CONTRACTE DE COMERT INTERNATIONAL

Contractul de comert international

Coordonator:
Masterand:

CAPITOLUL I CONCEPT, CARACTERE JURIDICE, CLASIFICARE

1.1.CONCEPT............................................................................................................................3
1.2.CARACTERE JURIDICE.................................................................................................3
1.3.CLASIFICARE....................................................................................................................4

CAPITOLUL II CONTINUTUL CONTRACTULUI DE COMERT INTERNATIONAL

2.1. CLAUZE NECESARE IN CONTRACTUL DE COMERT INTERNATIONAL.......7

2.2. CLAUZE STRICT JURIDICE VIZAND CONTRACTUL DE COMERT
INTERNATIONAL .....................................................................................................................7

CAPITOLUL III ELEMENTELE CONTRACTULUI DE COMERT INTERNATIONAL

3.1. ENUMERARE........................................................................................................................8
3.2. CAPACITATEA PARTILOR...............................................................................................8
3.3.CONSIMTAMANTUL PARTILOR.....................................................................................8
3.4.OBIECTUL CONTRACTULUI............................................................................................9
3.5.CAUZA CONTRACTULUI.................................................................................................10

CAPITOLUL IV FORMA SI LIMBA CONTRACTULUI DE COMERT

INTERNATIONAL

4.1.FORMA CONTRACTULUI ...............................................................................................10

4.2.LIMBA CONTRACTULUI..................................................................................................11
2

BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................12

CONCEPT, CARACTERE JURIDICE, CLASIFICARE

1.1.

CONCEPT

Contractul de comert international constituie una din cele mai importante institutii
juridice ale dreptului comercial international, indeplinind rolul de instrument juridic primordial
de infaptuire a schimburilor economice si comerciale internationale.
Contractul de comert international este acordul de vointa realizat intre doi sau mai multi
participanti la operatiunile de comert international (subiecti de drept apartinand ordinii juridice
internationale, sau subiecti de drept apartinand ordinii juridice nationale), din state diferite, in
scopul de a crea, modifica ori stinge raporturi juridice de comert international.
Acest contract se distinge de contractele incheiate intre participantii la comertul intern
prin elementul de internationalitate care, alaturi de atributul de comercialitate, ii definesc
specificul si il delimiteaza de celelalte contracte reglemenate prin normele dreptului comun
general.
Prezenta elementului de internationalitate intr-un contract comercial determina scoaterea
acelui contract de sub incidenta exclusiva a sistemului de drept material al forului.
1.2.

CARACTERE JURIDICE

Acest tip de contract are un set de caractere juridice prin care isi exprima specificitatea in
raport cu contractele reglementate de dreptul comun, dupa cum urmeaza1:
a/ Au caracter oneros (urmarind ca finalitate obtinerea unui profit)
Fiecare contractant se obliga in vederea obtinerii unui avantaj material prin executarea
prestatiei asumata de partenerul sau contractual.
Acest caracter il incadreaza perfect in sfera conceptului definit de Art.945 C.Civ., care
dispune: "Contractul oneros este acela in care fiecare parte voieste a-si procura un avantaj".
b/ Sunt contracte sinalagmatice perfecte
Contractele de comert international genereaza drepturi si obligatii reciproce intre parti
determinand implicit interdependenta lor. De aici decurg consecintele specifice unor asemenea
obligatii, si anume posibilitatea invocarii exceptiei de neexecutare, ca si facultatea de a cere
executarea contractului ori rezolutiunea lui de catre partea interesata in cazul in care partenerul
sau contractual nu-si indeplineste prestatia asumata prin contract.
c/ Sunt contracte comutative
In contractele de comert international existenta si intinderea prestatiilor la care se obliga
partile sunt certe si determinate sau determinabile din chiar momentul perfectarii actului
juridic.
d/ Sunt contracte consensuale
In principiu contractele de comert international se realizeaza in forma scrisa, dar
aceasta nu inseamna ca aceasta forma afecteaza valabilitatea lor.
Redactarea de catre parti a unui inscris constatator al contractului este necesara pentru a
da acestuia deplina certitudine in ceea ce priveste existenta, intinderea si conditiile de executare a
obligatiilor ce revin fiecaruia dintre ele.
e/ Sunt acte sau fapte de comert
Contractele comerciale internationale, avand intotdeauna un caracter speculativ,
reprezinta acte de comert.
Chiar contractele de cooperare economica si tehnico-stiintifica urmaresc o asemenea
finalitate ce vizeaza obtinerea profitului.
1

Macovei I., Drept Comercial. Dreptul Comertului international, Ed. C.H. Beck, 2009, pg.164.
3

1.3.

