att eforturile, ct si efectele sunt
determinate de complexitatea mediului economic si reflect aspectele sale cantitative si calitative. Pentru a
surprinde varietatea de informatii referitoare la eforturi, efecte si a raportului dintre acestea, n scopul msurrii
eficientei economice se utilizeaz un sistem de indicatori n care, fiecare indicator reflect un anumit criteriu de
eficient. Indicatorii de eficient se calculeaz la nivel macro-economic si la nivel micro-economic. La nivel
macro-economic se msoar: eforturile, adic resursele consumate la nivelul ntregii economii, ca de exemplu:
consumul de materiale, consumul de fort de munc, volumul investitiilor etc.; efectele la nivelul ntregii
economii, ca de exemplu: produsul national net, produsul intern brut, produsul global brut; raportul dintre efecte
si eforturi, adic eficienta economic, prin: produsul national net la 1 leu investit, produsul intern brut pe cap de
locuitor etc. La nivel micro-economic se msoar: eforturile pentru realizarea activittii, ca de exemplu:
cheltuieli de productie, volumul investitiilor, numrul de salariati, etc. efectele rezultate n urma activittii, ca de
exemplu: capacitatea de productie, valoarea productiei, ncasrile valutare, profitul, volumul vnzrilor etc.
Raportul dintre efecte si eforturi, adic eficienta economic, prin: rata profitului, productivitatea muncii pe
salariat, productia la un milion lei capital fix, volumul vnzrilor la 1 milion lei capital fix, investitia specific,
etc. n literatura de specialitate se prezint o serie de grupri ale indicatorilor de eficient economic, din care
citm clasificarea profesorilor Vasilescu si Romnu: indicatori cu caracter general, care sunt comuni oricrei
industrii (sfere de activitate), ca de exemplu: vnzri, investitii, profit; indicatori de baz, care sunt diferiti n
functie de obiectul analizei, ca de exemplu: rata rentabilittii, productivitatea muncii; indicatori specifici, care
prezint particularitti n anumite sectoare de activitate (aprovizionare, productie, investitii); indicatori
suplimentari, care reflect eforturile suplimentare si evident, efectele suplimentare, obtinute prin sporirea
consumului de resurse. Aceiasi autori grupeaz indicatorii cu caracter general n: indicatori generali ai
activitii economice; indicatori ai eficienei factorilor de producie; indicatori de structur a resurselor
consumate si a rezultatelor obtinute. Indicatori generali ai activittii economice.Indicatorii generali
caracterizeaz eficienta de ansamblu a activittii economice, indiferent de nivelul la care se realizeaz.
Principalii indicatori sunt: rata profitului si cheltuieli la 1000 lei productie, care se calculeaz pe ntreaga
activitate sau pe produs. Indicatori ai eficienei factorilor de producie. Principalii factori ai cresterii economice
sunt: capitalul fix, materiile prime si forta de munc , astfel c eficienta economic a acestora se apreciaz prin
urmtorii indicatori:Productia la 1000 lei capital fix, Indicele de valorificare a materiilor prime, Consumul
specific de material, Productivitatea muncii. Indicatori de structur ale resurselor consumate si ale rezultatelor
obtinute. Acesti indicatori se exprim sub forma ponderilor unui element al categoriei economice n total
categorie. De exemplu: ponderea muncitorilor n total salariati; fondul de timp efectiv lucrat n fondul de timp
maxim disponibil; ponderea materiilor prime din import n volumul total al materiilor prime etc. (detalii curs,
pag. 101-105). Studiu de caz: pag.105-107.
5.4. Indicatorii eficienei economice ale obiectivelor de investiii
Ca si indicatorii de eficient economic, indicatorii de eficient economic a obiectivelor de investitii se
trateaz dup sfera de referint (Vasilescu I, Romnu I, Cicea C, 2000) n: indicatori care reflect eforturile
investiionale, ca de exemplu: investitia total, structura investitiei totale, mrimea imobilizrilor, cheltuielile
anuale de productie, numrul de salariati etc.;indicatori catre reflect efectele investiionale, ca de exemplu:
capacitatea de productie, valoarea productiei, ncasrile valutare etc.; raportul dintre efecte i eforturi
investiionale, ca de exemplu: coeficientul de eficient economic a investitiilor, investitia specific, termenul
de recuperare etc.; Indicatorii de eficient economic a investitiilor sunt: statici, la un anumit moment, de
regul la finele unui an; dinamici, cnd tin cont de factorul timp. Indicatorii statici ofer informatii
semnificative asupra investitiei si sunt usor de calculat, dar au dezavantajul c nu tin cont de influenta factoruli
timp asupra proceselor investitionale si de productie. Acesti indicatori se utilizeaz n special n studiile de
oportunitate si prefezabilitate, iar n studiile de fezabilitate se completeaz cu indicatorii dinamici. n acest
capitol vom discuta de indicatorii statici. La nivel micro-economic, se propune clasificarea indicatorilor de
eficient economic a investitiilor n patru grupe (Vasilescu I, Romnu I, Cicea C, 2000): indicatori cu caracter
general, se refer la cei care se utilizeaz n activitatea general; indicatori de baz, se refer la eforturile si
efectele investitionale si exprim eficienta economic a investitiilor; indicatori suplimentari, care completeaz
setul de informatii din activitti adiacente, ca de exemplu: bilantul energetic, randamentul utilajelor etc.;
indicatori specifici, care reflect particularitti ale unor sectoare de activitate.
5.4.1. Indicatorii cu caracter general
Acesti indicatori surprind imaginea general a eforturilor si efectelor care caracterizeaz activitatea
ntreprinderii. Aici se cuprind: Capacitatea de productie, Numrul de salariati, Cheltuielile de productie,
Valoarea productiei sau a vnzrilorProfitul (beneficiul), Productivitatea muncii, Consumurile specifice de
materii prime, materiale, utilitti, Consumurile specifice influenteaz costul productiei si rentabilitatea
obiectivului de investitii. (detalii n curs, pag.108-109).
5.4.2. Indicatori de baz
Indicatorii de baz ai eficientei investitiilor sunt: valoarea investitiei, durata de executie si de functionare a
obiectivului de investitii, investitia specific, termenul de recuperare, coeficientul de eficient economic,
cheltuieli recalculate, randamentul investitiei.
Valoarea investiiei, reprezint totalitatea resurselor sau mrimea fondurilor necesare pentru realizarea
obiectivului de investitii
Durata de execuie i de funcionare a bunului de capital (obiectivului de investitii). Cnd obiectivul de
investitii este de natura unei constructii sau linii tehnologice, de la data lurii deciziei de investitii si pn la
scoaterea din uz a obiectivului de investitii intervin patru perioade de timp, care se evidentiaz distinct, avnd
influent asupra eficientei investitiei (fig.3, fig.4.,pag.110,111).
Investiia specific, reflect efortul investitional fcut pentru realizarea unui obiectiv si rezultatele obtinute
exprimate prin capacitatea de productie.
Termenul de recuperare a investiiilor, reprezint perioada de timp n care investitia se recupereaz din profit
n urma utilizrii obiectivului de investitii.
Coeficientul de eficien economic a investiiilor (este inversul termenului de recuperare a investitiei).
Exprim efectul net anual sau profitul anual ce se obtine la un leu investit.
Cheltuieli echivalente sau recalculate. La acelasi volum de efecte economice obtinute se pot face eforturi mai
mari de investitii sau eforturi suplimentare n cheltuieli de productie. Aceasta nseamn c un anumit efect
economic se poate obtine fie cu un volum mai mare de cheltuieli de productie, dar cu o investitie mai mic, fie
cu un consum mai mare de resurse investitionale si cu cheltuieli de productie mai mici. Efortul financiar total ar
fi suma efortului investitional si suma cheltuielilor de productie. Dar, investitia se realizeaz o singur dat, n
timp ce cheltuielile se nregistreaz anual pe toat durata de viat a obiectivului de investitii.Pentru a facilita
nsumarea celor dou categorii se utilizeaz cheltuieli echivalente.
Randamentul economic al investiiilor. Randamentul investitiei asigur comparabilitatea ntre profitul final
obtinut n urma realizrii obiectivului de investitii si efortul investitional (lei profit final, dup recuperarea
investitiei la 1 leu investit). (Relatiile de calcul si detalii n curs, pag. 107-116). Studiu de caz pag. 117.
Probleme de rezolvat pag. 121-123).
5.4.3. Indicatori specifici ai eficienei economice a investiiilor
n functie de industrie, sau ramura de activitate, pe lng indicatorii cu caracter general si indicatorii de baz se
calculeaz indicatori specifici. Principalii indicatori pe tipuri de industrii utilizati n evaluarea eficientei
proiectelor de investitii sunt n curs pag. 117-120.
ntrebri de autoevaluare:
- Care sunt principalii factori cantitativi si calitativi de crestere a eficientei economice n sistemul de
afaceri ? Enumerati, grupati si caracterizati factorii identificati.
- Care este rationamentul n decizia de investitii, stiind c optimul are caracter temporar?
- Care sunt indicatorii de baz ai eficientei economice a investitiilor?Artati modul de calcul si
semnificatia lor.
- Care sunt indicatorii specifici ai eficientei economice a investitiilor?

