TEMA 1

GENERALITĂŢI PRIVIND CLASIFICAREA MĂRFURILOR

PLAN:
1. Noţiunea de clasificare, semnificaţia şi obiectivele clasificării
2. Criterii de clasificare a mărfurilor
3. Nivele de detaliere a mărfurilor
4. Metodele de clasificare a mărfurilor, avantaje şi dezavantaje
5. Tipuri de clasificări a mărfurilor, aplicate în practica economică
LITERATURA
– Stanciu, M. Olaru, „Bazele merceologiei”, Bucureşti, 1993.
– V. Paraschivescu, „Bazele merceologiei”, Bacău, 1996.

1. NOŢIUNEA DE CLASIFICARE, SEMNIFICAŢIA ŞI OBIECTIVELE CLASIFICĂRII

În economia de piaţă, sistematizarea sortimentelor de mărfuri este o necesitate obiectivă datorită

apariţiei unui număr tot mai mare de produse în nenumărate variante tipodimensionale şi cu
caracteristici de calitate tot mai noi.
Clasificarea mărfurilor determină numeroase efecte economice cum sunt:
• utilizarea unui limbaj comun între agenţii economici;
• dezvoltarea schimburilor interne şi internaţionale;
• stocarea informaţiilor referitoare la mărfuri cu ajutorul tehnicii de calcul.
Sistematica mărfurilor este un domeniu important al cercetării merceologice actuale, care se ocupă
de studiul sistemelor de clasificare, metodele şi criteriile de ordonare a produselor în cadrul acestor
sisteme.
Scopul principal al cercetărilor în acest domeniu îl reprezintă elaborarea unor sisteme de
clasificare ştiinţific fundamentate şi cu aplicabilitate practică, asigurarea utilizării unei terminologii
unitare privind mărfurile.

