PRINCIPIILE SI CONCEPTIILE CLASICE

SI MODERNE ALE IMPUNERII FISCALE.

 CUPRINS:

1.Notiuni introductive
2.Conceptii clasice privind necesitatea impunerii
3.Principiile impunerii fiscale:
3.1Principiul echitatii fiscale.
3.2Principiul politicii economice
3.3Principii social-politice
3.4 Principii politicii financiare
4.Principiile actuale ale impunerii fiscal
5.Concluzie
6.Bibliografie
 1.Notiuni introductive:

Impunerea fiscală reprezintă un complex de măsuri, de metode,

şi operaţiuni, în baza legii, prin care se stabilesc tipurile de
impozite, obiectul impozabil, mărimea impozitului ce revine în
sarcina unei persoane fizice sau juridice, prin a căror aplicare
statul trebuie să-şi procure veniturile sale fiscale.

Sistemul legal de impunerea fiscală trebuie să corespundă

condiţiilor concrete din perioada respectivă, din fiecare ţară.

Din punct de vedere politic, prin impunere se urmareste ca

fiecare impozit introdus sa raspunda anumitor cerinte sis a fie in
cocordanta cu anumite principii.
 În decursul timpului, în literatura de specialitate, au fost studiate mai multe
2.Conceptii clasice privind necesitatea impunerii teorii în legătură cu dreptul statului de a reglementa un sistem de impunere,
teorii dintre care :

Teoria organică, fundamentată de către gânditori de frunte ai filozofiei clasice
germane– susţine că „statul s-a născut din însăşi natura omenească”, iar dreptul de
impunere reprezintă un „produs necesar dezvoltării istorice a popoarelor”.
Teoria contractului social a fost întemeiată de către Thomas Hobbes în Leviathan
(1651), continuată şi dezvoltată de către Jean-Jacques Rousseau în Contractul
social.
Potrivit acestei teorii, contractul social reprezintă o formă de asociere ideală a
indivizilor, care nu se mai supun unii altora prin coerciţie sau dominaţie, ci numai
statului, ca expresie suverană a voinţei generale. Cetăţenii sunt de acord să
renunţe la o parte din libertăţile lor, făcând, în acelaşi timp şi sacrificii de
ordin material (plata impozitelor), iar statul garantează realizarea anumitor
activităţi. În contractul social, dreptul formal al statului de impunere apare ca
rezultat al unei înţelegeri între stat şi contribuabili.
Teoria sacrificiului, a datoriei sau a solidarităţii propune ca
raţiunea impozitului să fie justificată prin natura statului.Dreptul
statului de a stabili şi percepe impozite apare ca o consecinţă
directă a obligaţiei sale de a-şi îndeplini funcţiile şi sarcinile.
Impozitul stabilit de stat este comparabil cu o datorie pe care o
au cetăţenii pentru asigurarea existenţei şi a condiţiilor de
dezvoltare a întregului corp social căruia îi aparţin. În acest
sens, datoria contributivă a cetăţenilor este analogă cu datoria de
cetăţean, distinctă însă de datoria faţă de ţară (impozitul sângelui),
care reprezintă o contribuţie cetăţenească având caracter personal.

Teoria echivalenţei (teoria schimbului sau teoria intereselor) a fost formulată de

către Adam Smith şi continuată de către Montesquieu. Această teorie stă la
temelia sistemului în care impozitele îşi găsesc justificarea prin serviciile şi
avansările realizate şi garantate de stat, afirmându-se, de exemplu, că „impozitele
reprezintă preţul serviciilor prestate de stat”.
 3. Principiile impunerii fiscale:
Pentru ca un sistem fiscal sa poata fi considerat judicios trebuie sa indeplineasca
anumite principii.
Primele principii ale impunerii cunoscute si sub denumirea de maxime, au fost
formulate de Adam Smith, in lucrarea sa „Avutia natiunilor“ din perioada de
ascensiune a capitalismului.
Aceste principii sunt:
- principiul echitatii fiscale – potrivit caruia contributia sa se realizeze in functie de venitul obtinut sau de averea
detinuta;
- principiul comoditatii impunerii - potrivit caruia impozitele trebuie sa fie percepute la termenele si in modul cel mai convenabil pentru contribuabili;
- principiul randamentului impozitelor – potrivit caruia sistemul fiscal trebuie sa asigure incasarea impozitelor cu cheltuieli minime si sa fie cat mai putin
apasator pentru contribuabili
- principiul certitudinii impunerii – potrivit caruia marimea impozitelor datorate de fiecare contribuabil trebuie sa fie certa si nu arbitrara, iar termenele,
modalitatea si suma de plata sa fie bine stabilite si cunoscute, clare pentru fiecare platitor;
3.1Principiul echității fiscale

Impunerea trebuie să fie universală, toți contribuabilii treubie să

plătească impozit și toți trebuie să fie tratați fiscal la fel, deci se
pretindea egalitate în fața impozitului.

Egalitatea în fața impozitului a devenit egalitatea prin impozite

și presupune tratament fiscal diferențiat în funcție de mărimea
venitului și averii, de proeminența lor, în raport cu starea
socială, cu situația personală, a fiecărui plătitor.

Echitatea fiscală înseamnă echitate aparentă (matematică),

respectiv efectivă (reală)
Diferențierea sarcinilor fiscale, la aceeași materie impozabilă
realizată este în funcție de situația socială. Păstrarea egalității
sarcinilor fiscale, dar diferențierea diferitelor ajutoare sociale, în
funcție de situația socială.
3.2Principiul politicii economice

Cu ocazia introducerii unui impozit, statul urmareste, de regula,

realizarea mai multor obiective.

