Alegerea materialelor

Tabloul elementelor
 Materiale metalice Metalele cristalizează
în reţele cubice cu feţe
centrate CFC, reţele
cubice cu volum centrat
CVC sau în reţele
hexagonale compacte HC
Metale care cristalizează în sistemul CVC sunt caracterizate printr-o rezistenţă
mecanică ridicată şi o plasticitate moderată (V, Cr, Fea, Nb, Mo, Ta, W).

Metalele care cristalizează în sistemul CFC se caracterizează printr-o ductilitate

şi maleabilitate ridicată (Al, Cu, Ni, Ag, Ir, Pt, Au, Pb, Feg).

Metalele care cristalizează în sistemul HC au o plasticitate scăzută (Be, Mg, Zn,

Cd, Ti, Zr).
Proprietăți ale materialelor metalice
1. Elasticitatea - proprietatea unui material de a se deforma sub
acţiunea solicitărilor mecanice şi de a reveni la forma iniţială când
solicitările şi-au încetat acţiunea.

Legea lui Hooke - dependenţa dintre tensiunile generate de solicitările mecanice şi deformaţiile

specifice de natură elastică produse este liniară.

σ = Eε
ε este deformaţia specifică liniară (de natură elastică) a materialului piesei, măsurată pe direcţia tensiunii σ;
σ este tensiunea normală orientată după direcţia forţelor exterioare care produc întinderea sau comprimarea
E este modulul de elasticitate.
Deformarea elastică a cristalelor care alcătuiesc structura
pieselor metalice se realizează prin modificarea distanţelor
interatomice şi schimbarea parametrilor structurii cristaline
(reţelei spaţiale).

Deformarea elastică a materialelor (pieselor) metalice cu

structură policristalină se realizează prin deformarea
cristalelor componente conform mecanismului anterior
prezentat.
 2. Plasticitatea - este proprietatea unui material de a se deforma sub
acţiunea solicitărilor mecanice şi de a nu reveni la forma iniţială (de a-şi menţine
configuraţia obţinută prin deformare) când solicitările şi-au încetat acţiunea.

Deformarea plastică a cristalelor se realizează prin

alunecarea unor zone ale cristalelor, de-a lungul unor plane
cristalografice numite plane de alunecare;

Structurile cristaline CFC, prezintă cea mai bună capacitate

de deformare plastică, în timp ce structurile cristaline HC, fiind
caracterizate prin numărul cel mai redus de sisteme de
alunecare, prezintă plasticitate scăzută.
Ecruisarea (întărirea) prin deformare plastică reprezintă
fenomenul de creştere a rezistenţei la deformare a cristalului.

Procesul de deformare plastică poate continua, fie prin realizarea

condiţiilor de deplasare a dislocaţiilor în planele de alunecare ale
altor cristale, fie prin continuarea deplasării dislocaţiilor blocate la
marginea cristalelor obținându-se o deformare plastică generală.
Materialul policristalin va prezenta o structură fibroasă, ce produce
anizotropia proprietăţilor mecanice ale acestor materiale.
 Duritatea unor materiale abrazive

Mineral Mohs Rosiwal Knoop Hrusciov Mineral Mohs Vickers Knoop

Talc 1 0,03 1 2,4 Oxid de
8-9 15 - 20 2100
Gips 2 1,25 32 36 aluminiu (Al2O3)

Calcit Carbură de
3 4,5 135 109 9,5 20 - 30 2480
Fluorină siliciu (SiC)
4 5 163 189
Carbură de bor 2900 -
Apatită 5 6,5 430 536 9,7 20 - 30
(B4C) 3580
Feldspat 6 37 560 795
Nitrură cubică
Cuarț 7 120 820 1120 9,9 40 - 50 5000
de bor (CBN)
Topaz 8 175 1340 1427
Diamant 10 60 - 70 7000
Corindon 9 1000 1800 2060
Diamant 10 140000 7000 10000
 Materiale feroase
Sunt aliaje ale fierului cu carbonul
Diversitatea a impus standardizarea
Statele Unite are ASTM International – (Societatea Americană pentru testare
și materiale), AISI – (Institutul American al Fierului și Oțelului), SAE –
(Societatea de Ingineri Auto), ASME – (Societatea Americană a Inginerilor
Mecanici),
Germania folosește DIN, Franța are AFNOR, Japonia – JIS, Italia – UNI,
Rusia – GOST, Spania – UNE, Suedia – SIS, Marea Britanie – BSI, Uniunea
Europeană încearcă să impună EURONORM.
Standardizarea românească în domeniul materialelor a adoptat trecerea de
la STAS la SR (standard recunoscut la nivel național), SR EN (standard
recunoscut național și european) și SR EN ISO (standard recunoscut la nivel
național, european și internațional)
 Oțeluri folosite în construcția de rulmenți
USA Franța Germania Italia Japonia Rusia UK Uniunea Europeană România

