Unitatea de studiu 1

NOTIUNI GENERALE DE MERCEOLOGIE

Cuprins
1.1. Introducere
1.2. Obiectivele unităţii de studiu
1.3.Obiectul şi importanţa merceologiei
1.4.Studiul merceologic al mărfurilor
1.5. Rezumat
1.6. Teste de autoevaluare
1.7. Concluzii
1.8. Bibliografie

1.1. Introducere

În cadrul acestei unităţi de studiu sunt prezentate o serie de

aspecte teoretice privind familiarizarea studenţilor cu noţiunile
de baza din domeniul ştiinţei mărfurilor, însuşirea noţiunilor
teoretice şi practice legate de evaluarea caracteristicilor de
calitate a mărfurilor.

Durata medie de parcurgere a unităţii de studiu este de 90

minute

1.2. Obiectivele unităţii de studiu

În urma parcurgerii acestei unităţi de învăţare, studenţii vor

putea să:
 dezvolte capacitaţii de cunoaştere şi înţelegere a
noţiunilor de baza legate de mărfurile alimentare şi
nealimentare.
 prezinte obiectul merceologiei; Importanţa
merceologiei; Metode şi mijloace pentru studiul
mărfurilor; Studiul mărfurilor din punct de vedere
merceologic;
1.3. Obiectul și importanța merceologiei

Obiectul

Merceologia este ştiinţa care, studiază proprietăţile mărfurilor,

sortimentele, calitatea, recepţia, ambalarea şi transportul,
ţinând seama de standardele şi normele tehnice privind
comercializarea lor,înglobând. noţiuni de utilitate, calitate,
necesitate, şi eficienţă economică.
Etimologia cuvântului merceologie provine din latinescu
“merx” care înseamnă marfă şi de la grecesul “logos” care
înseamnă ştiinţă. Deci, merceologia poate fi tradusă prin
“ştiinţa mărfurilor”. Cu alte cuvinte, merceologia este ştiinţa
care studiază valoarea de întrebuinţare a mărfurilor şi factorii
de care depind proprietăţile şi întrebuinţările lor.
Sarcinile merceologiei sunt de a studia mărfurile atât din punct
de vedere tehnic cât şi economic şi social.
Studiul din punct de vedere tehnic reprezintă funcţia tehnică a
merceologiei şi presupune:
 cunoaşterea materiilor prime, a produselor specifice, a
grupelor de produse, a proceselor tehnologice, a
proprietăţilor, a sortimentelor, utilizărilor, cerinţelor,
normativelor, metodelor de investigare etc.;
 cunoaşterea formării şi controlului calităţii, a metodelor
de conducere şi management ale calităţii, controlul
calităţii proceselor de producţie, controlului calităţii
produselor etc.;
 cunoaşterea garantării şi protecţiei calităţii produselor
care cuprinde: ambalarea, marcarea, transportul,
încărcarea, stocarea şi dezvoltarea lor ca o unitate
complexă.
Studiile de marketing corelează cerinţele de calitate solicitate
de consumatori cu condiţiile tehnice şi tehnologice de realizare
şi alegere a variantei optime de produs.
Studiul mărfurilor din punct de vedere economic reprezintă
funcţia economică a merceologiei şi presupune
 cunoaşterea problemelor generale pe care produsele le
au în comun, precum regulile de clasificare, codificare,
marcare, standardizare a produselor etc.;
 cunoaşterea implicaţiilor de natură economică a
nivelului calităţii produselor şi serviciilor la
producător(cheltuieli de producţie) şi
beneficiar(cheltuieli cu exploatarea, întreţinerea,
reparaţiile etc.) Cu scopul creşterii competitivităţii pe
piaţă;
 optimizarea calităţii mărfurilor în funcţie de costurile de
fabricaţie, cheltuieli de utilizare, pentru realizarea de
produse utile şi rentabile;
 optimizarea gamei sortimentale de mărfuri în funcţie de
corelarea criteriilor de: calitate, economice(consumuri
de materii prime, energie etc.), sociale(ergonomice,
ecologice etc.), analiza fluctuaţiilor cererii şi ofertei.
Ţinând seama de aceste aspecte generale, se poate spune că
merceologia este ştiinţa care are ca obiect de studiu, “valorile
de întrebuinţare” ale mărfurilor şi factorii care le condiţionează.
Marfa, reprezintă orice produs al muncii care satisface o
necesitate a omului şi este destinat schimbului, iar valoarea de
întrebuinţare a unei mărfi constituie totalitatea proprietăţilor ei
de a satisface o anumită necesitate a omului.
Merceologia este strâns legată de alte ştiinţe, cum ar fi:
chimia, biologia, fizica, matematica, tehnologia, economia,
informatica, managementul şi marketingul, însă în acelaşi timp
este o ştiinţă de sine stătătoare, având un domeniu propriu de
studiu.
O demarcaţie netă între domeniul de studiu al merceologiei şi
a celorlalte ştiinţe este greu de stabilit, având în vedere că
principalele domenii de operare se bazează pe cercetările din
chimie, fizică, biologie, matematică, informatică etc.
Realizarea mărfurilor implică adaptarea unor tehnologii
moderne şi eficiente din punct de vedere economic, bazate pe
cele mai noi descoperiri din domeniul ştiinţelor tehnice şi a
managementului, iar procesul de circulaţie a mărfurilor şi
desfacerii către consumator, necesită un studiu al pieţii, care
urmăreşte raţionalizarea producţiei pe baza relaţiei cererii şi
ofertei. Metodele folosite în studiul pieţii se bazează pe
cunoştinţe din domeniul: sociologiei, psihologiei, statisticii,
economiei şi altele.

