Sunteți pe pagina 1din 28

1. Notiunea dreptului tratatelor. Notiunea de Caracteristicile si denumirea tratatului International.

tratat

international.

Convenia de la Viena (1969) definete noiunea de tratat fixeaz categoria tratatelor crora le vor fi aplicabile reglementrile Conveniei. Potrivit articolului 2 din Convenie,tratatul este un acord internaional ncheiat n scris ntre state i guvernat de dreptul internaional, fie c este consemnat ntr-un instrument internaional unic, fie n dou sau mai multe instrumente conexe, i oricare ar fi denumirea sa particular. Tratatul reprezinta actul juridic care exprima acordul de vointa ntre doua sau mai multe state, sau alte subiecte de drept international n scopul de a creea, modifica sau stinge drepturi si obligatii n raporturile dintre ele . Ansamblul normelor care reglementeaza ncheierea, aplicarea, respectarea, interpretarea, modificarea, cazurile de nulitate si de ncetare a tratatelor constituie dreptul tratatelor Denumirea. Pact (pact) prin aceast denumire prile vor s accentueze noutatea i solemnitatea unei convenii ncheiate. De exemplu, prin Pactul Briand-Kellogg statele au renunat pentru prima dat n relaiile interstatale la folosirea rzboiului ca instrument de politic naional. Protocol (protocol) expresia desemneaz acele documente care completeaz prevederile unui tratat sau reglementeaz executarea acestora. De exemplu, Convenia privind statutul refugiailor (1951) este completat de Protocolul din 1967; Conveniile de la Geneva din 1949 au fost completate prin Protocoalele din 1977. Carta (charta) de cele mai multe ori desemneaz actul de constituire a unei organizaii internaionale (ex. Carta ONU). Actele constitutive ale organizaiilor sunt desemnate i prin expresia constituii. Spre exemplu, Constituia Organizaiei Internaionale a Muncii. Compromis (compromise) este denumirea acelor convenii n care prile se neleg s lase diferendele juridice intervenite ntre ele la latitudinea unui organ judectoresc internaional. Potrivit ghidului de informaii privind tratatele19 al Naiunilor Unite, termenul tratat (treaty) poate fi utilizat ntr-un sens generic comun sau ntr-un sens particular ce presupune un instrument cu anumite caracteristici: a) n sens generic: termenul tratat este utilizat n mod frecvent ca un termen general ce cuprinde toate instrumentele ce oblig n dreptul internaional i ncheiate ntre entiti internaionale, indiferent de denumirea formal. n primul rnd, va trebui s fie un instrument obligatoriu, ceea ce nseamn c prile

contractante au intenionat s creeze drepturi i obligaii. n al doilea rnd, instrumentul trebuie s fie ncheiat de state sau organizaii internaionale ce au capacitatea de a ncheia tratate. n al treilea rnd, instrumentul trebuie s fie guvernat de dreptul internaional. n al patrulea rnd, angajamentul trebuie efectuat n form scris. b) n sens particular: nu exist o regul consecvent cu privire la practica statelor de a utiliza termenul tratat ca denumire pentru un instrument internaional. n general termenul tratat este rezervat acelor materii de o anumit generalitate, importan, necesitnd o solemnitate aparte a nelegerii.

2. Codificarea tratatelor International. Clasificarea Tratatelor Internationale. Continutul Tratatelor Internationale.

Clasificarea tratatelor internationale se poate face dupa mai multe criterii: a. b. dupa numarul partilor contractante: tratate bilaterale si multilaterale; dupa obiectul lor de reglementare: tratate politice, acorduri economice,

culturale, sau juridice etc.; c. dupa durata valabilitatii lor: tratate cu termen si tratate pe durata

nedeterminata (de exemplu, tratatele de pace); d. e. dupa posibilitatea de aderare la tratat: tratate deschise si tratate nchise; dupa calitatea partilor contractante: tratate ncheiate numai de state,

tratate ncheiate ntre alte subiecte de drept international; f. dupa continutul material: tratate contract (care urmaresc realizarea unei

operatii juridice, cum sunt tratatele de comert) si tratate lege (cele prin care se stabilesc reguli de drept, cum este Carta O.N.U.). Codificarea dreptului international .Prin operaiunea de codificare adreptului internaional se urmrete sistematizarea normelor acestui drept iprecizarea coninutului lor, n primul rnd transpunerea coninutului unor normecutumiare n dispoziii ale unor tratate.

Codificarea neoficial poate s fie rezultatul cercetrilor unor doctrinarisau a lucrrilor desfurate n cadrul unor organisme interne sau internaionalec u c a r a c t e r t i i n i f i c t A s o c i a i a d e D r e p t I n t e r n a i o n a l ( I . L . A ) s a u I n s t i t u t u l d e Drept Internaional (I.D.I.).

Codificarea oficial este realizat de ctre state i are caracter obliga toriu pentru cele care devin pri la conveniile elaborate.

3. Subiectele si izvoarele dreptului tratatelor.

Asemntor clasificrii subiectelor dreptului internaional public, i subiectele dreptului tratatelor pot fi grupate dup diverse criterii; o enumerare general a acestora ar putea fi urmtoarea: a) statele subiecte tipice i primare; b) organizaiile internaionale guvernamentale subiecte derivate; c) naiunile sau popoarele care lupt pentru cucerirea independenei; d) alte entiti a cror calitate de subiect de drept internaional este contestat n practica internaional i doctrin. Statele. Datorit afectaiunii specifice dreptului internaional i elementelor unice pe care le prezint statele ca subiecte ale acestuia, ele sunt apreciate ca fiind subiecte tradiionale ale societii internaionale, n sensul c ele sunt dramatis personae ale scenei internaionale de la originea sa. Potrivit unei teze, statele fiind subiecte originare cu capacitate deplin de a ncheia tratate pot, implicit, s convin prin tratat la crearea unei entiti cu personalitate juridic distinct proprie. Organizaiile internaionale reprezint unul dintre subiectele dreptului tratatelor cu o evoluie ce caracterizeaz dreptul internaional contemporan. Convenia de la Viena privind dreptul tratatelor ntre state i organizaii internaionale sau ntre organizaii internaionale (1986) consacr capacitatea organizaiilor internaionale de a ncheia tratate i prevede: capacitatea unei organizaii internaionale de a ncheia tratate este guvernat de regulile acestei organizaii. Alte entiti politice dect statele, naiunile care lupt pentru eliberare i societile transnaionale, nu sunt subiecte ale dreptului tratatelor, dar problema participrii la convenii internaionale s-a pus n cadrul Naiunilor Unite. n cazul unor teritorii care nu

accedaser la independen deplin i a micrilor de eliberare, n conformitate cu practica ONU, s-a acordat acestora statutul de observator.