ASTM
BSI
SAE AFNOR DIN UNI JIS GOST EURONORM SR EN ISO
EN
AISI

-
655M13
3310 10NC12 14NiCr14 14NiCr14 SNC815H 15NiCr13 15NiCr13
EN36A
E3310
-
655M13
3311 10NC12 15NiCr13 15NiCr13 SNC815H 15NiCr13 15NiCr13
EN36A
E3311
-
4320 20NCD7 20NiCrMo7 20NiCrMo7 SNCM420 20ChN2M 20NiCrMo7 20NiCrMo7
4320H

A322
805M20
8620 22NCD2 21NiCrMo2 21NiCrMo2 SNCM220H 21NiCrMo2 21NiCrMo2
EN362
8620

-
820M17
4317 17CrNiMo6 17CrNiMo6 17CrNiMo6 17CrNiMo6
EN354
4317
Conform standardului SR EN 10020:

Oţelurile nealiate sunt cele la care concentraţiile masice ale elementelor

nu depăşesc anumite valoari limită.
Oţelurile aliate sunt cele la care concentraţia masică a cel puţin unui
element atinge sau depăşeşte valoarea limită precizată pentru oţelurile
nealiate.

Oțelurile se împart în clase principale de calitate, în funcţie de

- gradul de puritate,
- tehnologia de elaborare
- anumite caracteristici.
În cadrul fiecărei clase principale există subclase constituite în special
după caracteristicile principale de utilizare ale oţelurilor.
Clasificare
Oţelurile carbon de uz general sunt oţeluri hipoeutectoide, cu
conținut scăzut de carbon.

Semifabricate sunt obținute prin deformare plastică la cald

(laminare, forjare). De regulă, sunt netratate termic sau
normalizate.

Utilizare – sunt destinate realizării structurilor metalice

(construcţii civile, poduri, instalaţii de ridicat şi transportat,
construcţii metalice pentru utilajul petrolier, petrochimic şi de
rafinării, stâlpi, piloni etc.) sau mecanice (piese pentru
construcţia de maşini) cu solicitări mici sau moderate în
exploatare.
Simbolizarea conform SR EN 10027-1: litera S, E sau G urmată de
limita de curgere a oţelului, [N/mm2] şi indicarea anumitor
caracteristici de calitate.
S235J2G3 corespunde unei mărci de oţel având limita de
curgere minimă Re = 235 N/mm2, cu garanţii privind tenacitatea
și dezoxidat complet la elaborare

Simbolizarea veche, conform STAS 500: grupul de litere OL, urmat

de un grup de cifre care indică rezistenţa la rupere minimă a
oţelului, în N/mm2, o cifră care arată clasa de calitate a oţelului
şi o literă care indică gradul de dezoxidare al oţelului
OL370. 4k, care reprezintă un oţel cu rezistenţa la rupere minimă
Rm = 370 N/mm2, realizat în clasa de calitate 4, dezoxidat
complet la elaborare.
Oţelurile carbon de calitate sunt oțeluri:
- de cementare (conţin până la 0,25 % C);
- de îmbunătăţire (conţin 0,25…0,65 % C);
- de scule (conţin 0,65…2,11 % C);
Semifabricatele sunt realizate prin deformare plastică, cu tehnologie de
elaborare mai complexă decât cea folosită la oţelurile de uz general şi
sunt destinate fabricării pieselor care se tratează termic şi/sau
termochimic pentru obţinerea caracteristicilor mecanice impuse de
condiţiile lor de utilizare.