Lecia 6
FACTORUL TIMP N INVESTIII
Obiective:
ntelegerea factorilor de actualizare a investitiilor n vederea utilizrii lor n practic;
Aprofundarea analizei proiectelor de investitii de capital fix la diferite momente ale procesului
investitional;
nsusirea abilittilor de a interpreta semnificatia indicatorilor principali de eficient a investitiilor n
functie de factorul timp.

Termeni cheie: factor de fructificare, factor de compunere pentru un an, factor de reducere, factor de
discontare, factor de anuitate, factor de recuperare a capitalului, rata de actualizare, costul mediu ponderat al
capitalului, momentele de referint ale actualizrii
6.1. Timpul caracteristic a investiiilor
Procesele economice, inclusiv cele investitionale, sunt dinamice, deoarece sunt supuse schimbrilor din mediul
intern si extern al organizatiei. Prin urmare, investitiile si efectele lor, precum si nivelul eficientei, sunt variabile
de timp. Investitia se realizeaz ntr-o anumit perioad de timp, deci cheltuielile se fac n general, esalonat,
apoi veniturile ce se obtin n urma exploatrii obiectivului de investitii, se obtin ntr-o perioad de timp. Aceeasi
sum de bani cheltuit sau obtinut n perioade diferite de timp are o alt valoare economic, prin urmare este
necesar asigurarea comparabilittii ntre notiunile economice la un anumit moment n timp.
6.1.1. Tehnica actualizrii
n scopul asigurrii comparabilittii la un anumit moment de timp se foloseste tehnica actualizrii. Tehnica
actualizrii se utilizeaz n fundamentarea deciziilor manageriale n ntreaga activitate economic, prin urmare
si n procesul investitional. Actualizarea poate fi privit din dou sensuri: spre viitor si dinspre viitor. Legatura
dintre timp si investitii se manifest pe multiple planuri, cel mai important fiind acela de multiplicare a
investitiilor. O abordare corect a proceselor investitionale necesit analiza lor dinamic, tinnd seama de
influenta multiplicatoare a factorului timp. Capitalul X investit cu eficienta (profitul) e devine n timp, dupa
h ani de rotatie a capitalului un capital Y (capitalul capitalizat), conform relatiei :Y=X (1+e), unde:
(1+e)
h
se numeste factor de fructificare, de multiplicare, de compunere pentru o unitate monetar capitalizat
si exprim efectul asupra sumei initiale cnd cresterea se face cu un ritm mediu anual e. n teoria si practica
economic coeficientul de eficient economic e se nlocuieste cu un coeficient de actualizare a, care este o
functie de rata inflatiei (r
i
), rata dobnzii (r
d
), rata de risc (r
r
) si riscul mediu sau eficienta medie a ramurii
(industriei) (r
m
). Coeficientul a este costul capitalului. Pentru evaluarea la un moment viitor a unor sume din
prezent se utilizeaz:
Y =X (1+a)
h
, Pentru evaluarea n prezent a unor sume ce se vor obtine n viitor se utilizeaz:
Y =X (
h
a) 1 (
1

) , (1+a)
h
se numeste factor de capitalizare sau actualizare.
Tehnica de actualizare pentru pregtirea proiectelor de investitii poate fi folosit prin utilizarea urmtorilor
factori:
a. Factorii de fructificare sau de compunere pentru 1: (1 +a)
h
arat ce devine o sum initial cnd
cresterea se face cu un ritm mediu anual egal cu e (eficienta).
b. Factorul de fructificare sau compunere pentru 1 pe an:
a
a
h
1 ) 1 (
si permite calcularea valorii la care
va creste pan la sfrsitul unui an h stability stabilit o sum constant depozitat la sfarsitul fiecrui an cu
rata de dobnd stabilit.
c. Factorul fondului de reducere:
1 ) 1 (
h
a
a
, exprim depozitul uniform necesar n fiecare an pentru a
ajunge la 1 la un an dat si permite stabilirea pltii anuale uniforme, care trebuie depus n fiecare an, pentru
a fi investit cu scopul de a avea o suma prestabilit la un moment dat. Acesta se foloseste pentru a
determina ct trebuie economisit anual n conditiile folosirii cu o anumit eficient pentru a recupera suma
investit la sfrsitul duratei de folosire, sau ce sum trebuie depus anual cu dobn compus pentru a avea
la un moment dat o sum predeterminat.
d. Factorul de actualizare sau de discontare: h
a) 1 (
1

, exprim ct valoreaza astazi un leu luat, la o data

viitoare h si permite determinarea valorii de astazi a unei sume cheltuite sau obtinute n viitor.
e. Valoarea prezent a unui factor de anuitate (factorul de discontare cumulat):
h
h
a a
a
) 1 (
1 ) 1 (

, exprim ce
valoare are astzi o sum egal cu 1 cheltuit sau obtinut anual ntr-o oarecare perioada de timp. Valoarea
prezent a unui factor de anuitate, pentru un anumit numr de ani, este suma tuturor factorilor de discontare
pentru anii luati n calcul.

f. Factorul de recuperare a capitalului:
1 ) 1 (
) 1 (


h
h
a
a a
, exprim ct trebuie pltit anual pentru a asigura
achitarea unui mprumut de o unitate monetar n h ani, cu dobanda compus pe soldul nepltit. Cu relatia
(6.9) se pot calcula ce plti constante anuale vor fi necesare pentru a achita un mprumut ntr-o perioad de
timp, n conditiile unei anumite rate a dobnzii (rata si dobnda).
Actualizarea tuturor fondurilor bnesti se poate face n orice moment, la orice dat, n orice zi calendaristic.

6.1.2. Componentele factorului de actualizare
Factorul de actualizare este o functie de: rata inflatiei, rata dobnzii si risc (riscul de tar, n cazul investitiilor
strine, riscul ramurii sau industriei, riscul afacerii, riscul investitional etc.). Inflaia: n conditiile unei economii
stabile, cu o cot nesemnificativ a inflatiei, compararea n timp a veniturilor si cheltuielilor efectuate reflect
situatia real. ntr-o economie inflationist, nivelul ridicat al inflatiei este corelat cu incertitudinea si riscul n
economie. Calculele de eficient si rentabilitate ale activittii economice si ale investitiilor ntmpin greutti n
previzionare si ntreaga activitate managerial n adoptarea deciziilor este influentat negativ. Actualizarea la
inflatie a indicatorilor valorici (venituri si cheltuieli) realizate n perioade trecute si care se vor realiza ntr-o
perioad viitoare, cu ajutorul indicilor. Rata dobnzii reflect raportul dintre cererea si oferta de bani pe piat,
dar si nivelul de risc pe care si-l asum vnztorul sau cumprtorul de bani. ntodeauna o afacere nou este
mult mai riscant si rata dobnzii este mai mare, dect o investitie sigur imobiliar la care rata dobnzii este
mai sczut. Factorii determinanti n calculul ratei dobnzii sunt lichiditatea si elasticitatea cererii. Dac
lichiditatatea depinde de activitatea organizatiei, n general elasticitatea cererii este o prghie a statului, care
intervine n economie pentru diferite reglaje macro-economice. Riscul este privit ca un fenomen care provine
din circumstante pentru care decidentul este n msur s identifice evolutii sau evenimente posibile si chiar
probabilitatea producerii acestora, fr a fi n msur s precizeze cu exactitate care dintre evenimente se va
produce efectiv.

