Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
marfurilor
Realizat:Catana Maria-Madalina,
Marcarea este un
mijloc de identificare a
produsului si informare
a consumatorilor.
Etichetarea: repretintă
orice element
(matertial) scris,
imprimat, litografiat,
gravat sau ilustrat care
conţine elemente de
identificare a
produsului si care
insoţeste ambalajul
produsului.
A.Elemnte de identificare a
produsului:
~denumirea produsului
~denumirea produsului sau
a mărcii de fabrică
~denumire importatorului
~calitatea produsului
~numarul standardului de
fabricaţie sau a normei
tehnice
~data fabricaţiei sau
termenul de valabilitate
~cantitatea ambalată
B.Elemente de informare a
consumatorilor:
~compoziţia chimcă a
produsului
~condiţii de păstrare
~indicaţii de utilizare
~condiţii de intreţinere
Alaturi de functiile considerate clasice:
-de identificare a produselor si serviciilor;
de garantare al unui nivel calitativ constant
al acestora;
-se afirma noile functii ale marcii, ca
urmare a dezvoltarii productiei si
comertului, respectiv:
-functia de concurenta;
-functia de reclama.
Pentru a fi competitive, marcile trebuie
sa indeplineasca mai multe conditii:
*sa fie clara, expresiva eufonica
(sa se pronunte usor in limba
respectiva), marcile care se pronunta
greu sunt lipsite de perspectiva
comerciala;
*sa aiba un caracter distinctiv si de noutate
, pentru a nu se confunda
cu marci similare;
*sa nu fie deceptiva respectiv sa nu induca
in eroare publicul asupra calitatii
intrinseci a produselor si serviciilor la
care se refera;
*sa fie usor de memorat;
*sa fie semnificativa si
reprezentativa, marca trebuie sa
transmita corect mesajul dorit;
*sa aiba pe cit posibil o semnificatie
legata de produse sau servicii fara a
avea un caracter descriptiv.
Clasificarea Marcilor:
Dupa destinatie marcile sunt de
doua tipuri:
- de fabrica
- de comert;
Dupa obiectul lor distingem
marci de produse ;
marci de servicii;
Spre deosebire de marcile de
fabrica si de comert, care
sunt marci de produse, marcile de
serviciu identificasi
protejeaza prestatiile de servicii.
In functie de titularul dreptului la
marca distingem :
-marci individuale;
-marci colective;
Din punct de vedere al naturii
normelor care le
reglementeaza marcile pot fi:
-facultative;
-obligatorii;
In functie de natura
lor exista :
-marci verbale;
-marci figurative;
-marci sonore.
In practica economica
intalnim si alte tipuri
de marci si anume:
-marca complexa;
-marca notorie;
-marca defensiva;
-marca de rezerva;
-marca de calitate;
-marca de autenticitate;
Marca
complexa, este utilizata
pentru a desemna marcile
care sunt alcatuite din mai
multe versiuni in diferite limbi,
sau din transcriptii fonetice ale
acelorasi marci, formand
obiectul unui singur depozit.
Marca notorie este marca
cunoscuta unui public
larg si care se bucura de un re
nume deosebit (ex. PEPSI-
COLA, KODAK etc.).
Marca defensiva, sau marca
de obstructie are toate
caracteristicile semnului
principal inregistrat si folosit
ca marca, dar
prezinta anumite modificari de
detaliu, menite sa impiedice pe
terti sa depuna marci
care sa aiba o prea mare
asemanare cu semnul
principal, inregistrat ca marca.
Scopul marcii defensive
este asadar de a asigura o
protectie sporita marcii
utilizate.
Marca de rezerva, se aseamana
cu marca defensiva prin aceea ca,
in momentul inregistrarii ei,
intreprinderea nu are
intentia sa o foloseasca, dar se
deosebeste de marca definitiva
pentru ca nu este legata de o marca
principala, a carei
protectie urmareste sa o intareasca.