Teoria contractelor comerciale internationale

 Notiune.

Prin contractul de comert international se intelege acordul de vointa care a avut loc intre doua
sau mai multe subiecte de drept participante la comertul international, avand domiciliul ori
sediul in state diferite, avand ca finalitate nasterea, modificarea sau stingerea de raporturi
juridice de comert international.
Contractele comerciale internationale se delimiteaza de contractele comerciale cu vocatie
interna indeosebi prin elementele de extraneitate pe care le contin, care impreuna cu atributul
intrinsec de comercialitate il deosebeste de contractele comerciale, in general vorbind.
2. Trasaturile caracteristice ale contractelor de comert international comercialitatea
internationalitatea
2.1. Categorii de contracte de comert international in raport de criteriile dreptului comun
(dreptului civil)
a. In raport cu modul lor de formare contractele de comert international sunt, de regula,
consensuale, ele exprimand vointa manifestata de catre subiectii raportului juridic de comert
international.
b. De regula, ne aflam inaintea unor contracte cu titlu oneros, deoarece au ca finalitate
declarata obtinerea pentru parti a unui profit.
c. Contractele de comert international sunt sinalagmatice dupa scopul lor, avand in vedere
faptul ca dau nastere la drepturi si obligatii corelative pentru parti.
d. Contractul de comert international are caracter comutativ pentru ca atat existenta, cat si
intinderea prestatiilor la care se obliga partile sunt certe si determinate (ori determinabile), din
chiar momentul incheierii actului juridic respectiv.
e. Contractele de comert international sunt acte si fapte de comert deoarece ele tind la
obtinerea unui profit, pentru ambele parti. Se include in aceasta categorie chiar si contractele
de cooperare economica si tehnico-stiintifica.
2.2. Criterii nespecifice de categorisire a contractelor de comert international
a. In functie de efectele pe care le vor genera contractele de comert international (ca de altfel
toate tipurile de contracte), se impart in: constitutive, translative si declarative de drepturi.
a.1. Contractele de comert international cu caracter constitutiv sunt cele ce privesc, de obicei,
crearea unor drepturi subiective, pe seama celor doua parti, ori a unui tert.
a.2. Sunt contracte de comert international translative de drepturi cele care transmit unele
drepturi reale, de la un titular de drepturi la altul.
a.3. Contractele declarative de drepturi sunt mult mai rar intalnite in comertul international,
iar prin ele se constata si se confirma pentru parti unele drepturi.
b. Dupa modul lor de executare contractele de comert international se impart in contracte cu
executare imediata, succesiva sau continua.
b.1. Contractele de comert international cu executare imediata sunt cele care au ca obiect
indeplinirea, de indata, a uneia sau mai multor prestatii.
b.2. Contractele de comert international cu executare succesiva sunt cel mai adesea intalnite in
practica de comert international. Prestatiile partilor vor fi aduse la indeplinire la intervale de
timp regulate sau neregulate.
b.3. Contractele comerciale internationale cu executare continua cuprind obligatii care pot fi
indeplinite de catre debitor in mod neintrerupt.
c. In raport de corelatia in care se afla, contractele de comert international se impart in
contracte principale si contracte accesorii.
c.1. Sunt denumite contracte principale acele acorduri de vointa ale partilor care sunt de sine
statatoare, iar existenta lor nu depinde de clauzele altui contract.
c.2. Contractele accesorii sunt cele care nu au o existenta de sine statatoare, valoarea lor
juridica este conditionata de existenta unui contract principal.
d. Dupa natura obligatiilor care intra in continutul lor contractele internationale se divid in
contracte care genereaza obligatia de a da, de a face sau de a nu face.
d.1. Contractele care genereaza obligatia de a da (dare) sunt cele translative de drepturi reale,
carora lise adauga contractele care implica o contraprestatie pecuniara, indiferent de natura
acesteia: pret, comision, chirie, navlu, prima de asigurare, etc.
d.2. Contractele care genereaza obligatia de a face (facere) sunt intalnite in sfera executarii de
lucrari si in aceasta privinta este clasic contractul de antrepriza, precum si cele de prestari-
servicii, cum sunt cele de consulting, comision, mandat, etc.
