Contractul de vinzare internationala de marfuri (CVI)

CVI este o varietate a contractului de comert international, acesta din urma

reprezentind una din cele mai importante institutii juridice ale dreptului
comercial international.
CVI reprezinta acordul de vointa prin care una din parti, cu sediul intr-o
anumita tara se obliga sa transfere celeilalte parti, cu sediul in alta tara,
proprietatea asupra unui bun al sau, determinat cantitativ si calitativ, in
conditii convenite, contra unui pret.
Caracteristici juridice ale CVI:
- caracterul consensual (partile se obliga prin libera lor vointa);
- caracterul bilateral sau sinalagmatic (contractul genereaza drepturi si
obligatii pentru ambele parti);
- translativ de proprietate;
- caracterul international ( raportul juridic respectiv prezinta elemente de
legatura cu sisteme juridico-economice diferite).
Prezenta caracterului international intr-un contract determina scoaterea lui de
sub incidenta exclusiva a unui sistem de drept, contractul fiind susceptibil a
suporta incidenta concomitenta a mai multor sisteme .
Desemnarea legii aplicabile contractului se face de catre parti prin acordul lor
de vointa in virtutea pricipiului de drept international privat exprimat prin
formula lex voluntatis .
CVI este reglementat pe plan international prin “Conventia Natiunilor Unite
asupra vinzarii internationale de marfuri” finalizata in 1980 la Viena si avind
ca scop adoptarea unor reguli uniforme care sa guverneze acest contract.
Conventia este alcatuita din 4 parti si anume:
1) Domeniul de aplicare si dispozitii generale;
2) Formarea contractului;
3) Obligatiile partilor, transferul riscurilor;dispozitii commune
vinzatorului si cumparatorului;
4) Dispozitii finale.
Conventia se aplica vinzarilor internationale cu urmatoarele exceptii:
vinzarile de marfuri destinate folosintei personale sau familiale a
cumparatorului, vinzarile la licitatii, cele efectuate de catre autoritati
judiciare, vinzarile de valori mobiliare, efecte de comert, monede, nave,
vapoare, aeronave, electricitate.
Conventia are un caracter supletiv- in sensul ca se aplica doar daca partile
nu au reglementat in alt mod in contract obligatiile reciproce.
Romania a aderat la Conventie prin legea 24/ 1991.
Partile contractante pot restringe sfera de aplicare a Conventiei sau pot
renunta complet la aplicarea ei, cu conditia ca acest lucru sa fie precizat
expres in contract.Punctele cel mai frecvent excluse de la aplicare sunt cele
1
 care permit ca un contract de vinzare, oferta ,acceptarea, modificarea sau
rezilierea unui contract sa fie facute si in alta forma decit cea scrisa.
Daca partile nu specifica expres neaplicarea ei, Conventia poate fi aplicata la
interpretarea contractelor de vinzare atunci cind partile sunt localizate in tari
care au aderat la Conventie sau cind legea aplicabila in vederea solutionarii
litigiului este legea unuia din statele semnatare.
Potrivit Conventiei- un contract devine legal valabil nu numai atunci cind este
scris si parafat de ambele parti ci si atunci cind o oferta este acceptata fara
obiectiuni de cealalta parte sau cind o comanda este acceptata de vinzator fara
alte conditii.
Cererea de oferta = documentul precontractual care reprezinta manifestarea
de vointa a unei firme de a cumpara o marfa. Continutul ei difera in functie de
produsul care face obiectul contractului si de particularitatile segmentului de
piata . In situatia in care importatorul are nevoie urgenta de marfa, cererea de
oferta se poate transforma in comanda.Principala functie a cererii de oferta
este initierea de tratative cu partenerii externi in vederea incheierii de
tranzactii comerciale . In subsidiar ea poate avea si functia de informare si
cercetare asupra pietelor externe .
Acceptarea unei comenzi in integralitatea conditiilor inscrise in ea echivaleaza
cu incheierea contractului.
Oferta (conform Conventiei) reprezinta o propunere de incheiere a unui
contract adresata uneia sau mai multor persoane determinate.Conditia ca
aceasta propunere sa reprezinte o oferta este ca ea sa fie suficient de precisa si
sa denote vointa autorului ei de a se angaja in caz de acceptare. O propunere
este suficient de precisa in cazul in care denumeste marfurile, stabileste
cantitatea si pretul.
O propunere adresata unor persoane nedeterminate este considerata doar ca o
invitatie la negocieri .
Acceptarea ofertei(in toate conditiile ei)echivaleaza cu incheierea contractului.
Acceptarea poate fi expresa sau tacita(un act care echivaleaza inceputul
executarii contractului ca de ex. deschiderea acreditivului) si ea trebuie facuta
in interiorul termenului de valabilitate precizat de ofertant sau intr-un termen
rezonabil tinind seama de imprejurarile afacerii.
Acceptarea unei oferte produce efecte in momentul in care ea a parvenit
ofertantului.Acceptarea tardiva produce efecte doar daca ofertantul il
instiinteaza pe destinatar in acest sens.
Un raspuns care tinde sa fie acceptarea unei oferte dar contine elemente
complementare sau diferite fata de oferta initiala reprezinta o contraoferta.
O oferta,chiar daca este irevocabila, poate fi retractata daca retractarea ajunge
la destinatar inainte ca el sa fi expediat acceptarea.

2
Perfectarea contractului international.

Atunci cind partile contractante sunt prezente- contractul se incheie in

momentul si locul realizarii acordului de vointa. Formarea acestui acord se
materializeaza prin semnarea de catre parti fie concomitent, fie succesiv, a
inscrisului constatator al contractului.In mod obisnuit- data si locul unde s-a
perfectat contractul sunt consemnate in inscrisul contractual.
Marea majoritate a contractelor comerciale internationale se incheie insa prin
corespondenta, caz in care problema determinarii momentului si locului
prefectarii contractului comporta solutii diferite in functie de sistemele de
drept nationale astfel:
- unele sisteme de drept consacra teoria expedierii acceptarii, considerind ca
moment al perfectarii contractului momentul expedierii acceptarii catre
ofertant, iar ca loc al incheierii contractului sediul acceptantului .
- alte sisteme consacra teoria receptiei acceptarii, considerind contractul
perfectat in momentul in care acceptarea a ajuns la ofertant, iar ca loc al
perfectarii sediul ofertantului.
Teoria receptiei este cel mai frecvent utilizata in legislatiile natioanle iar
consacrarea ei si prin Conventia de la Viena poate reprezenta in viitor
premiza dezvoltarii ei in calitate de principiu universal care sa guverneze
stabilirea momentului si locului perfectarii contractului intre absenti.
In redactarea contractelor internationale partile pot utiliza diferite modele
cum sunt:
a) conditii generale de vinzare(cumparare) elaborate de firmele
vinzatoare(cumparatoare);
b) contracte tip si conditii generale de vinzare elaborate de diferite institutii;
c) reguli si uzante uniforme.