4. Fazele incheierii Tratatului International.Negocierea Tratatului International.

Pe cale cutumiara s-a conturat un ansamblu de reguli procedurale, care aplicabile etapelor procesului de ncheiere a unui tratat international. Codificate prin Conventia de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor, acestea au o valoare supletiva, Conventia propunnd mai multe reguli alternative ntre care statele pot sa opteze. Multe din dispozitiile conventionale referitoare la o etapa sau alta a procesului de ncheiere a tratatelor cuprind mentiunea n afara cazurilor n care partile nu convin altfel. Prin urmare, procedura de ncheiere a tratatelor este guvernata de regula autonomiei depline de vointa a partilor. n general, la ncheierea unui tratat international se parcurg trei etape: a. negocierea textului; b. semnarea tratatului; c. exprimarea consimtamntului partilor de a se obliga prin tratat. Negocierea. Este prima etapa, n cursul careia se elaboreaza textul tratatului. Negocierile se desfasoara ntre reprezentantii statelor cu atributii speciale n acest domeniu. mputernicirea unui reprezentatnt al statului trebuie sa rezulte din documente care emana de la autoritatile competente ale fiecarui stat, n conformitate cu dispozitiile constitutionale sau ale altor legi interne. Aceste documente poarta denumirea de depline puteri, definite n Conventia privind dreptul tratatelor, Persoana mputernicita cu deplinele puteri se numeste plenipotentiar. n ceea ce priveste mputernicirea care rezulta din deplinele puteri, Conventia manifesta o anumita suplete, permitnd confirmarea ulterioara a mputernicirii unei persoane care a participat la un act legat de ncheierea unui tratat fara a prezenta deplinele puteri.

Pe lnga persoanele special mputernicite prin deplinele puteri exista si o categorie de persoane, care, n baza functiei pe care o ndeplinesc n stat nu au nevoie sa prezinte deplinele puteri n vederea negocierii si ncheierii tratatului. Aceste persoane sunt: a. seful statului, seful guvernului si ministrul de externe; b. sefii misiunilor diplomatice, dar numai pentru adoptarea tratatelor bilaterale, ntre statul acreditant (care l trimite) si statul acreditar (statul gazda); c. reprezentantii statelor participanti la o conferinta sau la lucrarile unei organizatii internationale, n vederea elaborarii unui tratat.

5. Semnarea tratatelor internationale.

Semnarea tratatelor international. Urmatoarea etapa n ncheierea unui tratat international este semnarea acestuia, act care poate sa aiba o dubla semnificatie: fie de autentificare (provizorie sau definitiva) a textului tratatului, fie de exprimare a consimtamntului statului de se obliga prin tratat. n primul caz, semnarea echivaleaza cu atestarea solemna, de catre statele care au participat la negocieri a faptului ca negocierile s-au ncheiat iar textul semnat are o forma defintiva, fara sa mai poata fi modificat unilateral de catre vreunul dintre statele participante. Pentru a creea efecte juridice, semnarea va fi urmata de ratificarea tratatului. Etapa negocierii unui tratat nu este urmata n toate cazurile, imediat, de semnarea definitiva a textului. Exista situatii n care, dupa ncheierea negocierilor, se procedeaza doar la semnarea ad-referendum sau la parafarea textului. Semnarea cu mentiunea ad-referendum semnifica autentificarea tratatului, dar numai cu carcater provizoriu. Parafarea, care consta n nscrierea initialelor numelui negociatorului mputernicit al fiecarui stat pe textul negociat, are de asemenea, efect provizoriu. Ambele proceduri

prezentate trebuie sa fie urmate de semnarea definitiva a tratatului, conditie obligatorie pentru declansarea procedurilor etapei urmatoare.

6. E x p r i m a r e a c o n s i m t a m n t u l u i A treia etapa de incheiere a tratatului international consta n exprimarea

consimtamntului statului de a deveni parte la tratat, acceptnd obligatiile care decurg din dispozitiile acestuia. Legislatia interna a statelor prevede mijloacele juridice prin care statul si exprima vointa de fi legat prin tratat. a) O modalitate de exprimare a consimtamntului statului de a fi legat prin tratat este ratificarea. De regula, prin simpla participare la negocierea si semnarea unui tratat, statele nu se considera obligate, din punct de vedere juridic, de dispozitiile acestuia. Angajarea defintiva presupune interventia unui act intern, prin intermediul caruia organele special abilitate ale statului de obicei parlamentele nationale analizeaza dispozitiile tratatatului si decid asupra angajarii statului. Acest act constituie ratificarea tratatului. Uneori, ratificarea tratatului impune elaborarea unei legislatii interne pentru aplicarea dispozitiilor acestuia. Ratificarea tratatelor de catre parlament este n prezent, mijlocul principal prin care organul legislativ controleaza exercitarea de catre executiv a dreptului de a negocia tratatele internationale. b) O alta modalitate de exprimare a consimtamntului statelor este aprobarea sau acceptarea. Aceasta modalitate a aparut ca o alternativa mai simpla la ratificarea tratatelor, determinata de cresterea numarului acestora. Pe aceasta cale se realizeaza o examinare rapida a dispozitiilor unor tratate si se evita procedura mai lunga si complicata a ratificarii de catre parlamentele nationale. Procedura aprobarii sau a acceptarii este de competenta guvernelor. c) Aderarea la tratate este o modalitate de exprimare a consimtamntului statelor, aplicabila numai tratatelor multilaterale, care poate sa intervina n cazul n care

un stat nu a participat la negocierea si semnarea tratatului, dar decide ulterior sa devina parte la acesta. Un stat poate sa adere la un tratat doar daca aceasta modalitate este prevazuta n mod expres n textul acestuia. d) Consimtamntul poate fi exprimat prin semnare. De regula, semnarea tratatului are ca efect autentificarea textului stabilit prin negocieri n anumite cazuri, semnarea echivaleaza cu exprimarea consimtamntului statului de a fi parte la tratat.

7. Intrarea n vigoare a tratatului

n general, data intrarii n vigoare a unui tratat este prevazuta expres n textul acestuia. Daca tratatul nu o prevede, momentul intrarii n vigoare este convenit ulterior de catre parti. Intrarea n vigoare a unui tratat coincide cu momentul de la care acel tratat produce efecte juridice fata de statele parti. n cazul tratatelor bilaterale, data intrarii n vigoare o reprezinta momentul schimbarii instrumentelor de ratificare sau al notificarii actului de aprobare sau acceptare. Documentele prin care statele si comunica ndeplinirea procedurilor interne de exprimare a consimtamntului sunt denumite instrumente de ratificare sau de aderare. n ceea ce priveste tratatele multilaterale, instrumentele de ratificare se depun pe lnga unul dintre guvernele statelor participante la negocierea si semnarea tratatutului si caruia i-a fost ncredintata functia de depozitar, sau pe lnga o organizatie internationala investita cu aceeasi functie. Data intrarii n vigoare a tratatelor se stabileste n functie de acumularea unui numar minim, prestabilit prin dispozitiile tratatului, de instrumente de ratificare.