Cadrul conceptual al clasificării mărfurilor

Clasificarea, este în general, o operaţie conceptuală reprezentând o modalitate de a distinge
simultan elementele unei mulţimi discrete sau continue, compusă din obiecte sau fapte, din proprietăţi
sau idei.
Tipul clasificării depinde de scopul propus (cognitiv sau practic) şi de relaţiile dintre elementele
şi categoriile definite în vederea clasificării mulţimii respective.
Systema (greacâ): alâturare, reunire, grupare
Sistematizarea mărfurilor a evoluat în timp, în raport cu progresele înregistrate în ştiinţă şi
tehnologie, elaborându-se diferite sisteme de clasificare pentru uşurarea abordării pe plan teoretic şi în
scopuri practice a marii diversităţi de produse oferite pieţei.
În primul tratat de merceologie, elaborat în 1793-1800 de profesorul Johanan Beckmann de la
Universitatea din Gottingen era subliniat rolul important al sistematicii mărfurilor, nu numai pentru
activitatea practică, dar şi pentru studiul teoretic al mărfurilor.
În concepţia lui Beckmann, sistematica reprezintă punctul de plecare pentru cercetarea ştiinţifică
a mărfurilor şi în acelaşi timp, un mijloc de diferenţiere a produselor care se comercializează.
El a cercetat posibilitatea de a ordona unele produse de origine vegetală, bazându-se pe
clasificarea lui Carl Linne din ştiinţele naturii.
B.Buse, în lucrarea sa Merceologie (1798 -1801 ) clasifica mărfurile după originea lor, luând ca
model tot sistemul Linne de ordonare a regnului vegetal şi animal.
Este important faptul că se utilizează alături de origine şi un alt criteriu important de clasificare
şi anume destinaţia produselor, funcţie de care împarte bunurile de consum în: alimente, produse de
îmbrăcăminte şi produse pentru locuinţă.
După 1900, clasificarea mărfurilor s-a făcut în mai multe grupe. Astfel A. Almedinger (1901 ) clasifică
mărfurile în zece grupe:
1. combustibili;
2. materiale de construcţie;
3. produse pentru iluminat şi lubrefianţi;
4. produse textile;
5. produse din sticlă sau ceramică;
6. produse din piele şi blănuri;
7. produse metalice:
8. produse chimice;
9. produse de papetărie;
l0.produse alimentare.
Ordonarea mai cuprinzătoare a mărfurilor s-a realizat, pentru prima dată în funcţie de următoarele
trei criterii de clasificare: destinaţia, procesul tehnologic şi natura materiilor prime.
Printre cei care au avut preocupări de fundamentare ştiinţifică a clasificării produselor se numără
V. Poschl, care a prezentat clasificarea mărfurilor industriale formată din în trei sectoare:
I. mărfuri pentru satisfacerea nevoilor de bază (alimente, produse pentru protejarea corpului şi
produse pentru locuinţă);
II.mărfuri ale progresului (produse pentru păstrare, comunicaţii, transmitere, transport,
înfrumuseţare, etc.);
III. mijloace pentru obţinerea produselor din sectoarele I şi II, (materii prime, utilaje
etc.) Sectoarele se subdivid în grupe, ordine şi subordine.
Clasificarea lui Poschl reprezintă prima încercare de cuprindere a tuturor mărfurilor într-un
sistem ştiinţific fundamentat, bazat pe criterii teleologice*.
Principalele neajunsuri ale sistemului constau în definirea deficitară a sectoarelor de mărfuri,
respectiv a unor grupe şi ordine.
Teleologie* - Studiul scopurilor; teoria finalităţii
G. Grundke realizează o sistematizare mai cuprinzătoare, având o contribuţie importantă la
elaborarea bazelor teoretice ale acestui domeniu. Luând ca model sistemele de clasificare ierarhică din
ştiinţele naturii, Grundke delimitează şi defineşte nouă nivele de ordonare (agregare) şi anume:
diviziunea, grupa (subdiviziunea), clasa, ordinul, genul, specia, subspecia, sortul, clasa de calitate.
Noţiunea de "specie". desemnând produsele care au toate proprietăţile importante identice,
reprezintă în opinia autorului, noţiunea de bază a sistematizării produselor.
Clasa de calitate este utilizată, de regulă, pentru delimitarea categoriilor de produse pe treapta
terminală a acestui sistem de clasificare.
Delimitarea categoriilor corespunzătoare acestor nivele de ordonare ale produselor se face, în
principal, pe baza unor criterii materiale şi tehnologice (natura materiei prime, gradul de prelucrare,
procesul tehnologic, proprietăţile specifice ale produselor etc.).

Orientarea spre modelele

de clasificare din ştiinţele
naturii este criticată în
prezent, fiind considerată
necorespunzătoare
stadiului actual al
producţiei de mărfuri,
marcată puternic de
apariţia unor noi materii
prime şi tehnologii care
au făcut posibilă
diversificarea fără
precedent a produselor.
Modelul clasificării din ştiinţele naturii, care se referă la mărfurile textile. Sunt propuse
diferite soluţii de
restructurare a sistemului criterial utilizat pentru clasificarea mărfurilor, acordându-se prioritate
criteriilor teleologice sau funcţionale.