CLASIFICARE

Contractele de comert international sunt susceptibile de clasificare pe baza mai multor

criterii, dintre care unele sunt specifice, iar altele nespecifice pentru acest gen de acte juridice.
Pezentam in continuare analiza celor doua criterii de clasificare.
CRITERII SPECIFICE:
In raport cu subiectii de drept care participa la realizarea contractului se disting:
- contracte perfectate intre subiecti de drept apartinand ordinii juridice nationale din
state diferite;
De specificul acestor contracte (care detin ponderea in ansamblul raporturilor
contractuale de comert international) este faptul ca partenerii contractuali au calitati si natura
juridica similara, precum: societati comerciale, comercianti persoane fizice sau alti subiecti de
drept (persoane juridice), cu vocatia de a participa la asemenea raporturi2.
- contracte perfectate intre subiecti de drept apartinand ordinii juridice internationale si
entitatii apartinand ordinii juridice nationale din diverse tari;
Contractele din prima grupa au fost numite in doctrina contracte obisnuite, iar cele din a
doua grupa au fost considerate contracte semi-internationale sau mixte.
Desigur, aceste denumiri sunt pur conventionale, deoarece terminologia utilizata pare
improprie pentru a sugera legitimitatea distinctiei.
b.
In functie de obiectul acestora, doctrina distinge cinci grupe de contracte, si anume:
- contracte translative de drepturi
Se numesc astfel contractele prin efectul carora se opereaza o transmitere de drepturi
reale sau de creanta intre parti. In cadrul acestei grupe se face distinctie intre doua subgrupe, si
anume:
- contractul de livrare de materii prime, materiale si produse, prin efectul
carora se realizeaza transmiterea dreptului de proprietate asupra marfii vandute de la vanzator la
cumparator;
- contracte prin care se transfera temporar dreptul de folosinta asupra unui
bun determinat, precum: inchirierea de bunuri mobile, licenta unor programe de informatica,
brevete de inventie, marci de fabrica sau comert etc.
- contracte pentru prestari de servicii
Fac parte din aceasta grupa toate contractele avand ca obiect o prestare de servicii la care
se obliga una dintre parti in favoarea celeilalte, ca de pilda: transportul international, mandatul
comercial international, comisionul international, serviciile bancare etc.
- contracte de executare de lucrari
Asemenea contracte au ca obiect realizarea unor lucrari de constructii sau de montaj. Cel
mai reprezentativ dintre acestea pentru specificul grupei in discutie este contractul de antrepriza.
Dintre lucrarile susceptibile de a fi aduse la indeplinire in baza unor contracte de acest gen
mentionam:
- constructii civile sau industriale
- construirea de autostrazi sau cai ferate
- construirea de canale navigabile etc
- contractul de cooperare economica internationala
Sunt contractele prin care se concretizeaza raporturile juridice de conlucrare intre
parteneri din tari diferite in productia de bunuri, in comercializarea unor marfuri, in executarea
unor lucrari, prestarea unor servicii sau in domeniul tehnico-stiintific.
a.

Ungureanu C.T., Dreptul comertului international. Contracte de comert international, Ed. Hamangiu,
Bucuresti, 2014, pg.241.
4

Prin asemenea contracte se institutionalizeaza atat raporturile juridice stabilite ocazional