8. Inregistrarea si depozitarea tratatelor internationale.

O ultim privind procedura de ncheiere a tratatului o constituie nregistrarea lui la Secretariatul ONU. nregistrarea are ca scop asigurarea publicitii tratatului. Potrivit Cartei ONU, statele membre au obligaia ca dup intrarea n vigoare a Cartei s nregistreze ct mai curnd posibil orice tratat sau acord internaional la Secretariatul ONU. Secretariatul este obligat s le publice. n cazul omiterii obligaiei de nregistrare a unui tratat statele pri nu se pot referi la tratatul respectiv fa de nici un organ al ONU. Ca urmare, nenregistrarea nu influeneaz valabilitatea tratatului, dar de coninutul acestor tratate ONU nu va ine cont i controversele juridice legate de acestea nu vor putea fi supuse spre soluionare CIJ. Existena obligaiei de nregistrare nu a dus la dispariia diplomaiei secrete, dar a permis accesul la cunoaterea coninutului unui mare numr de tratate internaionale Depozitarea unui tratat poate fi fcut de statele care au participat la negociere fie prin nsui tratatul, fie prin orice alt mod. Depozitarul poate fi unul sau mai multe state, o organizaie internaional sau principalul funcionar administrativ al unei asemenea organizaii. Funciunile depozitarului unui tratat au un caracter internaional, depozitarul fiind inut s acioneze fr prtinire n ndeplinirea funciunilor sale. n special, faptul c un tratat nu a intrat n vigoare ntre unele pri sau c o divergen s-a ivit ntre un stat i un depozitar cu privire la exercitarea funciunilor acestuia nu poate avea vreo nrurire asupra acestei obligaii.

9.Notiunea si conditiele rezervelor

Conform normelor dreptului international, statele-parti la un tratat multilateral pot recurge la mecanismul traditional n dreptul international al tratatelor privind delimitarea apriorica a cmpului obligatiilor internationale asumate, prin intermediul rezervei. Institutia rezervei permite o aderare larga a statelor la un tratat international multilateral. n cadrul unui tratat bilateral, formularea unei rezerve echivaleaza cu o revenire asupra textului tratatului initial si deci cu o intiativa implicita de a relua negocierile. Prin urmare, nu sunt admise rezervele la tratate bilaterale. Rezerva este definita n Conventia privind dreptului tratatelor (1969) ca fiind o declaratie unilaterala al unui stat - independent de textul tratatului si avnd un caracter facultativ - emisa cu ocazia semnarii, ratificarii, acceptarii, aprobarii sau aderarii la un tratat, prin care statul urmareste sa excluda sau sa modifice efectul juridic al unor dispozitii ale tratatului, n ceea ce priveste aplicarea lor fata de acel stat. Pentru ca o rezerva formulata de un stat sa fie admisibila, aceasta trebuie sa ndeplineasca anumite conditii: a) rezervele sa fie exprimate n forma scrisa si sa fie notificate celorlalte state parti la tratat, care pot sa formuleze obiectiuni sau sa le accepte n mod expres sau tacit; b) formularea rezervelor sa nu fie n mod expres interzisa prin textul tratatului sau sa nu se refere la anumite articole din tratat fata de care nu e permisa rezerva (de exemplu, Conventia Europeana a Drepturilor Omului exclude posibilitatea formularii de rezerve fata de dispozitiile care prevad drepturi absolute - dreptul la viata, interzicerea sclaviei, interzicerea torturii, legalitatea incriminarii si a pedepsei); c) rezervele sa nu fie incompatibile cu obiectul si scopul tratatului.

10.Admisibilitatea si Acceptarea rezervelor

Problema adnisibilitatii rezervelor constituie aspectul central al intregii problematici a institutiei rezervelor. Problema care se pune este, in fond, aceea daca este admis in prinul rind, ca o parte contractanta sa faca, in principiu, o rezerva la un anumit tratat si in al doi-lea rind in ce conditii o asemenea rezerva este admisibila. Rezervele la tratatele internationale nu dau loc la probleme deosebite, atita vreme cit ele sunt admise prin tratat sau daca toate partile la tratat sunt de accord, fie in a le accepta, fie in a le respinge; marele dificultati apar, in ipoteza in care problema admisibilitatii rezervelor nu a fost solutionata prin tratatul respectiv, iar unele din state contractante resping rezervele care au fost formulate. Exista patru sisteme sau moduri de abordare a problemei rezervele la un tratat international: sistemul unitatii sau integritatii tratatului, sistemul univeralitatii tratatului, sistemul contabilkitatii rezervei cu obiectul si scopul tratatului, sistemul inadmisibilitatii rezervelor. Sistemul unitatii sau integritatii, cere ca rezerva sa fie acceptata de toate statele interesate, pentru ca statul rezervatar sa poata devein parte la tratat. Sistemul univeralitatii se bazeaza pe ideia admisibilitatii oricarei reserve licite pe care un alt stat contrnctat o accepta si constituie sistemul care tinde sa devina predominant in practica statelor. Sistemul compatibilitatii este o solutie intermediara intre sistemul unitatii si sistemul universalitatii. Sistemul inadmisibilitatii rezervelor are ca punct de plecare categoria de tratate nesusceptibile de a li se adduce rezervele. Acceptarea poate fi expresa (facuta in scris si comunicata celorlalte state care au calitatea de a devein parte la tratat) sau tacita (care rezulta din imprejurarile cauzei). Acceptarea rezervei de cei lalti contractanti poate fi, in acelasi timp expresa si tacita. Expresa, in cazul in care celalte state confirma ca sunt de accord sau ca nu au obiectii la rezerva; tacita, in cazul in care ceilalti co-contractanti semneaza sau ratifica fara obiectiuni actul de depunere a ratificarii in care rezerva era consemnata. Lipsa unei reactii negative din partea statelor aderente, la un tratat semnat sau ratificat sub rezerva de catre partile contractate originare, antreneaza in mod necesar, aceasta consecinta: tacerea aderentului echivaleaza cu achiesarea la rezervele anterior formulate. Referitor la momentul cind intervine acceptarea altor contractanti poate fi prealabila, concomitenta si aposteriorii.

