CONTRACTUL DE COMERT INTERNATIONAL

1. CONCEPT
Contractul de comert international constituie una din cele mai importante institutii
juridice ale dreptului comercial international, indeplinind rolul de instrument juridic
primordial de infaptuire a schimburilor economice si comerciale internationale.
Contractul de comert international este acordul de vointa realizat intre doi sau mai
multi participanti la operatiunile de comert international (subiecti de drept apartinand ordinii
juridice internationale, sau subiecti de drept apartinand ordinii juridice nationale), din state
diferite, in scopul de a crea, modifica ori stinge raporturi juridice de comert international.
Din sfera contractului de comert international fac parte:
- vanzarea comerciala internationala;
- mandatul comercial international;
- comisionul international;
- transportul international;
- asigurarile internationale etc.
Acest contract se distinge de contractele incheiate intre participantii la comertul intern
prin elementul de internationalitate care, alaturi de atributul de comercialitate, ii definesc
specificul si il delimiteaza de celelalte contracte reglemenate prin normele dreptului comun
general.
Prezenta elementului de internationalitate intr-un contract comercial determina
scoaterea acelui contract de sub incidenta exclusiva a sistemului de drept material al forului.
2. CARACTERE JURIDICE
Acest tip de contract are un set de caractere juridice prin care isi exprima
specificitatea in raport cu contractele reglementate de dreptul comun, dupa cum urmeaza:
a. Au caracter oneros (urmarind ca finalitate obtinerea unui profit)
Fiecare contractant se obliga in vederea obtinerii unui avantaj material prin executarea
prestatiei asumata de partenerul sau contractual.
Acest caracter il incadreaza perfect in sfera conceptului definit de Art.945 C.Civ., care
dispune: "Contractul oneros este acela in care fiecare parte voieste a-si procura un avantaj".
b. Sunt contracte sinalagmatice perfecte
Contractele de comert international genereaza drepturi si obligatii reciproce intre
parti determinand implicit interdependenta lor. De aici decurg consecintele specifice unor
asemenea obligatii, si anume posibilitatea invocarii exceptiei de neexecutare, ca si facultatea
de a cere executarea contractului ori rezolutiunea lui de catre partea interesata in cazul in care
partenerul sau contractual nu-si indeplineste prestatia asumata prin contract.
c. Sunt contracte comutative
In contractele de comert international existenta si intinderea prestatiilor la care se
obliga partile sunt certe si determinate sau determinabile din chiar momentul perfectarii
actului juridic.
d. Sunt contracte consensuale
In principiu contractele de comert international se realizeaza in forma scrisa, dar
aceasta nu inseamna ca aceasta forma afecteaza valabilitatea lor.
 Redactarea de catre parti a unui inscris constatator al contractului este necesara pentru
a da acestuia deplina certitudine in ceea ce priveste existenta, intinderea si conditiile de
executare a obligatiilor ce revin fiecaruia dintre ele.
e. Sunt acte sau fapte de comert
Contractele comerciale internationale, avand intotdeauna un caracter speculativ,
reprezinta acte de comert.
Chiar contractele de cooperare economica si tehnico-stiintifica urmaresc o asemenea
finalitate ce vizeaza obtinerea profitului.
3. CLASIFICARE
Contractele de comert international sunt susceptibile de clasificare pe baza mai multor
criterii, dintre care unele sunt specifice, iar altele nespecifice pentru acest gen de acte
juridice.
Pezentam in continuare analiza celor doua criterii de clasificare.
CRITERII SPECIFICE:
a. In raport cu subiectii de drept care participa la realizarea contractului se disting:
- contracte perfectate intre subiecti de drept apartinand ordinii juridice nationale din
state diferite;
De specificul acestor contracte (care detin ponderea in ansamblul raporturilor
contractuale de comert international) este faptul ca partenerii contractuali au calitati si natura
juridica similara, precum: societati comerciale, comercianti persoane fizice sau alti subiecti
de drept (persoane juridice), cu vocatia de a participa la asemenea raporturi.
- contracte perfectate intre subiecti de drept apartinand ordinii juridice internationale
si entitatii apartinand ordinii juridice nationale din diverse tari;
Contractele din prima grupa au fost numite in doctrina contracte obisnuite, iar cele din
a doua grupa au fost considerate contracte semi-internationale sau mixte.
