Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
In SUA, protectia marcilor notorii este expres prevazuta de lege, protectia acestora
depasind principiul specialitatii. In sistemul Uniunii Europene si a statelor membre,
aceasta protectie a fost mai confuza la inceput, doctrina, dar mai ales jurisprudenta
incercand sa gaseasca cele mai eficiente mijloace de protectie a marcii notorii sau care se
bucura de reputatie. Nu toate statele Uniunii au acordat o protectie egala in cazul utilizarii
unor semne identice sau similare cu o marca notorie in cazul unor produse sau servicii
diferite, protectia nedepasind limitele principiului specialitatii marcii.
Astfel, Curtea de Casatie franceza a refuzat cererea companiei Coca-Cola de a obliga
firma parata sa inceteze utilizarea faimoasei marci Coca-Cola pentru tricouri.
Doar in cateva tari europene cum ar fi tarile scandinave si Germania a existat o prevedere
legala potrivit careia, daca un procent determinat de consumatori aveau cunostiinta de o
marca, aceasta reprezenta un criteriu decisiv pentru ca o marca sa fie considerate
faimoasa sau notorie si sa fie indreptatita in consecinta la o protectie extinsa dincolo de
principiul specialitatii.
Recunoasterea institutiei marcilor notorii si a protectiei acestora s-a facut prin Directiva
Consiliului Comunitatilor Europene 89/104 EEC si Regulamentul Marcii Comunitare nr.
89/104, inregistrarea unei marcii notorii de catre un tert fiind un motiv relativ de refuz
sau motiv de anulare.
Singurii care potrivit legii romane pot aprecia daca o marca este notorie sau nu
sunt Comisia de Opozitii si Comisia de Reexaminare din cadrul Oficiului de Stat
pentru Inventii si Marci si instantele de judecata (respectiv Tribunalul Bucuresti,
Curtea de Apel Bucuresti si Inalta Curte de Casatie si Justitie).
Apararea marcilor notorii (neînregistrate) este apanajul titularului acesteia. Oficiul
de Stat pentru Inventii si Marci sau instantele de judecata nu pot apara din oficiu o
marca notorie, datorita regulii potrivit careia "cine invoca notorietatea este tinut sa
o dovedeasca". In plus, numai titularul marcii notorii poate pune la dispozitie
Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci si instantelor de judecata probele
necesare demonstrarii notorietatii.
Acest lucru inseamna ca cei care detin un "brand" (marca) trebuie sa investeasca
si in protejarea lui, prin urmarirea Buletinelor Oficiale de Proprietate Intelectuala
pentru a observa din timp daca cineva incearca sa inregistreze marca respectiva
pentru alte produse sau servicii astfel incat sa se poata opune din timp inregistrarii
lui si folosirii in mod neloial a renumelui marcii respective.