1.

Sunt brevetabile:

a) Invenţiile care contravin ordinii publice şi bunelor moravuri

b) Soiurile de plante şi rasele de animale, precum şi procedeele esenţiale biologice pentru

Obţinerea plantelor sau animalelor

c) Invenţiile care conduc la dezvoltarea unui produs.

Raspuns :c

2. Poate fi subiect al protecţiei prin brevet de invenţie:

a) Unitatea la care inventatorul nu este salariat, în cazul unei invenţii realizate de acesta,
fără a avea o misiune inventivă, dar prin cunoașterea sau folosirea tehnicii existente în
unitate;

b) Inventatorul care a descoperit o invenţie, dar pe care a realizat-o pe baza unui contract
de comandă cu o unitate, contract în care nu exista o clauză contrară; c) succesorul
inventatorului ori al unităţii.

Răspuns: c

3. Durata maximă de valabilitate a unui brevet este de:

a) 20 de ani;

b) Mai mică de 20 de ani;

 c) Mai mare de 20 de ani.

4. După expirarea duratei de valabilitate:

a) Invenţia trece în domeniul public şi poate fi exploatată de orice persoană interesată;

b) Invenţia trece în domeniul public şi poate fi exploatată de alte persoane numai cu

consimţământul titularului brevetului;

c) Titularul brevetului îşi poate reînnoi brevetul de invenţie pentru o perioadă de încă 5
ani.

5. Brevetul de invenţie:

a) Asigură protecţia proprietăţii industriale prin interzicerea folosirii invenţiei de către

terţi pe durata sa de valabilitate;

b) Atribuie titularului o situaţie juridică stabilită anterior prin lege, dând naştere,
modificând sau stingând noi drepturi subiective;

c) Ambele variante de răspuns sunt corecte.

6. Brevetul de invenţie este:

 a) Act juridic declarativ de drepturi preexistente;

b) Contract sinalagmatic, cu titlu gratuit;

c) Un act juridic administrativ constitutiv de drepturi.

7. Nouatatea:

a) Este o condiţie de fond pentru ca o invenţie să fie brevetată;

b) Este o condiţie de formă pentru ca o invenţie să fie brevetată;

c) Nu constituie o condiţie pentru brevetarea unei invenţii.

8. Se poate afirma despre noutate că:

a) Nu trebuie să fie certă la momentul depunerii cererii de brevetare la OSIM;

b) Nu este o condiţie determinantă la acordarea brevetului de invenţie;

c) Condiţia noutăţii poate fi afectată de anterioritate.

9. Care dintre următoarele afirmaţii este adevarată:

 a) Pentru a fi protejată prin brevet, o invenţie trebuie să fie supusă procedurii de
înregistrare la

OSIM;

b) Inventatorul are numai drepturi morale;

c) Realizarea unei invenţii nu presupune activitate inventivă.

10. O invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă:

a) Se bazează pe un procedeu nou, necunoscut publicului;

b) Pentru o persoană de specialitate ea nu rezultă în mod evident din cunoştinţele

cuprinse în stadiul tehnicii;

c) Dacă vine să perfecţioneze un produs preexistent.

11. Sunt considerate invenţii:

a) Creaţiile estetice;

b) Programele pentru calculator;

 c) Creaţiile intelectuale care conduc la un produs nou, necunoscut, anterior stadiului
tehnicii.

12. Data de la care începe să curgă perioada de valabilitate a brevetului de invenţie poate fi: a)
data depozitului cererii de brevet;

b) data finalizarii etapei de examinare în fond a cererii;

c) data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a admis cererea de brevet.

13. Titular al brevetului de invenţie poate fi inventatorului salariat, în situaţia în care:

a) Invenţia a fost creată în executarea unui contract de muncă, ce prevede o misiune

inventivă, iar unitatea nu şi-a valorificat dreptul la acordarea brevetului;

b) Invenţia a fost creată în executarea unui contract de muncă, ce implică explicit o

misiune inventive şi nu exista o clauza de atribuire către inventator a dreptului la
acordarea brevetului; c) ambele răspunsuri sunt corecte.

14. Printre obligaţiile inventatorului se numără:

a) Obligaţia de exploatare a invenţiei;

b) Obligaţia de a înregistra la OSIM invenţia realizată;

c) Obligaţia de a divulga public realizarea sa.

 15. Odata cu depunerea cererii şi înregistrarea acesteia, în persoana titularului:

a) Se constituie depozitul naţional reglementar;

b) Se naşte dreptul de prioritate;

c) Ambele răspunsuri sunt corecte.

16. Hotărârile OSIM de acordare sau de respingere a cererii de brevet de invenţie pot fi atacate pe
calea: a) contestaţiei;

b) recursului;

c) apelului.