d.3. Contractele care genereaza obligatia de a nu face (non facere) sunt mai rar intalnite in
comertul international, iar exemplul cel mai elocvent este obligatia concreta de a se abtine de
la anumite actiuni, pe care si-o asuma una dintre partile contractante ori chiar ambele.
e. Dupa natura obligatiilor
In raport de natura obligatiilor carora le da nastere contractele de comert international, acestea
se pot clasifica in contracte care genereaza obligatii de rezultat si contracte care genereaza
obligatii de mijloace.
e.1. Participantii la raporturile de comert international isi asuma obligatii de rezultat, intrucat
prin finalitatea urmarita acestea sunt de esenta comertului, in general vorbind.
e.2. Contractele de comert international pot da nastere si la obligatii de mijloace (de
diligenta). Astfel, in contractele care au in continutul lor obligatia de a face, cocontractantii
pot prevede o clauza "best efects", adica se angajeaza sa depuna toate eforturile necesare
aducerii la indeplinire a obligatiilor asumate contractual.
2.3. Criterii specifice de categorisire a contractelor de comert international
a. In functie de participantii la raporturile juridice de comert international vom
intalni:
a.1. Contracte obisnuite, atunci cand contractele se incheie intre participanti care apartin
ordinii juridice nationale din state diferite, iar partenerii contractuali se recunosc dupa
calitatea si natura juridica asemanatoare: comercianti-persoane fizice, societati comerciale,
persoane juridice cu vocatie comerciala.
a.2. Contracte mixte (semiinternationale), incheiate intre subiecte de drept care apartin ordinii
juridice internationale din state diferite.
b. In raport de obiectul lor, contractele de comert international se clasifica in cinci categorii:
b.1. Contracte translative de drepturi, care au ca obiect transmiterea drepturilor reale ori a
celor de creanta intre parti.
b.2. Contracte de prestari de servicii, care au ca obiect o prestare de servicii la care una dintre
parti se obliga in favoarea celelilalte parti.
b.3. Contracte de executare de lucrari, al caror obiect este realizarea de lucrari de constructii
sau a unor lucrari de montaj.
b.4. Contracte de cooperare economica internationala si tehnico-stiintifica, prin intermediul
carora au loc derularea raporturilor juridice privind productia si comercializarea de bunuri,
executarea de lucrari, transferul de tehnologie avansata.
b.5. Contracte de aport valutar, care au ca obiect sporirea rezervelor valutare ale
participantilor la operatiunile de comert international.
c. In raport cu complexitatea lor, contractele de comert international se clasifica in:
c.1. Contracte comerciale internationale unitare, care au la baza un singur acord de vointa
intre parti.
c.2. Contracte comerciale internationale mixte, in cadrul carora acordul de vointa al partilor
contractante genereaza drepturi si obligatii caracteristice pentru cel putin doua contracte
unitare (de tip monolit).
c.3. Contracte comerciale internationale complexe care desemneaza o pluralitate de contracte
comerciale internationale distincte, interdependente, care impreuna constituie un ansamblu
contractual creat prin vointa juridica a partilor, care are drept scop o anumita finalitate, de
asemenea agreata de parti.
d. In functie de durata pentru care se incheie, contractele comerciale internationale se vor
clasifica dupa cum urmeaza:
d.1. Contracte de scurta durata, incheiate pentru operatiuni ocazionale si a caror durata nu
depaseste 1 an.
d.2. Contracte cu durata medie, incheiate pe o perioada de timp de pana la 5 ani, acestea fiind
regula in sfera comertului international.
d.3. Contracte de lunga durata, incheiate de parti pe o perioada de timp care excede duratei de
5 ani.
3. Conditiile de valabilitate ale contractelor comerciale internationale
La fel ca si in dreptul civil care este, dupa cum am vazut, dreptul comun, capacitatea,
consimtamantul, obiectul si cauza sunt conditiile de valabilitate cerute unui contract comercial
international.

4. Forma contractelor comerciale internationale

In ceea ce priveste aceste contracte forma nu este o conditie ad validitatem ci este in marea
majoritate a cazurilor ceruta doar ca mijloc de proba (ad probationem).