Este vorba, mai intai, de procurarea de venituri necesare

acoperirii cheltuielilor publice, apoi de folosirea impozitului ca
instrument de impulsionare a dezvoltarii unor ramuri sau
subramuri economice, de stimulare sau de reducere a productiei
sau a consumului unor marfuri, de extindere a exportului sau de
restrangere a importului anumitor bunuri etc.

In vederea cresterii consumului unei anumite marfi, statul

procedeaza la micsorarea sau chiar la suprimarea impozitelor
indirecte percepute la vanzarea acesteia.

Daca se urmareste reducerea consumului, atunci se procedeaza

la majorarea cotelor de impozit aplicate la vanzarea marfii
respective.
3.3Principii social-politice

In unele state, prin impozitele practicate se urmareste si realizarea unor

obiective sociale, cum ar fi: incurajarea sau reducerea natalitatii (prin
micsorarea sau majorarea poverii fiscale a familiilor); limitarea
consumului unor produse daunatoare sanatatii (majorarea accizelor la
tutun si bauturi alcoolice); stimularea contribuabililor la actiuni
caritabile (prin deducerea, in anumite limite, din venitul impozabil a
sumelor folosite in acest scop);

Prin infaptuirea acestor obiective, guvernele incearca sa-si mentina

increderea populatiei in politica pe care o promoveaza, precum si
influenta pe care o au in randul unor anumite categorii sociale. In acest
context, sunt promovate o seama de facilitati fiscale in favoarea
contribuabililor cu venituri reduse sau care au in intretinere mai multe
persoane fara venituri proprii (copii si/sau batrani).
 3.4 Principii politicii financiare

La introducerea unui nou impozit, se cere ca acesta sa

indeplineasca si unele cerinte de ordin financiar:
- randament fiscal ridicat;
- sa fie stabil;
- sa fie elastic (flexibil).
Pentru ca un impozit sa aiba un randament fiscal ridicat, se cer a
fi indeplinite mai multe conditii:
- impozitul sa aiba un caracter universal, adica sa fie platit de
toate persoanele (fizice sau juridice) care obtin venituri din Un impozit este considerat stabil atunci cand
randamentul sau ramane constant de-a lungul
aceeasi sursa, poseda acelasi gen de avere sau isi aproprie (prin
intregului ciclu economic
cumparare, import etc.) acelasi gen de bunuri. Elasticitatea impozitului presupune ca acesta sa poata
- sa nu existe posibilitati de sustragere de la impunere (pe cai fi adaptat in permanenta necesitatilor conjuncturale de
licite sau ilicite) a unei parti din materia impozabila; venituri ale statului. Astfel, daca se inregistreaza o
- volumul cheltuielilor privind stabilirea materiei impozabile, crestere a cheltuielilor bugetare, este necesar ca
calcularea si perceperea impozitelor sa fie cat mai redus posibil. impozitul sa poata fi majorat in mod corespunzator si
invers. Din practica fiscala a diferitelor tari rezulta ca,
de regula, elasticitatea impozitului actioneaza mai ales
in sensul majorarii impozitelor.
4.Principiile actuale ale impunerii fiscale
Intr-o interpretare contemporana, francezul Maurice Allais- laureat al premiului
Nobel pentru economie - apreciaza ca principiile generale ale fiscalitatii intr-o
societate libera sunt urmatoarele: individualitatea, nediscriminarea,
impersonalitatea, neutralitatea, legitimitatea si lipsa arbitrariului.

Individualitatea porneste de la axioma ca intr-o societate democratica omul si nu

statul este valoarea esentiala in acest context, fiscalitatea trebuie sa reprezinte
unul din mijloacele deplinei dezvoltari a personalitatii fiecarui cetatean,
corespunzator propriei sale aspiratii.
Nediscriminarea are in vedere promovarea unor reguli unitare, valabile pentru toti
- astfel ca impozitele ca impozitele sa fie stabilite fara discriminari, directe sau
indirecte, fata de unii din subiecti sau fata de unele grupari sociale.
Impersonalitatea este principiul corespunzator caruia sunt preferabile impozitele
analitice asezate asupra fiecarui bun sau asupra fiecarei operatiuni in parte, fata de
impozitele sintetice, care nu pot fi asezate decat avand o vedere de ansamblu
asupra activitatilor contribuabililor, concentrata in cifra de afaceri, venitul sau
capitalul sau. Astfel in timp ce impozitele analitice sunt atasate lucrurilor si nu
persoanelor, cele sintetice sunt centrare asupra persoanelor, vexabile (ofensatoare)
Neutralitatea impozitelor se refera la cerinta ca impozitele sa nu contravina unei
mai bune gestionari a economiei, ci sa fie favorabile realizarii unei economii cat
mai eficiente. Altfel spus "impozitul nu trebuie sa modifice alegerile cele mai
eficiente".
Lipsa arbitrariului presupune perceperea de impozite asezate pe baza unor
principii simple si clare, care sa nu dea nastere nici unui arbitrariu
Concluzie:

Principiile impunerii inca din conceptiile clasice au avut o

importanta majora si au fost destul de descrise teoriile si
explicative insa odata cu evoluarea societatii principiile
impunerii moderne sunt mult mai ample,si s-au extins fiindca s-
a dovedit ca joaca un rol forte important in viata economica a
statului,.
Se considera un bun pilon care regleaza economia insa oricum
ca baza ramane conceptele clasice si continuata de conceptele
modern