TEMĂ SEMINAR DPI - BREVETUL DE INVENȚIE

1. Invențiile de serviciu sunt reglementate de:

a) Codul muncii
b) Legea 64/1991
c) Legea 83/2014

2. Invenția poate fi:

a) de produs
b) de procedeu
c) complexă

3. Titularul dreptului la brevet:

a) poate fi doar inventatorul
b) va fi, obligatoriu, o persoană juridică
c) poate fi un robot

4. Invenția:
a) este o creație artistică
b) este o creație de proprietate industrială
c) trebuie înregistrată într-un registru special la OSIM

5. Reprezintă o condiție de protecție a invențiilor:

a) noutatea
b) posibilitatea acesteia de a genera profit dacă este vândută
c) aplicarea industrială

6. Nu pot fi considerate invenții, potrivit legii:

a) creațiile estetice
b) teoriile matematice
c) programele pentru calculator

7. Invenția este:
a) apărată indiferent de obținerea certificatului de la OSIM, prin simplul fapt al creației
b) un semn susceptibil de reprezentare grafică, servind la deosebirea produselor sau
serviciilor unei persoane fizice sau juridice, de cele aparținând altor persoane
c) un ansamblu de cunoștințe sistematice, organizate în scopul obținerii unei soluții la
o problemă practică din industrie, agricultură sau comerț, caracterul aplicabilității
industriale fiind o condiție esențială a creației respective

8. În domeniul invențiilor de serviciu:

a) dreptul aparține angajatorului, indiferent dacă este stabilit sau nu prin contract
b) acestea sunt calificate astfel, dacă sunt realizate în exercitarea atribuțiilor de
serviciu ale inventatorului
c) angajatorul are potrivit legii dreptul la o licență neexclusivă asupra invenției, dacă
nu o revendică
9. Licența obligatorie:
a) este exclusivă
b) se acordă de Tribunalul București
c) este limitată la scopul pentru care a fost autorizată

10. Noutatea unei invenții:

a) trebuie apreciată la data depozitului național reglementar
b) este o condiție de formă a protecției invențiilor
c) are caracter absolut

11. Stadiul tehnicii cuprinde:

a) doar cererile de brevet
b) toate cunoștințele care au devenit accesibile publicului
c) și cererile de brevet

12. În materie de invenții, coautoratul:

a) este imposibil
b) este stabilit doar prin hotărâre judecătorească
c) presupune existența a cel puțin 2 inventatori

13. Sunt subiecte primare ale protecției:

a) cesionarii și angajatorii
b) inventatorii și angajatorii
c) cesionarii și moștenitorii inventatorului

14. Este recunoscută o protecție provizorie:

a) de la data publicării cererii de brevet
b) de la data depozitului națuinal reglementar
c) de la eliberarea certificatului de brevet

15. Sunt brevetabile:

a) invențiile care nu contravin ordinii publice și bunelor moravuri
b) invențiile declasificate, care au fost considerate secret de stat
c) invențiile dăunătoare mediului

16. Brevetul de invenție:

a) asigură protecția pe o durată de 20 de ani
b) produce efecte pe teritoriul statului emitent
c) este constitutiv de drepturi

17. Licența obligatorie:

a) poate fi acordată în condiții de urgență națională
b) se acordă de OSIM
c) limitează monopolul de exploatare

18. Perioada de 20 de ani de protecție curge de la:

a) data depozitului național reglementar
 b) data publicării cererii de brevet
c) data emiterii hotărârii de acordare a brevetului

19. Licența obligatorie:

a) se acordă pe baza convenției părților
b) poate fi retrasă de către OSIM dacă persoana interesată solicită motivat retragerea
licenței
c) se acordă în baza unui contract cu titlu gratuit

20. Cesiunea drepturilor privind invenția:

a) este totală sau parțială
b) presupune un contract consensual
c) presupune transmiterea dreptului de folosință asupra invenției

21. Decăderea din dreptul la brevet:

a) intervine în cazul nerespecării condițiilor de fond ale invenției
b) intervine în cazul neplății taxelor de menținere în vigoare a brevetului
c) produce efecte retroactive