Utilizare - oţelurile pentru cementare se utilizează la confecţionarea

pieselor supuse la uzare, oboseală şi solicitări cu şoc iar oţelurile pentru
îmbunătăţire se folosesc pentru fabricarea pieselor supuse la solicitări
mecanice medii și ridicate. Deoarece au călibilitatea redusă, sunt
utilizate pentru piesele cu secţiuni mici.
Simbolizare, conform SR EN 10027-1: litera C, urmată de concentraţia
masică medie a carbonului, exprimată în sutimi de procent.
C15 corespunde unui oţel având concentraţia masică medie a
carbonului de 0,15 % (oţel pentru cementare);
C45 corespunde unui oţel având concentraţia masică medie a
carbonului de 0,45 % (oţel pentru îmbunătăţire).

Simbolizarea veche, conform STAS 500: grupul de litere OLC, urmat

concentraţia masică medie a carbonului, exprimată în sutimi de
procent OLC 15, respectiv OLC 45.
 Oţelurile aliate pentru construcţia de maşini

Oţelurile din această categorie se utilizează pentru realizarea elementelor

(pieselor) puternic solicitate în exploatare ale construcţiilor mecanice (maşini şi
utilaje).
Oţelurile aliate pentru construcţia de maşini se pot clasifica, în funcţie de
tratamentul final care trebuie aplicat (obligatoriu) produselor realizate din aceste
materiale, în: oţeluri pentru carburare (cementare) sau carbonitrurare, care au %Cm ≤
0,25 % şi oţeluri pentru îmbunătăţire (călire martensitică + revenire înaltă), care au
concentraţia masică de carbon 0,25% < %Cm ≤ 0,65%.
 Oţelurile mangan.
Manganul este un element însoţitor (în
cazul în care se află în cantităţi mai mici de
0,8%) sau de element de aliere, în cazul în care
se află în cantităţi mai mari de 0,8% Mn.
Oţelurile, care conţin mangan peste 0,8%,
vor fi deci oţeluri aliate cu mangan (oţeluri
mangan). În practică, se utilizează două
categorii mai importante de oţeluri aliate cu
mangan şi anume:
 oţeluri slab aliate şi
 oţeluri bogat aliate.
Oţelurile siliciu.
Siliciul, ca şi manganul, poate juca în oţel rolul de element
însoţitor (în cazul în care se află sub 1% Si) sau de element de
aliere (în cazul, în care se află în cantităţi de peste 1% Si) sau de
element de aliere (în cazul, în care se află în cantităţi de peste
1% Si). Siliciu măreşte în aceste oţeluri duritatea, rezistenţa la
rupere şi mai ales limita de elasticitate. Pentru a se obţine însă o
elasticitate optimă, oţelurile pentru arcuri se supun tratamentului
termic de călire + revenire medie, care duce la obţinerea
troostitei de revenire, structură cu limita de elasticitate optimă.
Oţelurile crom.
Oţelurile nichel.
Cromul este unul din elementele de aliere utilizat pe scara
Nichelul este un element de aliere deosebit de preţios.
cea mai largă în momentul de faţă. El se introduce pentru
Fiind însă un metal deficitar, oţelurile nichel sunt utilizate
ridicarea proprietăţilor, atât în oţelurile de construcţie, cât şi
doar în cazuri bine justificate.
în oţelurile cu proprietăţi fizico-chimice speciale. Oţelurile
Nichelul măreşte calibilitatea oţelului şi favorizează, în
de scule aliate cu crom pot fi oţeluri crom slab aliate, mediu
acelaşi timp, obţinerea unei granulaţii fine. Asupra
aliate sau înalt aliate. În fig. 13/44 este prezentată structura
proprietăţilor mecanice, nichelul acţionează în direcţia
unui oţel bogat aliat cu crom marca Cr 120, cu 12% crom
ridicării tenacităţii şi a limitei de elasticitate. La
(Cr) şi 2% C, aflat în stare recoaptă. Cromul formează în
concentraţii de peste 5%, nichelul conferă oţelului
acest oţel carburi de crom, aflate pe un fond de perlită aliată
rezistenţă la coroziune şi la oxidare.
cu Cr. În aceste oţeluri,cromul favorizează ridicarea durităţii,
rezistenţei la uzură şi calibilităţii.