Importanţa merceologiei
În condiţiile economiei de piaţă, merceologia şi-a dezvoltat
conţinutul şi şi-a orientat sarcinile în direcţia îmbunătăţirii
continue a calităţii mărfurilor, a diversificării sortimentelor, a
găsirii soluţiilor optime de asigurare şi păstrare a valorilor de
întrebuinţare, de la producător la consumator. Merceologia
elaborează şi perfecţionează mijloacele şi metodele tehnice de
control şi verificare operativă şi precisă a condiţiilor de calitate
a mărfurilor prin sortare, ambalare, recepţie, livrare, transport
etc. În acest sens, merceologia contribuie la creşterea
eficienţei economice.
Pe baza studiilor merceologice se stabilesc norme pentru
unităţile producătoare, referitoare la:
 materiile prime;
 tehnologiile de fabricaţie;
 sortimentele şi calitatea produselor;
 mijloacele de ambalare;
 modul de prezentare;
 normele de depozitare;
 transportul mărfurilor.
Merceologia contribuie la cunoaşterea sortimentelor, a calităţii
mărfurilor, motiv pentru care este necesară perfecţionarea
continuă a mijloacelor ştiinţifice de recunoaştere opereativă şi
precisă a însuşirilor mărfurilor, precum şi a mijloacelor de
transport şi depozitare, condiţii care conduc la optimizarea
timpului dintre producţie şi consum, care trebuie să fie cât mai
mic, sporind astfel eficienţa economică.

1.4. Studiul merceologic al mărfurilor

Metode şi mijloace pentru studiu mărfurilor

Impactul tehnicii şi tehnologiei cu societatea se

manifestă în domeniul producţiei şi consumului, ceea ce face
ca problemele privind calitatea produselor să devină prioritare
în preocupările societăţii. Ţinând seama de exigenţele actuale
ale mărfurilor, funcţia de calitate creşte considerabil,
îndeplinind atât rolul de a evita realizarea unor produse
necorespunzătoare, cât şi rolul de factor activ de îmbunătăţire
continuă a calităţii.
Metodele principale pentru studiul calităţii mărfurilor pot
fi grupate în trei mari categorii:
 metode generale(metoda inductivă, deductivă,
analiza şi sinteza, metode informatice,
matematice, statistice etc.);
 metode clasice, specifice merceologiei(metode
psihosenzoriale, experimentale, analize
structurale, funcţionale, competitivitate etc.);
 metode moderne de concepţie.

Metodele generale includ:

 metoda inductivă, prin analize de la particular la
general, permite elaborarea unor prognoze şi strategii
pe baza unor date acumulate în timp;
 metoda deductivă, care prin analizele cu caracter
general, permite cunoaşterea particularului;
 metoda analizei şi sintezei permite prin descompunere
aflarea aportului fiecărei părţi la calitatea
asamblului(analiza valorii) şi prin regrupare permite
aflarea sistemului de corelaţii între părţi la calitatea
ansamblului: estimări şi cuantificări, optimizări calitative;
 metodele statistice permit analize şi interpretări în
sensul generalizării datelor de la nivel de eşantion la cel
al lotului.