6.1.3 Determinarea ratei de actualizare
n conditiile n care se neglijeaz premium-ul de risc care reflect faptul c unele finantri sunt mai riscante
dect altele se poate utiliza ecuatia lui Fisher. Costul mediu ponderat al capitalului. Capitalul, indiferent de
provenient, este un factor de productie, si asa cum utilizarea unui factor de productie se face n schimbul unui
pret pltit proprietarului sau furnizorului, utilizarea capitalului genereaz un cost pentru organizatie, care trebuie
pltit detintorului (bnci, actionari, cumprtori de obligatiuni emise etc.). Din punctul de vedere al
detintorilor de capitaluri acest cost este remunerearea sau pretul renuntrii la cheltuirea unei prti din venit
pentru consumul curent si econmisirea acesteia n speranta unui consum viitor mai substantial.
6.1.4. Momentele de referin ale actualizrii
n procesul investitional de bunuri fixe timpul poate fi analizat din punctul de vedere a unor perioade importante
de timp. Data la care se face actualizarea se numeste moment de referin. Principalele momente de referint din
viata economic a unui obiectiv sunt (fig. 3, pag.141): m =momentul adoptrii deciziei; n =momentul nceperii
lucrrilor; p =momentul punerii n functiune a obiectului de investitii; u =momentul nceperii restituirii
mprumuturilor; v =momentul scoaterii din functiune a obiectului de investitii. Din fig.3 rezult 5 momente si 4
perioade de timp. Perioadele sunt: g - perioada necesar pentru proiectarea si elaborarea documentatiei tehnico-
economice; d - perioada de executie a lucrrilor de investitii; f - perioada de gratie scurs ntre momentul
punerii n funmctiune si nceperea restituirii fundurilor mprumutate; D =De - perioada de functionare eficient
a obiectivului de investitii. (relatii de calcul, studii de caz, detalii, curs pag. 124-141).
6.2. Actualizarea indicatorilor de eficien economic a investiiilor n capital fix
Pentru determinarea n dinamic a indicatorilor de eficient economic a investitiilor la diferite momente se
parcurg urmtorii pasi, propusi de prof. Romnu (2000): Pas 1: se calculeaz indicatorul n form static; Pas 2:
se stabileste momentul de referint la care se face actualizarea pe axa timpului si se marcheaz momentul de
referint cu zero si se noteaz momentele principale: n, p,v.; Pas 3: se nscrie indicatorul pe ax si se traseaz
dreptunghiurile actualizrii: pentru investitie si pentru profit. Prin aceste dreptunghiuri se stabileste formula de
calcul utiliznd factorul de actualizare sau de fructificare (fig.4, pag.143); Pas 4: se compar datele actualizate
cu cele initiale.
Se observ din graficul din fig.3 c momentele sunt marcate vertical cu o linie ngrosat. Fat de acest moment
se analizeaz timpul n care se petrec evenimetele, respectiv proiectarea si realizarea investitiei si obtinerea
profitului prin exploatarea obiectivului de investitii. Astfel:
- la momentul lurii deciziei, proiectarea, executia obiectivului si obtinerea profitului se afl ntr-un timp
viitor, astfel c valoarea acestora se actualizeaz cu rata de discontare;
- la momentul punerii n functiune a obiectivului de investitii, valoarea investitiei se afl la un moment
trecut, deci suma cheltuit se actualizeaz cu rata de capitalizare, iar profitul cu rata de discontare;
- la momentul nceperii achitrii ratelor la creditul luat pentru finantarea investitiei, dup o perioad de
gratie, investitia si profitul obtinut pn la acest moment (P
1
) se afl la un timp trecut si se actualizeaz
cu rata de capitalizare, n timp ce profitul ce se va realiza dup acest moment se afl la un timp viitor,
iar suma va fi actualizat cu rata de discontare;
- la momentul scoaterii din functiune, valoarea investitiei si profitul se afl la un moment trecut, deci
sumele se actualizeaz cu rata de capitalizare.
Relatiile de calcul ale indicatorilor de eficient a investitiile (randamentul si termenul de recuperare la diferite
momente n curs, pag. 144-150). Studiu de caz: pag.150-157.

ntrebri de autoevaluare:
- Ce relatie exist ntre factorul de actualizare si factorul de fructificare sau capitalizare? Argumentati.
- Cum se modific principalii indicatori dinamici de eficient economic a investitiilor randamentul si
termenul de recuperare - atunci cnd sunt actualizati la diferite momente?
- Cum sunt indicatorii dinamici de eficient economic a investitiilor fat de cei statici. Argumentati.
- Care sunt principalele momente de referint ale actualizrii indicatorilor de eficient economic a
investitiilor?
- Care sunt factorii utilizati n tehnica de actualizare pentru pregtirea proiectelor de investitii?

Lecia 7
INCERTITUDINEA I RISCUL N INVESTIII
Obiective:
ntelegerea semnificatiei de risc si de incertitudine si diferentierea continutului notiunilor
nsusirea tipurilor de risc
Dobndirea abilittilor de identificare a riscurilor n managementul investitiilor
ntelegerea notiunii de risc a investitiilor
Construirea competentelor privind determinarea riscurilor unui proiect de investitii
Noiuni cheie: risc; incertitudine; prag de rentabilitate; Criteriul Bayes- Laplace ; Criteriul maximizrii;
Criteriul Maximax; Criteriul Hurwics; Criteriul minimizrii sau maximizrii regretelor
7.1 Semnificaia noiunilor de risc i incertitudine
Notiunea de risc deriv din doua surse: din latin si are o conotatie pesimist, cuvntul risicum nsemnnd un
rezultat negativ al unei provocri si din arab, cuvntul risq implicnd orice a fost dat de Dumnezeu si din care
se obtine profit, avnd o conotatie pozitiv. Combinnd cele dou sensuri, riscul se poate defini ca fiind un
viitor incert care mbuntteste sau nrutteste o pozitie. Se remarc trei aspecte n aceast definitie: Riscul este
probabilistic, incluznd incertitudinea; Riscul este simetric, adic rezultatul poate fi plcut sau neplcut, fr a
forta sensul ntr-o magnitudine echivalent; Riscul implic schimbare, dac nu exist schimbare, nu exist risc.
Definitia este in concordanta cu ideea de volatilitate, ca msur a riscului si se exprim matematic. Riscul este o
notiune social, economic, politic sau natural a crei origine se afl n posibilitatea ca o actiune viitoare s
genereze pierdere datorit informatiilor incomplete n momentul lurii deciziei sau inconsistentei unor
rationamente de tip logic. De aceea, riscul poate fi definit n termeni economici, sociali, culturali si politici. Se
apreciaz c perceptia riscului de ctre un individ sau de ctre o organizatie este influentat de trei elemente:
Variabilitatea rezultatelor; Atitudinea fat de risc; Gradul de discretie fat de asumarea sau neasumarea riscului.
n ceea ce priveste atitudinea fat de risc n afaceri, dar si n alte domenii, chiar personale, exist dou tipuri de
atitudine: Aversiune fat de risc; Tolerant la risc sau dorinta de a-si asuma riscul. Atitudinea fat de risc este
influentat de educatie, societate, religie. Aceast atitudine se poate modifica dac exist o compensatie pentru
asumarea riscului, numit prim de risc. Prima de risc este cstigul minim suplimentar fat de valoarea
asteptat necesar pentru ca un individ cu aversiune fat de risc s si asume un risc. (Detalii curs, pag.158-163).
7.2. Clasificarea i definirea riscurilor
Literatura de specialiate defineste riscul n general n acelasi mod, dar clasificarea comport o multime de
detalieri, care sunt exprimri ale realittii. Diferitele categorii de risc pot fi aranjate n functie de dimensiunea
mediului: ndeprtat, apropiat sau intern (fig.1, pag. 164). Principalele riscuri la care se expune o oranizatie
sunt: riscul de tar, riscuri la nivelul economiei nationale si riscuri specifice organizatiei. (detalii curs, pag. 164-
176).
7.3. Riscul n procesul investiional
Riscul n procesul investitional este o msur a tuturor efectelor unei investitii si n general se exprim
cantitativ. Riscul investitional este influentat de alte tipuri de risc, fiind situat ntr-un spatiu de risc.
Principalele tipuri de risc care influenteaz riscul investitional pot fi: riscul economic si financiar, riscul
tehnologic, riscul organizational, riscul de piat si riscul de mediu. Riscurile concrete care influenteaz procesul
investitional si desigur decizia managerial pentru investitii sunt: riscul creditului (finantrii), care ar putea s
nu fie rambursat n ntregime (cu consecinte grave, de pierdere a propriettilor gajate, sau la termenele scadente,
cu riscul cresterii costului capitalului mprumutat); riscul fluxului de numerar (cash flow-ului), care ar putea s
nu fie realizat prin corelatie cu celelalte riscuri (organizationale, de piat, de mediu etc.); riscul ratei dobnzii,
care poate fluctua n sensul iesirii din limitele previziunilor; riscul cursului de schimb valutar (cnd investitia se
refer la importuri de echipamente, sau cnd investitia va fi utilizat pentru productie destinat exportului;
levierul financiar (reflect raportul dintre capital si datorii si care depinde de optiunea actionarilor sau a
proprietarilor de capital); levierul operational (reflect raportul cheltuielilor variabile n cifra de afaceri). (relatii
de calcul, exemple si detalii curs, pag. 177-185).

