CURS XIV.

PROTECTIA MILITARA IN CONFLICTELE ARMATE

1. Protectia umanitara a ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor

In dreptul umanitar, ranitii si bolnavii au reprezentat prima categorie de

persoane protejate. Asa se face ca, atat definirea ranitilor si bolnavilor, cat si
ameliorarea protectiei ce le este acordata a evoluat pe parcursul a mai bine de un
secol, adaugand categorii noi de persoane, noi situatii in care se aplica protectia, cat
si noi forme de asistenta a acestora.
Cea mai recenta definitie a ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor este data de
Protocolul din 1977, potrivit caruia, prin ”raniti ” si ”bolnavi” se inteleg persoanele,
militari sau civili, care, ca urmare a unui traumatism, a unei boli sau a altor
incapacitati sau tulburari fizice sau mentale, au nevoie de ingrijiri medicale si se
abtin de la orice act de ostilitate. Aceasta definitie include deopotriva lauzele, nou-
nascutii si alte persoane care ar avea nevoie de ingrijiri medicale imediate, cum ar
fi infirmii si femeile insarcinate si care se abtin de la orice act de ostilitate.
Prin notiunea de ”naufragiati” se inteleg persoanele, militari sau civili, care se
afla intr-o situatie periculoasa pe mare sau in alte ape, ca urmare a unui eveniment
de natura obiectiva sau subiectiva ori a unui accident ce afecteaza integritatea
operationala a navei sau aeronavei ce-i transporta, si care se abtin de la orice act de
ostilitate. Aceste persoane, cu conditia abtinerii in continuare de la acte ostile, vor
continua sa fie considerate ca naufragiati si in timpul salvarii lor, pana cand vor
dobandi un alt statut. De cate ori imprejurarile o vor permite, se poate conveni
asupra unui armistitiu local sau temporar care sa ingaduie ridicarea, schimbul si
transportul ranitilor si bolnavilor cazuti pe campul de lupta.
In ceea ce priveste protectia, tratamentul si ingrijirea ranitilor, bolnavilor si
naufragiatilor, datorita situatiei dificile in care se afla, acestia vor fi respectati si
protejati in toate imprejurarile, indiferent de situatia tactica sau strategica, de
aprovizionarea si asigurarea logistica etc.
Protectia acordata ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor se bazeaza pe aplicarea
principiilor generale ale dreptului international si anume pe ideea ca, acestia
nemaiparticipand la ostilitati, nu mai pot fi considerati dusmani. Normele de DIU,
aflate permanent intr-o evolutie, au incercat si incearca, nu fara succes, sa rezolve
problematica complexa a protectiei ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor, ca si a
altor categorii de persoane neparticipante la ostilitati.

2. Persoane disparute sau decedate

Ocupandu-se, in special, de protectia persoanelor in viata si avand tot timpul in

vedere pericolele la care oamenii sunt expusi in caz de conflict armat, DIU nu
neglijeaza nici problemele ridicare de disparutii si decedatii din cauza razboiului.
Exista un numar impresionant de disparuti si decedati necunoscuti din randul
populatiei civile deportate si carora, din cauza imprejurarilor razboiului, nu li se
mai cunoaste nici soarta si nici locul de inhumare. Pe baza de reciprocitate, celor
cazuti pe campul de lupta trebuie sa li se acorde respectul cuvenit si sa fie
comemorati ca pierzandu-si viata pentru patria lor.

