1) Ce reprezintă actul juridic unilateral?

Actul juridic unilateral este văzut în toate ramurile de drept ca o manifestare de voinţă a
unui singur subiect de drept care produce efecte juridice, adică dă naştere, modifică sau stinge
raporturi juridice. Intr-o altă optică, actul juridic unilateral este orice manifestare de voinţă prin
care o persoană, acţionând singură, determină efecte de drept, fie în sarcina sa, fie în profitul său.

2) Sintetizați clasificarea contractelor comerciale

Cercetarea contractelor priveşte deopotrivă unitatea şi diversitatea lor:

-unitatea contractelor rezultă din trăsăturile lor comune, adică toate contractele constau în
acorduri de voinţă ale pxrţilor contractante şi, pentru a fi valabile, toate trebuie să întrunească
elementele structurale proprii contractelor şi să nu depăşească limitele libertăţii contractuale;
-diversitatea contractelor rezultă din multitudinea lor şi din clasificările variate la care ele por fi
supuse.
În ce priveşte criteriile de clasificare a contractelor, ele constau în reglementarea, rolul
voinţei şi încheierea, cerinţele de fond şi formă, scopul şi efectele contractelor.

CLASIFICĂRI TRADIŢIONALE ALE CONTRACTELOR:

 Contracte numite și nenumite (Sunt numite contracte denumite şi reglementate de lege,
ca vânzarea, schimbul, mandatul, depozitul, donaţia ş.a.; şi sunt nenumite contractele
nedenumite şi nereglementate de lege, însă uzitate, ca de exemplu, contractul de
întreţinere sau contractul de hotelierie)
 Contracte consensuale și neconsensuale (Sunt consensuale contractele negociabile care
i-au naştere prin simplul acord de voinţe al părţilor contractante, exprimat în forma pe
care ele o aleg; şi sunt neconsensuale contractele negociabile sau nenegociabile care iau
neştere prin acordul de voinţe al părţilor contractante şi exprimarea acestuia în forma
anume stabilită de lege sau cu îndeplinirea altor formalităţi prestabilite; primele contracte
constituie regula, iar secundele excepţia; sunt neconsensuale numai contractele pe care
legea le reglementează ca atare)
 Contracte bilaterale și unilaterale (Conform art. 943 şi 944 C, civ., clasificarea are în
vedere reciprocitatea sau nereciprocitatea obligaţiilor contractuale, şi anume:
la contractele bilaterale sau sinalagmatice, părţile se obligă reciproc, corelativ, fiecare
din ele devenind faţă de cealaltă creditor şi debitor; de exemplu, la vânzare-cumpărare,
vânzătorul este creditor în privinţa preţului şi debitor în privinţa bunului şi, simetric
invers, cumpărătorul este creditor în privinţa bunului şi debitor în privinţa preţului;
la contractele unilaterale, numai una din părţi se obligă, ea devenind astfel debitor iar
cealaltă parte creditor; de exemplu, la donaţia fără sercini, în privinţa bunului donat,
donatorul este debitor iar donatorul creditor)
 Contracte oneroase și gratuite (Conform art. 945 şi 946 C. civ., această clasificare are
în vedere scopul urmărit de părţile contractante şi reciprocitatea sau nereciprocitatea
avantajelor contractuale; la contractele oneroase “fiecare parte voieşte a-şi procura un
avantaj” (art. 945); adică, intenţia fiecăreia din părţi este de a obţine de la cealaltă parte o
prestaţie echivalentă cu aceea pe care şi-o asumă; de exemplu, vânzarea-cumpărarea sau
schimbul; la contractele gratuite numai”una din părţi voieşte a procura, fără echivalent,
un avantaj celeilaltei” (art. 946); adică, una din părţi îşi manifestă intenţia de a îndeplini o
 prestaţie în foflosul celeilalte părţi, fără a urmări obţinerea unei contraprestaţii; de
exemplu, comodatul sau donaţia fără sarcini.)
 Contracte principale și accesorii (Sunt contracte principale cele care au o existenţă de
sine stătătoare; în marea lor majoritate contractele sunt principale, ca vânzarea-
cumpărarea, schimbul, donaţia, locaţiunea sau tranzacţia; şi sunt contracte accesorii cele
care depind şi însoţesc anumite contracte principale; numărul lor este restrâns; aşa sunt,
de exemplu, gajul sau ipoteca, prin care se garantează mai ales împrumuturile)
 Contracte simple și conexe (Sunt contracte simple cele prin care se realizează o singură
operaţie juridică, ceea ce o fac cele mai multe contracte; fiecare contract poartă
denumirea operaţiei pe care o realizează; de exemplu vânzarea-cumpărarea, scimbul,
donaţia sau închirierea; şi sunt contracte simple sau mixte cele prin care se realizează
două sau mai multe operaţii juridice; )
 Contracte instantanee și successive (Sunt contracte cu executarea instantanee sau
imediată, abreviat contracte instantanee, cele la care executarea ambelor sau a uneia din
prestaţii are loc imediat şi o singură dată; sunt contracte cu executare succesivă,
abreviat contracte succesive, cele la care executarea uneia sau a ambelor prestaţii are loc
la date eşalonate în timp;)
 Contracte negociabile, de adeziune şi impuse (Sunt contracte negociabile (la care se
referă în realitate conceptul de libertate contractuală), cele clasice, tradiţionale, la care
persoanele fizice şi juridice sunt pe deplin libere să le încheie ori nu; Sunt contracte de
adeziune (denumire formulată la începutul secolului al XX-lea de către Raymond
Saleilles) cele la care toate clauzele contractuale sunt stabilite de către una din părţi,
mcealaltă parte având doar opţiunea de a accepta sau de a refuza încheierea lor;
Sunt contracte impuse sau forţate cele pe care legea le reglementează ca atare în cazuri
limitate, ca acela al asigurării obligatorii a unor bunuri.)
 Contracte tipizate şi netipizate