17. Anularea brevetului intervine:

a) Pentru motive posterioare datei de înregistrare a cererii de brevet;

b) Pentru motive concomitente datei de înregistrare a cererii de brevet;

c) Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru existenţa unei invenţii brevetabile,

indiferent de momentul constatarii neîndeplinirii acestor condiţii;
18. Cererea de anulare a brevetului poate fi formulată de:

a) Inventator;

b) Persoana îndreptăţită la acordarea brevetului;

c) Ambele răspunsuri sunt corecte.

19. Contestaţia împotriva hotărârilor OSIM de acordare sau de respingere a cererii de brevet:

a) Trebuie formulată în termen de 15 zile de la pronunţare;

b) Trebuie formulată în termen de 3 luni de la data comunicării;

c) Se soluţionează de către Tribunalul Bucuresti.

20. Printre drepturile recunoscute inventatorului se număra:

a) Dreptul de a divulga realizarea sa, dreptul de suită, dreptul la nume;

b) Dreptul la eliberarea unui titlu de protecţie, dreptul de exploatare si dreptul de suită;

 c) Dreptul provizoriu de exploatare a invenţiei, dreptul exclusiv de exploatare a
invenţiei, dreptul la remuneraţie suplimentară în situaţiile în care acordă asistenţă
tehnică şi informare pentru unuitatea titulară de brevet.

21. Protecţia invenţiei prin brevet de invenţie este:

a) O obligaţie pentru inventator;

b) O obligaţie pentru succesorii inventatorului;

c) O posibilitate oferită de lege, pentru inventator sau succesorul său în drepturi.

22. Invenţia este definită ca fiind:

a) Recunoașterea de fenomene, proprietăţi ori legi ale universului material, necunoscute

anterior, dar apte de verificare. Nu întotdeauna invenţia are şi aplicabilitate
industrială;

b) Un ansamblul de cunoştinţe sistematice, organizate în scopul obţinerii unei soluţii la

o problemă practică din industrie, agricultură sau comerţ, caracterul aplicabilităţii
industriale fiind o condiţie de existenţă a creaţieii tehnice cu valoare de invenţie;

c) Semnul susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau

serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane;

23. Durata drepturilor privind invenţiile este de:

 a) 15 ani cu posibilitatea prelungirii din 5 în 5 ani;

b) 15 ani;

c) 20 de ani, cu începere de la data de depozit.

24. Însuşirea fără drept a calităţii de inventator:

a) Este fapta celui care, în orice mod şi fără drept, işi însuşeşte calitatea de inventator;

b) Prezintă următoarele forme: contrafacerea prin fabricare, contrafacerea prin folosire şi

contrafacerea prin punerea în circulatie;

c) Reprezintă divulgarea de către personalul OSIM, precum şi de către persoanele care

efectueaza lucrări în legatură cu invenţiile, a datelor cuprinse în cererea de brevet,
până la publi carea lor

Speta 1:

La data de 13 iulie 1996, s-a încheiat între părţi contractul de editare nr.56, potrivit căruia
reclamantul H.D. a cesionat pârâtei - Casa Editorială „M.” S.R.L. – dreptul de a edita lucrarea
„Dicţionarul limbii române”, pe teritoriul României, pe o durată de 20 de ani.

În contract s-a mai prevăzut că tirajul va fi stabilit de editură în funcţie de rezultatele anchetei
de piaţă, numărul minim fiind de 25.000 exemplare, iar numărul maxim de 90.000 exemplare pe an.
Dreptul de autor a fost fixat la 7% din valoarea obţinută în urmă vânzării fiecărui tiraj.
În perioada 15 august 1996 – 31 decembrie 2002, pârâta a tiparit 26.354 exemplare din lucrarea
contractată, în valoare de 298.300.500 lei, din care drepturile de autor sunt de 20.881.035 lei.

În cursul anului 2004 H.D. a acţionat în instanţă împotriva editurii Casa Editoriala “M.” SRL, solicitând
obligarea pârâtei la plata procentului de 7% din valoarea tirajului minim convenit prin contractul de
editare şi neexecutat culpabil de către pârâtă. Reclamantul are dreptul de a păstra remuneraţia
primită sau de a solicită plata integrală a remuneraţiei prevăzute în contract. Reclamanta arată că,
dacă pârâta se încadra în prevederile contractului şi tipărea lucrarea într-un numar de minim 25.000
exemplare anual, drepturile cuvenite reclamantului ar fi fost de 412.019.069 lei.