Potrivit unor opinii (A. Kutzelinigg, H. Hillmann, W.E. Traebert, J. Schnegelsberg, etc.), mărfurile ar
trebui ordonate după criteriile: scop, funcţie, natură şi formă. Se consideră că, în prezent, multe produse
cum ar fi microprocesoarele sau materialele sintetice complexe de valoare ridicată, pretind un sistem de
clasificare bazat, prioritar, pe caracteristicile funcţionale (Schiffelds).
De exemplu:
Caracteristicile funcţionale, electroacustice ale magnetofonului se referă la :
 • caracteristici de frecvenţă la înregistrare şi redare care este influenţată de o serie de factori cum
sînt : viteza de antrenare a benzii, calitatea materialelor magnetice, a circuitelor de corecţie:
• raportul semnal-zgomot depinde de calitatea benzii şi nivelul de premagnetizare, specific tipului
de bandă;
• atenuarea de ştergere — se referă la calitatea ştergerii semnalelor înregistrate şi se exprimă în
dB (raportul între valoarea semnalului nominal şi cel rezidual rămas pe bandă după ştergere.
Această caracteristică depinde de calitatea capului de ştergere şi de valoarea curentului de înaltă
frecventă realizat de oscilator la ştergere.
• Alte caracteristici se referă la distorsiunile neliniare la ieşire (%), diofonia între canale (dB),
puterea (V/A) şi impedanţa de ieşire (Q), tensiunea nominală de intrare (sensibilitatea) pentru
diferite surse (microfon, magnetofon, pickup etc.), eficacitatea reglajului de ton.
Pe de altă parte, în condiţiile orientării tot mai pregnante de organizare a comerţului după tipul nevoilor
cărora le sunt destinate produsele, există preocupări de elaborare a unor sisteme de clasificare bazate
pe criteriul destinaţiei.
După destinaţie :
• aparate pentru prepararea şi păstrarea alimentelor (plite, maşini de gătit, frigidere);
• aparate pentru spălarea şi întreţinerea îmbrăcămintei (maşina de spălat, fier de călcat);
• aparate pentru igienă şi confort în locuinţă (aspiratoare de praf, ventilatoare) ;
• aparate pentru igiena corporală, terapie şi cosmetică (uscător de păr, aparat de masat etc.).
Un asemenea sistem permite studierea completă a dimensiunilor sortimentului comercial, în corelaţie
cu nevoile consumatorilor, asigurându-se premisele optimizării acestei corelaţii.
Se poate realiza o mai bună cunoaştere a caracteristicilor în utilizare a produselor obţinute în
ramuri industriale diferite, având o destinaţie determinată.
• Mărfuri pentru copii
• Mărfuri pentru dame
• Mărfuri pentru pescari şi vânători
• Mărfuri pentru turism
Se consideră, totuşi, că, pentru individualizarea produselor şi delimitarea categoriilor de mărfuri în
cadrul microcomplexelor de utilizare, nu se poate face abstracţie de criteriile clasice - materiale şi
tehnologice - care permit individualizarea produselor de natură diferită, cu un anumit grad de prelucrare,
având caracteristici de calitate specifice, cu posibilităţi distincte de satisfacere a nevoilor cărora le sunt
destinate.
În opinia specialiştilor, elaborarea unei clasificări eficiente a mărfurilor nu este posibilă decât prin
utilizarea unui sistem de criterii intercorelate, perfecţionate continuu, pentru a se pune de acord
cu progresele înregistrate în domeniul materiilor prime şi tehnologiilor, cu modernizarea continuă
a activităţii comerciale.
Pentru delimitarea categoriilor corespunzătoare nivelelor superioare de agregare ale unei clasificări
ierarhice pot fi utilizate:
 • criteriile generale (destinaţia, natura materiei prime, procesul tehnologic, principiul de
funcţionare, tipodimensiunile, conservabilitatea etc.),
• nivelele inferioare trebuie delimitate pe baza proprietăţilor specifice diferitelor categorii
de mărfuri.
În acest sens, articolul reprezintă noţiunea de bază a sistematicii mărfurilor, individualitatea de
bază a sortimentului de mărfuri.

2. CRITERII DE CLASIFICARE A MĂRFURILOR

Produsele pot fi clasificate dupa criterii care vizeaza aspectul material şi tehnologic al
produselor, anumite criterii generale:
- dupa tipul materialelor din care provin sunt: naturale şi sintetice
- dupa stadiul de prelucrare şi folosire sunt: materii prime, produse semifabricate şi produse finite
- dupa destinatie sunt: îmbracaminte, materiale sportive, de uz casnic, etc.

a) Dupa complexele de utilizare în functie de categoriile de nevoi pe care le satisfac. Principalele

tipuri de nevoie sunt:
de hrana,
de apărare împotriva factorilor de
mediu, de cunoastere,
estetice,
de recreere,
de asigurare a sănătăţii
b) Dupa modelul propus de ştiinţele naturii (dupa G. Grundke) prezentat în urmatoarea figura:

3. NIVELE DE
DETALIERE A
MĂRFURILOR
• Nivelele de
ordonare ale
produselor se face,
în principal, pe
baza unor criterii
materiale şi
tehnologice (natura
 , materiei prime, gradul de prelucrare, procesul tehnologic, proprietăţi specifice ale
traduselor etc.).
• De exemplu pentru clasificarea produselor textile, categoriile corespunzătoare nivelurilor
de ordonare menţionate se prezintă în tabelul următor.

Piele Produse Blănărie

naturală textile

Ţesături Tricoturi Confecţii Covoare Neţesute

Pentru
Exterioară Uşoară Lenjerie De pat De masă Acoperirea
capului

Femei Bărbaţi Copii

Palton Costum Rochie Cămaşă Pălărie

de noapte
 Din fibre Din fibre Din fibre
chimice naturale combinate

Model

1 2 3 4

Sortul I Sortul II

•
•
• Pe nivelele
delimitate se
utilizează o
mare
diversitate
de criterii de
clasificare,
unele

reprezentând caracteristici de calitate specifice diferitelor categorii de mărfuri. Clasa -

cuprinde o selecţie de mărfuri având aceeaşi destinaţie şi prezentând caracteristici similare (de
exemplu, clasa mărfuri textile);
Grupa - reprezintă o selecţie dintr-o clasă de mărfuri, cu aceeaşi destinaţie, caracteristici similare
şi aceeaşi tehnologie (de exemplu subgrupa mărfuri textile ţesute);
Subgrupa - este o diviziune a grupei în funcţie de materia primă (de exemplu subgrupa mărfuri textile
ţesute din lână pieptănată);
Articolul - reprezintă noţiunea de bază a sistematizării mărfurilor, este o unitate specifică. Articolele
se deosebesc între ele prin mai multe proprietăţi (de exemplu srofa de palton);
Sortimentul - este o subdiviziune a articolului. Sortimentele se deosebesc între ele printr-o
singură proprietate (dimensiune, model, culoare). Sortimentul poate fi industrial sau comercial.
Sortimentul industrial cuprinde ansamblul produselor ce sunt obţinute de o anumită ramură
industrială, de diferiţi agenţi economici.
Sortimentul comercial se formează în unitătile comerciale pe baza sortimentului industrial. La
stabilirea sortimentului comercial trebuie să se ia în considerare o serie de factori ca: zona geografică,
sezon, particularităţi naţionale etc.

4.METODELE DE CLASIFICARE A MĂRFURILOR, AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE

Metodă de clasificare se numeşte – totalitatea de metode (posibilităţi) de divizare a obiectelor printr-o

abordare planificată pentru divizarea lor în subgrupe.
• Se deosebesc trei metode de clasificare:
• Ierarhică
• Faţetată
• mixtă
Metoda ierarhică de clasificare a mărfurilor – se caracterizează printr-o divizare succesivă a mulţimii de
mărfuri în subdivizări subordonate.
Are o structură arborescentă, pe trepte (niveluri) de detaliere (agregare), între care există relaţii
de subordonare: treptele superioare se obţin prin agregarea celor inferioare, derivate din ele.

CLASIFICAREA FIBRELOR TEXTILE

( după criteriul - provenienţă)

Fibrele textile
Naturale Chimice

Vegetale Animale Minerale Artificiale Sintetice

 Clasificarea fibrelor textile vegetale

vegetale

organice

Din seminţe Din tulpină Din frunze Din fructe

•Inul •Sisalul,
•Inul de cocos
bumbacul •cânepa, Noua
•iuta, Zelanda,
• manila

Metoda faţetă de clasificare – prevede divizarea paralelă a mulţimii de mărfuri după un singur criteriu
în subgrupe separate şi independente unul faţă de altul.
Unele faţete nu depind şi nu se subordonează unul faţă de altul, ca în sistemul ierarhic, dar sunt
legate între ele şi se referă la una şi aceiaşi mulţime de mărfuri şi fiecare caracterizează una din părţile
(faţete) de divizare a mulţimii de mărfuri.
Fiecare faţetă caracterizează una din particularităţile unei mulţimi de mărfuri.
De exemplu:
după destinaţie:
• comercială: intern, import / export;
• teritorială: pentru mediul urban/rural;
• vârstă: nou-născuţi, copii, adolescenţi, adulţi:
• sex: pentru bărbaţi, pentru femei.

