Sunteți pe pagina 1din 2

II.

Norme privind etichetarea și marcarea produselor:


1. H.G. nr. 106/2002, privind etichetarea alimentelor. Potrivit acestei reglementări, informațiile oferite
prin etichetare nu trebuie să inducă în eroare consumatorii; ele trebuie să fie suficiente, verificabile și
ușor de comparat. Înscrisurile de pe eticheta alimentelor trebuie să fie vizibile, lizibile, scrise cel
puțin în limba română.
Etichetele produselor alimentare trebuie să conțină, în mod obligatoriu, următoarele elemente:
 denumirea sub care este vândut alimentul;
 lista cuprinzând ingredientele;
 cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente;
 cantitatea netă pentru alimentele preambalate;
 data durabilității minimale sau în cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic au
un grad înalt de perisabilitate, data limită de consum;
 condițiile de depozitare sau de folosire, atunci când acestea necesită indicații speciale;
 denumirea și sediul producătorului, al ambalatorului sau al distribuitorului; în cazul
produselor din import, se înscriu numele și sediul importatorului sau ale distribuitorului
înregistrat în România;
 locul de origine sau de proveniență a alimentului;
 instrucțiuni de utilizare;
 concentrația alcoolică pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2 % în volum;
 o mențiune care să permită identificarea lotului;
 mențiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse.
2.

H.G. nr. 312/2001 privind etichetarea produselor textile precizează că etichetele care însoțesc
produsele textile destinate consumatorului final trebuie să conțină elemente de identificare,
caracteristici tehnice și calitative, după cum urmează:
- denumirea și/sau marca de fabrică a producătorului;
- sediul producătorului/importatorului;
- denumirea de vânzare a produsului;
- principalele caracteristici tehnice și calitative.

3.H.G. nr. 26/2002 privind stabilirea condițiilor de etichetare a materialelor utilizate la producerea
articolelor de încălțăminte. Eticheta trebuie să cuprindă informații referitoare la cele trei părți
componente ale articolelor de încălțăminte: fața, căptușeala, talpa exterioară.

4. Legea nr. 178/2000 privind produsele cosmetice, republicată în 2005, menționează că acestea vor
fi comercializate numai în recipiente și/sau ambalaje inscripționate vizibil, lizibil, în limba română,
cu caractere care nu se șterg ușor, indicându-se următoarele date:
 numele sau denumirea producătorului;
 adresa producătorului/importatorului;
 țara de origine pentru produsele fabricate în afara statelor membre ale Uniunii Europene;
 conținutul nominal, indicat în greutate sau în volum, exceptând ambalajele ce conțin mai puțin de 5
grame sau mai puțin de 5 mililitri, eșantioanele gratuite și dozele unice;
 data de minimă durabilitate, indicată prin sintagma „A se folosi preferabil înainte de ….”, urmată de
dată. Data trebuie menționată clar, indicându-se, în ordine, cu cifre arabe, fie luna și anul, fie ziua,
luna și anul;
 numărul lotului de fabricație ori o indicație care să permită identificarea produsului;
 instrucțiuni de conservare, utilizare, îndepărtare;
 lista ingredientelor, în ordinea descrescătoare a greutății în momentul încorporării lor.