intre parti, cat si raporturi juridice avand o existenta de lunga durata (cele concretizate in
constituirea de societati mixte).3
- contracte de aport valutar
Sub aceasta denumire sunt grupate operatiunile de comert international prin a caror
indeplinire se faciliteaza sporirea rezervelor valutare ale participantilor la comertul international.
Aceste operatii pot fi:
- cumpararea de marfuri din strainatate in vederea re-exportarii lor
- operatiile speculative infaptuite prin arbitrajul bancar etc.
c.
In functie de complexitatea contractelor se disting doua grupe de operatii de comert
international, si anume:
- contracte unitare
Se numesc astfel acele contracte care comporta un singur acord de vointa intre parti.
Din punct de vedere structural aceste contracte pot avea o alcatuire monolitica, cum este
bunaoara vanzarea comerciala internationala, mandatul comercial international, depozitul
international etc. sau se pot infatisa sub forma unor constructii juridice mixte, precum contractul
de antrepriza prin care executantul isi asuma obligatia de a realiza lucrarea folosind materiale
procurate de el.
Cele doua grupe de contracte unitare se diferentiaza intre ele sub aspectul continutului
lor.
Astfel, contractele de tip monolit au un continut in care se regasesc numai elementele ce
tin de specificul unui anumit contract (depozitul regulat, transportul de marfuri sau de persoane
etc), contractele mixte continand elemente preluate din sfera altor contracte.
- contracte complexe
Sintagma contract complex desemneaza o structura juridica plurivalenta, subsumand o
pluralitate de contracte distincte reciproc interconditionate, care alcatuiesc impreuna un
ansamblu contractual coerent.
Liantul juridic care contine acest ansamblu si care da acestei structuri o individualitate
proprie, este vointa juridica a partenerilor contractuali proiectata spre realizarea unei finalitati
catre care tind toate contractele componente, fiindca este ratiunea de a fi a oricaruia dintre
contracte.
Este motivul pentru care in doctrina juridica s-a apreciat ca delimitarea dintre contractele
unitare si cele complexe nu trebuie conceputa ca o operatie mecanica, ci trebuie realizata prin
interpretare de la caz la caz, avandu-se in vedere intentia comuna a partilor.
d.
In functie de durata pentru care se incheie, contractele de comert international pot
fi clasificate in trei grupe, dupa cum urmeaza:
- contracte de scurta durata
Se numesc astfel contractele care se incheie pentru operatiuni ocazionale care se executa
dintr-o data, ori a caror executare nu depaseste un an.
Asemenea contracte nu sunt caracteristice pentru raporturile de comert international,
deoarece ele nu sunt de natura a conferi suficienta certitudine.
- contracte de medie durata
Fac parte din aceasta grupa contractele care se incheie pe o durata de pana la cinci ani
si care sunt frecvent intalnite in practica, deoarece sunt preferate datorita avantajelor pe care le
prezinta pentru ambii parteneri contractuali.
Durata medie pentru care se incheie contractul permite prognozarea corecta a evolutiei
preturilor si a conjuncturii existente pe piata, conferind partilor contractante suficiente elemente
pentru negocierea contractului in asa fel incat clauzele convenite sa asigure mentinerea
echilibrului contractual pe intreaga durata a contractului.
- contracte de durata lunga
Se includ in aceasta grupa contractele incheiate pe o durata mai mare de cinci ani, fiind
preferabile in cazul aprovizionarii cu materii prime si energie, domeniu in care durata acestora
este in mod obisnuit de 15-25 de ani.
3

Bocsa M. I., Inchirierea contractelor de comert internationalprin mijloace electronice, Ed. Universul
Juridic, Bucuresti, 2010, pg. 269.
5

Anumite contracte precum cele de cooperare pentru construirea si exploatarea in comun

cu partenerul strain de obiective economice noi, se incheie pe o durata de timp echivalenta cu
intreaga perioada necesara realizarii obiectivului respectiv4.
Uzual, in cazul contractelor de lunga durata, se procedeaza la intocmirea unui contract
cadru, caruia i se da numai un continut generic ce serveste ca intelegere de baza care urmeaza sa
fie intregita si detaliata ulterior la termene prestabilite prin contracte complementare adecvate
stadiului atins la data perfectarii fiecaruia dintre ele.

