Notă: Durata alocată pentru studierea informațiilor prezentate în acest modul este de

aproximativ 5 ore.

Modulul 4: Mărcile de fabrică sau de comerţ

Obiectivele învățării:

După parcurgerea informațiilor din cadrul acestui modul veți putea să:

1. Explicați ce este o marcă de fabrică sau de comerţ, care sunt principalele

caracteristici ale acesteia și să descrieți pe scurt acele semne care ar putea fi
înregistrate sub titlul de marcă de fabrică sau de comerţ.
2. Descrieți condițiile care trebuie îndeplinite pentru a obține protecția unei mărci de
fabrică sau de comerţ.
3. Faceți diferența între o marcă colectivă și o marcă de certificare.
4. Indicați drepturile exclusive ale unui titular de marcă de fabrică sau de comerţ.
5. Descrieți modul în care sunt protejate mărcile de fabrică sau de comerţ notorii în
baza prevederilor Convenției de la Paris pentru protecţia proprietății industriale
(Convenția de la Paris) și ale Acordului privind aspectele comerciale ale
proprietății intelectuale (Acordul TRIPS)
6. Explicați modul în care se poate asigura protecție la nivel internațional pentru o
marcă de fabrică sau de comerţ.
7. Explicați cum se aplică conceptul de marcă de fabrică sau de comerţ în mediul
online, respectiv pe Internet.
 Introducere

Mărcile de fabrică sau de comerţ există din Antichitate. Încă de acum 3000 de
ani, meșteșugarii indieni obișnuiau să își inscripționeze numele pe creațiile lor artistice
înainte de a le trimite către Iran. Mai târziu, pentru obiectele de ceramică aveau să fie
folosite peste 100 de mărci romane, inclusiv marca FORTIS care a devenit atât de
faimoasă încât a fost copiată și contrafăcută. Odată cu înflorirea comerțului în Evul
Mediu, utilizarea mărcilor de fabrică sau de comerţ a luat amploare.

În prezent, mărcile de fabrică sau de comerţ (adesea prescurtate cu acronimul

TM în limba engleză) sunt utilizate în mod curent iar majoritatea oamenilor de pe
planetă pot face diferența între mărcile de fabrică sau de comerţ utilizate, spre exemplu,
pentru cele două băuturi răcoritoare, Pepsi-Cola® și Coca-Cola®.

Importanța crescândă a mărcilor de fabrică sau de comerţ în activitățile de

comerț se datorează creșterii competiţiei între firmele care desfășoară activități
comerciale în mai multe țări. Mărcile de fabrică sau de comerţ au fost utilizate pentru a
facilita procesul de identificare a produselor sau serviciilor de către consumatori,
precum și pentru a garanta calitatea și valoarea acestora. Prin urmare, o marcă de
fabrică sau de comerţ poate fi percepută ca un instrument de comunicare utilizat de
operatorii economici pentru a-și informa și a-și atrage clienții.

În cadrul acestui modul veți primi informații privind semnele care pot fi utilizate
drept mărci de fabrică sau de comerţ și caracteristicile pe care trebuie să le aibă
acestea. Veți putea face diferența între o marcă colectivă și o marcă de certificare. De
asemenea, în cadrul acestui modul veți afla cum se realizează protecția mărcilor notorii
în conformitate cu prevederile Convenției de la Paris și ale Acordului TRIPS. În cele din
urmă, veți afla și despre cum poate fi protejată la nivel internațional o marcă de fabrică
sau de comerţ și despre frecvența cu care acestea sunt utilizate în mediul online, via
Internet.
 Mărcile de fabrică sau de comerţ
Vă invităm să începeți prin a citi primul topic în care se prezintă ce înseamnă mărcile de
fabrică sau de comerţ, precum și caracteristicile acestora.

Topic 1: Puteți să îmi spuneți ce înseamnă, de fapt, o marcă de fabrică sau de comerţ?

O marcă de fabrică sau de comerţ reprezintă orice semn sau o combinație de semne
utilizate pentru a diferenția produsele și/sau serviciile unei întreprinderi de cele oferite
de o altă întreprindere. Aceasta este o definiție foarte simplistă, dar ea explică, în
esență, ce este o marcă de fabrică sau de comerţ.

Ce fel de caracteristici ar trebui să aibă o marcă de fabrică sau de

comerţ?

În principiu, există două caracteristici principale care definesc o marcă de fabrică sau de
comerţ: trebuie să fie distinctivă și nu trebuie să fie înșelătoare.
______________________________________________________________________
Articolul 15.1 din cadrul Acordului privind aspectele comerciale ale proprietății
intelectuale (Acordul TRIPS) prevede că „orice semn sau orice combinație de
semne, capabil să deosebească un produs sau un serviciu al unei întreprinderi de
cel al altor întreprinderi va putea să constituie o marcă de fabrică sau de comerț.
Astfel de semne, în special cuvintele, inclusiv numele de persoane, literele,
cifrele, elementele figurative și combinațiile de culori, precum și orice combinație
a acestor semne vor fi susceptibile să fie înregistrate ca mărci de fabrica sau de
comerț.”