11. . Obiectia la rezerva. Dreptului de a formula rezerve ii corespunde si dreptul de a face obiectii la aceste rezerve.Obiectiile pot fi facute de un stat contractant,indiferent daca tratatul a intrat in vigoare sau nu.Obiectia la rezerva este un act juridic unilateral,are un caracter expres, in sensul ca emana da la un stat si este adresat unui anumit alt stat;se face in scris.Obiectiile la reserve trebuie si ele notificate tuturor statelor contractante,in frunte cu statul rezervatar.Decalratiile publice si comunicarile adresate opiniei publice nu constituie obiectii in sensul juridic si nu produc efecte.Obiectia la rezerva are un caracter concret, prcis,in sensul ca ea trebuie sa permita identificarea rezervelor care se obiecteaza.Caracterul de act expres al obiectiei este , in mod special,cerut.Un stat care obiectreaza impotriva unei reserve,mu este obligat sa-si motiveze obiectia.O obiectie nu poate fi facuta si nu poate in nici un caz produce efecte efecte, decit dup ace rezerva la cre se refera a fost formulata.Retragerea obiectiei este un act unilateral, retragerea poate fi facuta se statul care a facut obiectia la rezerva.Obiectia impotriva rezervei poate fi retrasa oricind si trebuie sa fie notificata tuturor statelor contractante.Desi este un act unilateral, renuntarea la obiectie inseamna acceptarea rezervei, iar efectele acesteia consta in crearea unei noi situatii, care, direct sau indirect , produce efecte juridice opozabile si altor state.

12.Efectele rezervelor si a obligatiilor la reserve

Formularea de rezerve de catre un stat determina raporturi diferentiate ntre statul rezervatar si celelalte state-parti la tratat (art.21 din Conventie). ntre statele care au acceptat rezervele si statul rezervatar tratatul se aplica n forma modificata prin continutul rezervelor. Statele care au formulat obiectiuni la rezerve au doua posibilitati: a. fie sa accepte ca dispozitiile tratatului care nu sunt afectate de rezerve sa se aplice ntre ele si statul rezervatar; b. fie sa refuze, prin obiectiunile formulate, aplicarea ntre ele si statul rezervatar a ntregului tratat. n majoritatea cazurilor, rezervele au un caracter tranzitoriu, statele renuntnd la acestea pe masura ce si acordeaza legislatia nationala la normele internationale.

Cnd un stat care a formulat o obieciune mpotriva unei rezerve nu s-a opus intrrii n vigoare a tratatului ntre el i statul autor al rezervei, dispoziiile la care se refer rezerva nu se aplic ntre cele dou state n msura prevzut de rezerv.

13. Efectele tratatelor internationale fata de partile contractante. Conform principiului fundamental din dreptul international - pacta sunt servanda un tratat creeaza obligatii juridice numai pentru partile sale, care trebuie sa ndeplineasca cu buna-credinta si ntocmai angajamentele pe care si le-au asumat. Prin urmare, tratatele nu pot avea efecte directe fata de terti, ntruct doar acordul statului, liber exprimat, poate constitui baza legala a unei obligatii sau a unui drept international. Conventia privind dreptul tratatelor (1969) stipuleaza ca un tratat nu creeaza nici drepturi, nici obligatii pentru un stat tert, fara consimtamntul sau. Principiul pacta sunt servanda este consacrat de articolul 26 al Conveniei de la Viena, potrivit cruia, orice tratat n vigoare este obligatoriu pentru prile sale i trebuie executat de acestea cu bun credin. Buna credin este ea nsi un principiu juridic i face parte integrant din principiul pacta sunt servanda. Acest principiu are o origine ce se pierde n negura vremurilor, fiind acceptat pe cale cutumiar n practica statelor. Este apreciat de numeroi autori de drept internaional ca o regul cu character sacru, subliniindu-se n acest fel inviolabilitatea sa absolut, chiar i pentru situaii deosebite.

14. E f e c t e l e t r a t a t e l o r f a t a d e t e r t i Conform dispozitiilor Conventiei, statele pot dobndi drepturi n baza unor tratate la care nu sunt parti n urmatoarele conditii (art.36): a. daca partile unui tratat nteleg sa confere un drept unui stat tert sau unui grup de state, sau tuturor statelor; b. daca statul tert consimte, fie n mod expres, fie tacit. Carta ONU, de exemplu, confera prin prevederile sale anumite drepturi statelor nemembre: dreptul de a sesiza Consiliul de Securitate sau Adunarea Generala n legatura cu un diferend la care sunt parti, cu conditia sa accepte obligatiile de solutionare pasnica a diferendelor, prevazute n Carta; dreptul de a deveni parti la Statutul Curtii Internationale de Justitie. n anumite conditii pot rezulta obligatii, n sarcina statelor, n baza unor tratate la care nu sunt parti. Conventia de la Viena prevede doua asemenea conditii (art.35): a. daca partile unui tratat nteleg sa creeze o obligatie n sarcina unui stat tert; b. daca statul tert consimte, n mod expres si n scris la aceasta obligatie. Prin ndeplinirea acestor conditii se realizeaza de fapt un acord distinct ntre statele- parti la tratat si statul tert, acordul dintre parti reprezentnd unicul fundament juridic al fortei obligatorii a unui tratat. n practica internationala exista o categorie de tratate (denumite tratate obiective) care stabilesc regimuri juridice obiective, aplicabile ansamblului comunitatii

internationale. Asemenea tratate, ntruct reglementeaza domenii de interes general, pot sa creeze drepturi si obligatii opozabile tuturor statelor (erga omnes), chiar si n lipsa consimtamntului lor. Din aceasta categorie fac parte: a. tratatele multilaterale care stabilesc anumite regimuri teritoriale (cele referitoare la statutul de neutralitate al unei tari, la regimul Antarcticii etc); b. tratatele care stabilesc anumite regimuri pentru cai de comunicatie internationala (regimul de navigatie pe fluvii sau pe canale internationale );

c. tratatele multilaterale prin care se creeaza o organizatie internationala, ca subiect nou de drept international, personalitatea juridica a organizatiei fiind opozabila tuturor statelor comunitatii internationale.