CRITERII NESPECIFICE
a.
in raport cu efectele pe care le genereaza, contractele pot fi:
constitutive de drepturi
translative de drepturi
declarative de drepturi
Au caracter constitutiv de drepturi contractele prin care se creaza pe seama partilor sau
pe seama unui tert anumite drepturi subiective pana atunci inexistente in patrimoniul titularului
lor.
In raporturile de drept international prin contracte se creeaza , de regula, drepturi de
creanta.
Pentru exemplificare,aducem in discutie contractuele de mandat comercial, contractul
international de depozit regulat, contractul de antrepriza si nu in ultimul rand, contractul de
ipoteca.
In ceea ce priveste contractele translative de drepturi, acestea produc ca efect
transmiterea unor drepturi reale de la un titular la altul.5
Uneori, contractele de comert international produc ca efect numai transmiterea unui drept
real de folosinta;este cazul contractelor de leasing si contractelor de licenta de brevet de inventie.
Rareori contractele de comert international opereaza un transfer de drepturi de creanta. In
acest domeniu, cesiunea de creanta, desi nu este exclusa, se practica numai cu titlu exceptional.
In ceea ce priveste contractele declarative de drepturi, care presupun constatarea si
confirmarea existentei unor drepturi ale partilor se constata ca si acestea sunt rar intalnite in
practica de comert international.
Face parte din aceasta categorie tranzactia, care este un contract sinalagmatic, ce produce
concesii reciproce consimtite de parti in vederea stingerii unui diferend existent intre ele sau a
prevenirii declansarii unui diferend iminent.
b/
in functie de modul de executare, aceste contracte pot fi:
- cu executare instantanee
- cu executare succesiva
- cu executare continua.
Contractele cu executare instantanee (sau imediata) au ca obiect una sau mai multe
prestatii care se aduc la indeplinire imediat.
Asemenea contracte sunt relativ rar intalnite in comertul international.
Contractele cu executare succesiva sunt insa foarte frecvent intalnite in comertul
international, ele reprezentand regula.
Specificul acestor contracte consta in faptul ca obligatiile partilor, sau cel putin obligatia
uneia dintre ele, comporta executare in timp printr-o serie de prestatii de acelasi fel, repetate la
intervale de timp regulate sau neregulate.
Contractele cu executare continua pot fi aduse la indeplinire numai printr-o activitate
neintrerupta, desfasurata de debitor pe intreaga durata a contractului.
Ca exemplu, putem aminti contractul international de furnizare a energiei electrice sau a
gazelor naturale.
4

Macovei I., Drept Comercial. Dreptul Comertului international, Ed. C.H. Beck, 2009, pg.172.

5
Ungureanu C.T., Dreptul comertului international. Contracte de comert international, Ed. Hamangiu,
Bucuresti, 2014, pg.256.

c/

dupa corelatia dintre ele, contractele pot fi grupate in:

- principale
- accesorii.
Contractele principale reprezinta toate acele conventii care au valoare juridica de sine
statatoare si nu depind de un alt contract.
In majoritatea lor contractele de comert international sunt principale. Mentionam cu titlu
de exemplu:
- vanzarea comerciala internationala
- mandatul comercial international
- transportul international de marfuri.
Contractele accesorii repreinta acele conventii care nu au existenta si o valoare juridica
de sine statatoare, ci depind de existenta unui alt contract principal.
Au caracter accesoriu:
- contractul de gaj comercial
- clauza penala
- clauza compromisorie
- contractele de garantie bancara.
CONTINUTUL CONTRACTULUI DE COMERT INTERNATIONAL
Sintagma "continutul contractului de comert international" desemneaza totalitatea
drepturilor si obligatiilor la care da nastere vointa juridica a contractantilor, materializata intr-un
contract.6
Continutul contractului se exprima prin clauze, dintre care unele fiind impuse de
imprejurari ce scapa incidentei dreptului intern al statelor, nu sunt necesare in contractele
reglementate de normele prin care se concretizeaza acest drept, iar altele ce sunt menite sa
exprime solutii diferite de acelea adoptate de dreptul intern.
Continutul contractului de comert international cuprinde atat clauze de drept comun, cat
si clauze specifice determinate de particularitatile acestui contract.
2.1. CLAUZE NECESARE IN CONTRACTUL DE COMERT INTERNATIONAL
Clauzele necesare sunt stipulatiile contractuale ce au caracter esential pentru clarificarea
raportului obligational ca realitate juridica, pentru definirea naturii juridice a contractului si a
continutului sau economic.
Asemenea clauze privesc identificarea partilor, continutul economic al operatiunii
comerciale realizata prin contract, unele aspecte referitoare la executarea acestuia, dreptul
aplicabil si jurisdictia competenta sa solutioneze eventualele diferende dintre partenerii
contractuali.
2.2. CLAUZE STRICT JURIDICE VIZAND CONTRACTUL DE COMERT
INTERNATIONAL
Un rol important in continutul contractului de comert international il au clauzele ce evoca
aspectele strict juridice legate de executarea lui, de consecintele neindeplinirii sau indeplinirii
defectuoase a acesteia, sau de reglementarea legala incidenta.
Prin astfel de clauze partile stabilesc reperele raspunderii lor pentru felul cum isi executa
obligatiile contractuale, determina legea aplicabila contractului lor si hotarasc jurisdictia la care
inteleg sa supuna spre solutionare eventualele diferende ce s-ar putea ivi in legatura cu
executarea contractului.