Este important să precizăm că o marcă de servicii este similară conceptului de marcă

de fabrică sau de comerţ, singura diferența dintre cele două fiind faptul că marca de
fabrică sau de comerţ este utilizată pentru produse, în timp ce marca de servicii se
referă doar la servicii. În general, conceptul de mărci de fabrică sau de comerţ include
ambele tipuri de mărci.

Următorul topic vă va oferi câteva exemple descriptive de mărci de fabrică sau de

comerţ.

Topic 2: Puteți oferi câteva exemple de tipuri de semne pe care le putem lua în
considerare atunci când vorbim de mărci de fabrică sau de comerţ?

Așadar, există mărci verbale, care constau din cuvinte, litere, cifre, abrevieri sau nume,
cum ar fi numele de familie. Să luăm spre exemplu, o marcă faimoasă de autovehicule,
respectiv Ford - numită, desigur, după numele lui Henry Ford, cel care a construit primul
model; apoi putem menționa, cu titlu de exemplu, librăriile WH Smith și așa mai
departe. Putem identifica multe nume folosite sub formă de mărci de fabrică sau de
comerţ. De asemenea, putem întâlni și mărci de fabrică sau de comerţ care constau în
abrevieri, cum ar fi IBM. Mărcile de fabrică sau de comerţ pot fi constituite şi din
elemente figurative, cum ar fi cele ale companiei petroliere Shell.

Deci, atunci când folosiţi termenul „elemente figurative” vă referiți la acele tipuri de
semne precum cele din sigla companiei Shell?

Da, însă această siglă este doar un element grafic bidimensional, in timp ce mărcile de
fabrică sau de comerţ pot fi, de asemenea, elemente figurative tridimensionale –
constând în ambalajul produselor sau în forma în sine a acestor produse. Totodată, și
caracteristicile legate de culoare pot fi intra în sfera de protecţie a mărcii de fabrică sau
de comerţ.

Număr de înregistrare internațional: 788628

Descrierea mărcii de fabrică sau de
comerţ: Marca constă într-o formă
Număr de înregistrare internațional: 1181786
tridimensională colorată a recipientului
Descrierea mărcii de fabrică sau de comerţ:
(ambalajului).
marca constă într-un produs în formă de
ursuleț, tridimensional, cu vizualizare din
față, spate, lateral și din perspectivă.
Totodată, în special în ultima perioadă, observăm că pe piață și-au făcut apariția noi
tipuri de mărci de fabrică sau de comerţ, unul dintre acestea fiind marca tip hologramă.
Dacă vă uitați cu atenție, spre exemplu, la un card bancar veți observa că pe acesta se
regăsește o imagine de mici dimensiuni care se schimbă în funcție de unghiul din care
este privită.

Număr de înregistrare internațional: 1156391

Există, totodată și mărci de fabrică sau de comerţ sonore, cum este cazul unei teme
muzicale folosite într-un spot publicitar.

Număr de înregistrare CTM: 1040955 (ton de apel utilizat de „Nokia Corporation”)

În anumite țări, există chiar și mărci de fabrică sau de comerţ înregistrate pentru
anumite mirosuri sau elemente de textură, iar în acest caz un parfum sau o textură pot fi
protejate sub formă de marcă de fabrică sau de comerţ.

Marcă de fabrică sau de comerţ olfactivă

Descrierea mărcii de fabrică sau de comerţ: Marca constă într-un miros de cireșe.
Produsul: Lubrifianți sintetici pentru mașini de curse de performanță și autovehicule de
agrement.
Statele Unite ale Americii, număr de înregistrare: 2463044

Marcă de fabrică sau de comerţ de tip tactil

Descrierea mărcii: marca constă în expresia „STEVIE WONDER” înscrisă în alfabet
Braille și marcată în mod corespunzător cu puncte în relief.
Produsul: îmbrăcăminte, respectiv, tricouri, pulovere și jachete cu glugă.
Statele Unite ale Americii, număr de înregistrare: 3495229
În general, mărcile de fabrică sau de comerţ compuse exclusiv din semne sau indicații
devenite uzuale în limbajul curent sau care pot fi utilizate în activităţile comerciale
pentru a defini tipul, calitatea, cantitatea, utilitatea, valoarea, originea geografică sau
anul de fabricație al unui produs sau serviciu de care este legată marca respectivă nu
pot beneficia de protecţia specifică.
Semnele de natură să inducă în eroare consumatorul în ceea ce priveşte originea
geografică, calitatea sau natura unui produs sau serviciu de care este legată marca de
fabrică sau de comerţ respectivă, sau cele care contravin ordinii publice sau moralităţii
nu pot fi protejate ca mărci de fabrică sau de comerţ.
În conformitate cu prevederile articolului 6ter al Convenției din Paris, semnele care
constau în, sau sunt alcătuite din reproduceri ale stemelor, drapelelor și a altor
embleme ale statelor semnatare ale Convenției de la Paris sau membre ale Organizației
Mondiale a Comerțului (OMC), din însemne și sigilii oficiale care certifică controlul și
garanția adoptate de către aceste state, precum și orice imitaţie din punct de vedere
heraldic, nu pot beneficia de protecţia oferită mărcilor de fabrică sau de comerţ.
Așadar, există o mare varietate de semne care pot fi folosite ca mărci de fabrică sau de
comerţ, dar pentru a fi tratate ca atare aceste semne trebuie să fie distinctive, să nu
inducă în eroare și să respecte celelalte cerințe de protecție prevăzute în legislația
specifică țării în care se solicită înregistrarea mărcii.
În concluzie, următoarele exemple vă pot ajuta să identificați ce tip de semne pot fi
înregistrate ca mărci de fabrică sau de comerţ (inclusiv mărci de servicii):