a)Avantajele pe care le prezinta existenta unor contracte cit mai clar si

complet redactate au determinat folosirea in practica operatiunilor de comert
exterior a unor contracte tip si conditii generale de vinzare intocmite anticipat
de catre partea interesata si supuse spre aprobare celuilat partener. S-a realizat
astfel un proces de disociere a clauzelor generice(clauze prestabilite , care pot
fi aplicate unui numar indefinit de contracte la aceeasi categorie de tranzactii
si care implica un simplu act de adeziune a celuilalt partener) de cele variabile,
care se schimba potrivit particularitatilor fiecarei tranzactii si care sunt
rezultatul negocierilor.
b)Un rol insemnat in elaborarea de contracte tip si conditii generale de vinzare
l-au jucat diferite institutii internationale (Comisia Economica ONU pentru
Europa, Camera de Comert International cu sediul la Paris etc) care pornind
de la practica comerciala internationala existenta au elaborat contracte tip
luind in considerare in mod egal interesele partilor in tranzactie.
3
 Exemple :
- contract tip pentru furnizarea de materiale si masini pentru export,contract
tip pentru vinzare de fructe (citrice), contract tip pentru vinzarea de
produse metalice, ghid pentru redactarea contractelor de cooperare
industriala etc (Comisia CEE /Europa);
- ghid de redactare a contractelor de intermediere, de licentiere, de know-
how etc(Camera de Comert Internationala).
Contractele elaborate de aceste institutii constituie modele pe care partile le
pot utiliza pentru a redacta contracte care sa se adapteze unor conditii
specifice .
O alta categorie de institutii care au elaborat contracte tip sunt asociatiile
profesionale.Sunt de mentionat in aceasta categorie pe de o parte contractele
tip pentru o serie de produse primare cum sunt : cereale, lemn, bumbac, zahar ,
cacao, cafea etc elaborate de diverse asociatii iar pe de alta parte contractele
tip utilizate la bursele de marfuri-caz in care nu exista posibilitatea modificarii
clauzelor in sensul dorit de parti, singurele elemente care pot varia fiind pretul
si cantitatea.
c)In prefigurarea si definitivarea contractelor internationale un rol important il
au si uzantele uniforme = culegeri de reguli puse la dispozitia comerciantilor
de catre institutii internationale pentru a fi folosite faculatativ de catre acestia
in scopul facilitarii redactarii contractelor si respectiv uniformizarii practicilor
existente in diverse zone geografice.Exemple: regulile INCOTERMS in
domeniul conditiilor de livrare, Reguli si uzante privind creditele
documentare, Reguli si uzante privind incassoul documentar , Reguli privind
garantiile bancare.

Continutul contractului de vinzare internationala

Clauzele contractuale pot fi clasificate in 2 categorii si anume: clauze care

vizeaza elemente esentiale ale contractului, in absenta carora acesta nu poate
exista ca valabil perfectat ( partile, obiectul contractului, pretul) si clauze care
au menirea sa creeze un cadru adecvat pentru indeplinirea prestatiilor asumate
de parti.Omiterea acestora din urma nu duce la ineficienta juridica a
contractului dar este de natura sa creeze dificultati si confuzii in ce priveste
executarea obligatiilor izvorind din contract.
Clauza privind partile contractante –contine atributele de identificare a
acestora si anume:denumire completa, rolul pe care il are fiecare
parte(vinzator/cumparator)sediul lucrativ, forma juridica a societatii,
persoanele fizice imputernicite sa reprezinte societatea.
Obiectul contractului- in sens juridic este reprezentat de ansamblul
obligatiilor pe care si le asuma partile prin acordul de vointa.In sens practic
4
reprezinta marfa ce se transfera din proprietatea vinzatorului in cea a
cumparatorului si care trebuie determinata cantitativ calitativ, din punct de
vedere al ambalajului si marcajului.
Clauza de cantitate –precizeaza unitatea de masura utilizata, locul de
determinare a cantitatii (acesta este cel mai frecvent locul de expediere a
marfii dar uneori poate fi locul de destinatie sau poate avea loc o dubla
determinare a cantitatii- si la expediere si la destinatie), documentul ce atesta
cantitatea livrata ( uzual este documentul de transport) si tolerante admise in
cazul marfurilor fungibile, cu obligatia cumparatorului de a plati cantitatea
efectiv livrata.
Clauza de calitate –contine precizari cu privire la 2 elemente si anume:
- nivelul de calitate cerut –se stabileste prin descrierea parametrilor tehnici
definitorii ai marfii, cu trimitere (in functie de natura marfii) la standarde
nationale sau internationale, tipuri si denumiri uzuale, mostre puse de
vinzator la dispozitia cumparatorului , indicarea marcii de fabrica etc.In
cazul produselor de complexitate tehnica inscrierea conditiilor de calitate
in contract se face sub forma unor anexe, consituite in documentatie
tehnica;
- metodele de determinare a calitatii- contin precizari referitoare la : a)modul
de efectuare a controlului: analize de laborator, demonstratii tehnice etc. In
cazul analizelor de laborator se indica metodele de masurare, aparatura si
instrumentele utilizate, numarul si marimea probelor care vor fi examinate
etc. b)tipul controlului- pentru 100% din marfa sau prin sondaj c)criterii de
admitere sau respingere a loturilor, d)nominalizarea documentatiei care va
sta la baza controlului e)nominalizarea organelor care urmeaza sa
intocmeasca documentele privind atestarea calitatii.
Garantia vinzatorului cu privire la calitatea marfii si /sau modul de
functionare.
Exista 2 categorii de marfuri din punct de vedere al acordarii garantiei calitatii
anume: marfuri care se contracteaza cu termen de garantie (majoritatea
produselor finite) si respectiv marfuri care nu necesita astfel de
termene(marfurile fungibile precum si marfurile cumparate pe baza clauzei
vazut-placut).
Pentru marfurile la care nu se acorda termene, contractul trebuie sa prevada
obligatia vinzatorului de a elibera un buletin de analiza sau un certificat de
calitate, abaterile de la prevederile acestor documente obligindu-l pe vinzator
sa faca remedierile care se impun sau sa acorde reduceri de pret.
La stabilirea garantiei cu termen se au in vedere: perioada de garantie,
conditiile in care aceasta se poate prelungi , obligatiile partilor in perioada de
garantie, documentul prin care se garanteaza calitatea marfii, modul de
rezolvare al reclamatiilor in perioada de garantie etc.