O parte contractanta poate invoca nulitatea contractului sau a unei clauze daca, la
momentul incheierii contractului acesta, in ansamblul sau ori doar clauza respectiva ii
dadea celeilalte parti intr-un mod nejustificat un avantaj excesiv.
In aceasta privinta trebuie avute in vedere, in ceea ce priveste leziunea in contractele
comerciale internationale, urmatoarele aspecte:
- faptul ca cealalta parte a profitat, in mod neloial de dependenta primei parti, de
dezavantajul economic sau de nevoile urgente ale acesteia, ori de faptul ca aceasta este
neprevazatoare, ignoranta, lipsita de experienta sau lipsita de capacitati de negociere;
- cealalta parte a profitat, in mod neloial de natura si scopul contractului comercial
international.
1. Formarea contractului de comert international
Incheierea contractului de comert international (sau formarea) se face, de regula, in doua
etape:
I. Etapa precontractuala
II. Etapa incheierii propriu-zise a contractului de comert international
I. ETAPA PRECONTRACTUALA este reprezentata de anumite demersuri pe care partile
interesate le efectueaza in scopul informarii pietei internationale cu privire la intentiile lor sau
in scopul de a se informa asupra tendintelor si oportunitatilor de pe piata internationala.
Dialogul contractual este supus regulilor si strategiilor de negociere. Negocierea unui contract
de comert international are ca scop stabilirea unui sistem de reguli, de drepturi si de obligatii
corelative care vor guverna viitorul contract.
Pe durata negocierilor contractului, partile pot opta pentru schimbul de scrisori de intentie sau
pentru incheierea unor acorduri de negociere.
Negocierea, indiferent de forma pe care o imbraca, implica respectarea unor reguli, cum sunt:
a. informarea corecta si completa a eventualului partener asupra elementelor de evaluare al
viitorului contract
b. colaborarea partilor pentru ca negocierea sa nu depaseasca, in timp, o durata strict necesara
informarii si clarificarii cadrului contractual
c. pastrarea confidentialitatii asupra informatiilor primite, daca aceste informatii nu au un
caracter public evident
d. evitarea repunerii in discutie a clauzelor contractuale asupra carora s-a cazut deja de acord
e. anuntarea imediata a celeilalte parti a hotararii de a intrerupe negocierile, temporar sau
definitiv
f. evitarea negocierilor paralele, afara numai daca partea interesata si-a declarat expres
intentia ori si-a rezervat dreptul de a intra in contact si de a negocia si cu alti potentiali
parteneri
g. respectarea termenelor prevazute de parti pentru incheierea diferitelor faze ale negocierii
In esenta toate aspectele invederate cu privire la negocierea unui contract comercial
international sunt materializari ale principiului libertatii contractuale.
A. Oferta si acceptarea ofertei
o Aspecte terminologice
Prin oferta (policitatiune, propunere) se intelege lato sesu concretizarea vointei de a incheia
un contract din sfera dreptului comercial dar si a celui international.
Stricto sensu, prin oferta se intelege o propunere de incheiere a unui contract comercial
international care a fost efectuata numai de debitorul prestatiei materiale care face obiectul
contractului. Astfel, oferta trebuie sa fie facuta de catre vanzator, furnizor,exportator, etc.
o Conditiile de validitate ale ofertei
- sa fie ferma si sa reprezinte un angajament juridic adica evidentiaza intentia ofertantului de a
fi tinut de aceasta in cazul acceptarii.
- oferta facuta sa fie adresata uneia sau mai multor persoane determinate
- oferta trebuie sa fie precisa si completa
B. Revocarea ofertei de a contracta
Ofertantul are posibilitatea de a revoca propunerea de a contracta ceea ce constituie, de
asemenea, o manifestare de vointa din partea sa. In ceea ce priveste regimul juridic al
revocarii ofertei trebuie sa precizam ca putem discuta despre aceasta in doua ipoteze: intre
persoane prezente si intre persoane absente.
o Acceptarea ofertei de a contracta
Daca oferta de a contracta reprezinta manifestarea vointei unei parti de a incheia un contract
de comert international la randul sau acceptarea ofertei reprezinta cealalta vointa juridica.