Desigur, aceste denumiri sunt pur conventionale, deoarece terminologia utilizata pare
improprie pentru a sugera legitimitatea distinctiei.
b. In functie de obiectul acestora, doctrina distinge cinci grupe de contracte, si anume:
- contracte translative de drepturi
Se numesc astfel contractele prin efectul carora se opereaza o transmitere de drepturi
reale sau de creanta intre parti. In cadrul acestei grupe se face distinctie intre doua subgrupe,
si anume:
- contractul de livrare de materii prime, materiale si produse, prin
efectul carora se realizeaza transmiterea dreptului de proprietate asupra marfii vandute de la
vanzator la cumparator;
- contracte prin care se transfera temporar dreptul de folosinta asupra
unui bun determinat, precum: inchirierea de bunuri mobile, licenta unor programe de
informatica, brevete de inventie, marci de fabrica sau comert etc.
- contracte pentru prestari de servicii
Fac parte din aceasta grupa toate contractele avand ca obiect o prestare de servicii la
care se obliga una dintre parti in favoarea celeilalte, ca de pilda: transportul international,
mandatul comercial international, comisionul international, serviciile bancare etc.
- contracte de executare de lucrari
 Asemenea contracte au ca obiect realizarea unor lucrari de constructii sau de montaj.
Cel mai reprezentativ dintre acestea pentru specificul grupei in discutie este contractul de
antrepriza. Dintre lucrarile susceptibile de a fi aduse la indeplinire in baza unor contracte de
acest gen mentionam:
- constructii civile sau industriale
- construirea de autostrazi sau cai ferate
- construirea de canale navigabile etc
- contractul de cooperare economica internationala
Sunt contractele prin care se concretizeaza raporturile juridice de conlucrare intre
parteneri din tari diferite in productia de bunuri, in comercializarea unor marfuri, in
executarea unor lucrari, prestarea unor servicii sau in domeniul tehnico-stiintific.
Prin asemenea contracte se institutionalizeaza atat raporturile juridice stabilite
ocazional intre parti, cat si raporturi juridice avand o existenta de lunga durata (cele
concretizate in constituirea de societati mixte).
- contracte de aport valutar
Sub aceasta denumire sunt grupate operatiunile de comert international prin a caror
indeplinire se faciliteaza sporirea rezervelor valutare ale participantilor la comertul
international.
Aceste operatii pot fi:
- cumpararea de marfuri din strainatate in vederea re-exportarii lor
- operatiile speculative infaptuite prin arbitrajul bancar etc.
c. In functie de complexitatea contractelor se disting doua grupe de operatii de comert
international, si anume:
- contracte unitare
Se numesc astfel acele contracte care comporta un singur acord de vointa intre parti.
Din punct de vedere structural aceste contracte pot avea o alcatuire monolitica, cum
este bunaoara vanzarea comerciala internationala, mandatul comercial international, depozitul
international etc. sau se pot infatisa sub forma unor constructii juridice mixte, precum
contractul de antrepriza prin care executantul isi asuma obligatia de a realiza lucrarea
folosind materiale procurate de el.
Cele doua grupe de contracte unitare se diferentiaza intre ele sub aspectul continutului
lor.
Astfel, contractele de tip monolit au un continut in care se regasesc numai elementele
ce tin de specificul unui anumit contract (depozitul regulat, transportul de marfuri sau de
persoane etc), contractele mixte continand elemente preluate din sfera altor contracte.
- contracte complexe
Sintagma contract complex desemneaza o structura juridica plurivalenta, subsumand o
pluralitate de contracte distincte reciproc interconditionate, care alcatuiesc impreuna un
ansamblu contractual coerent.
Liantul juridic care contine acest ansamblu si care da acestei structuri o individualitate
proprie, este vointa juridica a partenerilor contractuali proiectata spre realizarea unei finalitati
catre care tind toate contractele componente, fiindca este ratiunea de a fi a oricaruia dintre
contracte.
 Este motivul pentru care in doctrina juridica s-a apreciat ca delimitarea dintre
contractele unitare si cele complexe nu trebuie conceputa ca o operatie mecanica, ci trebuie
realizata prin interpretare de la caz la caz, avandu-se in vedere intentia comuna a partilor.
d. In functie de durata pentru care se incheie, contractele de comert international pot fi
clasificate in trei grupe, dupa cum urmeaza:
- contracte de scurta durata
Se numesc astfel contractele care se incheie pentru operatiuni ocazionale care se
executa dintr-o data, ori a caror executare nu depaseste un an.
Asemenea contracte nu sunt caracteristice pentru raporturile de comert international,
deoarece ele nu sunt de natura a conferi suficienta certitudine.