CUVINTE
APPLE DEUTSCHE BANK
Număr de înregistrare internațional: Număr de înregistrare internațional:
1402447 640212

DENUMIRI ARBITRARE SAU INVENTATE

 EASYJET

Număr de înregistrare internațional: Număr de înregistrare internațional:

1185846 751331

NUME
FORD
Număr de înregistrare internațional:
Număr de înregistrare internațional:
852220
1035839

SLOGANURI

FLY THE FRIENDLY SKIES

Număr de înregistrare internațional
Număr de înregistrare internațional 1201065
871846

ELEMENTE FIGURATIVE

Număr de înregistrare internațional Număr de înregistrare internațional:

1089903 1016635

NUMERE

Număr de înregistrare internațional: Număr de înregistrare internațional:

1273553 497384
 LITERE

BMW KLM
Număr de înregistrare internațional: Număr de înregistrare internațional:
663925 816434

CULORI

Număr de înregistrare internațional:

867613 Număr de înregistrare internațional:
908136

În primul topic, au fost menționate, de asemenea, două dintre caracteristicile pe care o

marcă de fabrică sau de comerţ trebuie să le aibă prin raportare la anumite produse
și/sau servicii. În primul rând, aceasta trebui să fie distinctivă și, în al doilea rând, să
nu inducă în eroare. Pentru a afla mai multe informații cu privire la aceste două cerințe,
citiți următoarele două topicuri.

Topic 3: Puteţi oferi un exemplu cu privire la modul în care o marcă de fabrică sau de
comerţ poate fi considerată distinctivă?

După cum am menționat mai sus, pentru ca o marcă de fabrică sau de comerţ să fie
distinctivă, trebuie, prin însăși natura sa, să poată face diferența între produse și
servicii. Cred că un bun exemplu în acest sens ar fi cuvântul „apple” [măr, în limba
engleză – n. trad.] În timp ce „Apple” este o marcă cu caracter deosebit de distinctiv în
cazul unui computer, deoarece termenul în sine nu are nici o legătură cu domeniul
informaticii, acesta nu ar putea reprezenta o caracteristică distinctivă pentru mere în
sine. Cu alte cuvinte, o persoană care cultivă și comercializează mere nu ar putea
înregistra cuvântul „măr” ca marcă de fabrică sau de comerţ și nu ar putea obține
protecție pentru această denumire, deoarece competitorii acestuia trebuie să poată să
folosească acest cuvânt pentru a-și descrie propriile produse. Astfel, în termeni
generali, o marcă de fabrică sau de comerţ nu este distinctivă dacă este descriptivă. Un
termen este descriptiv dacă descrie tipul sau identitatea produselor sau serviciilor
pentru care este utilizat. Dar o marcă de fabrică sau de comerţ poate fi, de asemenea,
înșelătoare, mai precis atunci când pretinde că produsele pentru care a fost înregistrată
dețin o calitate pe care acestea nu o au în realitate.

Topic 4: Puteţi oferi un exemplu de marcă de fabrică sau de comerţ care ar putea fi
înșelătoare?

În mod normal, o marcă cu caracter înșelător ar fi aceea care susține că produsele

pentru care este utilizată au anumite calități, când, de fapt, acestea nu dețin calitățile
respective. Un exemplu în acest sens ar fi folosirea mărcii de fabrică sau de comerţ
"Piele naturală" utilizată pentru produsele care nu sunt confecționate din piele naturală.
---------------------------------------
Unul dintre aspectele importante menționate a fost legat de faptul că acest
caracter distinctiv al unei mărci de fabrică sau de comerţ trebuie să fie evaluat în funcție
de produsele sau serviciile cu care urmează să fie asociată marca respectivă.
Totodată, este important de ştiut faptul că evaluarea unei mărci de fabrică sau de
comerţ nu se limitează la elementele verbale ale semnului ci și se extinde inclusiv la
elementele figurative care constituie marca de fabrică sau de comerţ. De exemplu,
înregistrarea unei simple imagini fidele a unei vaci pentru produsele lactate poate fi
considerată ca lipsită de caracter distinctiv. Însă, dacă imaginea este stilizată sau este
combinată cu alte elemente verbale sau figurative, semnul ar putea fi considerat ca fiind
distinctiv. Regăsiți mai jos câteva exemple de mărci de fabrică sau de comerţ
înregistrate.

Număr de înregistrare Număr de înregistrare Număr de înregistrare

internațional: 1113468 internațional: 1064547 internațional: 990952
 Pentru a obține vizibilitate și recunoaștere pentru o marcă de fabrică sau de
comerţ este nevoie de investiții considerabile și, de obicei, de o perioadă destul de
lungă de timp. Prin urmare, este în interesul oricui dorește să folosească o marcă de
fabrică sau de comerţ să se asigure că marca respectivă este protejată ca reprezentând
un element valoros de proprietate intelectuală. Citiți următorul topic pentru a afla cum se
poate obține această protecție.