De asemenea, reclamanta solicită şi daunele-interese pentru editarea unor ediţii pirat, deoarece
pârâta a editat în anii 2000 şi 2001 lucrarea „Dicţionar selectiv al limbii române”, nesocotind art.1 din
contractul de editare şi art.10 lit.c din Legea nr. 8/1996, conform căruia autorul unei opere are
dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţa publicului, fiind vorba despre aceeaşi
lucrare a autorului.

În apărarea sa, pârâta invocă faptul că reclamantul a încălcat clauza art.5 din contract, prin care s-a
obligat să nu cedeze altei edituri dreptul de editare a lucrării fără consimţământul pârâtei. Astfel
acesta a editat lucrarea sa şi la Editura “S” din Republica Moldova. Reclamantul susţine că cesiunea
prevăzută în contract a fost exclusivă pe teritoriul Romaniei, iar editarea lucrării şi la editura „S” din
Republica Moldova nu încălca clauza contractuală şi totodată, nu s-au administrat dovezi privind
difuzarea operei pe teritoriul Romaniei.

Pârâta mai invocă nerespectarea condiţiei privind tirajul vândut ca nefiindu-i imputabilă cu toate ca
ea nu a produs dovezi din care să rezulte că neexecutarea contractului s-ar fi datorat forţei majore
sau vreunui caz fortuit. Ba mai mult, pârâta a tiparit şi vândut o carte identică a aceluiaşi autor, dar
cu alt titlu: „Dicţionar selectiv al limbii române”.

1. Consideraţi că pârâta se aflat într-o situaţie de neexecutare parţială a contractului fără a se

reţine totodată vreo cauză exoneratoare de răspundere?
Da, exista un contract,avem răspundere contractuală,ea a executat păruială contractul ,dar
nu a respectat clauza ,nu exista niciun caz de forță majoră

2. Pretinsa încălcare de către reclamant a contractului prin editarea lucrării şi în Republica

Moldova o îndreptăţeste pe pârâta să nesocotească acelaşi contract, care nu a fost desfiinţat
şi să nu îşi respecte obligaţiile de plată?
Nu, pentru nu a avut exclusivitate ,ea putea cere rezilierea contractului respectiv

3. Se face vinovată reclamanta de încălcarea contractului de editare?

 Nu pentru că nu este o cesiune exclusivă doar pe teritoriul României

4. Ce drepturi încalcă pârâta prin tiparirea şi vânzarea unei cărţi identice a aceluiaşi autor, dar
cu alta denumire – „Dicţionar selectiv al limbii române”?

Încalcă dreptul la respectarea dreptului moral la nume , dreptul la încălcarea calității de autor

5. Care va fi soluţia instanţei?

Admite ,îl obligă să plătească cuantumul de 7 la sută ,și îi dă dreptul și la despăgubiri pentru
încălcarea dreptului la nume

Speta 2:

În 1997 a apărut lucrarea comună “Istoria românilor”, coautori fiind AA, BB si CC, fiecare fiind autorul
unuia dintre cele 3 capitole (AA cap 1, BB cap.2, CC cap.3). Lucrarea a fost publicată de Editura S. În
baza unui contract de editare. Prin contract a fost cedat dreptul de reproducere şi distribuire a operei
pentru o perioada de 5 ani.

În 2000 BB a decedat, moştenitor fiind unicul sau fiu – DD.

În 2001 apare într-o revistă de specialitate un articol, semnat de RR, în care sunt preluate masiv texte
din capitolul 2 din lucrarea “Istoria românilor” publicată de cei 3 coautori.

Editura îl cheamă, în 2008, în judecată pe RR pentru încălcarea dreptului de autor solicitând daune
materiale. Pârâtul se apără susţinând că a preluat scurte citate şi că – titulari ai dreptului de autor
sunt cei 3 coautori. Mai mult, pârâtul invocă şi prescripţia dreptului de a solicită daune şi prescripţia
dreptului de autor.

Întrebări:

1. Precizaţi motivat dacă sunt încălcate drepturi de autor.

Da,sunt încălcate regula este că se pot reproduce scurte citate fara acordul autorului
 2. Care sunt titularii dreptului de autor asupra lucrării”Istoria românilor” la momentul cererii de
chemare în judecată?
Aa ,CC , moștenitorul rr

3. Prezentaţi motivat, punctul dvs de vedere asupra apărărilor pârâtului.

4. Nu este un argument suficient pentru că nu a indicat sursa de citare
Pe drepturi morale moștenitorul ar fi putut să cheme in judecata, drepturile
patrimoniale ,dacă în 2001 a luat la cunoștință ,s a prescris dreptul ,prescripția dreptului de
autor nu poate fi invocată este imprescriptibilă
5. otivat sunt regulile care guvernează acest tip de operă cu privire la exercitarea dreptului de
autor ?

