UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE,ECONOMICE SI ADMINISTRATIVE

CRAIOVA

STUDENT ZABLAU SIMONA ELENA

SPECIALIZARE-DREPT ID
DISCIPLINA -DREPTUL COMERȚULUI INTERNAȚIONAL

CRAIOVA,
-2024-
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE,ECONOMICE SI ADMINISTRATIVE
CRAIOVA

REFERAT

Teoria generală a contractelor încheiate în comerțul

internațional I și II.

CAP 1. Conceptul şi elementele contractului de comerţ

international.

CAP 2.Clasificarea contractelor de comerț internațional

CAP 3. Formarea contractului de comerţ internaţional

STUDENT-ZABLAU SIMONA ELENA

CRAIOVA,
2024,
ZABLAU SIMONA CAP 2.Clasificarea contractelor de comerț internațional

CAP.1.Conceptul şi elementele contractului de comerţ international.

Din sfera contractului de comerţ internaţional fac parte următoarele: vânzarea

– cumpărarea internaţională; mandatul comercial internaţional; comisionul
internaţional; transportul internaţional de mărfuri şi de persoane; asigurările
internaţionale, etc., mai exact, sfera contractului de comerţ internaţional cuprinde
orice contract comercial convenit în raporturile cu străinătatea sau cu pieţele externe.
Contractul de comerţ internaţional se distinge de contractele încheiate între
participanţii la comerţul intern prin elementul de extraneitate care, alături de atributul
de comercialitate, îi definesc specificul şi îl delimitează de celelalte contracte
reglementate prin normele dreptului comun general.
Prezenţa elementului de extraneitate într-un contract comercial determină
eliminarea acelui contract de sub incidenţa exclusivă a sistemului de drept material al
forului creând vocaţie pentru a suporta incidenţa concomitentă a mai multor sisteme
de drept.

Contractul de comerț internațional nu are o definiție sintetică, unanim acceptată.

Potrivit doctrinei contractul de comerț internațional este contractul comercial,
definit în sistemele naționale de drept, marcat de un element de extraneitate.
Pentru că elementul de extraneitate face posibilă aplicarea unei legi străine,
instrumentele juridice internaționale, cuprinzând norme uniforme în materie
comercială, au încercat și o definiție unitară internaționalității unui contract.
Astfel:
-contractul de transport este internațional dacă locul îmbarcării/încărcării și locul
debarcării/descărcării sunt situate pe teritorii statale deosebite sau dacă aeronava
transportatoare survolează un teritoriu terț cu escala, indiferent de naționalitatea sau
cetățenia părților contractante;
-contractul de intermediere este internațional dacă sediul reprezentatului și al
intermediarului se află pe teritorii statale diferite;
- contractul de leasing este internațional dacă utilizatorul și finanțatorul își au sediul,
domiciliul sau reședința pe teritorii statale deosebite.

2
ZABLAU SIMONA CAP.1.Conceptul şi elementele contractului de comerţ
international.

CAP 2.Clasificarea contractelor de comerț internațional

Clasificarea prezintă importanța întrucât apartenența unui contract la o categorie sau
altă reverberează asupra regimului juridic al acestuia.
Criterii de clasificare

După participanții la contractul de comerț internațional:

a) contracte de comerț internațional încheiate între state;
b) contracte de comerț internațional mixte (încheiate între state, pe de-o parte, și
comercianți din alte state, pe de altă parte);
c) contracte de comerț internațional încheiate între comercianți din state diferite.
Contractele de comerț internațional încheiate între state prezintă următoarele
particularități:
- părțile contractante trebuie să aleagă, obligatoriu, legea aplicabilă contractului;
- părțile contractante trebuie să aleagă instanța competentă să soluționeze litigiile
născute din acel contract;
- părțile contractante trebuie să facă declarație de renunțare la imunitatea de jurisdicție,
pentru acel contract.
- statul trebuie să fie reprezentat prin ministrul finanțelor ori de o persoană cu depline
puteri.

1.3.3. Interpretarea contractelor de comerţ internaţional

Interpretarea contractului este operaţiunea concretizată într-o activitate intelectuală
specifică prin care organul de jurisdicţie (arbitraj sau instanţă judecătorească de drept
comun), cu prilejul soluţionării unui litigiu izvorât dintr-un contract, încearcă să
determine conţinutul concret al acestuia (adică al contractului), existenţa, sensul şi
întinderea exactă a obligaţiilor cărora le-a dat naştere.
Interpretarea contractului se analizează ca fiind o operaţiune logico-juridică
contingenţă cu executarea contractului. într-adevăr, situaţiile conflictuale între părţi se
ivesc în timpul şi în legătură cu executarea contractului avându-şi geneza, de cele mai
multe ori, în interpretarea diferită dată de părţi anumitor stipulaţii contractuale.
Legislaţia română nu conţine reguli speciale de interpretare a contractelor de comerţ
internaţional, ceea ce determină ca pe cale de consecinţă, să primească aplicare în
acest domeniu regulile stabilite de dreptul comun general. Aceste reguli au caracter
supletiv sau de recomandare şi sunt consacrate prin art. 970 alin. 2 C.civ. şi art. 977—
985 C.civ., astfel încât doctrina le grupează astfel:
reguli în armonie cu care judecătorul poate stabili voinţa reală a părţilor;
reguli de interpretare a clauzelor confuze sau contradictorii;
reguli de stabilire şi interpretare a clauzelor tacite, de natură a completa contractul.