5
Pentru produsele de complexitate tehnica ce presupun realizarea unor lucrari
de constructie- montaj in tara beneficiarului, se acorda 2 termene de garantie
si anume: unul care curge de la data punerii in functiune si unul de la data
livrarii-scopul fiind acela de a-l determina pe beneficiar sa efectueze in timp
util lucrarile care-i revin prin contract, evitind depozitarea pe o perioada
prelungita a produsului.
Legat de clauza de calitate , in contract se insereaza si clauza privind receptia
cantitativa si calitativa.
In mod uzual, marfa se receptioneaza cantitativ la locul de destinatie, in baza
mentiunilor din documentul de transport care insoteste marfa.
Receptia calitativa poate avea loc, in functie de intelegerea partilor si de felul
marfii fie la locul de productie (prin intermediul unor organe specializate sau
prin reprezenatanti proprii ai cumparatorului) fie la locul de destinatie.Daca
receptia calitativa se desfasoara la locul de productie- cumparatorul nu mai
poate formula reclamatii decit pentru vicii ascunse.
Clauza privind receptia trebuie sa precizeze: locul si data receptiei, modul de
control, documentatia tehnica ce va fi folosita,suportarea cheltuielilor de
receptie, documentele ce se perfecteaza dupa efectuarea receptiei .
Clauza privind Ambalajul poate sa fie inscrisa in contract fie printr-o formula
generala, de tipul “ambalaj uzual de export” (aceasta obliga vinzatorul sa
asigure un ambalaj de buna calitate, rezistent, care sa nu incarce costul
transportului), fie printr-un continut dezvoltat care sa descrie in detaliu atit
ambalajul interior cit si pe cel exterior.Pentru marfurile care se livreaza in vrac
se fac mentiuni speciale privind mijloacele de transport utilizate.Vinzatorul
are de asemenea obligatia de a marca ambalajul in scopul inlesnirii
manipularii marfii.In contract se precizeaza modul de marcare(continut
concret), limba de marcare, daca este necesar un ambalaj special pentru
marfuri ce solicita manipulare speciala.In unele cazuri, ambalajul este marcat
cu denumiri avind la baza uzante internationale, prin care se precizeaza
particularitatile sale:FP (fit packing)=ambalaj cu strat
protector,SWP(seaworthypacking)=ambalaj adecvat transportului
maritim,CP(continental packing),SPP(special packing paid) =ambalaj
confectionat la cererea importatorului, SCP(strict confidential packing) etc.
In contract trebuie precizat si pretul ambalajului- separat sau corelat cu pretul
marfii.Din acest punct de vedere in practica sunt consacrate urmatoarele
formule:
-netto – costul ambalajului nu este inclus in pretul marfii fiind de mica
valoare;
-netto plus ambalaj- pretul ambalajului se calculeaza separat de pretul marfii;
-brutt/netto –pretul ambalajului este inclus in pretul unitar al marfii.

6
Pretul reprezinta, cum s-a aratat una din clauzele esentiale ale contractului.
Fundamentarea corecta a preturilor in tranzactiile internationale presupune
luarea in considerare a mai multor elemente cum sunt:costurile de productie,
situarea produsului propriu in contextul ofertei mondiale,cheltuielile speciale
de export, cheltuielile cu distributia, nivelul preturilor mondiale, conditiile de
livrare, conditiile de plata, politicile comerciale ale diferitelor state, etc.
Informatiile necesare acestei fundamentari pot proveni din surse variate si
anume:cotatii de bursa, cataloage si liste de preturi, publicatii ale unor
organisme specializate nationale sau internationale, preturile de oferta ale
concurentei, cele din contracte anterior incheiate, preturile de la licitatii
internationale, rapoartele delegatiilor sau reprezentantilor pe diferite piete etc.
Pretul se inscrie in contract fie pe unitate de produs, fie ca o suma globala
pentru intreaga cantitate de marfa ce face obiectul contractului.
In functie de modul in care pretul este stabilit de catre parteneri acesta poate fi
determinat si determinabil.
Pretul determinat este stabilit de parteneri in momentul incheierii contractului
si poate fi stipulat la rindul sau in 2 variante si anume: pret fix si pret
variabil.Pretul in varianta fixa se stabileste pentru intreaga perioada de
derulare a contractului si se utilizeaza atunci cind nu exista riscuri privind
evolutii ale acestuia ce pot afecta partile contractante .Pretul variabil se
foloseste in situatiile in care marfurile se livreaza in transe, iar parametrii
tehnico calitativi difera de la un lot la altul. In contract se stabileste un pret
pentru anumita calitate etalon ( aumiti parametrii tehnici) urmind ca abaterile
de la acesti parametrii sa se reflecte in pretul marfii pe baza unei formule
convenite de parteneri.
Pretul determinabil se foloseste fie in cazul produselor fungibile fie al
produselor prelucrate (contracte de cooperare,livrari in contrapartida) si el
presupune inscrierea in contract a tuturor elementelor de referinta care sa
permita o determinare precisa a pretului ulteror incheierii contractului.
In contract se mai precizeaza in legatura cu pretul urmatoarele: cantitatea
pentru care se calculeaza ,valuta in care se face plata, reducerile de pret pe
care le acorda vinzatorul cumparatorului precum si clauze asiguratorii
impotriva unor riscuri ce pot surveni pe parcursul derularii relatiei
contractuale.
In ce priveste cantitatea marfii-pretul poate fi calculat pe baza greutatii marfii
in portul (gara) de incarcare, pe baza greutatii marfii in portul (gara) de
descarcare, pe baza greutatii marfii corespunzatoare calitativ ajunse la
destinatie (caz in care se foloseste clauza “ sound delivered”) pe baza greutatii
brute sau nete a marfii.
Reducerile de pret de care poate beneficia cumparatorul sunt: scontul de
reglementare, acordat clientilor care platesc achizitia inainte de termenul de
scadenta , rabatul, acordat din cauza unor defecte de calitate sau a calitatii
7
neconforme cu obiectul contractului si remiza , reprezentind o reducere de pret
negociata tinind cont de importanta vinzarii.
Conditia de livrare reprezinta clauza prin care partenerii convin asupra
locului si momentului in care o data cu livrarea marfii are loc si si transferul
riscurilor si cheltuielilor de la o parte la cealalta.Prin aceasta clauza se
repartizeaza intre vinzator si cumparator obligatiile si cheltuielile in raport cu
principalele operatiuni pe care le presupune derularea unui contract de
vinzare-cumparare international si anume: controlul calitativ al marfii,
ambalarea marfii, obtinerea mijlocului de trnsport, obtinerea documentelor de
transport si expeditie, incarcarea pe mijlocul de transport, suportarea
cheltuielilor de transport si asigurare, descarcarea de pe mijlocul de transport
etc.
Stabilirea conditiei de livrare in contracte este facilitata de existenta unor
uzante comerciale uniforme intre care regulile INCOTERMS, elaborate de
Camera de Comert International de la Paris, au un rol major.Aceste
reguli(adoptate inca din 1936 )au fost revizuite in mai multe rinduri (ultima
oara in anul 2000) pentru a raspunde modificarilor ce au intervenit in
modalitatile de realizare a transportului international.
Regulie INCOTERMS vin in sprijinul comerciantilor printr-o dubla functie si
anume:
- standardizarea( codificarea) unor termeni comerciali, ceea ce ofera
posibilitatea identificarii rapide a unui complex de obligatii reciproce ale
partilor;
- functia de armonizare a practicilor existente in diferite zone geografice,
eliminind nesiguranta in utilizarea termenilor.
Culegerea INCOTERMS 2000 contine 13 conditii de livrare, ierarhizate in
functie de cresterea obligatiilor ce revin vinzatorului. Aceste conditii sunt
reprezentate schematic prin sigle formate din trei litere, ce reprezinta
denumirea prescurtata din engleza a termenilor respectivi. Fiecare sigla trebuie
insotita de denumirea unui loc( port) de expeditie , respectiv destinatie.
Termenii(clauzele) continute in INCOTERMS pot fi clasificate din punct de
vedere al mijlocului de transport utilizat in 2 categorii si anume: clauze
rezervate exclusiv transportului maritim si fluvial ( FAS, FOB, CFR, CIF,
DES, DEQ) si clauze ce pot fi utilizate in celelalte modalitati de transport.
Din punct de vedere al transmiterii riscurilor, conditiile INCOTERMS
desemneaza 2 tipuri de vinzari si anume: vinzari la plecare ( se caracterizeaza
prin aceea ca riscurile pe parcursul transportului principal sunt pe seama
cumparatorului) si respectiv vinzari la destinatie( riscurile pe seama
transportului principal sunt pe seama vinzatorului).
INCOTERMS 2000 contine doar 4 tipuri de vinzari la destinatie si anume
DES,DEQ,DDU,DDP.