Dumitrescu A. D., Dreptul comertului international, Ed. Ch. Beck, Bucuresti, 2014, pg. 73.
7

Clauzele ce evoca aspectele strict juridice nu sunt absolut indispensabile in continutul

contractului.
Asa fiind, omiterea unor asemenea clauze din continutul contractului nu afecteaza
eficienta acestuia, ci poate doar determina anumite dificultati in stabilirea raspunderii
contractantilor sau in determinarea legii aplicabile contractului.

ELEMENTELE CONTRACTULUI DE COMERT INTERNATIONAL

3.1. ENUMERARE:
Contractul de comert international este format din urmatoarele elemente:
- capacitatea partilor
- consimtamantul acestora
- obiectul
- cauza.

3.2. CAPACITATEA PARTILOR:

Capacitatea de a contracta a subiectilor de drept este o conditie de valabilitate a
contractului actului juridic incheiat si este determinata de legea materiala care guverneaza
contractul.
In functie de apartenenta subiectilor la ordinea juridica nationala sau internationala,
precum si de legea aplicabila statutului lor juridic, se disting:
- capacitate de folosinta
- capacitate de exercitiu.
Subiectii de drept intre care se leaga raportul juridic obligational din zona comertului
international se caracterizeaza printr-o mare diversitate: unii dintre ei (statele si organizatiile
internationale) apartin ordinii juridice internationale, iar altii (societati comerciale, comercianti,
persoane fizice etc.) apartin ordinii juridice nationale.
3.3.

CONSIMTAMANTUL PARTILOR:

Consimtamantul in cadrul unui contract de drept comercial international, reprezinta

acordul de vointa al partilor contractante, manifestat in exterior.7
Conceptul de consimtamant este susceptibil de doua acceptiuni:
- stricto senso, acesta reprezinta manifestarea vointei juridice a unei
persoane in vederea formarii unui act juridic;
- lato senso, acesta reprezinta un acord de vointa intre doua sau mai multe
persoane care incheie un contract sau un act juridic multilateral.
Indiferent de acceptiunea care i se atribuie, consimtamantul produce efecte juridice, fiind
considerat valabil exprimat numai daca a fost dat de catre parti in mod liber si in deplina
cunostinta de cauza.
De asemenea, validitatea consimtamantului exprimat de state sau de organizatii
interguvernamentale ca parti contractante suporta impactul reglementarilor de drept international
public, care comporta exigente deosebite fata de dreptul international privat.
Avand in vedere ca valabilitatea consimtamantului depinde de caracterul liber al acestuia,
trebuie studiate viciile care afecteaza incheierea sau executarea contractului de comert
international.
Viciile de consimtamant posibile la incheierea unui contract de comert international
sunt:
7

Idem.,pg.75.
8

- leziunea
- eroarea.
Leziunea
Reprezinta o paguba materiala suferita de una dintre partile contractante datorita
disproportiei de valoare intre prestatia la care s-a obligat si prestatia care urma sa o primeasca in
schimbul ei.
Din aceasta definitie rezulta ca problema leziunii se poate pune numai in contractele
sinalagmatice, oneroase si comutative.
b/
Eroarea
Constituie o reprezentare falsa, denaturata a realitatii, cu ocazia incheierii contractului.
In functie de elementul real asupra caruia poarta aceasta reprezentare falsa, eroarea poate
fi:
- de fapt (cand partea care incheie contractul are o gresita reprezentare a
unei situatii de fapt);
- de drept (cand eroarea priveste existenta sau continutul unei norme de
drept).
In dreptul comertului international se admite ca prezumtia de cunoastere a legii nu
opereaza cu privire la normele de drept dintr-un stat strain, iar eventualitatea unei informari
incomplete asupra existentei si continutului acelor norme devine plauzibila.
Corespunzator influentei pe care eroarea o exercita asupra consimtamantului partii, se
distinge intre:
- eroarea obstacol (distructiva de vointa) care impiedica formarea acordului de
vointa, facand imposibila incheierea contractului.
- eroarea viciu de consimtamant care nu impiedica formarea acordului de vointa,
dar care alterand consimtamantul permite anularea contractului incheiat. Sunt erori viciu de
consimtamant acelea care vizeaza substanta obiectului contractului sau persoana contractanta.
Referitor la eroare, ca viciu de consimtamant, in principiu eroarea de fapt nu poate fi
retinuta ca viciu in contractele de comert international, deoarece este greu de admis ca un
comerciant ce actioneaza ca profesionist sa se poata insela cu privire la substanta marfurilor pe
care le contracteaza.
Pentru identitate de ratiune credem ca nici dolul nu poate fi retinut ca viciu de
consimtamant in aceste contracte.
De asemenea, nici violenta nu poate fi luata in considerare ca viciu de consimtamant in
cazul contractelor de comert international, deoarece este greu de imaginat ca participantii la
asemenea contracte ar actiona datorita violentei.
a/