15. Efectele n timp i spaiu ale tratatelor Efectele tratatului au un caracter de generalitate i de permanen, n limitele prevederilor acestuia. Prile la tratat s-au legat prin acesta i trebuie s-l execute ntocmai i cu bun-credin; numai n condiiile stabilite de dreptul internaional o parte la tratat poate evita executarea obligaiilor pe care i le-a asumat. 1. Aplicarea teritorial a tratatelor n principiu, tratatele se aplic cu privire la teritoriul prilor contractante; n anumite situaii tratatul se aplic numai pe o parte a teritoriului prilor contractante sau poate avea chiar o aplicare extrateritorial, adic s se aplice asupra teritoriului unor state tere399. Tratatul poate conine clauze ce limiteaz aplicarea teritorial i las statului parte la tratat dreptul de a determina teritoriile care vor fi supuse tratatului (clauza colonial) ori subordoneaz extinderea tratatului consimmntului dat de autoritile locale care posed competene n domeniul ncheierii i aplicrii tratatului (clauza federal). 2. Aplicarea n timp a tratatelor Convenia de la Viena (1969) prevede regula general a neretroactivitii tratatelor (articolul 28). Dispoziiile unui tratat oblig un stat-parte doar n ceea ce privete actele sau faptele petrecute dup momentul intrrii n vigoare a tratatului. Statele pot s deroge de la regula neretroactivitii, cu condiia ca aceast posibilitate s fie prevzut n textul tratatului. Tratatele se aplic din momentul intrrii lor n vigoare. Durata de aplicare a unui tratat poate fi prevzut n textul tratatului sau poate s fie nedeterminat. Aplicarea tratatului poate s fie suspendat sau poate s nceteze ca urmare a intervenirii anumitor cauze.

16.Efectele tratatelor internationale in raport cu alte tratate internationale. O alta dimensiune a efectelor tratatului international vizeaeza mediul juridic in care se transpune, ordinea juridica cu care trebuie sa concilieze si nu sa intre in conflict cu ea principiile dreptului international si orice alte angajamente care rezulta din alte tratate, ca le sunt opozabile partilor la tratatul respectiv. Exista o libertate deplina pentru state

de a incheia tratate. Dar tratatul poate veni in conflict cu norme si reguli ale dreptului international; in acest caz se ridica problema validitatii tratatului si a lipsirii lui de orice efect, daca prin tratat este violat in principiu de ius cogens. In cazul in care, un tratat intra in conflict cu normele juridice, se pune problema daca si in ce conditii, acel tratat se mai poate aplica, in situatia in care el este in contradictie cu alte reguli juridice. Situatiile in care acelasi stat intra intr-o serie de tratate succesive, cupinzind reglementari diferite, daca nu chiar conflicuale, constituie un fenomen normal in viata internationala; de unde necesitatea de a stabili modul in care ar trebui solutionate acestea conflicte. Conflictul dintre tratate se poate prezenta in mai multe forme: a) ipoteza in care partile la tratatele in conflict sunt identice b) ipoteza in care o singura parte este comuna in ambele tratate in conflict, seprezinta in cazul in care un stat legat printr-un tratat, incheie ulterior, un stat terts un alt tratat incompatibil. c) ipoteza in care exista mai multe parti comune la trataele in conflict. Problema compatibilitatii conventiilor multelaterale este, destul de frecvent, pusa in practica. Distingem doua solutii la aceasta problema: 1. se poate incerca, mai intii, o conciliere intre tratate printro interpretare convenabila, pe cind de la ideia ca incheierea tratului posterior a fost facuta in conostinta de angajamentele anterioare; interpretarea trebuie facuta intr-un fel, in care sa se asigure respectarea ambelor angajamente. 2. se poate incerca negocierea pentru a se pune de acord, in vederea asigurarii aplicarii ambelor tratate.

17. Aplicarea tratatelor n ordinea juridic intern consecin a regulei pacta sunt servanda const n obligaia statelor prila un tratat de a asigura aplicarea acestuia n ordinea lor juridic intern. Datorit diversitii sistemelor constituionale ale statelor, care stabilescmodalitile concrete de aplicare a tratatelor n ordinea juridic intern, n dreptul internaional nu s-a putut ajunge la norme general aplicabile n aceast materie. Aplicarea tratatelor n ordinea juridica interna a unui stat pune problema raportului dintre dreptul international si dreptul intern al statelor. Teoria monista Conform teoriei moniste cu primatul dreptului international asupra dreptului intern - din momentul intrarii n vigoare a tratatului, acesta se va aplica imediat si direct, fara

interventia organelor legislative, chiar daca s-ar afla n contradictie cu o lege interna, situatie n care, actul normativ intern ar nceta sa mai produca efecte. Teoria dualista Teoria dualista, care sustine distinctia neta ntre cele doua sisteme de drept - intern si international - afirma ca este necesara emiterea unui act normativ prin care se face transferul tratatului din ordinea internationala n ordinea interna, acesta dobndind caracterul actului n care a fost transpus (lege interna). 18. Efectele tratatelor internationale in raport cu alte tratate internationale. n practica internationala exista o categorie de tratate (denumite tratate obiective) care stabilesc regimuri juridice obiective, aplicabile ansamblului comunitatii internationale. Asemenea tratate, ntruct reglementeaza domenii de interes general, pot sa creeze drepturi si obligatii opozabile tuturor statelor (erga omnes), chiar si n lipsa consimtamntului lor. Din aceasta categorie fac parte: tratatele multilaterale care stabilesc anumite regimuri teritoriale (cele referitoare la statutul de neutralitate al unei tari, la regimul Antarcticii etc); tratatele care stabilesc anumite regimuri pentru cai de comunicatie internationala (regimul de navigatie pe fluvii sau pe canale internationale ); tratatele multilaterale prin care se creeaza o organizatie internationala, ca subiect nou de drept international, personalitatea juridica a organizatiei fiind opozabila tuturor statelor comunitatii internationale. Incheierea tratatelor internationale in forma simplificata are caracter de exceptie si este autorizata in cazul: a) tratatelor a caror realizare revine Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova; b) tratatelor incheiate in vederea realizarii unor tratate dj intrate in vigoare; c) tratatelor incheiate pe un termen de pina la un an si care nu implica un angajament financiar. Incheierea tratatelor internationale in forma simplificata, altele decit cele specificate la alin.(1) al art 13 din LEGEA REPUBLICII MOLDOVA privind tratatele internationale ale Republicii Moldova , se considera contrara prezentei legi.

(3) Semnarea tratatelor internationale specificate la alin.(1) lit.b) si c) din prezentul articol necesita imputerniciri exprese din partea Presedintelui Republicii Moldova sau a Prim-ministrului Republicii Moldova, in forma de depline puteri, pentru exprimarea definitiva a consimtamintului Republicii Moldova de a fi legata printr-un tratat prin simplul fapt al semnarii.