7.4. Criterii economice de analiz a riscului n proiectele de investiii
Analiza riscului si incertitudinii n proiectele de investitii se bazeaz pe metode statistico-matematice a datelor
privind evolutia previzionat a indicatorilor de venituri, costuri, profit, flux de numerar etc. Cnd mediul este
incert n realizarea previziunilor, de regul, se utilizeaz metoda scenariilor. Principalele metode utilizate n
analiza riscurilor si incertitudinii sunt: Criteriul Bayes- Laplace; Criteriul maximizrii; Criteriul Maximax;
Criteriul Hurwics; Criteriul minimizrii sau maximizrii regretelor. (relatii de calcul, studii de caz si detalii n
curs, pag. 185-191).
ntrebri de autoevaluare:
- Cum poate fi definit riscul?
- Ce diferent este ntre risc si incertitudine?
- Cum se clasific riscul?
- Ce reprezint riscul de tar?
- Cum se coreleaz nivelul riscului cu ciclul de viat al produselor?
- Exemplificati riscuri n investitii de modernizare, de dezvoltare si strategice.
- Ce particularitti au riscurile n investitiile financiare?
- Care sunt principalele metodele de determinare a riscului n procesul investitional?
- n ce const criteriul Hurwicz de determinare a riscului unei investitii?
- Calculati pragul de rentabilitate pentru un obiectiv de investitii n care cheltuielile fixe reprezint
45% din total cheltuieli, cifra de afaceri este de 12,000 RON si total cheltuieli reprezint 92% din
cifra de afaceri.

Lecia 8
FUNDAMENTAREA DECIZIEI DE INVESTIII

Obiective:
- ntelegerea si aplicarea metodelor de evaluare a proiectelor de investitii;
- dobndirea abilittilor necesare lurii deciziei privind proiectele de investitii;
- construirea competentelor pentru interpretarea rezultatelor obtinute n evaluarea proiectelor de investitii
si fundamentarea deciziilor

Noiuni cheie: angajamentul de capital, valoarea net actualizat, indicele de profitabilitate, termenul de
recuperare, rata intern de rentabilitate, testul Bruno
8.1. Angajamentul de capital

Exprim costurile totale initiale de investitii, pentru construirea capacittilor de productie proiectate si a
costurilor ulterioare punerii n functiune, pentru exploatarea acestora, exclusiv amortizarea, exprimate n
valoare actual, la un moment de referint, de regul momentul nceperii lucrrilor de investitii. In general, se
urmreste minimizarea angajamentului de capital la un nivel dat al capacittii de productie, de venituri totale si
avantaje economice totale.Angajamentul de capital se recomand a fi folosit ca si criteriu de alegere a
variantelor la proiectele de investitii realizate n domeniile de interes public, finantate de la buget.
Orizontul de timp pentru calculul capitalului angajat este alctuit din : durata de proiectare (g), durata de
executie a lucrrilor de investitii (d) si durata eficient de functionare (De). Angajamentul de capital se
recomand a fi folosit ca si criteriu de alegere a variantelor la proiectele de investitii realizate n domeniile de
interes public, finantate de la buget, urmrind minimalizarea Kta. Acest indicator poart si denumirea de
costuri totale actualizate (C
ta
). O alternativa a angajamentului de capital o reprezint indicatorul costul global
(
g
C ), care exprim valoarea total a costurilor initiale de investitii si a costurilor ulterioare de exploatare a
cldirilor, n general a constructiilor si de mentenant, pe perioad de viat economic a proiectului de investitii
sau pe o durat convenit de timp, de circa 20-25 ani.
8.2. Raportul dintre veniturile totale actualizate si angajamentul de capital actualizat
Analiza venituri-costuri reprezint conceptia fundamental a evalurii economice si financiare a proiectelor de
investitii. nc de la nceputul pregtirii deciziei, se acord o mare atentie calculului si analizei raportului
venituri/costuri pe variante de proiecte si alternative.Diferitele modele de comparare a veniturilor cu costurile
au ca scop stabilirea legturii dintre acesti doi parametri ai proiectului, lucru foarte important pentru msurarea
eficientei, dar si din punctul de vedere al posibilittilor de a asigura fondurile necesare finantrii, al costurilor
mari ale acesteia sau ale altor resurse deficitare.