8
Clasificarea conditiilor INCOTERMS in functie de cod permite gruparea lor
in urmatoarele 4 clase si anume;

E. Contine o singura clauza, Ex works(franco fabrica).Ea presupune

obligatia minima pentru vinzator de a pune marfa la dispozitia cumparatorului
in propriile spatii de depozitare,la termenul convenit, cumparatorul avind
obligatia de a procura mijlocul de transport, de a suporta cheltuielile de
incarcare pe mijlocul de transport si in continuare toate cheltuielile pina la
destinatie (inclusiv vamuirea la export si transportul in tara
vinzatorului).Riscurile se transmit de la vinzator la cumparator la momentul
punerii marfii la dispozitia acestuia din urma;

F. Contine 3 conditii de livrare si anume: FCA(free carrier)punct expeditie),

FAS (free alongside ship) port incarcare si FOB(free on board) port
incarcare.
Vinzatorul este solicitat sa livreze marfa (vamuita la export) unui caraus
desemnat de cumparator, intr-un loc convenit, iar cumparatorul suporta toate
cheltuielile si riscurile din momentul preluarii marfii de la caraus.

C. Contine 4conditii de livrare si anume:CFR(cost and freight)port

descarcare, CIF(cost, insurance, freight)port descarcare,CP (carriage
paid) loc destinatie CIP (carriage ,insurance paid)loc destinatie .
Vinzatorul angajeaza transportul, si suporta cheltuielile de transport pina la
destinatie, (in clauzele CIF si CIP are si obligatia de asigurare a marfii )dar nu
isi asuma riscurile privind marfa dupa momentul livrarii acesteia, momentul
livrarii fiind acela in care marfa este incarcata la bordul vasului sau pe alt
mijloc de transport in functie de conditie. In clauzele codificate cu C apare o
departajare a momentului si locului de transfer a cheltuielilor de cel al
transferului riscurilor de la vinzator la cumparator si anume – cheltuielile se
transmit la destinatie iar riscurile la livrare.

D. Contine 5 conditii de livrare si anume : DAF (delivered at

frontier)localitate punct de frontiera, DES (delivered ex ship) port de
descarcare, DEQ (delivered ex quay)port de descarcare, DDU(delivered
duty unpaid) loc de destinatie DDP (delivered duty paid)loc de destintie.
DAF presupune ca vinzatorul si-a indeplinit obligatia cind a livrat marfa
(vamuita) la punctul de frontiera convenit, acesta fiind si punctul unde se
transfera riscurile si cheltuielile cumparatorului.Este utilizata in transportul
rutier sau feroviar.
Celelalte clauze au urmatoarea semnificatie : vinzatorul suporta toate costurile
si riscurile cu marfa pina la aducerea ei in tara de destinatie, in punctul
precizat prin conditie (in cazul DES- pe vas,nedescarcat, in portul de
9
destinatie, DEQ – pe chei, in portul de destinatie, DDU – intr-un loc de
destinatie in tara cumparatorului, nevamuita, DDP-intr-un loc de destinatie in
tara cumparatorului ,cu obligatia vamuirii de catre vinzator).