22. Contestația împotriva hotărârii OSIM de acordare sau respingere a brevetului:

a) se soluționează de Tribunalul București
b) trebuie depusă în 3 luni de la comunicare
c) trebuie depusă în 30 de zile de la pronunțare

23. Anularea brevetului de invenție:

a) produce efecte doar pentru viitor
b) presupune renunțarea titularului la brevet
c) produce efecte de la data depozitului național reglementar

24. Hotărârea de anulare a brevetului:

a) este atacată cu apel la Tribunalul București
b) este atacată cu apel la Curtea de Apel București
c) este atacată cu recurs la Curtea de Apel București

25. În cazul infracțiunii de contrafacere:

a) sarcina probei revine persoanei care se presupune că a încălcat dreptul dacă
obiectul contrafacerii este un procedeu
b) instanța nu poate dispune confiscarea sau distrugerea obiectelor contrafăcute
c) dacă titularul exploatează invenția, beneficiul nerealizat este calculat prin
evaluarea beneficiilor reale pe care le-ar fi putut obține dacă nu ar fi existat
contrafacerea

26. Dreptul de exploatare exclusivă a inveției:

a) semnifică dreptul terților de a exploata invenția a cărei protecție a luat sfârșit
b) este posibilitatea juridică recunoscută titularului brevetului de a exploata exclusiv
invenția sa
c) este un drept personal nepatrimonial
27. Contrafacerea unei invenții:
a) reprezintă fapta celui care, fără drept, își însușește calitatea de inventator
b) poate privi fabricarea, folosirea, punerea în circulație
c) reprezintă divulgarea de către personalul OSIM a datelor cuprinse în cererea de brevet
până la publicarea acesteia

28. În cazul contractului de cesiune:

a) se aplică regulile de la contractul de vânzare
b) se aplică regulile de la contractul de locațiune
c) se transmite dreptul asupra titlului de protecție

29. În infracțiunile care privesc brevetele de invenție:

a) tentativa nu se pedepsește
b) forma vi novăției este culpa
c) împăcarea nu înlătură răspunderea penală

TEMĂ SEMINAR DPI - MĂRCI

30. Pot constitui mărci:

a) imaginea sau numele patronimic al unei persoane
b) reproducerile de steme, drapele
c) combinațiile de culori și de semne

31. Marca notorie:

a) este semnul prin care se deosebesc produsele sau serviciile aparținând membrilor unei
asociații de produsele și serviciile altor persoane
b) semnul larg cunoscut în România la data depunerii unei cereri de înregistrare a
mărcii
c) reprezintă marca ce indică faptul că produsele sau serviciile pentru care este utilizată
sunt certificate de titularul mărcii în ceea ce privește calitatea, modul de fabricare sau
alte caracteristici

32. Reprezintă o condiție pentru dobândirea dreptului la marcă:

a) distinctivitatea
b) noutatea
c) liceitatea

33. Pot fi înregistrate ca mărci:

a) doar cuvintele
b) formele tridimensionale
c) hologramele
34. Condiția distinctivității înseamnă:
a) actualitate
b) inovație
c) excluderea unui semn banal

35. Va fi exclusă de la protecție:

a) marca colectivă înregistrată de o persoană fizică
b) marca licită și disponibilă
c) marca lipsită de distinctivitate

36. Marca de certificare:

a) certifică calitatea produselor
b) poate aparține doar persoanelor juridice
c) poate aparține doar unei asociații de producători

37. Dreptul asupra mărcii de certificare:

a) poate fi dobândit doar dacă există un regulament de folosire a mărcii
b) nu poate fi transmis decât prin hotărâre a Guvernului
c) durează 5 ani

38. Titlul de protecție în materie de mărci:

a) este eliberat de către OSIM
b) este eliberat de Tribunalul București
c) este eliberat de către ORDA

39. Titlul de protecție în materie de mărci:

a) este certificatul de protecție
b) certificatul de înregistare
c) certificatul de producător

40. Durata de protecție a unei mărci:

a) este nelimitată
b) este de 20 de ani, cu posibilitatea de prelungire cu două perioade de 10 ani
c) este de 10 ani, cu posibilitatea de prelungire cu perioade de câte 10 ani

