Impunerea si principiile acesteia Impunerea actiunea de realizarea a unui set de actiuni orientate in final la perceperea impozitelor.

. Principii clasice ale impunerii: 1) Justetea impunerii conform caruia supusii fiecarui stat tre sa contribuie pe cit posibil la sustinerea statului in raport cu posibilitatile sale, adica in raport cu venitul de care sub protectia statului ei se pot bucura; 2) Comoditatea perceperii impozitelor potrivit acestui principiu, orice impozit tre sa fie perceput la timpul si modul care reiese a fi cel mai convenabil p/u contribuabil ca sa-l plateasca; 3) Certitudinea impunerii impozitul pe care fiecare persoana este obligata sa-l plateasca, tre sa fie bine precizat si nu arbitrar; 4) Randamentul impozitului potrivit acestui principiu orice impozit tre sa fie astfel conceput ca sa scoata si sa instraineze din buzunarele populatiei cit mai putin posibil peste atit cit se poate duce in tezaurul public al statului. Principii moderne de impunere: I. Principii de echitate fiscala. Echitatea fiscala inseamna dreptate si justete in materie de impunere. Ea presupune impozitarea direfentiala a veniturilor si averii in functie de puterea contributiva a subiectului impunerii si scutirea de plata impozitelor a persoanelor cu venituri mici. Conditii p/u indeplinirea echitatii: Stabilirea minimului neimpozabiladica legifirarea scutirii de impozit a unui anumit venit ce ar permite satisfacerea nevoilor de trai strict necesare; Fixarea sarcinii fiscale in functie de puterea contributiva a fiecarui platitor, adica luarea in consideratie a marimii venitului sau a averii care este obiectul impunerii precum si a situatiei personale a contribuabilului; Instalarea paritatii fiscale ceea ce inseamna ca la o anumita putere contributiva sarcina fiscala a unei categorii sociale sa fie stabilita egala cu sarcina fiscala a altei categorii sociale, sarcina fiscala a unei pers sa fie stabilita egal cu sarcina fiscala a altei persoane din aceeasi categorie sociala; Instituirea impunerii generale adica sa cuprinda toate categoriile sociale respectiv toate persoanele care realizeaza venituri sau care poseda un anumit gen de avere, cu exceptia persoanelor sale caror venituri se situeaza sub un anumit nivel. II. Principii de politica financiara aceasta grupa de principii le inglobeaza pe cele de ordin financiar, constituite cerintelece ofera realizarea obiectivelor financiare acumularea mijloacelor publice. Astfel impunerea tre sa corespunda urmatoarelor criterii: Randament financiar ridicat(conditii: universalitatea impozitului, obligativitatea impunerii, eficienta impunerii, convenienta impunerii); Stabilitate; Elasticitate. III. Principii de politica economaceasta grupa de principii are in vedere crietriile de constringere a impozitului datorita carora el exercita in afara de cea financiara o alta misiune importantade influentarea asupra proceselor economice;

