CURS VII.

TRATATUL INTERNAȚIONAL

1. NOŢIUNEA DE TRATAT INTERNAŢIONAL

Tratatul internaţional constituie unul din instrumentele principale ale
relaţiilor internaţionale şi totodată principalul izvor al drepturilor şi obligaţiilor
statelor în cadrul acestei relaţii. Tratatul este actul juridic ce exprimă acordul de
voinţă liber consimţit intervenit între două sau mai multe state ori alte subiecte de
drept internaţional în scopul naşterii, modificării sau stingerii drepturilor şi
obligaţiilor părţilor în raporturile dintre ele.

2. CLASIFICAREA TRATATELOR
Multitudinea de probleme reglementate prin tratate, ca şi caracteristicile
acestora fac necesară o ordonare a tratatelor potrivit anumitor criterii, o clasificare
a acestora. Din multiplele criterii propuse pentru clasificare tratatelor von reţine
numai pe cele mai uzuale: numărul participanţilor, conţinutul normativ, caracterul
participării, termenul de valabilitate.

3. DENUMIREA TRATATELOR
Tratatul internaţional, ca instrument al relaţiilor dintre state, se concretizează
în practică printr-o foarte mare diversitate de forme, fiecare cu denumirea sa
specifică. În literatura juridică se consideră că ar exista 38 de asemenea denumiri.
Cele mai utilizate dintre acestea sunt: tratatul, convenţia, acordul, pactul, carta,
statutul, constituţia, protocolul, actul, declaraţia, aranjamentul, compromisul,
modus-vivendi, schimbul de note, schimbul de scrisori, gentlemen’s agrement,
concordatul şi cartelul.

4. STRUCTURA TRATATULUI
Practica internaţională a consacrat, îndeosebi pentru principalele categorii de
tratate, o anumită formă pe care acestea trebuie să o prezinte, un sistem de
organizare a materialului, pentru a se exprima cu claritate şi fără echivoc
problemele de reglementat şi pentru a se stabili o ordine de prezentare a
problemelor potrivit importanţei acestora.
Tratatul se poate încheia într-un singur exemplar, dacă părţile hotărăsc, astfel, în
care caz statul desemnat ca depozitar este obligat să transmită celorlalte state
participante copii certificate ale tratatului. Această formă se foloseşte pentru
tratatele multilaterale.Tratatele bilaterale se încheie de regulă în două exemplare,
ambele cu valoare egală.
 5. CONDIŢIILE DE VALIDITATE A TRATATULUI
Orice tratat, pentru a fi valabil (valid) din punct de vedere juridic, trebuie să
satisfacă unele condiţii esenţiale de formă şi de fond. El trebuie să cuprindă
anumite elemente obligatorii şi poate cuprinde şi unele elemente accesorii,
referitoare la termene sau condiţii, a căror includere în conţinut este lăsată la
aprecierea părţilor.
Elementele esenţiale ale tratatului sunt: subiectele (părţile), voinţa liber exprimată
a părţilor, conformitatea cu dreptul internaţional. Un tratat încheiat prin încălcarea
normelor de drept internaţional este un tratat ilicit şi este considerat nul de drept.

6. ÎNCHEIEREA TRATATELOR
Tratatul poate fi încheiat în formă scrisă sau verbală, aceasta neavând efect
asupra valorii juridice a tratatului, dreptul internaţional neimpunând în general o
formă obligatorie. De regulă, însă, tratatele se încheie în formă scrisă, întrucât
astfel se oferă garanţii mai mari în ce priveşte consemnarea exactă a voinţei
părţilor, atât pentru respectarea lor riguroasă, cât şi pentru probarea conţinutului
obligaţiilor atunci când una din părţi nu le respectă.

7. REZERVELE ŞI DECLARAŢIILE LA TRATATE

Deşi rezerva are un caracter unilateral, funcţionând din momentul formulării
ei, celelalte state părţi la convenţia la care s-a formulat o rezervă au dreptul să fie
sau nu de acord cu ea. În principiu, opoziţia unui stat face ca rezerva să producă
efecte faţă de statele care au acceptat-o, iar faţă de acele state care nu au acceptat-o
nu va produce efecte. Aceleaşi state au, însă şi posibilitatea ca, prin obiecţiunile lor
la rezerve să refuze aplicarea tratatului în întregul lui între ele şi statul rezervator.