Modul de prezentare a obligatiilor in INCOTERMS se bazeaza pe un sistem

de rubrici (10 la numar) numerotate de la A1 la A10 pentru vinzator si
respectiv de la B1 la B10 pentru cumparator.Unele rubrici au acelas continut
in toate conditiile de livrare ex: A1=vinzatorul trebuie sa puna la dispozitie
marfa, factura comerciala si orice alte documente inclusiv mesajul electronic
echivalent, in conformitate cu cele convenite prin contract, si B1
=Cumparatorul trebuie sa plateasca pretul marfii asa cum este prevazut in
contractul de vinzare ; A9 = vinzatorul are obligatia ambalarii, marcarii marfii,
suportarii costului verificarii calitative a acesteia si respectiv B9=
cumparatorul trebuie sa plateasca ,daca nu s-a convenit altfel, operatiile de
verificare a marfii efectuate inainte de livrarea acesteia.
Rubricile A2 si B2 privesc licentele si alte autorizatii si formalitati de
export/import.Regula este ca toate demersurile cu procurarea documentelor
incumba exportatorului pe teritoriul tarii sale si respectiv importatorului pe
teritoriul tarii sale.Exista 2 exceptii de la aceasta si anume:la conditia
Ex.works.obligatia formalitatilor de export incumba cumparatorului iar in
conditia DDP- obligatia formalitatilor de import, plata taxelor vamale si a altor
taxe in tara de destinatie revine exportatorului.
Rubricile A3 si B3 se refera la contractul de transport si asigurare. De
remarcat ca textul “nici o obligatie” are sens de reciprocitate-respectiv
vinzatorul nu are nici o obligatie fata de cumparator si invers.Desi o parte
poate sa nu aiba nici o obligatie fata de cealalta parte de a indeplini o anumita
sarcina, aceasta nu inseamna ca nu este in interesul sau sa indeplineasca acea
sarcina. De ex.-desi cumparatorul , in conditia CFR nu datoreaza vinzatorului
conform B3 nici o obligatie de a procura un contract de asigurare , este clar in
interesul sau sa incheie un astfel de contract, vinzatorul neavind nici o
obligatie in acest sens conform cu A3.
Rubricile urmatoare trateaza livrarea, repartitia costurilor si respectiv a
riscurilor, obligatia de notificare a celeilalte parti etc.
De mentionat ca regulile INCOTERMS nu reglementeaza si transmiterea
dreptului de proprietate asupra marfii-in consecinta acest aspect trebuie
convenit distinct in contract.
El poate fi momentul incheierii contractului, momentul transferului riscurilor
conform INCOTERMS sau momentul incasarii de catre vinzator integral a
drepturilor sale valutare.
Alegerea conditiei de livrare se face in principal functie de 2 criterii:
- situatia existenta pe piata externa- de ex. in cazul unei piete saturate
exportatorul poate cistiga un segment de piata oferind cumparatorului
10
 anumite conditii de favoare (cheltuieli si riscuri minime pe care trebuie sa
le suporte acesta din urma);
- posibilitatea de a realiza transportul in conditii avantajoase - astfel, daca un
exportator vinde marfuri in mod regulat si in cantitati mari pe o anumita
ruta, el poate obtine conditii mai avantajoase de transport si in consecinta
poate opta pentru conditii din clasa C sau D.
INCOTERMS nu este singura culegere de uzante in domeniul conditiilor de
livrare. Astfel, in comertul exterior al SUA este consacrata culegerea denumita
RAFTD (Revised American Foreign Trade Definitions) elaborata in 1941 si
care contine 6 categorii de conditii de livrare.
Termenul de livrare se poate stabili in contract in mai multe variante si
anume:
- termen cert ( esential)- la o data calendaristica fixa;
- termen determinabil –stabilit in functie de indeplinirea anumitor conditii
prevazute in contract ( obtinerea licentei de export/import, obtinerea unui
avans de la cumparator etc);
- termen orientativ ( uzual)- stabilit pe luni, trimestre.
In contract se precizeaza documentul care atesta data si locul livrarii (in mod
uzual documentul de transport sau certificatul de depozit).
Executarea obligatiei de catre vinzator ulterior scadentei convenita prin
contract este admisibila sau nu in functie de termenul de livrare.Astfel,
termenul esential exclude posibilitatea livrarii tardive in timp ce termenul
uzual tolereaza acest lucru, cu obligatia aditionala a vinzatorului de a
despagubi pe cumparator pentru prejudiciile pe care le-a suferit.
Conditiile de plata
Negocierea si respectiv stabilirea conditiilor de plata in contractele
internationale au o importanta la fel de mare ca si negocierea pretului si au o
influenta directa asupra lui atit din punct de vedere al certitudinii incasarii
marfii cit si din punct de vedere al eficientei operatiunii.
Aceasta clauza trebuie sa contina in principal urmatoarele precizari;
- moneda de decontare a pretului;
- modalitatea de plata;
- termenul de plata.
- modalitati de garantare a platii
Modalitatile de plata utilizate in tranzactiile internationale au evoluat
continuu,odata cu mutatiile care au avut loc in cadrul economiei
mondiale.Aceste modaliati includ la ora actuala:
- Plata in numerar -cu un loc modest in platile internationale, ca urmare a
dezavantajelor sale;
- Plata prin cec -apropiata de plata in numerar cu mentiunea ca acest inscris
ofera partenerilor un grad de siguranta mai ridicat (plata prin cec este
utilizata prioritar in platile necomerciale);
11
- Plata prin titluri de credit – (cambia si biletul la ordin) care se numara
printre cele mai vechi modalitati de plata; acestea au evoluat de la
utilizarea lor singulara la asocierea lor cu alte tehnici de plata cum ar fi
acreditiv documentar si incasso documentar;
- Plata prin ordin de plata – se mai numeste in practica bancara
internationala”plata direct din cont”;
- Plata documentara – include acreditivul documentar si incassoul
documentar, ambele presupunind o interdependenta intre plata pe canal
bancar in favoarea exportatorului si respectiv remiterea documentelor
atestatoare ale livrarii tot pe canal bancar in favoarea importatorului.
Clauzele asiguratorii au menirea sa neutralizeze eventualele riscuri ce s-ar
putea produce pe parcursul executarii contractului.
Aceste riscuri pot fi economice, politico –administrative sau generate de
evenimente ale naturii..
Cele economice includ:riscul valutar, riscul de pret, riscuri ce tin de
corectitudinea conduitei partilor.
Prin prisma factorului valutar riscul presupune aparitia unei pierderi pe
parcursul unei tranzactii comerciale, survenita ca urmare a modificarii cursului
valutar al valutei in care se face plata, in intervalul care curge de la momentul
incheierii contractului si pina la efectuarea platii.
Pentru exportator acest risc se manifesta in situatia in care la data incasarii
valuta de plata are o putere de cumparare mai mica decit la incheierea
contractului , pentru importator, riscul presupune o situatie inversa.
Asigurarea impotriva acestui risc se poate realiza prin tehnici contractuale sau
extracontractuale.
Intre tehnicile contractuale pot fi mentionate clauzele valutare, alegerea
monedei de plata, includerea in pret a unei marje asiguratorii.
Clauza valutara simpla presupune legarea monedei de plata de o alta valuta
(numita etalon) printr-un curs existent la data incheierii contractului. Partenerii
convin ca orice modificare, dincolo de anumite limite ,a cursului valutar intre
cele 2 valute in intervalul dintre momentul incheierii contractului si cel al
executarii lui sa duca la o reajustare corespunzatoare a pretului, pentru a
corecta dezechilibrul ce ar rezulta pentru una din parti.
Partile stabilesc prin aceasta clauza :cursul valutar la momantul incheierii
contractului, nivelul abaterii care duce la recalcularea pretului, momentul
recalcularii pretului.
In conditiile actualelor fluctuatii valutare, clauza “cosului valutar” este mai
indicata pentru asigurarea echilibrului contractual, datorita gradului mai
ridicat de stabilitate al cosului ( in conditiile in care variatiile cursurilor
monedelor componente ale cosului se compenseaza).