3. Statutul juridic al prizonierilor de razboi

Prin definitie, prizonier de razboi este orice combatant care cade in mainile
Puterii adverse. Conditiile cerute pentru ca o persoana sa beneficieze de statutul de
prizonier, se rezuma la calitatea de combatant si la scoaterea ei din lupta prin
caderea in mainile inamicului, sau prin examinarea in mod clar a intentiei de a se
preda. Astfel de persoane nu trebuie sa faca obiectul unui atac. Desi calitatea de
combatant este esentiala pentru acordarea statutului de prizonier, sunt totusi exclusi
de la beneficiul acestuia:
a. combatantii care stimuleaza statutul de civil sau necombatant;
b. combatantii inarmati care, nediferentiindu-se de populatia civila, poarta
armele la vedere pe timpul pregatirii si desfasurarii actiunilor militare;
c. spionii, mercenarii, sabotorii (impiedica desfasurarea unei actiuni) si cei care
au comis crime de razboi, dupa ce un tribunal competent a pronuntat o
sentinta in acest sens impotriva lor.
Prizonierii de razboi trebuie sa fie tratati tot timpul cu omenie, fiind interzise
actiunile si omisiunile Puterii detinatoare care ar putea cauza moartea sau periclita
sanatatea captivului.
La capturare, prizonierii nu pot fi obligati sa declare alte informatii decat cele
necesare identificarii lor, si pot pastra obiectele de uz personal, inclusiv sume de
bani, insemne de grad si nationalitate, decoratii si obiecte de valoare sentimentala.
Ei vor fi imediat evacuati in lagare situate destul de departe de zona luptelor pentru
a fi in afara de pericol. Evacuarea trebuie facuta cu omenie si in conditii
asemanatoare celor create deplasarii trupelor Puterii detinatoare. In lagare,
prizonierii pot fi grupati in functie de nationalitate, limba si obiceiuri, asigurandu-
se conditii de cazare, imbracaminte si hrana tot atat de favorabile ca acelea pe care
le au trupele proprii ale capturatorului.
Beligerantii isi vor comunica reciproc amplasarea lagarelor de prizonieri in
vederea evitarii atacarii acestora, scop in care ele vor fi astfel dispuse, incat
semnele distinctive ale lagarelor sa poata fi vazute de la inaltime. Puterea
detinatoare trebuie sa ia toate masurile de igiena si sa asigure ingrijirea medicala
necesara folosind personalul medical si religios retinut pentru asistarea prizonierilor
de razboi.
 Evadarea sau tentativa de evadare este reglementata sub forma permisiunii pe
care o are statul capturator de a folosi armele contra celor care incearca sa evadeze.
Aceasta constituie un mijloc extrem, care va fi intotdeauna precedat de somatiille
cerute de imprejurari. Evadarea unui prizonier este considerata ca reusita daca se
alatura fortelor sale armate (sau aliate), daca a parasit teritoriul adversarului sau
daca ajunge pe o nava a statului sau.
Fiind supusi legilor, regulamentelor si ordinelor generale in vigoare in fortele
armate ale Puterii detinatoare, prizonierilor care comit infractiuni la aceste acte
normative li se pot aplica sanctiuni penale si disciplinare.
Informatiile referitoare la inhumari si morminte trebuie inregistrate la Serviciul
Mormintelor al Puterii detinatoare, spre a fi transmise statului de origine. Statul pe
teritoriul caruia se afla morminte ale prizonierilor, are obligatia de a le ingriji si a
inregistra orice mutare ulterioara a osemintelor.
Eliberarea si trimiterea prizonierilor in patria lor, reprezinta sfarsitul captivitatii
si poate avea loc atat in timpul conflictului armat, cat si la incetarea ostilitatilor.
Nimeni nu poate fi repatriat contra vointei sale. In scopul repatrierii si spitalizarii
prizonierilor raniti si bolnavi in tari neutre, Puterile interesate vor colabora, vor
incheia acorduri si vor desemna comisii medicale pentru examinarea ranitilor in
vederea luarii unei decizii.
Beligerantii pot cadea de acord si asupra repatrierii sau internarii intr-o tara
neutra, inclusiv a prizonierilor valizi care au suportat o lunga captivitate. Eliberarea
si repatrierea prizonierilor la sfarsitul captivitatii se face fara intarziere, atat din
initiativa Puterii detinatoare cat si in conditiile prevazute in conventia de armistitiu.
Cheltuielile de repatriere se impart intre cele doua parti interesate.
De la inceputul captivitatii si pana la eliberare, protectia prizonierilor se
realizeaza prin intermediul Birourilor Nationale de Informatii, a societatilor de
ajutorare si CICR (Comitetul International al Crucii Rosii), si al puterilor
Protectoare recunoscandu-li-se si dreptul la vizita, in vederea controlarii
tratamentului la care sunt supusi prizonierii de razboi.
In acest sens, delegatii Puterilor protectoare vor fi autorizati sa mearga, la libera
lor alegere, in toate locurile de internare, de detentie si de munca ale prizonierilor si
sa discute, fara martori, cu acestia ori cu reprezentantii lor. Durata si frecventa
acestor vizite nu vor fi limitate si nu vor putea fi interzise decat din motive de
necesitate militara imperioasa ( imediata) si numai cu titlu exceptional si temporar.