19. Garantiile executarii tratatelor internationale. Tratatul consacr un sistem de garanii la nivel bilateral, precum i la nivele instituionale internaionale. Cadrul general de garanie a executrii tratatului, dar mai ales al atingerii obiectivului propus (buna vecintate i cooperarea dintre cele dou state) este enunat n articolul 1(1) al acestuia: Prile Contractante i ntemeiaz relaiile lor pe ncredere i respect reciproc, cooperare i parteneriat. Totodat, articolul 3(2), n contextul apariiei oricror situaii complexe caracterizate prin ameninarea integritii teritoriale sau independenei uneia dintre pri, stabilete c Orice probleme sau diferende dintre Prile Contractante vor fi soluionate exclusiv prin mijloace panice, n conformitate cu normele dreptului internaional. Articolul 6 enun concret faptul c n cazul ivirii unor situaii care, potrivit prerii uneia dintre pri, poate crea o ameninare pentru pacea i securitatea internaional, prile vor proceda la consultri privind msurile de natur s contribuie la reducerea tensiunii i eliminarea respectivei situaii. De asemenea, n problemele securitii i dezarmrii care prezint interes reciproc prile vor organiza consultri periodice i se vor informa despre ndeplinirea obligaiilor asumate n baza documentelor internaionale n acest domeniu la care ambele au subscris. La nivel instituional internaional prile convin s-i ntreasc i s-i extind cooperarea n cadrul organizaiilor internaionale, inclusiv cele regionale i subregionale. Ele se vor sprijini reciproc n eforturile lor de integrare n structurile europene i euro-atlantice (articolul 5)Prile convin ca anual s aib loc ntlniri la nivel de ef de stat sau de

guvern sau ntlniri ale minitrilor afacerilor externe, pentru a asigura dezvoltarea i aprofundarea relaiilor bilaterale, pentru efectuarea unor schimburi de vederi pe probleme internaionale, prin intermediul unor contacte regulate ntre instituiile i organele lor locale i centrale. Cu prilejul acestor ntlniri se va examina modul de executare a tratatului. n ce privete garantarea respectrii regimului minoritilor la care face referire articolul 13 din Tratat, n paragraful ultim al articolului se menioneaz c se creeaz o comisie mixt interguvernamental, care va ine cel puin o sesiune anual i al crei obiectiv va fi de a urmri ndeplinirea angajamentelor asumate de ctre pri prin convenirea dispoziiilor cuprinse la articolul 13.

20. Modalitatea de incetare a tratelor internationale.

Stingerea unui tratat, denuntarea ori retragerea unei parti dintr-un tratat pot avea loc fie in conformitate cu dispozitiile tratatului respectiv , fie in conformitate cu Conventia de la Viena-1969. Efectele incetarii. Se face distinctie intre cauzele de nulitate si cele de incetare propriuzise precum si acele cauze de suspendare a aplicarii tratatelor. In caz de nulitate se considera ca tratatuL respectiv nu a existat. pentru ca temeiul sau este inexistent. In timp ce incetarea propriu-zisa semnifica un mod normal de a pune capat unui tratat perfect valabil. Suspendarea inseamna intreruperea temporara a aplicarii tratatelor. Nulitatea tratatelor. Referindu-se la cauzele de nulitate a tratatelor, Conventia de la Viena precizeaza ca o prima categorie de vicii de consimtamant, a caror invocare este lasata la latitudinea statului in cauza cuprinde eroarea , dolul si coruperea reprezentantului unui stat. A doua categorie de vicii de consimtamant. Conventia include si constrangerea asupra reprezentantului unui stat, caz in care consimtamantul este fara efect si respectivul tratat este nul. O cauza distincta de nulitate este si aceea potrivit careia poate veni in conflict cu o norma imperativa a dreptului international, cum ar fi o norma de jus cogens.

Eroarea. Pentru ca eroarea sa fie considerata viciu de consimtamant trebuie intrunite urmatoarele

conditii: Sa fie de fapt Sa poarte asupra bazei esentiale a consimtamantului Statul care invoca eroarea sa nu fi contribuit prin conduita sa la producerea acesteia ori imprejurarile sa nu fi fost de asa natura incat posibilitatea erorii sa fie evidenta. Dolul. Art. 49 din Conventia de la Viena prevede ca : daca un stat a fost determinat sa incheie un tratat in urma conduitei frauduloase a unui alt stat care a participat la negocieri , el poate invoca dolul ca viciu al consimtamantului sau de a deveni parte la tratat. Dolul, viciu de consimtamant distinct de eroare , dar ca si eroarea , poate fi invocat doar daca statul in cauza doreste acest lucru. Coruperea reprezentantului unui stat este retinuta ca un viciu de consimtamant distinct de dol .

21. .Suspendarea executarii trataelor internationale.Denuntarea sau renuntarea la tratatele internatinale. Denuntarea tratatului reprezint o cauz de ncetare a tratatului specific tratatelorbilaterale. n cazul tratatelor multilaterale, echivalentul denuntrii l reprezint retragerea prtii contractante de la acel tratat, f r a impieta asupra efectelor valabileale t ratatului pentru celelalte prti.Denuntarea sau retragerea dintr-un tratat international reprezint acte suverane i unilaterale ale statelor, fiind posibile numai dac tratatul respectiv le prevede. Denun area unui tratat se poate printr -o declaraie a uneia din pr i prin care aceasta se consider liber de obligaiile ce -i revin.Denunarea unilateral poate avea loc n general numai dacun asemenea mod este prevzut n tratat sau dac el rezult tacit dinacesta, putnd fi dedus din natura tratatului.Stat ul care dorete s denune un tratat bilateral sau s se retrag dintr-un tratat multilateral trebuie s notifice celorlalte pri intenia sa de denunare sau de retragere de regulcu minimum 12 luni nainte.Orice alt denunare este considerat o violare a dreptului internaional.

22.Efectele incetarii si suspendare tratatelor Internationale. ncetarea unui tratat internaional const n faptul c acel tratata junge s nu-i mai produc efectele din momentul n care o cauz de ncetare s-a produs.

ncetarea efectelor tratatelor sau suspendarea acestora pot s aib loc i n alte mprejurri. Cazurile n care tratatele internaionale i pot nceta efectele sau pot fi suspendate sunt: a) voina comun a prilor; b) denunarea unilateral; c) anularea; d) survenirea unor fapte sau evenimente ulterioare; e)- imposibilitatea executrii. a) Voina comun a prilor ncetarea tratatului prin voina prilor este situaia cea mai frecvent i are loc prin inserarea n convenie a unui termen. La mplinirea acestui termen convenia nceteaz de a mai produce efecte. Prile pot, ns, indiferent dac prin conventie s-a prevzut sau nu un termen, s considere c aceasta nu mai este n vigoare oricnd doresc, de comun acord. Alteori, ncheierea unui nou tratat abrog pe cel vechi parial sau n totalitate. Este preferabil ca aceast abrogare s fie prevzut n mod expres n noul tratat. Noul tratat poate s se refere la aceleai materii sau prin prevederile sale s fie incompatibil cu prevederile celui vechi. La tratatele multilaterale este mai dificil s se aplice acest procedeu, dat fiind existena mai multor pri mai greu de conciliat spre o hotrre n sensul nlocuirii vechiului instrument juridic. Retragerea dintr-un tratat multilateral poate duce la desfiinarea acestuia, dac micorarea numrului participanilor la tratat face iluzoriu nsui scopul tratatului. b) Denunarea const ntr-o declaraie a uneia din pri prin care aceasta se consider liber de obligaiile ce-i revin prin tratat. Este un mod excepional de a pune capt unui tratat. Denunarea unilateral poate avea loc n general numai dac acest mod este prevzut n tratat sau dac rezult tacit din acesta. Statul ce dorete s se retrag dintrun tratat trebuie s notifice acest lucru celorlalte pri, de regul cu minimum 12 luni nainte. Orice alt denunare este considerat o violare a dreptului internaional. c) Anularea poate avea loc atunci cnd partea advers refuz n mod constant s-i execute obligaiile sau prin actele sale violeaz substanial prevederile acestuia. Actele de nerespectare a tratatului trebuie s se refere la dispoziii de esen ale acestuia. Anularea pune, ns, probleme foarte dificile n ce privete aprecierea