8.3. Valoarea net actualizat (VNA) sau venitul net actualizat
Valoarea net actualizat (VNA) sau venitul net actualizat (
ta
VN ) constituie un indicator fundamental pentru
evaluarea economic si financiar a unui proiect de investitii, caracteriznd, n valoare absolut, aportul de
avantaj economic al unui proiect dat de investitii, cstigul, rsplata sau recompensa investitorului pentru
capitalul investit n proiectul respectiv, exprimate sub form de cash flow sau flux de numerar n valoare actual
sau ca valoare net actualizat. Indicatorul se mai numeste si valoarea neta actualizat (VNA) total sau
cumulat. Acest indicator pune n evident surplusul total de cash flow n raport cu costul de investitii necesar,
toate exprimate n valori actuale. Definit prin intermediul valorii nete,
ta
VN exprim suma algebric a valorii
nete actuale pe orizontul de timp (d + D). Semnificatia
ta
VN este de a determina valoarea economic a unui
proiect de investitii, urmrindu-se cresterea acestei valori prin optimizarea deciziei de investitii dup criteriul
maximizrii
ta
VN . Deci, se prefer proiectele care se caracterizeaz prin
ta
VN maxim.
8.4. Indicele de profitabilitate sau rentabilitate
Indicele de profitabilitatea sau de rentabilitate Ip caracterizeaz nivelul raportului dintre CF
ta
si fondurile de
investitii I
ta
care stau la baza proiectului si genereaz acel volum de
ta
VN . Indicele de profitabilitate permite
selectarea variantelor eficiente de proiect la care Ip >1 si ordonarea acestora dup valoarea descresctoare a
indicelul Ip. Cu ct indicele este mai mare, cu att proiectul este mai eficient.
8.5. Rata intern de rentabilitate
Rata intern de rentabilitate (RIR) reprezint acea rat a dobnzii compuse care, atunci cnd se foloseste ca rat
de actualizare (a) pentru calculul valorii actuale a fluxurilor de cash flow si de investitii ale proiectelor, face ca
suma valorii actuale a cash flow-ului s fie egal cu suma valorii actuale a costurilor de investitii si deci,
valoarea net actual total s fie nul.
Pentru a >RIR, proiectul de investitii nu mai este eficient, deoarece I
ta
devine mai mare ca volumul CF
ta
si
ta
VN va avea o valoare negativ. Dac a <RIR, VN
ta
este pozitiv, deci proiectul de investitii devine acceptabil.
5.6. Cursul de revenire net actualizat sau testul Bruno
Cursul de revenire net actualizat sau cursul de revenire al valutei sau testul Bruno caracterizeaz costul intern,
exprimat n moneda national, al unei unitti de valut extern obtinut fie prin exportul de produse, fie
economisite prin nlocuirea importului, ca urmare a realizarii diferitelor proiecte de investitii care au asemenea
scopuri si obiective.
Cursul de revenire net actualizat (CRNa) serveste la aprecierea competitivittii activittii agentilor economici
din tar pe piata international.
Acest test permite evitarea deciziilor de investitii care asigur obtinerea/economisirea de valut extern cu un
cost intern prea mare.

(relatii de calcul, exemple, studii de caz si detalii n curs, pag. 192-211).

ntrebri de autoevaluare:
- Care sunt principalele tehnici de evaluare a proiectelor de investitii n vederea fundamentrii
deciziei?
- Care este momentul la care se actualizeaz indicatorii n evaluarea proiectelor de investitii?
- Ce este rata intern de rentabilitate si care este scopul determinrii acesteia?
- Se include amortizarea n capitolul cheltuieli de productie? Motivati.
- Cum trebuie s fie VAN pentru ca un proiect s fie acceptat?

Lecia 9
PARTICULARITI N EVALUAREA PROIECTELOR DE INVESTIII

Obiective:
familiarizarea cu terminologia utilizat n standardele internationale privind abordrile n evaluarea
firmelor
posibilitatea realizrii distinctiei dintre diferite tipuri de valoare utilizate n domeniul managementului si
tranzactiilor de obiective de investitii
ntelegerea conceptului de active intangibile sau corporale si nsusirea modalittilor de evaluare a acestor
proprietti
nsusirea abilittilor de a face distintie ntre diferite tehnici de evaluare a firmelor, activelor si actiunilor
sau a altor titluri financiare
construirea abilittilor de a decide asupra utilizrii celei mai potrivite metode de evaluare n functie de
circumstante (achizitie, fuziune, restructurare, vnzare, privatizare, nfiintarea unei firme mixte de tip joint
venture etc.)

Noiuni cheie: valoare, abordarea prin cost, abordarea prin venit, abordarea prin comparatia vnzrilor, activ
net corectat, multiplicatori de piat, valoare rezidual

Indiferent de obiect, investitiile poat denumirea de investiii de capital. Dac n capitolul anterior am analizat
modalitatea de evaluare a proiectelor de investitii n capital fix, acest capitol abordeaz aspecte specifice
evalurii proiectelor de investitii n imobilizri necorporale, n firme sau afaceri si n actiuni sau alte titluri
financiare. Functie de tipologia datelor utilizate ca baz n estimarea valorii unei investitii (firmei,. afacerii,
activului) si a atractivittii ei, n orice decizie de investitii a unei firme, se disting trei categorii de abordri n
evaluare: abordarea prin cost, bazat pe principiul substitutiei; abordarea prin comparatia vnzrilor, bazat pe
ajustarea preturilor pltite pentru active comparabile; abordarea prin venit, prin determinarea valorii actuale a
beneficiilor economice viitoare rezultate din detinerea propriettii respectiv a bunurilor. De asemenea, se disting
trei categorii de tehnici de evaluare:
a) valoarea activelor care utilizeaz date din situatiile financiare (bilant contabil) pentru a estima valoarea
acestora;
b) multiplicatorii de piat care utilizeaz pretul actiunilor pentru a stabili o baz comparativ pentru valoare;
c) tehnicile cash flow actualizat care utilizeaz previziunile n vederea stabilirii valorii prezente.
9.1. Valoare i pre n evaluare