Mase După Blană

plastice Materia
primă Avantaje:
Sticlă Fibre Metodei ierarhice – Permite
divizarea produsului în profunzime
după mai multe criterii
Ceramică Piele Metodei faţetă – în majoritatea
cazurilor uşurează întocmirea
clasificatorilor şi al stabilirii
Metal Lemn
codificării mărfurilor
Dezavantaje:
Metodei ierarhice – e o clasificare masivă, cu multe trepte cu multe criterii de concordanţă
şi subordonare
Metodei faţetă – oferă mai puţină informaţie despre produs.

5. TIPURI DE CLASIFICĂRI A MĂRFURILOR, APLICATE ÎN PRACTICA ECONOMICĂ

Există în practica economică numeroase criterii de clasificare a mărfurilor (comerciale, merceologice,
etc.). Pe baza criteriilor comerciale putem clasifica mărfurile astfel:
I. după modul de utilizare:
• mărfuri alimentare:
• mărfuri nealimentare;

• de folosinţă îndelungată:
- toată gama de aparate de uz casnic;
- mobila;
- autoturisme etc.
• mărfuri consumabile:
- alimentare;
- cosmetice;
- chimice.
III. după cerere:
• mărfuri curente: pâine, lapte;
• mărfuri periodice: (după sezon: iarnă/vară);
• mărfuri puţin solicitate (vaccine, asigurări)
IV. după gradul de necesitate:
•mărfuri de primă necesitate;
• mărfuri de lux;

• mărfuri obişnuite;
• mărfuri perisabile;
• mărfuri periculoase.

• mărfuri vrac;
• mărfuri preambalate;
• mărfuri ambalate.
VII. după profilul industriei:
• mărfuri alimentare;
• mărfuri textile;
• mărfuri electronice;
 • mărfuri chimice etc.
Până în prezent nu s-a ajuns la un consens privind coordonatele de bază ale clasificării produselor
din toate ramurile industriale sau metodele teoretice de clasificare nu şi-au găsit aplicabilitate în
totalitate datorită, în principal, necorelării lor cu cerinţele specifice de prelucrare a informaţiilor din
diferite domenii de activitate.
Merceologia utilizează două tipuri de criterii de clasificare:
• criterii genetico-materiale;
• criterii funcţional-utilitare.
Pe această bază, în practica economică se utilizează încă o mare diversitate de clasificări ale produselor
care ar putea fi grupată în:
• clasificări sistematice;
• clasificări nesistematice;
• clasificări combinate.
Clasificările sistematice asigură ordonarea produselor pe categorii relativ omogene, pe baza
unor criterii, stabilindu-se un sistem de relaţii între categoriile constituite.
Majoritatea clasificărilor sistematice elaborate sunt clasificări ierarhice. Grupările
(categoriile) de produse corespunzătoare acestor trepte au o mare diversitate de denumiri (diviziune,
secţiune, grupă, clasă, etc.).
Conţinutul lor diferă semnificativ pentru acelaşi nivel de agregare, de la o clasificare la
alta, pentru aceleaşi produse.
În clasificările nesistematice produsele sunt cuprinse în ordinea apariţiei lor, fără să se ţină seama, de
categorii înrudite de produse.(Faţetă )
Clasificările combinate asigură ordonarea produselor pe un anumit număr de categorii omogene, în
cadrul cărora se realizează, în continuare, clasificarea nesistematică a elementelor componente.