Topic 5: În mod evident, companiile cheltuiesc sume mari de bani pentru a-şi
consacra mărcile lor de fabrică sau de comerţ. Dar cum pot companiile să împiedice
alte persoane să le folosească aceste mărci?
Bineînțeles că aceste companii trebuie să se bazeze pe legile privind mărcile de fabrică
sau de comerţ, însă cea mai des utilizată modalitate de a proteja o marcă de fabrică
sau de comerţ este înregistrarea acesteia în Registrul mărcilor comerciale, iar multe țări
transformă această cerință într-o condiție de protecție a mărcilor. Marca trebuie să fie
mai întâi înregistrată și odată înregistrată este protejată, iar proprietarul acesteia are
dreptul să interzică altor persoane să o folosească.
Perioada de timp pentru care se acordă iniţial protecție pentru o marcă de fabrică sau
de comerţ diferă de la o țară la alta. Conform prevederilor Acordului TRIPS, în statele
membre ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), perioada inițială pentru care se
asigură protecţia unei mărcii de fabrică sau de comerţ nu poate fi mai mică de 7 ani. În
multe țări, perioada de timp pentru care se asigură înregistrarea unei mărci de fabrică
sau de comerţ și fiecare reînnoire subsecventă a certificatului de înregistrare este de
zece ani. Reînnoirea certificatului de înregistrare a unei mărci de fabrică sau de comerţ
se poate face pe termen nedeterminat.
 Chestionar de auto-evaluare

CAE 1: Care sunt principalele metode pe care o companie le-ar putea folosi
pentru a-și proteja o marcă de fabrică sau de comerţ?

Completați răspunsul dvs. aici:

Vizualizați mai jos răspunsul:

Răspuns CAE 1:
S-a menționat că modul în care se asigură protecția unei mărcii de fabrică sau de
comerţ este prevăzut în legislația emisă la nivel naţional sau regional. Înregistrarea
mărcii de fabrică sau de comerţ este adeseori necesară înainte ca aceasta să poată fi
protejată.

În mod normal, mărcile de fabrică sau de comerţ identifică întreprinderi individuale ca

fiind originea produselor sau serviciilor pentru care se aplică marca respectivă. Unele
țări prevăd înregistrarea mărcilor colective și de certificare care sunt folosite pentru a
indica afilierea întreprinderilor care utilizează marca sau care se referă la standardele
identificabile îndeplinite de produsele pentru care este utilizată o marcă.

Mărcile colective aparțin, de obicei, unui grup sau unei asociații de întreprinderi.
Utilizarea acestora este rezervată membrilor grupului sau asociației. Prin urmare, o
marcă colectivă distinge produsele sau serviciile membrilor asociației de cele ale altor
întreprinderi.

Totodată, rolul unei mărcii colective poate fi și de a informa publicul cu privire la anumite
particularități ale produsului pentru care este utilizată marca colectivă.
O întreprindere care utilizează marca colectivă poate, în plus, să utilizeze propria marcă
de fabrică sau de comerţ. Spre exemplu: într-o asociație de arhitecți sau ingineri, un
membru poate folosi sigla asociației, precum și sigla propriei sale firme.
Regăsiți mai jos câteva exemple de mărci colective.

Australia, număr de înregistrare: 1179932

Australia, număr de înregistrare. 679462

O marcă de certificare este o marcă care indică faptul că produsele sau serviciile în
legătură cu care este utilizată sunt certificate de titularul mărcii în ceea ce privește
originea, modul de fabricare a produselor sau prestare a serviciilor, calitatea, acuratețea
sau alte caracteristici, realizând astfel diferențierea acestor produse sau servicii de cele
care nu dețin o astfel de certificare. Marca de certificare poate fi utilizată numai în
conformitate cu standardele definite. De exemplu: ISO 9000.

În general, titularul unei mărci de certificare nu este utilizatorul final al mărcii, ci este
organismul de certificare, cel care exercită controlul legitim asupra modului de utilizare
a mărcii de certificare indiferent de tipul de certificare. Prin urmare, principala
caracteristică a unei mărci de certificare este aceea că nu este utilizată de titularul
mărcii ci de utilizatorii autorizați de către acesta. Scopul unei mărci de certificare este să
garanteze consumatorilor interesați că anumite produse sau servicii dețin caracteristici
specifice.

Ca și în cazul mărcilor colective, marca de certificare poate fi utilizată împreună cu

marca de fabrică sau de comerţ specifică producătorului unui anumit produs sau
furnizorului unui anumit tip de servicii. Eticheta utilizată ca marcă de certificare va
reprezenta dovada că produsele sau serviciile respectivei companii îndeplinesc
cerințele standardelor specifice necesare pentru utilizarea unei mărci de certificare, în
timp ce marca de fabrică sau de comerţ individuală furnizează consumatorului informații
cu privire la originea respectivelor produse sau servicii.
Principala diferență între mărcile colective și mărcile de certificare este că prima
categorie poate fi utilizată numai de către membrii unei asociații care deține drepturile
de înregistrare pentru marca colectivă, în timp ce cea de-a doua categorie poate fi
utilizată de oricine (cu excepția titularului) îndeplinește cerințele unor standarde definite,
fără a exista obligativitatea ca acesta să fie membru. Regăsiți mai jos câteva exemple
de mărci de certificare.