Plecnd de la fundamentele teoriei economice ale valorii tratate de clasici este necesar a se diferentia clar
conceptele de valoare si pret. Prin valoare, se ntelege acea calitate conventional a unui obiect care i se atribuie
pe baza unei expertize, cu alte cuvinte, pe baza unei examinri specializate si estimri matematice. Valoarea nu
este un fapt ci o opinie. Pretul, adica pretul pltit efectiv, n contrast cu valoarea, este un fapt mplinit, real.
Deci, pretul este un fapt.Comparnd un pret excesiv de mare dat ntr-o tranzactie cu valoarea rezonabil
rezultat din evaluare, chiar daca valoarea este serioas, pretul pltit rmne un fapt, iar valoarea o opinie.
Rezulta de aici, faptul c, n general, un cumparator, nu plteste cu usurint un pret nerezonabil pe un obiect pe
care l-ar putea revinde fara s piard, sau este convins ca ar putea rentabiliza investitia sa astfel nct s
stabileasc un echivalent ntre pretul pltit si valoarea rezonabil opinat.Prin urmare, valoarea determinat de
evaluator, ca fiind normal, rezonabil, realist sau "de piat" devine util cumprtorului n tranzactia la care
particip. (detalii n curs, pag. 213-218).
9.2. Valoarea activelor de capital pe baza valorii contabile ajustate
Valoarea contabil include unele active la costul istoric, unele la valoarea de lichidare, unele la valoarea curent
si altele la valoarea estimat a vietii utile utiliznd metode de amortizare arbitrare. n functie de regulile
contabile si de tipul si vrsta activelor, valoarea contabil se situeaz de-a lungul unui spectru cuprins ntre
costul istoric si valoarea curent. n mod sigur valoarea contabil nu estimeaz valoarea economic, deoarece
activele nu sunt evaluate si nu utilizeaz valoarea prezent a fluxurilor viitoare previzionate de cash. n scopul
aprecierii valorii utiliznd datele contabile se procedeaz la ajustarea valorii pentru a oferi o estimare ct mai
apropiat de valoarea economic. Activele se clasific n acest scop n: active tangibile, active intangibile si
active n afara bilanului. Cursul trateaz n continuare: Evaluarea activelor tangibile (Abordri n evaluarea
propriettilor (constructii, terenuri) si a bunurilor mobile (echipamente) si Abordri n evaluarea stocurilor);
Evaluarea activelor intangibile (Metode de evaluare a activelor intangibile). Metodele principale de evaluare
a elementelor de capital intangibil sunt: Metoda capitalizrii venitului net viitor, Metoda costului, Metoda
comparabilittii valorii de piat. Evaluarea mrcii comerciale; Evaluarea elementelor patrimoniale din
afara bilanului. Elementele patrimoniale din afara bilantului pot fi: leasing-uri, active sau pasive de pensii sau
pasive legate de salariati, sau orice alte pasive contingentale.Evaluarea firmei pe baza valorii contabile
ajustate. Evaluarea const n analizarea fiecrui element patrimonial de natura active sau pasive, evidentiate n
bilant, n afara bilantului sau aflate n realitate si neevidentiate. Fiecare element se evalueaz dup metoda cea
mai potrivit: active imobilizate corporale, active imobilizate necorporale, active circulante, pasive curente, alte
elemente. Cu diferentele rezultate din evaluare se opereaz corectii n bilantul firmei, rezultnd valoarea
contabil ajustat, sau activ net corectat (ANC). (relatii de calcul, exemple, studii de caz si detalii n curs, pag.
219-230).
9.3. Evaluarea cu ajutorul multiplicatorilor de pia
Atractia pentru utilizarea multiplicatorilor provine din simplitatea calculelor si din posibilitatea comparrii
multiplicatorilor ntre diferite tri, sectoare de activitate sau ntre firme. Principalii multiplicatori utilizati sunt:
cstigul din dividende, pretul fat de valoarea contabil, multiplicatorul q a lui Tobin, pretul fat de cstig
(PER), pretul fat de cash flow, valoarea firmei fat de PIDIAD (engl. EBITDA), adic profitul nainte de
dobnzi, impozite, amortizare si depreciere moral. Dac firmele sunt cotate, practic nu este necesar a se utiliza
multiplicatori, valoarea de piat este clar prezentat n situatiile financiare publicate. Punctul de plecare pentru
determinarea multiplicatorilor de piat. (relatii de calcul, exemple, studii de caz si detalii n curs, pag. 230-239).
9.4. Evaluarea pe baz de Cash-flow actualizat
Valoarea se determin pe dou nivele: la nivelul capitalului si la nivelul firmei. Evaluarea la nivelul
capitalului este util pentru investitorii care cumpr sau vnd pachete relativ mici de actiuni, si care nu au
control asupra structurii capitalului sau asupra politicii de dividende. Evaluarea la nivelul firmei consider
fluxurile de cash nainte de finantare si dup impozitare si le actualizeaz printr-o rat de actualizare dupa
impozitare, care poate fi CMPC (engl. WACC, sau weighted average cost of capital), adic costul mediu
ponderat al capitalului. Se parcurg urmtorii pasii: determinarea orizontului de previziune; previzionarea
contului de profit; previzionarea NFR; previzionarea cash-flow; determinarea valorii reziduale; estimarea ratei
de actualizare; actualizarea cash flow; pregtirea situatiilor financiare atasate. Metoda se utilizeaz n achizitii,
n decizii de diversificare, n nfiintri de societti mixte (j-v), n studiile de fezabilitate pentru obtinerea
finantrii unui obiectiv de investitii, fiind din ce n ce mai mult utilizat de analistii de capital. (relatii de calcul,
exemple, studii de caz si detalii n curs, pag. 239-246).
9.5. Avantajele i limitele metodelor de evaluare
Nu toate metodele expuse mai sus sunt utile n orice situatie. n plus, n functie de necesitti se pot utiliza si alte
metode, sau alti multiplicatori, avnd ca baz, de exemplu, suprafata n mp la un magazin de tip supermarket
sau numrul de abonamente la o firm de telefoane mobile. Principalele avantaje si dezavantaje ale metodelor
de evaluare sunt prezentate n tabelul de mai jos (Tabel nr. 9, pag. 247). (detalii n curs, pag. 219-230).