41. Motivele absolute de refuz care stau la baza observațiilor scrise sunt:
a) mărcile sunt lipsite de caracter distinctiv
b) mărcile sunt compuse exclusiv din semne sau din indicații devenite uzuale în
limbajul curent sau în practicile comerciale loiale și constante
c) mărcile conțin semne cu înaltă valoare simbolică, în special un simbol religios

42. Motivele relative de refuz care stau la baza formulării opozițiilor la înregistrarea mărcilor
sunt:
a) marca este identică cu o marcă anterioară, iar produsele și serviciile pentru care
marca este solicitată sau a fost înregistrată sunt identice cu cele pentru care marca
anterioară este protejată
 b) dacă se poate crea, în percepția publicului, un risc de confuzie, inclusiv riscul de
asociere cu marca anterioară din motive de identitate sau de similitudine în raport
cu marca anterioară și din motive de identitate sau similitudine a produselor sau
serviciilor pe care cele două mărci le desemnează
c) nu există o cerere prin care să se dovedească dreptul de prioritate

43. Marca comunitară:

a) asigură protecție doar în statele în care s-a cerut protecția
b) asigură protecția în toate statele UE
c) asigură protecția în toate statele UE doar dacă s-a depus pentru prima oară cererea în
statul de origine

44. Opoziția:
a) este un mijloc de apărare de drept civil
b) este un mijloc de apărare de drept penal
c) este un mijloc de apărare de drept administrativ

45. Contrafacerea mărcii:

a) este o infracțiune sancționată de Codul penal cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă
b) reprezintă punerea în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau
similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare
c) presupune ca reclamantul să fie titularul mărcii sau un cesionar/un licențiat al
mărcii care a dobândit drepturile ulterior

46. Marca și numele comercial:

a) sunt definite la fel, sunt identice
b) sunt reglementate de texte legale diferite
c) dacă sunt identice, pot naște confuzii cu privire la sursa comercială din care provin
produsele sau serviciile

47. Cererea de reînnoire a mărcii:

a) poate fi depusă înaintea expirării duratei de protecție
b) nu poate fi depusă, pentru că o marcă nu poate fi reînnoită
c) se depune imediat după încetarea duratei de protecție
48. Anularea mărcii:
a) reprezintă decăderea titularului din dreptul la marcă
b) intervine pentru nerespectarea condițiilor de fond impuse de lege pentru protecția
mărcilor
c) reprezintă neexercitarea dreptul la marcă pentru o perioadă de 5 ani

49. Transmiterea dreptului la marcă se poate face prin:

a) contract de cesiune
b) executare silită
c) contract de franciză

50. Regula temporalității mărcii:

 a) înseamnă că un semn adoptat ulterior ca marcă este disponibil dacă marca
înregistrată a fost abandonată sau titularul a fost decăzut din drepturi
b) înseamnă că o marcă poate fi folosită simultan pentru produse sau servicii aparținând
unor domenii diferite
c) înseamnă că marca înregistrată într-o altă țară constituie anterioritate în raport cu o
marcă ulterioară, identică sau similară

51. Liceitatea mărcii:

a) reprezintă condiția de protecție a mărcii potrivit căreia marca trebuie să fie
conformă cu normele de ordine publică
b) reprezintă condiția de protecție a mărcii potrivit căreia consumatorului i se permite să
identifice produsul sau serviciul desemnat ca provenind de la o întreprindere
determinată, distingându-l de alte produse sau servicii ale altor întreprinderi
c) înseamnă că un semn adoptat ulterior ca marcă este disponibil dacă marca respectivă
înregistrată anterior a fost abandonată sau dacă titularul său a decăzut din drepturi

52. Anularea mărcii:

a) reprezintă o sancțiune civilă care intervine pentru neexercitarea imputabilă a unui drept
la marcă pentru o anumită perioadă de timp
b) este o cauză de invalidare care operează retroactiv și nu un mod de stingere a
dreptului la marcă
c) reprezintă un drept de renunțare tacită a titularului la drepturile conferite de marcă

53. Dreptul la marcă se stinge prin:

a) decăderea titularului din dreptul la marcă
b) renunțarea expresă a titularului la dreptul la marcă
c) anularea înregistrării mărcii

54. Dreptul la marcă este un drept:

a) absolut și temporar
b) accesoriu și teritorial
c) absolut și teritorial