Regatul Unit,
Australia, număr de înregistrare 711900
număr de înregistrare 00002122112

Care sunt drepturile care derivă din înregistrarea unei mărci de fabrică sau de comerţ?

De principiu, înregistrarea unei mărci de fabrică sau de comerţ conferă un drept

exclusiv de utilizare a respectivei mărci înregistrate. Ce înseamnă drept de utilizare? În
primul rând, înseamnă că titularul mărcii de fabrică sau de comerţ are dreptul de a
aplica marca respectivă pe produse, ambalaje, recipiente, etichete, etc. sau de a o
utiliza în orice altă formă în legătură cu produsele pentru care aceasta a fost
înregistrată. De asemenea, înseamnă dreptul de a introduce pe piață produsele
asociate mărcii de fabrică sau de comerţ înregistrate sau de a licenţia dreptul de
utilizare al mărcii înregistrate către o terță parte în schimbul unei sume de bani.
Rezultă din această caracteristică de bază a mărcii de fabrică sau de comerţ, de a face
distincţia între produse, că proprietarul trebuie să poată să se opună folosirii mărcilor
identice sau a celor similare până la un nivel de natură să provoace confuzie, cu privire
la produse și/sau servicii identice sau similare, pentru a împiedica inducerea în eroare a
consumatorilor.

Mărcile notorii
Unele companii şi-au consolidat un renume la nivel mondial, prin intermediul mărcile lor
de fabrică sau de comerţ sau de servicii. În consecinţă, consumatorii pot, fără efort, să
recunoască și să identifice produsele și serviciile acestora, calitățile și caracteristicile lor
definitorii fără a se raporta la sediul companiei în cauză. Aceste mărci de fabrică sau de
comerţ sunt denumite mărci notorii.

Exemple:

După cum știți deja, pot exista companii care intenționează să beneficieze de avantaje
necuvenite de pe urma acestor mărci notorii, creând mărci similare sau care ar putea fi
ușor confundate cu cele notorii, inducând astfel în eroare consumatorul. Pentru a
depăși această problemă, Convenția de la Paris, Acordul TRIPS, precum și o serie de
legi naționale au prevăzut o protecție specială pentru mărcile notorii.
Principiul protecției mărcilor notorii este prevăzut la articolul 6bis al Convenției de la
Paris1. Deși articolul 6bis acoperă doar mărcile notorii acordate pentru produse, țările
pot extinde aria de protecție a acestui articol inclusiv pentru mărcile notorii acordate
pentru servicii. Astfel, în cele mai multe țări, mărcile notorii beneficiază de protecție
împotriva acelor semne care sunt considerate a fi o reproducere, imitație sau traducere
a respectivei mărci, cu condiția să existe posibilitatea ca acele semne să provoace
confuzie într-un sector relevant al publicului (consumatori, persoane implicate în
lanțurile de distribuție și cercurile de afaceri care operează cu tipul de produse sau
servicii pe care a fost aplicată marca). Mărcile notorii sunt de obicei protejate, indiferent
dacă acestea au fost înregistrate sau nu, prin raportare la produsele și serviciile care
sunt identice cu, sau similare celor pentru care și-au obținut notorietatea.
Domeniul de aplicare al articolului 6 bis este extins prin intermediul prevederilor
articolelor 16.2 și 16.3 din Acordul TRIPS 2. În primul rând, articolul 16.2 conferă

1
Articolul 6bis (1) al Convenției din Paris prevede că : „Țările Uniunii se obligă, fie din oficiu dacă
legislația țării o îngăduie, fie la cererea celui interesat, să refuze sau să invalideze înregistrarea și să interzică
folosirea unei mărci de fabrică sau de comerț care constituie o reproducere, imitație sau traducere, putând crea
confuzie, a unei mărci pe care autoritatea competentă a țării de înregistrare sau de folosire o va considera că este
notoriu cunoscută ca fiind deja marca unei persoane admise să beneficieze de prezenta Convenție și ca fiind
folosită pentru produse identice sau similare. Se va proceda la fel atunci când partea esențială a mărcii constituie o
reproducere a unei astfel de mărci notoriu cunoscute, sau o imitație putând fi confundată cu aceasta.”
2
Articolul 16.3 al Acordului TRIPS prevede că: “Articolul 6bis al Convenției de la Paris (1967) se va
aplica, mutatis mutandis, produselor sau serviciilor care nu sunt similare celor pentru care este înregistrată o
marcă de fabrică sau de comerț, cu condiția ca folosința acestei mărci pentru aceste produse sau servicii să indice
o legătură între aceste produse sau servicii și titularul mărcii înregistrate și cu condiția ca această folosință să riște
să dăuneze intereselor titularului mărcii înregistrate.”
protecție mărcilor notorii acordate pentru servicii, iar prin articolul 16.3 se extinde
protecţia mărcilor notorii acordate pentru produse și servicii care nu sunt similare, cu
condiția ca (1) marca notorii să fie înregistrată și (2) utilizarea celeilalte mărci de fabrică
sau de comerţ asociate acelor produse și/sau servicii să indice o legătură între acele
produse și/sau servicii și titularul mărcii notorii precum și (3) interesele titularului mărcii
notorii să poată fi afectate de o astfel de utilizare.
Trebuie menționat că, deși nu există o definiție comun acceptată a ceea ce constituie o
marcă notorie, țările pot profita de prevederile Recomandării comune a OMPI privind
dispozițiile referitoare la protecția mărcilor notorii, care enumeră factorii determinanți
pentru catalogarea unei mărci ca fiind marcă notorie. Acești factori includ gradul de
vizibilitate sau de recunoaștere a mărcii în sectorul relevant al publicului precum și
durata, amploarea și aria geografică a oricărei utilizări a mărcii respective.
Multe dintre companii doresc să-și folosească marca de fabrică sau de comerţ în multe
țări diferite, prin urmare vă propun citiți următorul topic pentru a vedea dacă este
posibilă obținerea unei protecții la nivel internaţional pentru o marcă de fabrică sau de
comerţ.