Metodele clasice, specifice merceologiei cuprind:

 metodele psihosenzoriale sau organoleptice, care oferă
date primare cu privire la formă, mărime, culoare,
aspect exterior, gust, prospeţime, degradare etc. Aceste
metode sunt rapide, economice, chiar dacă de mai
multe ori au un caracter orientativ;
 metodele experimentale, care constau în testări,
analize, măsurători, simulări ce duc la evaluări ale
comportării produsului în exploatare. Spre deosebire de
metodele organoleptice care sunt subiective, metodele
experimentale se bazează pe informaţiile obţinute prin
tehnici precise, ceea ce le conferă un caracter obiectiv;
 metodele de analiză structurală permit identificarea
naturii materiilor prime şi ponderii lor în produs, cu
evaluarea calităţii, costului, preţului, acceptării
produsului;
 metoda tipologică, care permite desprinderea
caracteristicilor specifice pentru definirea unei game
sortimentale, a generaţiilor de produse;
 metoda funcţională, care permite evaluarea calităţii
produselor complexe, de înaltă tehnicitate, mărfuri de
folosinţă îndelungată, prin verificări pe standuri de
probă, în laboratoare, poligoane, a nivelului
performanţelor în timp;
 metoda de analiză comparativă, care permite
 ierarhizarea produselor în funcţie de nivelul calităţii
atins pe piaţa internă şi externă, prin utilizarea
indicatorului sintetic al calităţii şi eficienţei economice.

Metodele moderne urmăresc îmbunătăţirea calităţii

produselor şi serviciilor, încă din fazele de concepţie-
proiectare, precum şi în cadrul proceselor de înnoire,
diversificare, modernizare şi constau în:
 analiza valorii, care urmăreşte reducerea costurilor
inutile sau disproporţionate ale unor părţi din produse,
faţă de aportul lor la calitate şi determină creşterea
calităţii prin optimizarea proprietăţilor esenţiale şi ale
funcţiilor. În principal, metoda constă în identificarea
tuturor posibilităţilor de diminuare a costurilor de
fabricaţie, concomitent cu creşterea valorii de
întrebuinţare a produselor.
 metoda “Brain Storming”, care permite trierea
sistematică, identificarea şi analiza celei mai bune
soluţii din punct de vedere tehnic şi economic, sub
aspectul oportunităţii. Metodele cu care operează
“analiza valorii” asupra produselor industriale pot fi
grupate astfel:
 metode intuitive, care favorizează apariţia ideilor
creative prin intermediul grupului pluridisciplinar, prin
care se selectează ideile cele mai valoroase, dintr-un
număr mare de idei lansate de grup;
 metode analitice, care oferă cadrul pentru abordarea
unei probleme, utilizând un chestionar pentru căutarea
soluţiei unei anumite probleme, îndrumând astfel
cercetările într-o anumită direcţie;
 metode asociative de idei, metode deductive, de
concepţie, de analiză combinatorie, de modelare
matematică etc.
Studiul mărfurilor din punct de vedere merceologic

Indiferent de starea în care se află un produs, din punct

de vedere merceologic poate fi analizat după următoarele
criterii:
 origine, dacă acesta provine din regnul animal, vegetal
sau mineral şi dacă produsul este considerat materie
primă, semifabricat sau produs finit;
 compoziţia chimică şi structura produsului, se referă la
natura chimică şi ponderea componentelor care intră în
structura produsului;
 starea de agregare, potrivit căreia un produs poate fi în
stare solidă, lichidă sau gaz;
 proprietăţile mărfurilor, care pot fi grupate în proprietăţi
fizice, chimice, mecanice, tehnologice, microbiologice
etc.;
 domeniul de utilizare şi modul de folosire sau de
consum;
 condiţii de contractare, care se referă la nivelul de
calitate, norme şi standarde, condiţiile de plată, modul
de livrare, condiţii de transport etc.;
 certificate de calitate, însoţite de buletine de analiză,
care trebuie să corespundă normelor contractuale;
 modul de ambalare şi pătrare a mărfurilor;
transportul, trebuie să se facă în funcţie de natura mărfii, cu
diferite mijloace de transport astfel încât costurile să fie
minime.