3.4.

OBIECTUL CONTRACTULUI

Prin sintagma "obiect al contractului" desemnam prestatia (actiunea sau inactiunea) la

care partile sau una dintre ele se obliga prin contract. Cand prestatia se refera la bunuri, acestea
se subsumeaza si ele conceptului de obiect al contractului.
Prestatia care constituie obiectul contractului poate fi:
- pozitiva (obligatia de a da sau a face);
- negativa (obligatia de a nu face);
- mixta.
Obiectul contractului trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a/
Sa fie determinat la data incheierii contractului sau determinabil in viitor pe baza unor
elemente de determinare prevazute in contract. Caracteristic pentru raporturile de drept
international este obiectul determinabil in viitor.
Bunurile la care se refera obligatia contractuala pot fi:
- individual determinate (certe);
- determinate prin trasaturile genului.
b/
Sa fie posibil, atat din punct de vedere material, catt si din punct de vedere juridic.
Imposibilitatea obiectului contractului se apreciaza in abstracto, aceasta trebuind sa fie
absoluta si de neinvins pentru oricine.
c/
Sa fie licit.
9

Caracterul licit al obiectului contractului de comert international se raporteaza atat la

ordinea juridica internationala, cat si la ordinea juridica nationala existenta in tarile de
provenienta a partenerilor contractuali.
Determinarea obiectului contractului:
A.
Determinarea obiectului prestatiilor in natura.
In contractele de comert international prevaleaza obligatiile cu obiect material
determinabil, ulterior momentului realizarii acordului de vointa al partilor.
De principiu, se recunoaste caracterul determinabil al obiectului contractului numai
atunci cand exista suficiente elemente pe baza carora sa poata fi stabilita prestatia in timpul
executarii contractului.
Obligativitatea criteriilor constituie singura restrangere a libertatii contractuale in
alegerea modului de precizare ulterioara a obiectului material si al prestatiei caracteristice pentru
fiecare contract.
In cazul in care nu este posibila definirea obiectului, contractul respectiv va fi lipsit de o
componenta esentiala si ca urmare va fi nul.
B.
Determinarea obiectului prestatiilor pecuniare:
Asemenea prestatii, corespunzatoare naturii contractului, sunt:
- pret;
- navlu;
- comision;
- prime de asigurare etc.
Dintre toate acestea pretul este, prin specificul si amploarea problematicii sale,
prestatia cea mai reprezentativa a genului.
Prestatiile pecuniare se infatiseaza de regula ca un element contractual determinant la
momentul perfectarii contractului. Cu toate acestea, in numeroase contracte el se contureaza la
acel moment numai ca un element determinabil in viitor.
Legea contine cu privire la acest element numai dispozitii supletive, instituind criterii
orientative prin aplicarea carora organul de jurisdictie va stabili, in absenta unor criterii
contractuale, intinderea prestatiei pecuniare.
3.5.