12
O varianta a cosului valutar mai des utilizata este clauza DST(drept special de
tragere) mecanismul de ajustare al pretului fiind cel al clauzei valutare simple,
DST indeplinind rolul valutei etalon.
Alegerea monedei de plata presupune orientarea la export spre o moneda cu
tendinta de apreciere si dimpotriva, spre o moneda cu tendinta de depreciere
in situatia importului.
In sfirsit,acoperirea riscului valutar de catre exportator se poate realiza si prin
includerea in pretul ofertei a ratei de depreciere estimate a avea loc pina la
data scadentei ( marja asiguratorie).Acoperirea in acest fel a riscului valutar
prezinta avantajul ca se evita negocierea unei clauze valutare cu ocazia
incheierii contractului , dezavantajul consta in riscul unei cresteri prea mari a
pretului de oferta, exportatorul putind sa devina necompetitiv.
Tehnicile extracontractuale presupun acoperirea riscului valutar prin apel la
institutii specializate -banci sau burse-(operatiuni tip forward, futures sau
optiuni pe valute).
Cit priveste riscul de pret, acesta se concretizeaza in pericolul de a se produce
modificari de conjunctura in intervalul de la incheierea contractului si pina la
executarea lui, de natura sa afecteze prestatia uneia din partile contractante
(ex:modificarea raportului cerere-oferta, modificarea preturilor la materii
prime, materiale, combustibil, manopera,, etc). Pentru exportator problema
acestui risc se pune in conditiile in care pretul contractului este sub pretul
mondial din momentul platii, pentru importator situatia este inversa, riscul
manifestindu-se atunci cind pretul stabilit in contract este mai mare decit
pretul mondial din momentul platii.
O prima posibilitate de acoperire a riscului de pret este utilizarea pretului
determinabil,caz in care,cu ocazia incheierii contractului, partile vor determina
doar criteriile si metodele prin care pretul va fi stabilit la o data ulterioara,
respectiv la momentul livrarii (utilizat in livrarile de produse fungibile).
O alta posibilitate de abordare a riscului de pret este inscrierea in contract a
unor clauze asiguratorii.
Acestea pot fi clasificate in 3 categorii si anume:clauze de aliniere automata a
pretului contractual la modificarile de conjunctura intervenite (clauza pretului
escaladat, caluza de indexare),clauze care au in vedere posibilitatea adaptarii
contractului ptin renegociere(clauza de rediscutare a preturilor, clauza de
hardship)si in sfirsit clauze care reglementeaza relatiile intre parti in raport cu
interventia unui tert ( clauza ofertei concurente si clauza clientului celui mai
favorizat).
Clauza pretului escaladat se utilizeaza in contractele pe termen lung, cele cu
livrari in transe, in cadrul actiunilor de cooperare in productie etc si urmareste
in esenta mentinerea echilibrului intre pretul produsului finit si pretul
factorilor de productie utilizati pentru fabricarea acestuia.