Cu privire la tipurile de contracte comerciale se disting, în general, următoarele grupuri de contracte:

a) contractul de vânzare-cumpărare (cel mai important contract atât pe planul comerţului
intern, cât şi al comerţului internaţional);
b) contractele de intermediere
-contractul de mandat;
-contractul de comision;
-contractul de agency.
c) contractele de concesiune
-contractul de concesiune exclusivă;
-contractul de franchising.
d) contractele de transfer de tehnologie
-contractul de licenţă;
-contractul de know-how;
-contractul de consulting-engineering.
e) contractele de finanţare a operaţiunilor comerciale
-contractul de leasing;
-contractul de factoring.
 3) Care sunt caracteristicile contractului de adeziune?

Prin contract de adeziune se ințelege contractul ale cărui clauze esențiale sunt stablilite,
în principal sau exclusiv, de către una dintre părți, cealaltă parte neavând putința de a le
discuta și negocia, ci numai facultatea de a adera la contract, acceptând sau refuzând
contractarea..
Fiind un contract, este un act juridic bilateral. În acest sens, contractul de adeziune
presupune existețta celor două elemente esențiale în vederea formării consimțământului: oferta și
acceptarea. Ca urmare, el se va deosebi de orice act juridic unilateral care ramâne în stadiul de
ofertă.
În contractul de adeziune, clauzele sunt stabilite, în principal, sau chiar exclusiv de către
una dintre părți, adică de ofertant. Stabilirea în exclusivitate a clauzelor ți mențiunilor de către
ofertant presupune ți posibilitatea ca acesta să lase ca una sau unele dintre ele să fie precizate de
părți, împreună sau numai de către acceptant. Totuși, una din trăsăturile specifice ale contractului
de adeziune constă în stabilirea de către ofertant a clauzelor esențiale, care definesc natura și
obiectul contractului, drepturile și obligațiile părților etc.
Reglementarea expresă a contractului de adeziune prin Noul Cod Civil a fost menită nu
numai să reglementeze formal existența acestui tip de contract, ci și să aducă anumite
„îmbunătățiri” cu privire la efectele acestui tip de contract, punctate mai jos:
 Lărgirea sferei de contracte care pot fi calificate ca fiind de adeziune
 Dovedirea caracterului de „adeziune” al contractului
 Lărgirea sferei persoanelor vizate de contractele de adeziune
 Principiul interpretării contractului de adeziune împotriva părții care l-a propus
(La interpretarea contractelor de adeziune, trebuie să distingem două situații:
(a) contractele de adeziune încheiate de o persoană juridică cu consumatorii
și
(b) contractele de adeziune încheiate între două persoane juridice)

4) Ce reprezintă eroarea?

Eroarea este acel viciu de consimțământ care constă în falsa reprezentare a unor
împrejurări la încheierea unui act juridic. Reprezintă o imagine subiectivă deformată a realității,
care nu este însă provocată de cineva, ci se datorează chiar celui aflat în eroare. În concluzie,
eroarea este spontană

5) Care sunt viciile de consimțământ?

 Dolul (art.1214 Cciv.: consimţământul este viciat prin dol atunci când partea s-a
aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori
când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant
asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie)
  Violenţa: ameninţarea unei persoane cu un rău de natură să îi producă, fără drept,
o temere ce o determină să încheie un ajc, pe care altfel nu l-ar fi încheiat.
 Leziunea: prejudiciul material suferit de una din părţi ca urmare a încheierii unui
contract; disproporţia vădită de valoare între prestaţii, ce există în momentul
încheierii contractului
 Eroarea: falsa reprezentare a unor împrejurări la încheierea unui act juridic civil

6) Exemplificați efectul nulităților asupra contractului.

Efectele nulităţii – lipsirea actului juridic civil de efectele contrare normelor juridice edictate
pentru încheierea sa valabilă – quod nullum est, nullum producit effectum.
a) Desființarea contractului și a actelor subsecvente
b) Nulitatea parțială
c) Nulitatea contractului plurilateral
d) Daunele-interese. Reducerea prestațiilor
e) Repararea prejudiciului în cazul nulității contractului încheiat în formă autentică
f) Refacerea contractului nul
g) Conversiunea contractului nul

.
.