IV. Principii social-politice prin politica fiscala se urmareste un anumit scop social. Se aplica o impunere diferentiata a veniturilor sau averii diferitelor categorii sociale in functei de interesele partidului de guvernamint. Principiile impunerii Echitatea fiscala ar trebui sa semnifice dreptate sociala in materie de impozite. In acest scop impunerea trebuie sa asigure egalitate fiscala in fata legii si acesta inseamna ca impunerea trebuie sa se realizeze diferentiat, in functie de marimea averii si de venitul fiecarui contribuabil. Practica a pus insa in evidenta o contradictie intre egalitatea fiscala in fata legii si randamentul impozitelor. Astfel, din punct de vedere al randamentului, impozitele ar trebui sa produca maximum de venituri pentru stat, iar din punct de vedere al echitatii fiscale repartizarea sarcinii publice intre contribuabili ar trebui sa tina seama de situatia personala a fiecaruia, numai ca, ceea ce este echitabil are randament mic si, de multe ori, ceea ce are randament ridicat nu este echitabil. Principiile impunerii In ceea ce priveste egalitatea in fata legii apar doua notiuni care se impun a fi corelate: -egalitatea matematica; -egalitatea personala. Principiile impunerii Egalitatea matematica inseamna impozite egale la venituri egale. Egalitate matematica nu tine cont de situatia personala a contribuabilului si, astfel, doi contribuabili cu aceleasi resurse pot avea situatii personale diferite si ca atare, proportionalitatea platii impozitelor poate sa-l loveasca mai mult pe unul decat pe celalalt. La asezarea impozitelor in toate tarile se porneste de la egalitatea matematica dar, ea se corecteaza prin prisma situatiei personale a platitorului. Pentru a asigura si egalitatea personala se pot introduce un sistem de deduceri din masa impozabila, cote progresive de impunere (mai ales in transa), norme de venit la impozitul pe avere etc. Principiile impunerii Principiile de politica financiara se refera la randamentul impozitului, la stabilitatea si la elasticitatea acestuia. Randamentul impozitului se masoara prin raportarea sumei globale colectata intr-un interval dat si cheltuielile facute de autoritatea publica in vederea colectarii acesteia. Randamentul impozitului presupune asigurarea urmatoarelor conditii: Principiile impunerii -universalitatea impozitului adica toti cei care au un venit trebuie sa plateasca; -economia de cheltuieli adica constituirea unui sistem institutional cat mai ieftin; -ineluctabilitatea adica neputinta sustragerii de la plata impozitelor si, astfel, micsorarea posibilitatilor de evaziune fiscala; -anestezia fiscala presupune a asigura unui impozit, la introducerea lui, o anumita capacitate de suportabilitate. Principiile impunerii Stabilitatea si elasticitatea impozitului sunt doua principii simetrice. Un impozit este stabil daca el nu urmeaza intocmai toate variatiile conjuncturale care afecteaza materia impozabila. Elasticitatea semnifica absenta reactiei materiei impozabile la variatia cotei de impunere. Principiile impunerii Exista in toate economiile un conflict deschis intre randamentul si echitatea impozitului. In teorie nu exista acest conflict, in sensul ca, cu cat mai bine este asezat un impozit si este repartizata sarcina fiscala pe membrii societatii, cu atat mai mare este randamentul acestuia. In realitate insa, circula zicala: "impozitele productive nu sunt juste, iar impozitele juste nu sunt productive". Principiile impunerii Principii de politica economica se refera la modelarea impozitelor astfel incat sa asigure interventia statului in viata economica. Astfel, fie ca se introduc noi impozite, fie ca se redimensioneaza unele din impozitele existente, acest lucru se face nu doar pentru a produce venituri, cat si pentru a asigura interventia statului in economie. Ca atare, vechiului conflict dintre randamentul si echitatea impozitelor, i se mai adauga un altul intre randament si interventionism. Principiile impunerii Componenta principal a politicii financiare o reprezint politica fiscal. Conform specialitilor n domeniu, se consider c politica fiscal cuprinde ansamblul deciziilor de natur fiscal luate de factorul decident

public n scopul asigurrii resurselor financiare destinate finanrii nevoilor publice i al realizrii unor finaliti de natur economico-social. De asemenea, exist specialiti care consider c, n sens larg, politica fiscal se constituie n cadrul activitii autoritii publice de percepere i utilizare a resurselor necesare satisfacerii consumului public i furnizrii de servicii i bunuri publice. Prin politica fiscal se stabilesc volumul i proveniena resurselor de alimentare a fondurilor publice, metodele de prelevare care urmeaz a fi utilizate, obiectivele urmrite, precum i mijloacele de realizare a acestora. Principiile impunerii Exist i specialiti care au scos n eviden faptul c n coninutul politicii fiscale trebuie s se fac referire i la cheltuielile publice, considerndu-se c problematica politicii fiscale nu se rezum numai la opiunile asupra procurrii resurselor financiare la dispoziia statului, ci i la cheltuielile pe care le au n vedere autoritile publice. Economitii americani Richard i Peggy Musgrave afirmau c politica financiar-bugetar ndeplinete trei funcii importante: funcia de alocare, prin care serviciile cu caracter special sunt distribuite prin intermediul autoritilor publice ce asigur satisfacerea unor nevoi sociale (cultur, nvmnt, justiie, aprare naional); funcia de distribuire, realizat prin impozite i cheltuieli publice, devine necesar n msura n care distribuirea veniturilor i averii ntre persoanele fizice i juridice (influenate de modul de repartizare a factorilor de producie i a formelor de proprietate) nu este n concordan cu necesitile i justiia social; funcia de stabilizare, prin care se urmrete atingerea unui grad nalt de ocupare a forei de munc, stabilitatea preurilor, o situaie solid a balanei de pli externe, precum i o rat a creterii economice. Principiile impunerii Principiile impunerii fiscale Principiile impunerii au fost formulate pentru prima dat de ctre economistul englez Adam Smith sub forma unor maxime sau principii fundamentale, respectiv: maxima de justiie, conform creia cetenii fiecrui stat trebuie s contribuie la acoperirea cheltuielilor publice att ct le permit facultile proprii, respectiv mrimea veniturilor obinute sub protecia statului; maxima de certitudine, ce vizeaz legalitatea impunerii i presupune ca mrimea impozitelor datorate s fie cert, i nu arbitrar; maxima comoditii, potrivit creia perceperea impozitelor trebuie s aib loc la termenele i n modalitile cele mai convenabile pentru contribuabil; maxima economiei i randamentului impozitelor, care urmrete instituirea unor impozite ct mai puin apstoare pentru contribuabil i asigurarea ncasrii acestora cu un minim de cheltuieli.