Topic 6: Se poate obține protecția la nivel mondial pentru o marcă de fabrică sau
de comerţ prin intermediul unei înregistrări unice sau înregistrarea trebuie realizată în
fiecare țară în parte?

Ei bine, înregistrarea trebuie să se realizeze în fiecare țară în parte, deoarece, la fel ca

și în cazul tuturor drepturile de proprietate intelectuală, mărcile de fabrică sau de comerţ
sunt drepturi teritoriale, ceea ce în principiu înseamnă că protecția lor este limitată la
teritoriul unde s-a realizat înregistrarea mărcii.

Totuși, există şi o altă posibilitate: puteți utiliza Sistemul de la Madrid al OMPI de

înregistrare internațională a mărcilor, care reprezintă o soluție convenabilă și eficientă
din punct de vedere al costurilor pentru înregistrarea și administrarea mărcilor de
fabrică sau de comerţ la nivel mondial. Prin completarea unei singure cereri și plata
unui singur set de taxe puteți obține protecție pentru marca dvs. de fabrică sau de
comerţ în peste o sută de țări. Trebuie să știți că, înainte de a completa o cerere de
înregistrare la nivel internațional, trebuie să vă fi înregistrat deja sau să fi depus o
cerere de înregistrare la Oficiul pentru drepturile de proprietate intelectuală din țara dvs.
de origine.
______________________________________________________________________
De asemenea, există și câteva sisteme de înregistrare regională a mărcilor de fabrică
sau de comerţ. La nivelul Uniunii Europene puteți obține protecție pentru marca dvs. de
fabrică sau de comerţ în toate statele membre prin completarea unei cereri unice la
Oficiul Uniunii Europene pentru proprietate intelectuală (EUIPO). Un alt sistem regional
a cărui sferă de aplicabilitate cuprinde Belgia, Țările de Jos și Luxemburg este
administrat de către Oficiul Benelux pentru proprietate intelectuală (BOIP). Organizația
Africană pentru Proprietate Intelectuală (OAPI) este oficiul de proprietate industrială
utilizat de toate cele 17 state membre și care înregistrează mărci de fabrică sau de
comerţ valabile pe teritoriul tuturor statelor membre.
Se recomandă ca, înainte de a vă extinde afacerea, să vă asigurați că marca dvs. de
fabrică sau de comerţ este protejată în toate țările în care doriți să o utilizaţi.
În afară de Sistemul Madrid, există și alte tratate care vizează înlesnirea formalităților
administrative pentru înregistrarea mărcilor de fabrică sau de comerţ?
Da, există încă două alte tratate, administrate de OMPI, care fac ca formalitățile pentru
înregistrarea mărcilor de fabrică sau de comerţ să fie mai uşoare pentru utilizatori, prin
armonizarea și simplificarea anumitor proceduri.

Tratatul privind dreptul mărcilor (TLT), adoptat în 1994, vizează standardizarea și

eficientizarea procedurilor de înregistrare a mărcilor de fabrică sau de comerţ de la nivel
național și regional, prin simplificarea și armonizarea anumitor elemente ale
respectivelor proceduri, făcând astfel ca cererile pentru înregistrarea mărcilor de fabrică
sau de comerţ și administrarea registrelor de mărci comerciale în afara teritoriilor
naţionale să fie mai puțin complicate și mai predictibile.
Tratatul de la Singapore privind dreptul mărcilor a fost adoptat în 2006. Pornind de la
prevederile Tratatul privind dreptul mărcilor (TLT), Tratatul de la Singapore are un
domeniu de aplicare mult mai amplu și abordează evoluțiile mai recente din domeniul
tehnologiei comunicațiilor.
Și mai important este faptul că acesta reprezintă primul instrument internațional care
are în vedere recunoașterea, în mod explicit, în domeniul dreptului mărcilor comerciale
a mărcilor de fabrică sau de comerţ netradiționale, precum hologramele, mărcile
tridimensionale, culoarea, poziția, mărcile în mișcare sau cele sonore.