- contracte de medie durata
Fac parte din aceasta grupa contractele care se incheie pe o durata de pana la cinci ani
si care sunt frecvent intalnite in practica, deoarece sunt preferate datorita avantajelor pe care
le prezinta pentru ambii parteneri contractuali.
Durata medie pentru care se incheie contractul permite prognozarea corecta a
evolutiei preturilor si a conjuncturii existente pe piata, conferind partilor contractante
suficiente elemente pentru negocierea contractului in asa fel incat clauzele convenite sa
asigure mentinerea echilibrului contractual pe intreaga durata a contractului.
- contracte de durata lunga
Se includ in aceasta grupa contractele incheiate pe o durata mai mare de cinci ani,
fiind preferabile in cazul aprovizionarii cu materii prime si energie, domeniu in care durata
acestora este in mod obisnuit de 15-25 de ani.
Anumite contracte precum cele de cooperare pentru construirea si exploatarea in
comun cu partenerul strain de obiective economice noi, se incheie pe o durata de timp
echivalenta cu intreaga perioada necesara realizarii obiectivului respectiv.
Uzual, in cazul contractelor de lunga durata, se procedeaza la intocmirea unui contract
cadru, caruia i se da numai un continut generic ce serveste ca intelegere de baza care urmeaza
sa fie intregita si detaliata ulterior la termene prestabilite prin contracte complementare
adecvate stadiului atins la data perfectarii fiecaruia dintre ele.
CRITERII NESPECIFICE
a. in raport cu efectele pe care le genereaza, contractele pot fi:
constitutive de drepturi
translative de drepturi
declarative de drepturi
Au caracter constitutiv de drepturi contractele prin care se creaza pe seama partilor
sau pe seama unui tert anumite drepturi subiective pana atunci inexistente in patrimoniul
titularului lor.
In raporturile de drept international prin contracte se creeaza , de regula, drepturi de
creanta.
Pentru exemplificare,aducem in discutie contractuele de mandat comercial, contractul
international de depozit regulat, contractul de antrepriza si nu in ultimul rand, contractul de
ipoteca.
In ceea ce priveste contractele translative de drepturi, acestea produc ca efect
transmiterea unor drepturi reale de la un titular la altul.
 Uneori, contractele de comert international produc ca efect numai transmiterea unui
drept real de folosinta;este cazul contractelor de leasing si contractelor de licenta de brevet de
inventie.
Rareori contractele de comert international opereaza un transfer de drepturi de
creanta. In acest domeniu, cesiunea de creanta, desi nu este exclusa, se practica numai cu
titlu exceptional.
In ceea ce priveste contractele declarative de drepturi, care presupun constatarea si
confirmarea existentei unor drepturi ale partilor se constata ca si acestea sunt rar intalnite in
practica de comert international.
Face parte din aceasta categorie tranzactia, care este un contract sinalagmatic, ce
produce concesii reciproce consimtite de parti in vederea stingerii unui diferend existent intre
ele sau a prevenirii declansarii unui diferend iminent.
b. in functie de modul de executare, aceste contracte pot fi:
- cu executare instantanee
- cu executare succesiva
- cu executare continua.
Contractele cu executare instantanee (sau imediata) au ca obiect una sau mai multe
prestatii care se aduc la indeplinire imediat.
Asemenea contracte sunt relativ rar intalnite in comertul international.
Contractele cu executare succesiva sunt insa foarte frecvent intalnite in comertul
international, ele reprezentand regula.
Specificul acestor contracte consta in faptul ca obligatiile partilor, sau cel putin
obligatia uneia dintre ele, comporta executare in timp printr-o serie de prestatii de acelasi fel,
repetate la intervale de timp regulate sau neregulate.
Contractele cu executare continua pot fi aduse la indeplinire numai printr-o activitate
neintrerupta, desfasurata de debitor pe intreaga durata a contractului.
Ca exemplu, putem aminti contractul international de furnizare a energiei electrice sau
a gazelor naturale.
c. dupa corelatia dintre ele, contractele pot fi grupate in:
- principale - accesorii.
Contractele principale reprezinta toate acele conventii care au valoare juridica de sine
statatoare si nu depind de un alt contract.
In majoritatea lor contractele de comert international sunt principale. Mentionam cu
titlu de exemplu:
- vanzarea comerciala internationala
- mandatul comercial international
- transportul international de marfuri.
Contractele accesorii repreinta acele conventii care nu au existenta si o valoare
juridica de sine statatoare, ci depind de existenta unui alt contract principal.
Au caracter accesoriu:
- contractul de gaj comercial
- clauza penala
- clauza compromisorie
- contractele de garantie bancara.