13
Pretul escaladat se calculeaza pe baza formulei:
P1=P0 (a + b M1/M0 +c L1/L0)
Unde P1 = pretul recalculat in momentul livrarii
P0 = pretul contractual
M1 = media aritmetica sau ponderata a preturilor la materii prime, materiale,
combustibili etc la momentul livrarii
M0 = media preturilor la aceleasi elemente la momentul to
L1 = media aritmetica sau ponderata a salariilor la momentul livrarii
L0 = salariile la momentul to
a = ponderea costurilor fixe in pret
b = ponderea costurilor cu materii prime, materiale etc
c = ponderea manoperei
a+ b+c=1
Partile stabilesc prin negociere marimea lui P 0, a b si c, precum si pragul de
variatie a preturilor la materii prime, materiale, energie etc care determina
intrarea in vigoare a formulei.
Totodata, partile convin care este sursa de date privind dinamica preturilor la
factorii luati in considerare(statistici oficiale nationale sau internationale).
Clauza de indexare prevede legarea pretului prevazut in contract de un
anumit etalon, de regula o marfa de referinta.Daca valoarea etalonului se
modifica peste o anumita limita , se schimba automat si pretul din contract cu
procentul convenit de parti. Clauza se utilizeaza in situatia in care pretul
marfii ce face obiectul contractului este influentat direct de miscarea preturilor
internationale ale anumitor produse care se iau ca etalon.
Clauza rediscutarii periodice a pretului se practica in cazul livrarilor
esalonate in timp, partile convenind ca pretul sa fie rediscutat (de ex.
trimestrial) in raport cu evolutia preturilor la produsul respectiv pe piata
mondiala cit si cu evolutia preturilor la materii prime, combustibil, energie.
Clauza de hardship reprezinta prevederea contractuala conform careia
devine posibila modificarea contractului atunci cind pe parcursul executarii
sale se produc( fara culpa contractantilor) evenimente ce nu puteau fi
prevazute in momentul contractarii si care, schimbind datele avute in vedere
de parti la momentul contractarii- creeaza pentru unul din contractanti
consecinte oneroase.
In baza acestei clauze oricare din parteneri poate solicita adaptarea
contractului la noile circumstante aparute.
Clauza contine precizarea conform careia partea afectata de situatia de
hardship este obligata sa notifice partenerului intr-un interval de timp
rezonabil interventia evenimentului.Ea va solicita adaptarea contractului intr-
un termen prestabilit si va propune solutii in cazul in care partile nu ajung la
nici o intelegere prin negociere.In acest caz solutiile pot fi :a) suspendarea
contractului pe o perioada de timp determinata-urmind ca dupa expirarea
14
acesteia (daca evenimentul de hardship a incetat) executarea contractului sa fie
reluata fara modificari b ) rezilierea contractului dupa un preaviz c) solicitarea
interventiei unui tert pentru a oferi o solutie, d)apelul la instanta de arbitraj.
Clauza de hardship se diferentiaza de clauza de escaladare si respectiv
indexare intrucit ea presupune intotdeauna o renegociere a contractului pe cind
celelalte opereaza automat, in situatia ivirii unor imprejurari bine
determinate.Ea se deosebeste si de clauza de forta majora-deoarece
evenimentul de hardship agraveaza executarea prestatiei uneia din parti dar nu
face executarea imposibila.
Clauza ofertei concurente este stipulatia contractuala prin care vinzatorul isi
asuma obligatia de a acorda cumparatorului aceeleasi conditii pe care le-ar
oferi acestuia din urma, pentru aceeasi marfa, alti furnizori concurenti in
materie.
Ea apare indeosebi in contractele de aprovizionare pe termen lung, pentru a
oferi cumparatorului posibilitatea de a beneficia de schimbarile de pe piata ce
ar surveni ulterior momentului incheierii contractului si care i-ar fi profitabile.
In redactarea clauzei trebuie precizate aspecte cum sunt:
- notificarea de catre posesorul ofertei concurente a celuilat partener;
- fixarea unui termen pentru alinierea contractului si precizarea consecintelor
nerespectarii lui;
- modul de reglementare a eventualelor neintelegeri intre parti privind
caracterul mai favorabil al ofertei (solutia poate fi o terta persoana care sa
procedeze la o analiza comparativa);.
Pentru a nu pune prea frecvent in cauza stipulatiile contractuale,partile pot sa
fixeze un interval de timp dupa curgerea caruia clauza devine efectiva( de
ex.cumparatorul se poate prevala de oferta concurenta numai dupa 2 ani de la
data incheierii contractului).
De asemenea se poate prevedea ca decalajul de pret sa prezinte o anumita
importanta pentru a putea provoca actiunea clauzei.
Clauza clientului cel mai favorizat este stipulatia prin care vinzatorul se
obliga sa acorde partenerului cumparator cele mai favorabile conditii pe care
le-ar acorda altor parteneri cu privire la contracte avind acelas obiect.
Domeniul de utilizare al clauzei cuprinde: contracte de aprovizionare,
concesiune, licentiere etc.
In general prin “conditii mai favorabile”-partenerii au in vedere toate aspectele
raportului juridic, pretul neputind fi luat ca unic element de apreciere .
Clauza este redactata astfel incit sa se evite luarea in considerare a conditiilor
mai favorabile acordate unui tert in conditii speciale(piata limitata, cantitate
mai mica de produse etc.)
In afara riscului valutar si de pret, exista si riscuri ce tin de situatia
materiala si respectiv conduita partilor contractante. Acoperirea acestor
riscuri se poate face prin clauze cum sunt:oferirea de catre partile contractante
15
a unor garantii privind indeplinirea obligatiilor contractuale, clauza privind
executarea necorespunzatoare a contractului din punct de vedere cantitativ si
calitativ, clauza privind executarea cu intirziere a obligatiilor contractuale,
clauza privind rezolutiunea/rezilierea contractului.
Cu referire la garantii – partenerul de contract caruia i se solicita o garantie
privind indeplinirea obligatiilor asumate prin contract, are la dispozitie 2
alternative si anume:
- el poate garanta cu bunurile sale materiale sau financiare pe care le pune la
dispozitia dispozitia partenerului (garantii reale- ex. gajul, ipoteca etc)
- el poate apela la o terta persoana – numita garant- care isi va lua obligatia
de a despagubi baneste in cazul in care cel care a solicitat garantia nu si-a
indeplinit sau a indeplinit necorespunzator o obligatie contractuala asumata
(garantii personale).Instrumentul garantarii este cel mai frecvent in acest
caz scrisoarea de garantie bancara.
Clauza privind executarea necorespunzatoare a contractului din punct de
vedere cantitativ si calitativ
In majoritatea cazurilor , contractele de vinzare-cumparare contin o clauza cu
privire la reglementarea neintelegerilor intre parti inainte ca litigiul sa fie
supus arbitrajului.
Partenerii stabilesc prin aceasta clauza:termenul in care cumparatorul trebuie
sa remita reclamatia, documentele pe care trebuie sa le prezinte in sustinerea
reclamatiei, pretentiile pe care le poate formula cumparatorul, dreptul
cumparatorului de a respinge marfa, daca respingerea afecteaza sau nu
continuitatea livrarilor, termenul in care vinzatorul trebuie sa raspunda,
consecintele nerespectarii acestui termen de catre vinzator.
In ce priveste lipsurile cantitative, daca livrarea are ca obiect marfuri
fungibile- acestea trebuie analizate in limita tolerantei prevazute in contract.
In cazul bunurilor nefungibile, livrarea cantitatii contractuale trebuie sa fie
riguroasa.
Pentru abaterile de la prevederile contractuale, cumparatorul poate solicita fie
livrarea cantitatii lipsa , fie restituirea sumei platite pentru c/valoarea marfii
lipsa.
Daca livrarea unor marfuri sub cantitatea contractata constituie o contraventie
esentiala-contractul poate fi desfiintat, cu obligatia partii in culpa de a plati
despagubiri pentru prejudicial creat.
In cazul defectiunilor de calitate exista mai multe solutii de rezolvare si
anume:
- remedierea marfii de catre vinzator la locul de destinatie;
- remedierea marfii de catre cumparator, pe cheltuiala vinzatorului;
- inlocuirea marfii de catre vinzator;

16
- acordarea unei reduceri de pret de catre vinzator(uneori partenerii pot
conveni asupra livrarii unei cantitati suplimentare de marfa in contul celei
cu deficiente calitative).
Clauza privind executarea cu intirziere a obligatiilor contractuale.
Intre genurile de abateri de la executarea obligatiilor contractuale, intirzierea
fata de termenele contractuale este cea mai frecventa . Din acest punct de
vedere partile pot sa prevada in contracte sanctiuni aplicabile partenerilor.
Aceste sanctiuni(cunoscute sub denumirea de penalitati), au un caracter
prestabilit si au avantajul ca, partenerul lezat este indreptatit sa obtina sumele
prevazute de clauza penala fara sa fie obligat sa dovedeasca existenta
prejudiciului si marimea acestuia.
Cel mai frecvent penalitatile se stipuleaza pentru intirzierea livrarii marfii de
catre vinzator, ele fiind calculate ca un anumit procent aplicat la valoarea
lotului livrat cu intirziere, procentul crescind progresiv cu durata intirzierii.
Partile prevad de regula si o limita maxima a penalitatilor.
Nerespectarea termenelor fixe poate duce la rezilierea contractului de catre
cumparator, acesta avind dreptul sa ceara in locul penalitatii repararea
prejudiciului cauzat de neexecutare.
Pe seama cumparatorului penalitatile pot fi prevazute pentru : nerespectarea
termenului de plata, neremiterea la timp a instrutiunilor de expediere a marfii,
nepunerea la dispozitia vinazatorului in timp util a mijlocului de transport etc.