Mărcile de fabrică sau de comerţ și Internetul

Deși drepturile privind mărcilor de fabrică sau de comerţ sunt prin natura lor teritoriale și
pot fi utilizate și devin opozabile doar în țările unde au fost obținute, în mediul online
utilizarea și aplicarea mărcilor de fabrică sau de comerţ suscită anumite îngrijorări.
Internetul nu are granițe fizice și este accesibil la nivel global. Drepturile asociate unei
mărci de fabrică sau de comerţ, utilizate pentru produse și servicii similare sau chiar
identice, pot coexista în realitate în țări diferite, însă utilizarea acestora în mediul online
poate conduce la juxtapuneri sau se poate transforma cu ușurință în conflicte de drept.
Spre exemplu, să presupunem că doi cultivatori diferiți de flori din Olanda și, respectiv,
din Franța au înregistrat, în conformitate cu legislația specifică țării din care provin, o
marcă de fabrică sau de comerţ identică și fiecare dintre aceștia își comercializează
produsele în magazine fizice. Dacă ambii cultivatori încep să vândă florile în mediul
online utilizând aceeași marcă de fabrică sau de comerţ, acest lucru este de natură, cel
mai probabil, să creeze confuzie în rândul consumatorilor de pe întreg mapamondul, dat
fiind că aceștia nu ar putea să mai facă diferența între produsele celor doi comercianți.
Totodată, le-ar putea periclita afacerile respective. O primă îngrijorare vizează
aspectele de publicitate. În mediul online, consumatorii, de cele mai multe ori, folosesc
motoare de căutare pentru a găsi produse și servicii. Prin introducerea în motorul de
căutare a denumirii respectivei mărci de fabrică sau de comerţ înregistrate pentru flori,
ar putea ca răspunsurile generate de sistem să se refere la ambii comercianți mai sus
menționați. Însă, dacă unul dintre cei doi comercianți de flori a încheiat un contract cu
un motor de căutare online care presupune achiziționarea sub formă de cuvânt cheie
generator de reclame în mediul online, a cuvântului care reproduce întocmai marca sa
de fabrică sau de comerţ, atunci acele reclame și rezultate generate de sistem vor fi, cel
mai probabil, direct legate de magazinul online al acestuia făcându-se astfel
redirecționarea potențialilor cumpărători doar către afacerea acestuia. O altă îngrijorare
vizează hyperlink-urile către diferite pagini de internet, sau către alte tipuri de link-uri
către pagini de internet cu conținut ilegal, cum ar fi spre exemplu, magazine online cu
produse contrafăcute. Pe cale de consecință, utilizarea mărcii comerciale în această
manieră poate conduce la încălcarea protecției oferite de marca de fabrică sau de
comerţ, la publicitate înșelătoare și competiție neloială.
Recomandarea comună a OMPI privind protecția mărcilor și a altor drepturi de
proprietate industrială cu privire la semne utilizate în Internet a fost redactată pentru a
sprijini autoritățile și instanțele judecătorești implicate în astfel de conflicte și în toate
celelalte chestiuni care derivă din contradicția dintre principiul teritorialităţii drepturilor și
natura globală a Internetului. Prevederile recomandării vizează asigurarea unui cadru
legal clar pentru titularii de mărci de fabrică sau de comerţ care doresc să își utilizeze
mărcile în Internet și să participe la dezvoltarea comerțului electronic. Acestea sunt
destinate facilitării modului de aplicare a legislației în vigoare referitoare la mărcile de
fabrică sau de comerţ, și la alte drepturi de proprietate industrială cu privire la semne
utilizate în Internet.
O dată cu extinderea Internetului și apariția multor nume de domeniu, o problemă
importantă apărută privește conflictul dintre mărcile de fabrică sau de comerţ și numele
de domeniu (adrese de internet pentru site-uri). Afacerile moderne tind să îşi
înregistreze mărcile de fabrică sau de comerţ sub formă de nume de domeniu.
Revenind la exemple, deși trademark.fr și trademark.be pot fi înregistrate și pot exista
pe internet cu utilizarea codului specific țării din care provin ca fiind domenii de prim
rang (Top Level Domains, ccTLD), acest lucru nu ar mai putea fi posibil dacă ambii
comercianți ar dori să își înregistreze marca de fabrică sau de comerţ în cadrul
domeniului generic (gTLD) cu extensia .com, dat fiind că numele de domeniu
trademark.com este unic și poate fi înregistrat o singură dată pentru doar unul dintre cei
doi titulari, pe principiul „primul venit-primul servit”.
OMPI a demarat un proces internațional de elaborare a unor recomandări referitoare la
problemele de proprietate intelectuală asociate cu numele de domenii în internet,
inclusiv cu privire la interfața între numele de domenii și mărcile de fabrică sau de
comerţ și medierea disputelor legate de numele de domenii. Recomandările au fost
puse la dispoziţia Internet Corporation for Assigned Names and Numbers (ICANN) care
este responsabilă cu politicile de administrare și cu aspectele tehnice ale Sistemului de
alocare a numelor de domenii (DNS) și care a adoptat Principiile directoare de
reglementare a litigiilor referitoare la numele de domenii (Uniform Domain-Name
Dispute-Resolution Policy – UDRP). În prezent, această politică se aplică înregistrărilor
de nume de domenii de nivel secundar cu următoarele extensii:
aero, .asia, .biz, .cat, .com, .coop, .info, .jobs, .mobi, .museum, .name, .net, .org, .pro, .t
el și .travel și toate noile extensii. De asemenea, documentul a fost adoptat de unii
dintre administratorii naţionali de nume domenii de prim rang (de exemplu, .nu, .tv, .ws).