8. LIMBA DE REDACTARE A TRATATELOR

Tratatele internaţionale au pus întotdeauna probleme privind limba în care
acestea să fie redactate. La O.N.U. sunt stabilite ca limbi oficiale engleza, franceza,
rusa. În limbile oficiale se redactează cele mai importante documente ale O.N.U.,
inclusiv tratatele elaborate în cadrul sau sub egida acestuia. În relaţiile bilaterale
părţile pot folosi orice limbă doresc. Ele îşi pot redacta tratatul fie într-o singură
limbă, alta decât a lor proprie, fie în limba fiecăreia dintre ele.

9. INTRAREA ÎN VIGOARE ŞI ÎNREGISTRAREA TRATATELOR

Intrarea în vigoare a tratatelor are loc în condiţii diferite în funcţie de
caracterul tratatelor. Tratatele care nu trebuie să fie supuse ratificării intră în
vigoare din momentul in care statele semnează documentele (dacă, bineînţeles,
acestea nu trebuie să fie supuse aprobării guvernelor sau dacă semnarea nu s-a
făcut ad referendum).
 10. EFECTELE JURIDICE ALE TRATATELOR
Tratatele încheiate cu respectarea principiilor de drept internaţional şi
îndeplinind condiţiile de validitate ce se cer acestora trebuie să fie respectate de
către statele părţi. Acesta este principalul efect juridic al tratatului. Pentru a fi
respectat, un tratat trebuie să fie licit, iar împrejurările existente la încheierea
tratatului să nu se fi schimbat în mod radical, în aşa măsură încât respectarea
tratatului să fie imposibilă sau net dezavantajoasă pentru una din părţi.

11. MODIFICAREA TRATATELOR

Tratatele internaţionale aflate în vigoare pot să fie modificate dacă raţiunile
pentru care au fost încheiate sau condiţiile de aplicare impun transformarea unor
prevederi pentru a fi adaptate la noile realităţi.
În principiu şi modificarea tratatelor multilaterale impune acordul tuturor statelor
părţi, dar se poate concepe şi un sistem în care modificările operate să devină
efective cu acordul majorităţii acestora, caz în care apare un complex de situaţii în
ce priveşte opozabilitatea modificării faţă de statele care nu s-au declarat de acord
cu aceasta.

12. ÎNCETAREA SAU SUSPENDAREA EFECTELOR TRATATELOR

De regulă, statele prevăd în tratatele pe care le încheie anumite termene de
valabilitate. Împlinirea acestor termene duce la încetarea efectelor tratatului, care
în cazul în care se consideră necesar a fi menţinut trebuie să fie reînnoit.
Încetarea tratatului prin voinţa părţilor este situaţia cea mai frecventă şi are loc prin
inserarea în convenţie a unui termen.

13. NULITATEA TRATATELOR INTERNAŢIONALE

Încheierea unui tratat presupune – după cum s-a arătat – îndeplinirea unor
condiţii care să asigure exprimarea liberă a voinţei de a se angaja prin acel tratat,
dar presupune totodată şi respectarea de către părţile contractante a principiilor şi
normelor dreptului internaţional.

14. INTERPRETAREA TRATATELOR

Este operaţiunea de stabilire a felului în care trebuie înţeles conţinutul
tratatelor.Interpretarea se manifestă în procesul de aplicare a tratatelor. O justă
interpretare trebuie să ducă la stabilirea sensului exact al prevederilor cuprinse în
tratat.Ea poate să fie făcută în primul rând de statele părţi la tratat, dar poate fi
făcută şi de un organ internaţional special desemnat sau de către orice altă persoană
cu o pregătire adecvată, în cadrul interpretării doctrinare. Interpretarea făcută de
statele părţi este cea mai importantă şi poartă denumirea de interpretare autentică.