In practica intalnita in comertul international acceptarea ofertei este intalnita sub doua
modalitati, ea putand fi, astfel expresa ori tacita, ambele bucurandu-se de acceasi valoare
juridica.
o Tacerea (inactivitatea) destinatarului ofertei
Se considera nula clauza contractuala conform careia tacerea (inactivitatea) destinatarului are
calitatea unei acceptari a ofertei. Mai mult chiar, tacerea nu valoreaza ca acceptarea daca o
astfel de clauza nici nu a fost prevazuta in contract.
o Conditiile de valabilitate ale acceptarii ofertei
Fiind tot o latura a consimtamantului, ca si oferta si acceptarea trebuie sa indeplineasca
unele conditii si anume:
a) sa fie facuta de catre destinatarul ofertei de a incheia contractul comercial international ori
de la un reprezentant al acestuia;
b) sa fie pura si simpla, cu alte cuvinte pe deplin concordanta cu continutul ofertei primite.
Daca acceptarea ofertei este conditionata, are unele limitari sau modificari se apreciaza ca ne
aflam inaintea reprezentarii ofertei si in fata unei contraoferte .
II. ETAPA INCHEIERII PROPRIU-ZISE A CONTRACTULUI
Contractul se considera a fi incheiat in momentul in care s-a realizat acordul de vointa dintre
partile contractante, in conditiile legii aplicabile contractului.
In dreptul roman se considera ca momentul incheierii contractului este cel in care acceptarea
ofertei a ajuns la ofertant si acesta a luat cunostinta de continutul acesteia.
In dreptul uniform, care are la baza Conventia de la Haga, din 1964, se apreciaza ca un
contract este format atunci cand acceptarea este receptionata la adresa persoanei ofertantului.
2. Legea aplicabila contractului de comert international
Determinarea legii aplicabile contractului de comert international se face, de regula prin
acordul partilor. In dreptul comertului international se admite ca partile sa desemneze legea
care va guverna formarea, efectele, executarea si stingerea obligatiilor contractuale reciproce.
Vointa partilor preintampina un eventual conflict de legi, datorat caracterului de
internationalitate al contractului. Partile au posibilitatea de a schimba legea aplicabila
contractului oricand, pe toata durata executarii contractului, cu conditia de a nu aduce atingere
validitatii formei contractului sau drepturilor dobandite de terti.
3. Clauzele contractului comercial international
Un contract comercial international va cuprinde obligatoriu si in functie de obiectul sau clauze
legate de calitatea si cantitatea marfurilor, precum si clauze referitoare la raspunderea
contractuala.
De asemenea, se vor prevedea si clauze asiguratorii, ca mijloc de aparare contra fluctuatiilor
preturilor.
Clauze contractuale tipice:
1. de continuitate si mentinere a raporturilor comerciale traditionale intre parteneri;
2. de forta majora;
3. de exclusivitate;
4. de confidentialitate;
5. privind modalitatile de plata;
6. privind raspunderea partilor;
7. de solutionare a litigiilor.
4. Interpretarea contractelor de comert international
Interpretarea contractelor de comert international este operatiunea juridica de clarificare
logico-rationala si sistematica de determinare a intelesului exact si complet al clauzelor
contractuale.
Principiile care trebuie sa guverneze interpretarea contractelor de comert international
a) Buna-credinta
b) Loialitatea
c) Colaborarea intre parti
Regulile de interpretare contractuala in comertul international
a) Clauzele contractuale se interpreteaza dupa intentia comuna a partilor care au incheiat
contractul, ci nu dupa sensul literal al termenilor utilizati
b) In situatia in care o clauza este interpretabila din cauza redactarii sale ori dintr-un alt
considerent, se aplica regula de drept potrivit careia aceasta va produce efecte, ci nu in sensul
neproducerii de efecte
c) In situatia in care o clauza este susceptibila de doua interpretari, se aplica regula conform
careia se interpreteaza in sensul care este cel mai potrivit pentru natura contractului respectiv.
d) In situatia in care exista o indoiala, conform art. 983 din Codul civil roman, contractul se
interpreteaza in favoarea celui care se obliga
e) Clauzele contractuale se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia intelesul ce
rezulta din actul intreg
5. Executarea contractelor de comert international
a) Executarea voluntara
Modalitatile de plata
Plata este facuta, de regula, de catre debitor ori de catre o alta persoana, in numele debitorului.