1
ZABLAU SIMONA CAP 2.Clasificarea contractelor de comerț internațional

CAP 3. Formarea contractului de comerţ internaţional

Contractele de comerţ internaţional sunt principalele realităţi juridice din arealul

comerţului internaţional. Ele constituie un rezultat al manifestărilor de voinţă
concordante exteriorizate a acelor participanţi, făcute în scopul stabilirii unor legături
juridice între ei care să le faciliteze afirmarea şi realizarea propriilor interese.
Contractele de comerţ internaţional dau expresie juridică realităţilor economice
existente în comerţul internaţional şi, totodată, sunt instrumente juridice prin care
participanţii la acest comerţ îşi pun în valoare iniţiativele şi îşi pot atinge finalităţile
urmărite implicându-se în raporturi juridice obligaţionale specifice, dar asemenea
contracte sunt prin excelenţă opera voinţei părţilor, iar formarea lor se analizează ca
fiind formarea acordului de voinţă a partenerilor contractuali.
Formarea contractului prezintă o importanţă majoră pentru desfăşurarea comerţului
internaţional în condiţii optime, deşi o atare desfăşurare este posibilă numai dacă şi
executarea contractului se face în condiţii optime. Dar, executarea contractului în
armonie cu finalităţile urmărite de părţi presupune ca acesta (adică contractul) să
existe ca realitate juridică valabil formată.
Perfectarea contractului de comerţ internaţional comportă, în general,anumite
demersuri precontractuale pe care doctrina juridică le-a sintetizat, după cum urmează:
demersuri exploratorii - de regulă încheierea contractelor de comerţ internaţional este
precedată de îndeplinirea unor activităţi de prospectare, investigare şi informare cu
privire la conjunctura existentă pe pieţele străine pentru ca exportatorul şi, respectiv,
importatorul să poată exercita o opţiune în cunoştinţă de cauză cu privire la
operaţiunea comercială pe care doreşte să o efectueze.
Astfel, cercetarea de marketing îi permite să obţină date orientative şi de prognoză
privind raportul dintre cerere şi ofertă;
iniţierea dialogului contractual - în eventualitatea că, urmare a demersurilor
exploratorii făcute, se stârneşte interes pe piaţa respectivă pentru produsele ori
serviciile oferite, sau respectiv solicitate, se iniţiază negocieri între virtualii parteneri
contractuali.
Dialogul contractual poate fi propus de către oricare dintre cei interesaţi să
contracteze (exportator, importator, intermediar, etc.), dar întotdeauna negocierile au
un caracter facultativ, ele fiind o condiţie prealabilă încheierii contractului
Atunci când iniţiativa dialogului contractual aparţine exportatorului de produse sau
de servicii ori executantului de lucrări, acesta lansează o ofertă publicitară căreia
destinatarul îi replică, în măsura în care este interesat de acea ofertă, printr-o cerere de
ofertă. Dacă însă, această iniţiativă aparţine importatorului, ea se va concretiza în
toate cazurile, chiar şi atunci când nu există o prealabilă ofertă publicitară, într-o
cerere de ofertă adresată direct exportatorului dintr-o ţară străină.
desfăşurarea dialogului contractual - formarea voinţei juridice comune a părţilor se
realizează de regulă prin tratative prealabile între ele care au ca punct de sprijin şi de
referinţă oferta fermă (pentru cazul când propunerea de contractare aparţine
exportatorului) şi comanda (în eventualitatea că o asemenea propunere provine de la
importator).
Aceste instrumente juridice — oferta fermă şi comanda — constituie totodată
mijloacele necesare pentru realizarea următoarelor cerinţe esenţiale cumulative pentru
formarea consimţământului partenerilor contractuali de a se obliga juridiceşte reciproc:
consensul părţilor prin care se exprimă asentimentul lor de a se lega juridiceşte;

4
ZABLAU SIMONA CAP.1.Conceptul şi elementele contractului de comerţ
international.

concordanţa deplină (sub aspectul conţinutului) între voinţele acestora;

coexistenţa actelor voliţionale.
Premisa esenţială a tratativelor o reprezintă menţinerea caracterului deschis al
comunicării, asigurarea unui climat de lucru, de cooperare între părţi, iar comunicarea
presupune o discuţie deschisă şi detaliată între partenerii de tratative prin care aceştia
îşi fac cunoscute, unul altuia dorinţele, preferinţele, pretenţiile, opţiunile referitoare la
obiectul, conţinutul şi executarea contractului pe care îl negociază.
Concesia este renunţarea unilaterală de către unul din partenerii de tratative la una
sau la unele din condiţiile formulate pentru înlesnirea realizării acordului.
Compromisul este soluţia la care partenerii de negocieri ajung prin acordarea de
concesii reciproce în scopul deblocării tratativelor şi a facilitării perfectării
contractului.
Argumentaţia reprezintă mijlocul utilizat de către fiecare negociator pentru
convingerea partenerului de tratative să accepte condiţiile de contractare oferite. Ea
presupune o reală cunoaştere a nevoilor şi cerinţelor interlocutorului, înfăţişarea de
probe suficiente pentru a-l convinge pe acesta de avantajele ce le-ar obţine prin
încheierea contractului negociat.

1
ZABLAU SIMONA CAP 2.Clasificarea contractelor de comerț internațional

Bibliografie

1.www.ueb.ro/drept/ebiblioteca/files/DREPTUL%20COMERT
ULUI%20INTERNATIONAL%20CURS%20IFR%20Drept%2
0%20%20%202019-2020.pdf
2.www.scribd.ro