1.5. Rezumat

Merceologia poate fi definite ca ştiinţa care, studiază

proprietăţile mărfurilor, sortimentele, calitatea, recepţia,
ambalarea şi transportul, ţinând seama de standardele şi
normele tehnice privind comercializarea lor,înglobând. noţiuni
 de utilitate, calitate, necesitate, şi eficienţă economică.
Pe baza studiilor merceologice se stabilesc norme pentru
unităţile producătoare, referitoare la:
 materiile prime;
 tehnologiile de fabricaţie;
 sortimentele şi calitatea produselor;
 mijloacele de ambalare;
 modul de prezentare;
 normele de depozitare;
 transportul mărfurilor.

Metodele principale pentru studiul calităţii mărfurilor pot fi

grupate în trei mari categorii:
 metode generale(metoda inductivă, deductivă,
analiza şi sinteza, metode informatice,
matematice, statistice etc.);
 metode clasice, specifice merceologiei(metode
psihosenzoriale, experimentale, analize
structurale, funcţionale, competitivitate etc.);
 metode moderne de concepţie.
.

Cuvintele cheie sunt folosite pentru a identifica noţiunile noi

introduse în unitatea de studiu curentă: merceologie, studiul
calităţii mărfurilor, metode pentru studiul calităţii

1.6. Teste de autoevaluare

1. Ce este merceologia şi care sunt sarcinile ei?

2. Care este importanţa merceologiei?
3. Ce mijloc de studiu foloseşte merceologia?
1.7. Concluzii

În cadrul acestei teme sunt prezentate obiectul principal de

studiu al merceologiei, precum şi metodele principale pentru studiul
calităţii mărfurilor pot fi grupate în trei mari categorii.
Pe baza studiilor merceologice se stabilesc norme pentru unităţile
producătoare, referitoare la:
 materiile prime;
 tehnologiile de fabricaţie;
 sortimentele şi calitatea produselor;
 mijloacele de ambalare;
 modul de prezentare;
 normele de depozitare;
 transportul mărfurilor.

1.8. Bibliografie

1. Popa, M Calitatea Siguranta Alimentara, Editura

Casa Cartii de Stiinta, Cluj Napoca,2006
2. Achim, M.I., “Bazele Merceologiei”, Seria Didactica,
Popa, M. Univ. ,,1 Decembrie 1918”, Alba Iulia,
2000.
3. Popa, Maria Merceologia Mărfurilor Alimentare –
curs, Seria Didactica, Univ. ,,1
Decembrie 1918”, Alba Iulia, 2004
4. Popa, Maria Merceologia Mărfurilor Alimentare –
Indrumător de lucrări practice, Seria
Didactica, Univ. ,,1 Decembrie 1918”,
Alba Iulia, 2000.
5. Dima, D ş.a ,Îndrumător pentru determinarea
calităţii mărfurilor , Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1977.
6. Mâlcomete, O. Merceologie, Editura Fundaţiei
Academice “Gheorghe Zane”, 1995.
7. Dinu, V., s.a. Merceologie, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1997.
 8. Vestemean, L., Merceologie, Editura Didactică şi
s.a Pedagogică, Bucureşti, 1997.
9. Păcuraru, Gh., Merceologie, Editura Didactică şi
s.a., Pedagogică, Bucureşti, 1997.
10. Vlănţoiu, Gh., ş.a. Chimie analitică şi analize tehnice,
Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1997.
11. Giaccio, M., Merceologia, Monduzzi Editore,
Morgante, A., Bologna, 1993.
Riganti, V.
12. Olaru, M., ş.a. Bazele merceologiei – lucrări practice
şi studii de caz, Academia de Studii
Economice, Bucureşti, 1997.
13. Falniţă, E, Bazele merceologiei – lucrări şi
Băbăiţă, C. aplicaţii, Universitatea din
Timişoara,1993
14. Dima, D. Îndrumător pentru lucrări de
laborator la merceologia produselor
alimentare, Academia de Studii
Economice, Bucureşti, 1985.
15. Popa, Maria Bazele Merceologiei –indrumator de
laborator, Seria Didactica, Univ. ,,1
Decembrie 1918”, Alba Iulia, 2001.