ntrebri de autoevaluare:
Ce diferent exit ntre valoare si pret n evaluare?
Ce este valoarea de piat?
Care sunt cele trei abordri n evaluare?
Care sunt cele trei tehnici de evaluare a unei fime?
Care sunt multiplicatorii de piat si prin ce se deosebesc ntre ei?
Care sunt pasii de urmat n evaluarea unei firme prin cash flow net actualizat?
Ce diferent exist ntre capitalizarea direct si capitalizarea prin cash flow?
La ce este util relatia lui Fisher?
Ce reprezint PER n piata de capital din Romnia?

Lecia 10
PREVIZIUNEA N PROIECTELE DE INVESTIII
Obiective:
Dezvoltarea competentelor privind elaborarea previziunilor n managementul investitiilor
ntelegerea rolului si a modului de proiectare a bugetului de investitii
nsusirea tehnicii analizei de senzitivitate a unui proiect de investitii
Noiuni cheie: modelul Domar, bugetul de investitii, analiza de senzitivitate
10.1. Tehnica elaborrii previziunilor n investiii
Previziunea investitiilor porneste de la anticiparea volumului de activitate pentru viitor (productie si servicii,
aprovizionare, vnzri, piat) si se continu cu determinarea necesarului de capital, care cuprinde si investitiile.
Abordarea previziunii investitiilor cuprinde trei prti:
- Prima parte se refer la previziunea ntregii activitti a firmei sau organizatiei, de unde se determin actiunile
strategice de suplimentare a capitalului prin achizitia unor noi active corporale sau necorporale, financiare sau
circulante, sau modernizarea activelor fixe existente.
- A doua parte se refer la previziunea activittii legate nemijlocit de proiect si vizeaz alternative.
- A treia parte se refer la implicatiile proiectului de investitii asupra previziunilor elaborate pentru ntreaga
activitate.
10.1.1. Previziunea ntregii activiti a firmei
Aceast etap are n vedere strategia firmei cu telurile, obiectivele, actiunile si planurile de punere n practic a
acesteia. Necesarul de investitii se determin cu ajutorul unui model matematic. Dintre modelele utilizate n
practic pot fi: functia de productie Cobb-Douglas sau modelul Domar.
10.1.2. Previziunea activitii legate de proiectul de investiii
Pentru un proiect de investitii elementele de previzionat sunt: productia si respectiv vnzrile; volumul de
investitii necesar atingerii nivelurilor de productie sau vnzare estimate; cheltuielile si profitul; fluxul de
numerar. Pentru a estima aceste elemente se pot utiliza diferite metode de previziune: metoda trendului si
functii matematice dependente de timp, coeficientul de corelatie ntre o variabil dependent si una sau mai
multe variabile independente, urmnd a se stabili functia care aproximeaz aceast legtur, alte metode.
Stabilirea tendintei ct mai corect este o problem dificil si comport parcurgerea mai multor etape, astfel:
I. Stabilirea elementului sau indicatorului de previzionat (de exemplu: productia), a variabilei
dependente y si a factorilor care influenteaz evolutia indicatorului considerat, adic a variabilelor
independente x1, x2, ...xn. Dac variabila independent este timpul atunci functia matematic este o
functie de trend.
II. Culegerea datelor despre evolutia variabilei dependente si a celor independente.
III. Stabilirea tipului de functie care asigur aproximarea variabilei dependente n raport cu variabilele
independente: functia exponential, functia putere, functia logaritmic, functia logistic, functia
semilogaritmic etc.
Metodele de alegere a tipului de functie matematic pot fi: prin analogie cu forma curbelor mai multor
functii matematice; prin determinarea regulilor de evolutie a variabilelor independent si dependent.
IV. Determinarea coeficientul de corelatie corespunztor functiei m.
V. Determinarea coeficientilor functiei matematice de previziune.
VI. Scrierea functiei de previziune si a relatiei care exprim legtura dintre variabila dependent si
variabilele independente cu valorile calculate pentru coeficientii functiei, corelatie care se refer la
perioada analizat.
VII. Calcularea variabilei dependente pe baza functiei considerate si testarea functiei matematice de
previziune stabilit. Valorile statice si cele calculate se compar n baza functiei stabilite prin
intermediul unor indicatori de variatie si intensitate ai functiei: abaterea medie liniar, dispersia
medie ptratic, abaterea medie standard, abaterea procentual, coeficientul de variatie.
VIII. Previzionarea variabilei dependente pe baza functiei alese si calculul necesarului de investitii cu
ajutorul functiei de productie stabilite initial.
(relatii de calcul, exemple, studii de caz si detalii n curs, pag. 249-260).
10.2. Construirea bugetului de investiii
Bugetarea investitiilor reprezint promovarea fondurilor pentru un eveniment unic de la nceput pn la
sfrsit, dealungul unei perioade de timp specificate, spre deosebire de bugetarea operrii, care reprezint
promovarea fondurilor pentru activitatea curent, pe o perioad specificat, de regul anul financiar. Procesul de
bugetare a investitiilor implic : procesul de luare a deciziilor privind investitiile; msurarea fluxului de
numerar asociat propunerii de investitii si evaluarea atractivittii acestui flux de numerar fat de costul
proiectului de investitii; bugetarea capitalului. n scopul lurii deciziilor este necesar s se determine
dezirabilitatea proiectului de investitii prin tehnicile de evaluare si de asemenea, s se determine ct de bine se
potriveste proiectul de investitii cu finanarea acestuia. Dezirabilitatea proiectului de investitii se determin
prin: Previzionarea veniturilor si cheltuielilor aferente proiectului ntr-o perioad de timp; Evaluarea fluxului de
numerar generat de investitie cu aplicarea celui mai potrivit cost al capitalului ca rat de discontare sau
actualizare; Definirea diferitelor alternative si a restrictiilor n previzionare; Verificarea concordantei dintre
proiectul de investitii si strategia general; Considerarea costurilor de oportunitate. Finantarea se refer la cea
mai bun surs de sustinere financiar a proiectului, dintre care: capitalul propriu din profitul reinvestit, credite
bancare pe termen mediu si lung, leasing financiar sau operational, contributii guvernamentale, sponsori (grant-
uri), aranjamente bancare sindicalizate (pentru investitii publice si private mari, ca de exemplu: aeroport, parc
de distractii, autostrad etc.). Bugetul de investitii cuprinde dou prti, ca n tabelul 5, pag. 251, respectiv:
intrrile si iesirile de fluxuri de numerar. (relatii de calcul, exemple, studii de caz si detalii n curs, pag. 260-
263).
10.3. Analiza de senzitivitate
Analiza de senzitivitate nseamn stabilirea gradului de senzitivitate sau de sensibilitate a proiectului de
investitii la modificrile ce apar n activitatea de utilizare a obiectivului de investitii pe parcursul duratei de
viat sau de utilizare. Dintre modificrile ce pot apare n viitor, exemplificm: schimbarea pietei de
aprovizionare, a resurselor de materii prime, a preturilor acestora; uzura moral care determin scderea
preturilor la echipamentele de mna a doua; cresterea salariilor; cresterea preturilor energiei si gazului,
schimbri n piata de vnzare, modificarea cantittilor cerute pe piat, deci modificarea nivelului productiei,
prelungirea sau scurtarea duratei de realizare a obiectivului de investitii sau a perioadei de atingere a
parametrilor proiectati, depsirea sau diminuarea volumului de investitii prevzut initial, etc. Aceste modificri
ce pot apare constituie riscul si incertitudinea n procesul investitional. Deci investitia reprezint o cheltuial
cert pentru un viitor incert. Consecinta modificrilor este modificarea ratei interne de rentabilitate a proiectului
de investitii, ceea ce impune recalcularea. Prin urmare, scopul analizei de senzitivitate este de a stabili
viabilitatea deciziilor n conditii de incertitudine sau de variatie probabil a factorilor, parametrilor si conditiilor
exogene considerate la pregtirea proiectelor de investitii. Aceast analiz presupune deci imaginarea tuturor
modificrilor posibile si previzionarea valorii nete actualizate cu o rat intern de rentabilitate adecvat prin
metoda scenariilor n care, pe baza previziunilor initiale se modific unele variabile si se recalculeaz eficienta
economic a proiectului, pentru a se lua decizii. Analiza este este o procedur iterativ, care ia n considerare
diferite modificri posibile ale factorilor exogeni si impactul lor asupra indicatorilor de eficient economic si
financiar.
(exemple, studii de caz si detalii n curs, pag. 263-267).