Conform procedurilor UDRP, în cazul existenţei unui conflict între o marcă de fabrică
sau de comerţ și un nume de domeniu, pentru a beneficia de o hotărâre în favoarea sa,
reclamantul trebuie să dovedească existenţa a trei elemente:
 Faptul că numele de domeniu este identic sau similar până la punctul în care se
poate produce o confuzie cu marca de fabrică sau de comerţ sau cu marca de
servicii pentru care reclamantul este înregistrat ca fiind titular;
 Faptul că deponentul nu are niciun drept sau interese legitime asupra numelui de
domeniu; și
 Faptul că numele de domeniu a fost înregistrat și că acesta este utilizat cu „rea
credință”.

Rezumat

„O marcă de fabrică sau de comerţ reprezintă un semn care individualizează

produsele sau serviciile unei anumite întreprinderi și le distinge de cele ale
competitorilor săi.”
Acest modul a prezentat noțiunile de bază referitoare la mărcile de fabrică sau de
comerţ. Ați aflat că o marcă de fabrică sau de comerţ poate, spre exemplu, să fie
compusă dintr-un cuvânt, o siglă, un număr, o literă, un slogan, un sunet, o culoare sau
uneori chiar și un miros care identifică originea produselor și / sau serviciilor pentru care
este utilizată marca de fabrică sau de comerţ.
Mărcile de fabrică sau de comerţ reprezintă un domeniu al proprietății
intelectuale al căror scop este de a diferenția produsele sau serviciile unei întreprinderi
de cele ale unei alte întreprinderi. Mărcile de fabrică sau de comerţ pot fi deținute de
persoane fizice sau juridice și trebuie înregistrate la o agenție guvernamentală,
denumită în mod uzual Oficiul de înregistrare a mărcilor. Atunci când o marcă de fabrică
sau de comerţ este utilizată în legătură cu activități din domeniul serviciilor, aceasta
este adesea menționată drept „marcă de servicii”.
În general, mărcile de fabrică sau de comerţ ar trebui să aibă un caracter
distinctiv și nu ar trebui să constituie o descriere generică sau pur descriptivă a
produselor sau serviciilor pe care le reprezintă. De exemplu, cuvântul „legume” nu
poate fi înregistrat ca marcă de fabrică sau de comerţ a unui magazin universal,
deoarece, cu siguranță, termenul este descriptiv pentru produsele pe care respectivul
magazin universal le comercializează. În plus, cuvântul nu poate fi înregistrat ca marcă
de fabrică sau de comerţ pentru morcovi, deoarece reprezintă un termen generic pentru
această categorie de legume. Pe de altă parte, cuvântul „legume” ar putea servi drept
marcă de fabrică sau de comerţ pentru biciclete, din moment ce are prea puțin sau
nimic de a face cu aceste produse.
Înregistrarea unei mărci de fabrică sau de comerţ conferă titularilor acesteia un
drept exclusiv de a se opune ca toate celelalte terțe părți, care nu au obținut acordul
prealabil al acestora, să utilizeze în scopuri comerciale semne identice sau similare
pentru produse sau servicii care sunt identice sau similare cu cele pentru care s-a
realizat înregistrarea mărcii de fabrică sau de comerţ, în cazurile în care o astfel de
utilizare ar putea crea confuzie. Acest lucru presupune că o marcă de fabrică sau de
comerţ poate fi utilizată în mod exclusiv de titularul acesteia sau, spre exemplu, cu
acordul titularului, ea poate fi licenţiată către o terță parte pentru a fi utilizată în schimbul
unei sume de bani.
Mărcile de fabrică sau de comerţ fac parte din viața noastră de zi cu zi. O
persoană obișnuită are ocazia să vadă sau să audă în fiecare zi peste 1500 de mărci de
fabrică sau de comerţ! Așa cum numele dvs. vă identifică și vă diferențiază de alte
persoane, scopul principal al mărcii de fabrică sau de comerţ este de a identifica sursa
unui produs sau unui serviciu și de a le diferenția pe acestea de cele provenite din alte
surse. Trebuie menționat faptul că, în general, legislaţiile naționale asigură protecție
pentru mărcile colective și/sau mărcile de certificare, precum și pentru mărcile notorii.
De asemenea, mărcile de fabrică sau de comerţ sunt folosite pe scară largă în mediul
online (internet) și ca nume de domenii.

Mărcile de fabrică sau de comerţ asigură, de obicei, o consecvenţă calitativă - fie

în sens pozitiv, fie în sens negativ. O marcă vă ajută să vă folosiți experiența fie pentru
a apela din nou la un produs sau un serviciu dorit, fie pentru a evita o experienţă
neplăcută.

Texte legislative:

 Convenția de la Paris pentru protecţia proprietății industriale (Convenția de la

Paris)
 Tratatul privind dreptul mărcilor (TLT)
 Tratatul de la Singapore privind dreptul mărcilor (STLT)
 Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerț
(Acordul TRIPS)

Alte texte:
 Recomandarea comună a OMPI privind dispozițiile referitoare la protecția
mărcilor notorii
 Recomandarea comună a OMPI privind protecția mărcilor și a altor drepturi de
proprietate industrială cu privire la semne utilizate în Internet
 Principiile directoare de reglementare a litigiilor referitoare la numele de domenii
(UDRP)