CAUZA CONTRACTULUI

Cauza este scopul in vederea caruia partenerii contractuali isi dau consimtamantul
pentru incheierea contractului de comert international.8
CAUZA este un element constitutiv in structura contractului, analizandu-se ca o conditie
de validitate, constituind in realitate cauza obligatiei (sau obligatiilor) asumate de fiecare dintre
partile contractante.
Potrivit art.966 C.Civ., cauza trebuie sa fie:
- licita
- morala.
Aceste conditii se apreciaza in functie de legea aplicabila contractului (lex contractus),
ceea ce inseamna ca ele nu au acelasi continut si pot fi diferite de la un contract la altul,
corespunzator semnificatiei ce le este data de legea aplicabila.
Exista in general o unitate de conceptie legislativa cu privire la criteriile de determinare a
ceea ce este licit sau ilicit, ca si a ceea ce este moral sau imoral.
O particularitate specifica operatiunilor de comert international este ca acesta se
realizeaza nu numai prin acte juridice cauzale, ci si prin acte juridice abstracte, valabile
independent de cauza lor, precum titlurile de credit caracterizate printr-o natura pur formala, care
incorporaza in document dreptul de creanta pe care il exprima.
Avem in vedere cambia, biletul la ordine, cecul, conosamentul, a caror valorificare pe
plan juridic de catre posesorul lor legitim poate fi realizata independent de cauza raporturilor
juridice exprimate prin inscrisul constatator al titlului, caci aici cauza nu conteaza.

Sandru D. M., Dreptul comertului international, Ed. Universitara, Bucuresti, 2012, pg.106.
10

FORMA SI LIMBA CONTRACTULUI DE COMERT INTERNATIONAL

4.1.

FORMA CONTRACTULUI

Dispozitiile legii materiale romane (art.28 din L.nr.11/71) consacra obligativitatea formei
scrise a contractelor de comert international. Perfectarea contractelor de acest gen in forma scrisa
prezinta multiple si importante avantaje, din care mentionam:
- creeaza pentru parti posibilitatea de a preciza in termeni clari continutul
contractului si prin consecinta se reduce riscul aparitiei unor neintelegeri ulterioare cu privire la
existenta contractului in sine, cat si la intinderea drepturilor si obligatiilor generale.
- confera certitudine momentului perfectarii contractului delimitand obligatiile
contractuale propriu zise in raport de negocierile precontactuale, lipsind de eficienta juridica
toate documentele anterioare care nu au fost incorporate in contract.
- faciliteaza controlul si supravegherea modului de executare a obligatiei
contractuale, ceea ce reprezinta o importanta deosebita in cazul contractelor de lunga durata.
Utilitatea formei scrise a contractului de comert international este evidentiata si in cadrul
conditiilor generale elaborate sub egida CEE-ONU care cer utilizarea formei scrise, iar pentru
cazul in care a fost realizat intre parti un acord verbal prealabil, confirmarea letrica imediata a
acestuia.
In cazul contractelor incheiate prin corespondenta, deci a contractelor incheiate intre
absenti, cerinta formei scrise se considera indeplinita daca elementele contractului de comert
international rezulta dintr-o comanda si o confirmare de comanda, ambele scrise, sau dintr-o
oferta si din acceptarea acesteia, realizate printr-un schimb de scrisori, telegrame, faxuri, etc.
In lumina textelor mentionate cerinta formei scrise a contractelor de comert international
la care participa subiecti de drept de nationalitate romana urmeaza a fi considerate obligatorie
numai in acele cazuri cand asemenea contracte sunt supuse din punct de vedere al formei legii
materiale romane.
4.2. LIMBA CONTRACTULUI
De regula, limba contractului este limba corespondentei comerciale anterioare, precum si
limba in care se va desfasura procedura de solutionare a unui eventual litigiu.
Preferinta partilor vizeaza limba ce contine notiuni, formule si expresii adecvate tehnicii
comerciale, apte sa redea specificul contractului si care sunt in mod obisnuit utilizate in comertul
international.
Partile contractului de comert international au libertatea sa aleaga limba in care sa fie
redactat acesta.
Deci, hotararea adoptata de parti cu privire la limba contractului prezinta interes atat in
momentul intocmirii documentelor initiale, cat si ulterior acestui moment.

11

Bibliografie
Bocsa M. I., Inchirierea contractelor de comert internationalprin mijloace electronice,
Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2010.
Dumitrescu A. D., Dreptul comertului international, Ed. Ch. Beck, Bucuresti, 2014.
Macovei I., Drept Comercial. Dreptul Comertului international, Ed. C.H. Beck, 2009.
Sandru D. M., Dreptul comertului international, Ed. Universitara, Bucuresti, 2012.
Ungureanu C.T., Dreptul comertului international. Contracte de comert international,
Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2014.

12