Plata este primita de catre creditor sau de catre mandatarul acesteia ori de o persoana
autorizata de lege ori de o instanta de judecata.
Locul executarii obligatiei
Partile isi aleg locul executarii obligatiei de plata, prin stipularea acesteia in contract sau in
locul care ar rezulta din natura operatiunii ori din intentia partilor.
Executarea obligatiei contractuale are loc, in absenta unei stipulatii exprese a locului in
contract, in locul unde cel ce s-a obligat isi avea stabilimentul sau, cel putin, domiciliul ori
resedinta, la formarea contractului.
Data executarii obligatiei
Plata trebuie facuta:
-imediat, la data facturarii marfii;

-la expirarea termenului suspensiv, in situatia in care obligatia este astfel afectata (termenul
uzual este regula, iar exceptia termenul esential);
-in cazul decontarilor bancare prin incasso documentar, termenul de plata curge de la data
cand factura si documentele insotitoare ale marfii au ajuns la cumparator;
-in situatia in care plata se face prin acreditiv documentar, termenul este data inscrisa pe el de
data emitenta.
b) Executarea silita, in natura a contractelor de comert international
Se recurge de catre creditor la executarea silita a obligatiilor asumate, daca acestea nu sunt
executate in mod voluntar.
Executarea silita, specifica obiectului fiecarui contract, este dispusa de catre o instanta de
judecata, creditorul primind astfel prestatia datorata ori, daca prefera, despagubiri. In situatia
in care obiectul obligatiei este o suma de bani, ea va fi executata in natura. Creditorul este
indreptatit sa ceara executarea silita in natura a obligatiei, daca obiectul acesteia consta in a da
bunuri de gen, pe care debitorul de detine, dar refuza sa le individualizeze si sa le predea.
c) Executarea prin echivalent a obligatiilor din contractele de comert international
Intrucat in cazul in care ne gasim in fata neexecutarii voluntare a obligatiilor stipulate, in
contractele de comert international se recurge la executarea prin echivalent. In aceasta situatie
sunt aplicabile regulile raspunderii contractuale, daca sunt intrunite conditiile acesteia, anume:
existenta faptului ilicit, producerea prejudiciului, raport de cauzalitate intre faptul ilicit si
prejudiciul cauzat si existenta vinovatiei debitorului.
Fapta ilicita, in cazul contractelor de comert international, consta in:
neexecutarea de catre debitor a obligatiilor contractuale asumate;
executarea obligatilor asumate nu s-a facut in mod corespunzator;
obligatiile contractuale au fost executate cu intarziere.
Prejudiciul poate fi material sau moral, iar daunele-interese sunt consecinta directa si necesara
a neexecutarii obligatiei.
Raspunderea debitorului este conditionata de existenta unui raport de cauzalitate intre fapta
pagubitoare si prejudiciul suferit de creditor.
d) Conventiile privind raspunderea in contractele de comert international
Partile pot incheia, inaintea producerii prejudiciului, conventii al caror obiect este modificarea
clauzelor privind raspunderea contractuala, micsorand ori marind raspunderea debitorului.
e) Repararea prejudiciului
Creditorul are dreptul de a solicita repararea prejudiciului care i s-a produs prin neexecutarea
obligatilor asumate de catre debitor sau a executari acestora cu intarziere. Evaluarea daunelor
pentru care i se acorda debitorului repararea prejudiciului poate fi legala, judiciara sau
conventionala.
f) Interventia fortei majore in contractele de comert international
Potrivit acceptiuni doctrinare,dar si reglementarilor existente pe plan international si
national,forta majora este manifestarea unor evenimente imprevizibile si de
nedepasit,independente de culpa celor care le invoca.Aceste evenimente trebuie sa fie
ulterioare momentului incheieri contractului si sa faca,cu adevarat,imposibila executarea
obligatilor asumate.
Prin includerea in contract a clauzei de forta majora,partile fac precizari indeosebi cu privire
la regimul juridic al acesteia,adaptand-o conditilor specifice contractului respectiv.