caracterului nclcrii prevederilor tratatului, iar invocarea acestei nclcri este foarte greu de dovedit, cel mai adesea ambele pri avnd argumente n acest sens. d) Survenirea unor fapte sau evenimente ulterioare .Tratatele pot nceta i ca urmare a ndeplinirii unei condiii rezolutorii la survenirea unor fapte sau evenimente viitoare incerte. Acestea trebuie s fie de regul artate expres n tratat.Tratatul de la Varovia prevedea c acesta va lua sfrit n cazul cnd Europa va fi creat un sistem de securitate colectiv i va fi ncheiat n acest scop un tratat general european de securitate colectiv. e) Imposibilitatea executrii poate fi invocat de oricare din pri, dac aceast imposibilitate rezult din dispariia sau distrugerea obiectului tratatului fr vina acestora.

23. Nulitatea tratatelor international.

Nulitatea tratatelor reprezinta una dintre cauzele de ncetare a efectelor unui tratat. Nulitatea tratatelor intervine: a. n cazul n care tratatul contravine unei norme imperative (de jus cogens) aflata

n vigoare n momentul ncheierii sale, sau aparuta ulterior; b. n cazul n care se constata un viciu de consimtamnt care a afectat acordul de

vointa al partilor n momentul ncheierii tratatului. Conform dispozitiilor Conventiei privind dreptul tratatelor, daca un stat nu a fost n masura sa-si exprime liber consimtamntul sau de a se obliga n baza unui tratat, acesta poate sa invoce nulitatea tratatului. Viciile de consimtamnt care determina anularea unui tratat pot sa conste n: a. ncalcarea dispozitiilor dreptului intern al statului privind competenta de a ncheia

tratate; b. c. d. e. eroare; dol; coruperea reprezentantului unui stat; constrngerea unui stat sau a reprezentantului sau.

Conventia de la Viena prevede doua tipuri de nulitate aboluta si relativa avnd regimuri juridice distincte. a) Nulitatea relativa poate fi invocata numai de statul al carui consimtamnt a fost viciat si poate fi acoperita ulterior prin confirmare de catre acelasi stat. b)Nulitatea absoluta sanctioneaza viciile de consimtamnt rezultnd din constrngerea exercitata asupra statului sau a reprezentantului sau si tratatele contrare unei norme imperative.

24.Notiunea de interpretare , natura juridical si importanta ei.

Prin interpretarea tratatului international se ntelege operatiunea prin care se urmareste stabilirea sensului si a continutului unei reguli de drept dintr-un tratat n cursul aplicarii acestuia. Obiectul interpretarii l reprezinta textul tratatului. Scopul interpretarii este clarificarea clauzelor ambigue si determinarea intentiei reale a partilor n vederea unei aplicari corecte a tratatului. Interpretarea international a tratatului se face de ctre statele contractante, nu este supus nici unei contestatii ori revizuiri i poart denumirea de interpretare autentic. Aceasta mbrac dou forme:interpretarea autentic expres care se realizeaz prin includerea n textultratatului a unor clauze interpretative ori prin acorduri separate deinterpretare,i interpretarea autentictacit care rezult din executarea concordanta de ctre prti a clauzelor tratatului. Interpretarea international a tratatului mai poate fi f cut, n afar de prtile la tratat, i de ctre instantele de judecat internationale sau de ctre organizatiile internationale.Interpretarea efectuatde instantele de judecat internationale poart denumirea deinterpretare jurisdictional i are fort juridic obligatorie doar pentru prtile n litigiu i speta dedus judectii.

25.Subiectii interpretarii reguli de interpretare. Interpretarea sa manifest n procesul de aplicare a tratatelor. O just interpretare trebuie s duc la stabilirea sensului exact al preve-derilor cuprinse n tratat.

Ea poate s fie fcut n primul rnd de ctre statele pri latratat, dar poate fi fcut i de un organ internaional special desemnat,cum ar fi Curtea Internaional de Justiie prin avizele sale consultative, de ctre instanele judiciare sau organelle arbitrale n procesul desoluionare a unor litigii ori diferende, sau de ctre orice alt persoan cu o pregtire adecvat, n cadrul interpretrii doctrinare. Interpretarea fcut de ctre statele-prti este cea mai important i poartdenumirea de interpretare autentic .Practica ncheierii i aplicrii tratatelor a dus la cristalizarea unor reguli, metode, principia i procedee care s serveasc acestui scop. Regulile de interpretare a tratatelor . Principalele reguli de interpretare a tratatelor sunt: a)Buna-credin.Orice tratat trebuie interpretat cu intenia real de stabilire a sensului exact al prevederilor lui i nu pentru susinerea unui punct de vedere diferit fa de acestea; b)Sensul clar . Nu va trebui niciodat s se dea o interpretarespecial unui tratat ale crui prevederi sunt redactate n mod clar, fr echivoc, ntruct aceasta ar fi contrarie nsi finalitii operaiei deinterpretare; c)Interpretarea cuvintelor dup sensul lor uzual.Cuvintele dintratat trebuie considerate n sensul lor originar, cel mai simplu, maifiresc i mai evident dup sensul general al cuvintelor, n sensul lor uzual; d)Excluderea interpret rilor absurde.O interpretare care ducela un sens absurd este incorect, deoarece se presupune c prtile audorit s dea sens celor scrise n tratat i de aceea trebuie sse nlture orice contradicie ntre contextul general al tratatului i un neles alunui anumit termen din tratat; e)Interpretarea termenilor tehnici n sensul lor special.Atunci cnd se stabilete c prile au neles s foloseasc un termen n sensullui special i nu n cel uzual, el va fi interpretat ca avnd acest sens; f)Interpretarea termenilor dup sensul lor la data ncheieriitratatului.ntruct sensul anumitor termeni se poate modifica pe parcurs, interpretarea acestora n alt sens dect cel pe care l-au avut lancheierea tratatului poate duce la arbitrar sau la alterarea voinei realea prtilor; g)Interpretarea prin context.Prevederile tratatului trebuie inter-pretate n contextual general al acestuia, avnd n vedere c, de fapt,fiecare cuvnt este o parte a unui ntreg. Se va ine cont de alineatul,articolul sau capitolul din care acesta face parte, dac este localizat npartea introductiv, n cuprins sau n partea final a tratatului etc.;