Clauza privind rezolutiunea/rezilierea contractului .

Daca neexecutarea contractului nu este motivata de una din clauzele de
exonerare de raspundere, consecintele sunt desfiintarea lui si suportarea de
catre partea in culpa a platii despagubirilor pentru prejudiciul suferit de
cealalta parte.
In limbaj juridic desfiintarea contractului este exprimata prin termenii
sinonimi –rezolutiune/reziliere.
Efectele rezolutiunii sunt:
-contractul se desfiinteaza retroactiv;
- partile sunt repuse in situatia anterioara rezolutiunii;
-partea care si-a executat prestatia are dreptul sa obtina despagubiri de la
cealalta parte.
Rezilierea reprezinta desfiintarea (cu efecte pentru viitor) a contractelor
bilaterale cu executare succesiva, aplicata de asemenea in caz de neexecutare a
obligatiilor de catre una din parti.Rezilierea nu vizeaza ceea ce s-a executat
pina in momentul aplicarii ei, prestatiile realizate pina in acel moment nefiind
supuse restituirii.

17
Clauza de forta majora are ca finalitate neutralizarea consecintelor ce decurg
din masuri politico-administrative sau producerea unor calamitati naturale.
Conform Conventiei de la Viena, “ o parte nu este raspunzatoare de
neexecutarea oricarei obligatii ale sale daca dovedeste ca aceasta neexecutare
este consecinta unei piedici independente de vointa sa si ca nu se putea astepta
in mod rezonabil din partea ei sa o ia in calcul la momentul incheierii
contractului, sa o previna sau depaseasca- sau sa-i previna ori depaseasca
efetele”.
Rezulta de aici conditiile pentru ca anumite imprejurari sa constituie forta
majora si anume:
a) sa fie independente de vointa partii care o invoca (sa nu poata fi controlate
de aceasta)
b) sa nu fi fost in mod rezonabil previzibile;
c) sa nu poata fi depasite;
d) neexecutarea sa se datoreze in mod exclusiv imprejurarilor invocate de
debitor.
In contracte este recomandabila definirea notiunii urmata de o enumerare (care
sa nu fie limitativa)a imprejurarilor care pot constitui forta majora (cataclisme
naturale, razboaie, conflicte de munca, dificultati de transport sau
aprovizionare, acte ale autoritatilor ca de ex.restrictii la import.,export,
restrictii in transferul de devize, etc).
In comertul international interventia unei imprejurari de forta majora duce in
principiu la suspendarea contractului, durata de valablitate a contractului
urmind a fi prelungita cu perioada suspendarii.In situatia in care, dupa
implinirea unui termen fixat in contract, evenimentul de forta majora nu a
incetat, contractul va fi reziliat sau renegociat. Interventia cazului de forta
majora trebuie notificata intr-un termen specificat partii cocontractante si ea
trebuie urmata de remiterea unor dovezi oficiale , provenind de la o autoritate
competenta. Daca nu este respectat termenul de notificare, sanctiunea cel mai
frecvent folosita este de a nu lua in considerare imprejurarea ca exoneratoare
de raspunde

Un rol important in continutul contractului de comert international il au

clauzele ce evoca aspecte strict juridice legate de executarea lui si anume
clauza referitoare la legea aplicabila contractului si respectiv clauza de
arbitraj.
In ce priveste primul aspect, in dreptul comertului international se admite ca
partile sa desemneze prin acordul lor de vointa legea care va cirmui raportul
juridic intre ele.
In absenta unei desemnari convenite-organele de jurisdictie pot opta pentru
legea locului de incheierea a contractului sau legea locului de
executare(varianta cea mai frecventa).
18
Clauza de arbitraj(compromisorie)
Litigiile care iau nastere din derularea contractelor comerciale internationale
pot fi solutionate pe 2 cai si anume: pe calea arbitrajului comercial sau pe
calea instantelor jurisdictionale de drept comun.
Actualmente,datorita avantajelor sale evidente (rapiditate in solutionarea
litigiilor, proceduri suple, confidentialitatea dezbaterilor, specializarea
arbitrilor etc) arbitrajul este folosit aproape in exclusivitate pentru solutionarea
litigiilor comerciale.
La baza oricarui arbitraj comercial international sta conventia de arbitraj care
poate sa imbrace 2 forme si anume: clauza de arbitraj compromisorie) sau
conventia propriu zisa(compromisul).
In primul caz partile au in vedere un litigiu viitor si eventual si ele convin prin
clauza respectiva urmatoarele aspecte:
- organul de arbitraj care va solutiona litigiul;
- regulile de procedura dupa care se vor conduce arbitrii in cazul in care
organul de arbitraj nu are un regulament propriu;
- dreptul material care va guverna litigiul ;
- locul arbitrajului;
- limba care va fi folosita in procedura arbitrala;
- obligatia partilor de a executa voluntar si neintirziat hotarirea arbitrala
(hotaririle arbitrale fiind obligatorii si executorii pentru tarile semnatare ale
Conventiei de la New York privind recunoasterea si executarea sentintelor
arbitrale straine (1958) si ale Conventiei Europene asupra arbitrajului
comercial(Geneva 1961).
Daca din anumite motive clauza de arbitraj nu a fost introdusa in contract si pe
parcursul derularii contractului apare un litigiu, partile pot incheia o conventie
de arbitraj avind un obiect bine determinat( se cunoaste natura litigiului) si in
care vor fi precizate toate elementele necesare arbitrajului.

Bibliografie:
Deleanu,S -Contractul de comert international, Ed.Lumina Lex 1995;
Deleanu,S-Costin M,N,- Dreptul comertului international, Ed.Lumina Lex
1996;
Popa I,–Tranzactii de comert exterior, Ed.Economica, 2oo2;
Stoian I, Stoian M, Dragne E,- Comert international –tehnici si proceduri-
Ed.Caraiman 2001.
Conventia Natiunilor Unite asupra vinzarii internationale de marfuri;
Reguli si uzante uniforme-INCOTERMS 2000.

19
20