Speta 3:

Prin cererea înregistrată la 10 mai 2007 reclamantul C.P.F. a chemat în judecată în calitate de pârât
Ministerul Culturii şi Cultelor, solicitând instanţei ca, prin sentinţă ce o va pronunţa, să constate
încălcarea de către pârât a dreptului de autor şi a drepturilor conexe ce îi aparţin cu privire la
compoziţia muzicală „Z.”, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3.300.000 lei cu titlu de
despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat şi la publicarea integrală a hotărârii prin mijloacele
de comunicare în masă, pe cheltuiala pârâtului.

În motivarea cererii a arătat că la 23 aprilie pârâtul a lansat o campanie publică naţională numită
„Mai bine cărţi” având ca scop readucere în atenţia publicului a gustului pentru lectură.

Campania a fost făcută cu ajutorul mass-media; în vederea promovării ei, pârâtul a folosit un spot
publicitar realizat de firma de publicitate G.P., vocea aparţinând actorului IC, iar muzica aparţinând în
totalitate reclamantului, fiind vorba despre compoziţia muzicală „Z”. S-a mai arătat că la momentul
iniţierii campaniei nu exista un contract semnat între reclamant şi pârât, prin care primul să fi cedat
celui de-al doilea drepturi asupra melodiei menţionate.

Reclamantul a arătat ca prin atitudinea Ministerului Culturii şi Cultelor de a folosi compoziţia

muzicală într-un spot publicitar de promovare a unei campanii publice naţionale, fără a avea
consimţământul scris al autorului operei, pârâtul a încălcat prevederile Legii nr.8/1996. Reclamantul
recunoaște că a afirmat în nenumărate rânduri în apariţii publice că doreşte să acorde gratuit dreptul
de utilizare a creaţieii sale, dar numai după semnarea unui contract cu Ministerul Culturii.
Potrivit art.12 din Legea 8/1996 autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă,
în ce mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii.

Potrivit art.40 din aceeaşi lege, autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor
persoane numai drepturile sale patrimoniale.

Conform art.42, contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale trebuie să prevădă drepturile

patrimoniale transmise şi să menţioneze pentru fiecare dintre acestea, modalităţile de utilizare,
durata şi întinderea cesiunii, precum şi remuneraţia titularului dreptului de autor.

Articolul 43 prevede că existenţa şi conţinutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de

autor se pot dovedi numai prin forma scrisă a acestuia.

Pârâtul a susţinut că firma de publicitate G.P. este cea care trebuia să se preocupe de obţinerea
tuturor autorizărilor pentru respectrarea drepturilor de autor şi a celor conexe, întrucât aceasta este
producătorul spotului. Clipul publicitar este o operă audiovizuală.

Potrivit art.66 alin (1) regizorul sau realizatorul operei audiovizuale este persoana fizică ce îşi asuma
conducerea creării şi realizării operei audiovizuale, în calitate de autor principal, pe când, conform
art.66 alin (2) producătorul unei opere audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce îşi asumă
responsabilitatea producerii operei şi, în această calitate, organizează realizarea operei şi furnizează
mijloacele necesare tehnice şi financiare, producătorul nefiind titular de drepturi de autor.

Prin urmare, între pârât şi firma de publicitate GP a existat doar un raport de subordonare, de
executare a unei activităţi circumscrise unei anumite finalităţi, deoarece societatea de publicitate a
îndeplinit o sarcină încredinţată de pârât şi în beneficiul acestuia.

Pornind de la situaţia de fapt prezentată şi de la prevederile articolelor menţionate, răspundeţi:

1. Ce fel de operă este spotul publicitar? Cine exercită drepturile de autor în privinţa
contribuţiilor individuale?
Este o operă colectivă comandata , ministerul culturii este inițiatorul , titularul de drepturi de
autor,art 71 ,

2. Ce drepturi exclusive invocă reclamantul a i se fi încălcat?

 Dreptul la explorare,modalitile de reproducere , instanta i a dat despăgubiri și pentru autor și
pentru titular de drepturi conexe

3. Consideraţi ca prin includerea melodiei în spotul publicitar, ne aflăm în prezenţa unei noi
exercitări a dreptului de divulgare?
Nu , deoarece melodia era publica,cunoscuta ,este vorba de o nouă modalitate de exploatare

Menţionaţi impactul lipsei contractului de cesiune pretins de reclamant şi neconcretizat de către

pârât? Care este soluţia instanţei?

Ca să vadă întinderea și modalitatea cesiunii ,era novie să vadă expres ce drepturi patrimoniale voia
sa dea,durata , teritoriul, exclusivitatea ,toate aceste clauze trebuiau menționate în
contract ,contractul se încheie în proba scrisă ad probatoonem ,aici nu exista astfel de contract