h)Luarea n considerare a scopului tratatului.Interpretarea unor pri din tratat se va face n lumina scopului general al tratatului,astfel c sensul care i se d s nu fie contrar acestui scop; i)Efectul util. Interpretarea unui text trebuie s duc la concluzia c acesta trebuie s produc un anumit efect, c nu este posibil ca intenia prilor s fi fost de a-l insera n tratat f r nici un rost; j)Interpretarea n favoarea celui care se oblig .Dac nu sepoate ajunge la stabilirea sensului exact al prevederilor dintr-un tratat,acestea, pentru a produce efecte, vor fi interpretate n favoarea prii care se oblig prin acel tratat. Dac s-ar interpreta altfel sar putea ajunge la crearea pe cale de interpretare a unor obligaii pentru aceast parte care, dac s-ar interpreta corect tratatul, probabil cnu i-ar reveni. k)Interpretarea n defavoarea celui care a redactat textul. n caz de dubiasupra sensului unei prevederi din tratat, aceasta va ficonsiderat n sensul care poate fi defavorabil pr ii care a redactat-osau a impus-o, ntruct se presupune c aceasta avea posibilitatea s o formuleze clar, dar nu a fcut-o.

26. Metodele de interpretare Metodel de interpretare trebuie sa aiba in vedere ca textul tratatelor poate fi in diferite limbi,iar codificarea in DIP se difera de codificarea din dr.intern.Exista mai multe metode de interpretare:met.logica,met.gramaticala,met.sistematica,met.istorica,met.extinsiva si restrictiva. 1. Interpreatarea logica implica examinarea termenilor tratatului si deslusirea sensului lor recurgind la intregul text,dindu-se fiecarui termen inteles logic ce rezulta din tratat,in ansamblul sau, facindu-se o analiza logico-rationala. 2. Interpretarea gramaticala presupune examinarea textului prin analiza morfologica si sintactica.Daca textul e incheiat in mai multe limbi,se da prioritate limbii in care a fost redactat tratatul,se ia in consideratie intelesul comun al termenilor tratatului. 3. Intrpretarea sistematica consta in determinarea continutului dispozitiilor tratatului prin compararea lor cu alte dispozitii din tratate incheiate in acelasi domeniu. 4. Interpreatarea istorica consta in examinarea circumstantelor istorice in care au fost elaborate si adoptate dispozitiile tratatului.Se cerceteaza materialele care au stat la baza elaborarii tratatului. 5. Interpretarea extensive si restrictiva. In Dr.Int. interpretarea extinsiva este inadmisibila.Interpetarea restrictive este regula ,iar cea extensive este

exceptia.Interpretarea restrictive este un procedeu subsidiary de interpretare,utilizat in cazul unor clause de limitare a suveranitatii,sau a reglamentarii cu character exceptional. 27. Capacitatea organizatiilor international de a inchiea tratate international. Org.Int. au capacitatea de a incheia tratate Int. conform celor prevazute in actele lor constitutive,dreptul acestora de a incheia tratate fiindu-le unanim recunoscut.Ele pot incheiea tratate doar in limitele scopului pt care au fost create.Termenul capacitatea de a incheia tratate presupune ca organizatia participa la tratat ca parte si nu ca for de negociere. Dobindirea de dreptuiri si asumarea de obligatii de catre Org.Int. se poate realize sub una din formele: 1. Amendarea actului sau constitutive; 2. Incheierea unui tratat in tre statele member ale Org.Int 3. Asumarea statelor respective a unor obligatii unilateral fata de Org.data; 4. Incheierea de tratate cu subiectii de DI. Printre tratatele incheiate de Org.Int exista tratate de coordonare si cooperare cu alte organismeInt, care sunt acorduri principale,secundare si complementare. Dupa obiectul lor,tratatle incheiate de Org.Int sunt: tratatele pe care Org.int le incheie in cont propri, in calitate de personae juridice distinct de statele member si tratatele care sunt incheiAte de o Org.Int. - O categorie de tratate sunt acordurile de sediu care stabilesc regimul de care va beneficia org. int.respectiva. - Acordurile de gestiune se incheie in cazu l in care organizatia int. exercita o anumita activitate pe teritoriul unui stat si are ca obiect sa defineasca prcis in ce conditii aceasta activitate poate fi desfasurata.(acorduri de asistenta tehnica); - Acordurile de imprumut se incheie de bancile international; - Acordurile relative la operatiunile de mentinere a pacii; - Acordurile de succesiune intre org.Int.

28. Categoriile de tratate international incheeate de organizatiile internationale.

Org.Int. au capacitatea de a incheia tratate Int. conform celor prevazute in actele lor constitutive,dreptul acestora de a incheia tratate fiindu-le unanim recunoscut.Ele pot incheiea tratate doar in limitele scopului pt care au fost create.Termenul capacitatea de a incheia tratate presupune ca organizatia participa la tratat ca parte si nu ca for de negociere. Dobindirea de dreptuiri si asumarea de obligatii de catre Org.Int. se poate realize sub una din formele: 1. Amendarea actului sau constitutive; 2. Incheierea unui tratat in tre statele member ale Org.Int 3. Asumarea statelor respective a unor obligatii unilateral fata de Org.data; 4. Incheierea de tratate cu subiectii de DI. Printre tratatele incheiate de Org.Int exista tratate de coordonare si cooperare cu alte organismeInt, care sunt acorduri principale,secundare si complementare. Dupa obiectul lor,tratatle incheiate de Org.Int sunt: tratatele pe care Org.int le incheie in cont propri, in calitate de personae juridice distinct de statele member si tratatele care sunt incheiAte de o Org.Int. - O categorie de tratate sunt acordurile de sediu care stabilesc regimul de care va beneficia org. int.respectiva. - Acordurile de gestiune se incheie in cazu l in care organizatia int. exercita o anumita activitate pe teritoriul unui stat si are ca obiect sa defineasca prcis in ce conditii aceasta activitate poate fi desfasurata.(acorduri de asistenta tehnica); - Acordurile de imprumut se incheie de bancile international; - Acordurile relative la operatiunile de mentinere a pacii; - Acordurile de succesiune intre org.Int.