ntrebri de autoevaluare;
Care sunt principalele particularitti n previziunea investitiilor?
Care sunt pasii de urmat n procedura de previziune a necesarului de investitii?
Care sunt etapele bugetului de investitii?
n ce const analiza de senzitivitate a unui proiect de investitii?
Cum trebuie s fie pragul de rentabilitate pentru ca riscul proiectului s fie minim?

Lecia 11
TIPURI DE DECIZII N MANAGEMENTUL INVESTIIILOR
Obiective:
Familiarizarea cu procesul de luare a deciziilor n procesul investitional n diferite circumnstante;
Dobndirea capacittii de apreciere a meritelor si dezavantajelor unor metode de luare a deciziilor;
nsusirea competentelor necesare utilizrii unor metode si tehnici de luare a deciziilor privind investitiile
n obiective de constructii, echipamente de productie, piata de capital, marketing si resurse umane.

Noiuni cheie: Decizia de amplasare optim a obiectivului de investitii; Decizia de fundamentare a capacittii
optime de productie; Metoda Kaufmann, Modelul pretului activelor de capital, Modelul de arbitraj,
Randamentul investitiilor n marketing, Investitia optim pentru instruirea resurselor umane
Managementul investitiilor, asa cum succint este prezentat n capitolul al treilea, presupune procesul de luare a
deciziilor n diferite circumstante. Fr a epuiza situatiile decizionale, considerm util a surprinde principalele
aspecte privind decizii n situatia investitiilor n: obiective de constructii; echipamente necesare productiei;
actiuni si alte titluri financiare; marketing si branding; programe de instruire a resurselor umane.
11.1. Decizii de investiii n obiective de construcii
Fundamentarea eficientei economice aferente unui proiect de investitii presupune si alegerea amplasamentului
pentru viitorul obiectiv economic, cnd acesta este de natura imobilizrilor corporale (teren cu constructii si
echipamente). Aceast fundamentare se realizeaz avnd n vedere o serie de criterii care caractrizeaz o zon
de amplasare, specificul proceselor de productie sau dimensiunea capacittii de productie necesar. Criteriile
care fundamenteaz deciziile sunt de mai multe categorii, grupate n: criterii economice, criterii sociale, criterii
tehnologice, criterii strategice, criterii ecologice si criterii specifice si cuprind o serie de factori de influent a
deciziilor.Dintre metodele cele mai utilizate n decizia de amplasare a unui obiectiv de investitii sunt: metoda
minimizrii efortului specific si metoda minimizrii cheltuielilor de transport.
11.2. Probleme de decizii de investiii n echipamente de producie
11.2.1. Capacitatea optim de producie
Dimensionarea capacittii optime de productie are ca scop stabilirea nivelului de capacitate de productie pentru
care cheltuielile totale (investitia si productia) sunt minime. Capacitatea de productie indic productia maxim
ce poate fi realizat ntr-o perioad de timp (an, lun, or) n conditiile:folosirii depline, intensive si extensive a
capacittii (capitalul fix al ntreprinderii); celui mai bun regim de lucru; organizarea rational a productiei si a
muncii. Capacitatea de productie depinde de indicatorul de utilizare intensiv si de timpul de lucru. Capacitatea
optim de productie este dat de nivelul capacittii de productie pentru care efortul cu investitia si cu productia
ce revine pe o unitate de capacitate este minim.
11.2.2. Momentul optim de achiziie i nlocuire a utilajelor
Echipamentele au determinate o durat de viat economic prin proiect si prezentat n documentatia tehnic.
n cadrul politicilor manageriale de amortizare a capitalului imobilizat se stabileste durata de viat normal a
echipamentelor. De cele mai multe ori ns, durata normal sau durata economic de viat a echipamentelor nu
coincide cu realitatea, datorit conditiilor specifice de exploatare a lor. Sunt cazuri n care durata de viat real
depseste durata de viat normal si cazuri cnd echipamentele nu mai sunt economice, desi functioneaz. Una
din metodele cele mai mult utilizate n practic pentru alegerea momentului optim de nlocuire sau de
modernizare a unui echipament este metoda Kaufmann. Metoda presupune nlocuirea utilajelor atunci cnd
cheltuielile actualizate cu ntretinerea si functionarea acestora depsesc cheltuielile actualizate totale pentru
achizitionarea unor noi utilaje si cu reparatiile aferente acestora.
11.2.3. Alegerea variantei optime de achizitie a utilaj elor
Deoarece efortul total al investitiei cuprinde valoarea investitiei si cheltuielile care se fac cu ntretinerea si
repararea utilajelor, cu luarea n considerare a factorului timp. O metod de alegere a variantei optime de
achizitie a utilajelor o constituie metoda minimizrii sumei de recuperat anual. Costul anual cu reparatiile se
disconteaz la momentul achizitionrii utilajului, dup care se nsumeaz cu valoarea de achizitie, se
pondereaz cu factorul de recuperare a fondurilor cheltuite pentru a se stabili suma ce trebuie recuperat, avnd
n vedere suma total cheltuit cu achizitia, cu ntretinerea si cu repararea utilajului.
(relatii de calcul, exemple, studii de caz si detalii n curs, pag. 269-280).
11.3. Decizii n investiii financiare
Pentru ca o investitie pe piata financiar s fie eficient aceasta trebuie s asigure: rentabilitate minim
realizabil la nivelul economiei nationale (dobnda la bonurile de tezaur, titluri de stat, ca plasament sigur, fr
risc); o prim de risc sistematic corespunztoare incertitudinii investitiei respective. Avnd n vedere aceste
aspecte, decizia de a investi n pita financiar se bazeaz pe metode de evaluare a investitiei n conditii de risc.
Principalele metode recomandate sunt: Modelul pretului activelor de capital (engl. CAPM =capital assets
pricing model), elaborat de cercettorii americani Marcowitz si Sharp; Modelul de evaluare a dividendelor
(engl. DVM =dividend valuation model); Modelul de arbitraj (engl. APT =arbitrage pricing theory), elaborat
de cercettorul american Ross S. (relatii de calcul, exemple, studii de caz si detalii n curs, pag. 281-286).
11.4. Decizia de investiii n marketing
11.4.1 De la marketing-mix la marketing relaional
Marketingul se asociaz n orice definitie mixului compus din cei 4 P- produs, pret, pozitie n lantul de
distributie si promovare. Aceast teorie a mixului de marketing prevedea strategia de atragere a consumatorilor
si beneficiarilor pentru a cstiga noi piete, a penetra n nise ale unor segmente de piat si a vinde ct mai multe
produse. Schimbrile ce au avut loc pe piata mondial, caracterizat prin crestere puternic a competitiei,
globalizarea, explozia n tehnologie si n special n tehnologia informatiei au condus la schimbri n
caracteristicile consumatorilor si beneficiarilor. Aceste schimbri se refer la: maturitatea consumatorilor si
beneficiarilor, care au devenit mai sofisticati si chiar experti n cumprarea produselor si serviciilor;
discernmnt n selectarea produselor si serviciilor dintre multitudinea de produse si servicii similare oferite pe
piat; cunostinte n cutarea, selectarea si alegerea produselor si serviciilor prin utilizarea tehnologiei
informatiei.
11.4.2. Investiiile n marketingul strategic
Marketingul relational si brandingul necesit fonduri financiare semnificative din partea firmelor (uneori peste
5% din cifra de afaceri) care se regsesc n bugetele de marketing, dar si cheltuieli care sunt cuprinse n
bugetele de investitii. Desi, din punct de vedere contabil aceste cheltuieli sunt curente, apartinnd unui exercitiu
financiar, totusi pot fi considerate investitii pentru c, pe de o parte, aceste cheltuieli se repet pe o perioad mai
ndelungat, iar pe de alt parte acestea si arat efectul n timp, fiind supuse actiunii factorului de discontare
si a riscului si incertitudinii.
Ca si investitiile de capital, cele destinate activittilor de marketing strategic trebuie s demonstreze un
randament relevant al investitiilor. (relatii de calcul, exemple si detalii n curs, pag. 286-292).
11.5. Decizia de investiii n resurse umane
Investitia n resurse umane include o serie de cheltuieli legate de activitti specifice domeniului, respectiv n
recrutarea personalului, evaluarea posturilor, evaluarea performantelor, monitorizarea activittii. beneficiile
investitiei n resurse umane sunt evidente: cresterea contributiei persoanelor cu pregtire superioar la progresul
societtii, prin depunerea de activitti novatoare, creative, cu productivitate sporit; scderea somajului pentru
lucrtorii cu nivel superior de instruire; scderea cheltuielilor de protectie social; scderea manifestrilor
antisociale; cresterea bunstrii. n fond, cheltuielile cu instruirea resurselor umane reprezint o investitie n
capitalul intangibil al firmei. n acest sens, teoria acumulrii si functia de productie Cobb Douglas vin n ajutor,
pentru a explica si cuantifica necesarul de funduri financiare de alocat pentru investitii de instruire. (relatii de
calcul, exemple, studii de caz si detalii n curs, pag. 292-297).

ntrebri de autoevaluare:
Prin ce metode se poate fundamenta decizia de amplasare optim a unui obiectiv de investitii n
constructii?
De ce depinde capacitatea optim de productie?
Care este momentul optim de nlocuire a utilajelor?
Care sunt principalele model utilizate n decizia de investitii n piata de capital?
De ce cheltuielile de marketing si cu instruirea resurselor umane pot fi considerate investitii?

Lecia 12

DOCUMENTAIA N PROIECTELE DE INVESTIII

Obiective:
nsusirea tipurilor de documentatii utilizate n proiectele de investitii
Diferentierea ntre diferitele tipuri de documentatii utilizate n managementul investitiilor referitoare la
proiectele de investitii
Dobndirea competentelor necesare ntocmirii unei documentatii privind finantarea investitiilor
Noiuni cheie: studiul de oportunitate, studiul de prefezabilitate, studiul de fezabilitate, caietul de sarcini, planul
de afacere, raportul de evaluare

Documentatia n proiectele de investitii se ntocmeste nainte de realizarea investitiilor. Aceasta difer n functie
de natura investitiei si de cerintele finantatorului. De regul, documentatia se ntocmeste n trei faze: studiul de
oportunitate, studiul de prefezabilitate si studiul de fezabilitate. n orice situatie pentru nceput se ntocmeste un
studiu de oportunitate care identific necesittile de investitii corelat cu posibilittile de a investi. Dac se
constat oportunitatea investitiei se ntocmeste studiul de prefezabilitate care are rolul de a servi la selectia
preliminar si/sau la calificare n cazul unei licitatii. Urmeaz ntocmirea studiului de fezabilitate, care este un
plan detaliat de abordare a investitiei. n situatia finantrii investitiei prin atragerea fondurilor din afara firmei
sau prin mprumuturi si/sau granturi se ntocmeste si planul de afacere, care sustine cererea de finantare prin
proiectia n viitor a indicatorilor economico-financiari si ai activittii firmei legat de obiectivul de investitii
pentru a se dovedi capacitatea de rambursare a surselor financiare. Un alt document necesar n investitii n
situatia achizitiilor publice este caietul de sarcini, care este elaborat de beneficiarul investitiei si este utilizat
pentru organizarea licitatiilor sau a selectiei de proiecte de investitii. Caietele de sarcini sunt, de asemenea,
utilizate de constructori si sunt elaborate de proiectant. n situatia investitiilor ntr-o firm (prin achizitia n
ntregime, prin fuziune, prin nfiintarea unei societti comerciale mixte de tip joint-venture , sau pentru
achizitia direct a unui pachet majoritar de actiuni) se ntocmeste raportul de evaluare, care ofer o opinie
profesional asupra valorii de piat a tranzactiei. (detalii n curs, pag. 298-320).

ntrebri de autoevaluare:
Care sunt documentele specifice care se ntocmesc pentru un proiect de investitii?
De ce este necesar studiul de oportunitate? Dar cel de pre-fezabilitate?
Ce contine un studiu de fezabilitate?
Care este utilitatea unui caiet de sarcini?
Cum se defineste planul unei afaceri?
Ce reprezint raportul de evaluare?
Care sunt principalele erori care trebuie evitate n ntocmirea documentatiei pentru investitii?