Deontologie și etică profesională

Implicații/reguli deontologice în activitatea cu persoanele de vârsta a III a.

Sintagma ” vârsta a treia” a cunoscut , în țârile europene, o largă difuziune în anii

1970, o dată cu universitățile pentru vârsta a treia, cu cluburile pentru vârsta a treia și turismul
specific. Această nouă sintagmă, a vehiculat o etică activistă a pensionării, fiind definită în
opozitie cu bătrânețea. Vârsta a treia devenea, astfel, o două tinerețe.

Vârsta a treia, cunoscută și ca perioada bătrâneții sau a regresiei, este considerată din
punct de vedere cronologic etapa existentei de după 65 de ani, reper utilizat de majoritatea
autorilor. Această perioadă est relationată și cu alți termeni, fiind necesară delimitarea lor.
Senescența se referă la aspectul normal al îmbătrânirii, la procesul biologic care, deși începe
de timpuriu, acum se manifestă la toate nivelurile de integrare ale organismului, în timp ce
senilitatea desemnează aspecul patologic al acestui proces.

Creierul este cel care dă abilitatea de a exista, un control asupra îmbătrânirii. Pierderea
memoriei de scurtă durată, schimbările cognitive și de personalitate apărute odată cu
înaintarea în vârstă, demența, declinul senzorial și al sistemului nervosapar în îmbătânire.

La baza activității de asistență socială stă etica profesională. Codul etic reprezintă un
set de reguli care reflectă principii generale de conduită profesională. De aceea
comportamentul asistentului social trebuie să fie consecvent și responsabil. Etica profesională
a asistenților sociali specializați pe lucrul cu vârstnicii reprezintă un factor decisiv în
elucidarea problemelor morale ale persoanelor vârstnice dependente printr-un demers
cognitiv, reglementând atât relațiile profesionale ale asistenților sociali cu referire la
standardele de conduită în relațiile cu beneficiarii, în cazul de față în relația cu persoana
vârstnică aflată în dificultate, cât și cu colegii sau alte categorii de profesioniști.

Principiile etice care se constituie intr-un sistem specific profesiei sunt prezentate de
Hepworth și Larsen:

 Oamenii sunt capabili să facă propriile lor alegeri de aceea trebuie lăsați și incurajați să iși
asume responsabilitatea propriilor decizii
 Asistenții sociali au responsabilitatea de a asista persoanele ca să obțină maximum de
independență și îi va sprijini pentru a întări încrederea în sine a asistatului;
 Asistența socială are responsabilitatea de a interveni pentru modificarea acelor factori
sociali care au o acțiune defavorabilă asupra indivizilor, familiilor și grupurilor;

1
 Asistenții sociali au responsabilitatea să ajute oamenii să-și descopere și să-și utilizeze
capacitățile de schimbare și dezvoltare;
 Multe din problemele indivizilor își au originea în societate și nu se datoresc indivizilor
înșiși. Prin urmare, rezolvarea problemelor indivizilor nu se poare limita la creșterea
competențelor individuale, ci necesită implementarea unor măsuri de politică socială
 Orice metode de rezolvare a cazurilor de asistență socială trebuie să aibe în vedere că
mijloacele de a ajunge la un scop sunt tot atât de importante ca scopul în sine;
 Relațiile de asistență pot deveni pentru asistați modele de relații deschise, sincere ,
autantice, atente la nevoile persoanei.

Asistența socială are ca fundament furnizarea de servicii în sprijinul beneficiarilor,

respectiv al persoanei vârstnice aflate în dificultate, respectarea demnității și unicității
individului, a confidențialității și integrității persoane, autodeterminării și competenței sociale.

Conflictele etice cărora trebuie să le facă față asistentul social pentru a rezolva
problemele persoanelor de vârsta a treia, se pot datora următorilor factori:

1. Factori care provin de la asistenții sociali: presupunerile lor, convingerile lor, judecățile
lor de valoare privind natura umană, valorile, scopul activității de asistență socială sau
concepțiile lor teoretice privind activitatea profesională.
2. Factori legați de client: personalitatea sa, nivelul mintal și educațional, relațiile sale cu alti
membri ai familiei sale, relațiile și situația sa profesională.
3. Factori legați de problemă: însăși natura problemei, definirea ei , scopurile și prioritățile
care derivă din specificul problemei, strategiile și opțiunile la care se pretează.

Prin activitatea sa, asistentul social specializat în lucru cu vârstnicii se asigură că sunt
indeplinite drepturile persoanelor vârstnice:

 Dreptul la respect și apărarea demnității;

 Dreptul la alegerea locului de viață;
 Nediscreminarea pe criterii de vârstă;
 Dreptul la expunerea dorinței și alegerea activității;
 Securitatea economică;
 Dreptul la religie;
 Dreptul la prevenirea dependenței:
 Dreptul legalizat la ocrotire;
 Dreptul la sustinere familială și comunitară;
 Dreptul la sănătate și accesul la instituțiile de acest domeniu.

Problemele etice au luat o amploare mai mare pe măsura creșterii publicității care se
acordă cazurilor sociale, ca și datorită măririi interesului statului în problemele sociale și , în
general, ca urmare a creșterii interesului public pentru bunăsatarea și calitatea vieții
individului. Se spune că morala nu poate fi predată în sălile de curs, nici lămurită în manuale ,
ea trebuie exersată în activitatea afectivă.

Se cunoaște faptul că vulnerabilitatea vârstnicilor este determinată de:

2
 Diminuarea potențialului de apărare socială prin părăsirea circuitului activ social;
 Din punct de vedere economic prin scăderea veniturilor;
 Biologic, prin receptivitatea crescută a îmbolnăvirii, handicapuri, dependență;
 Din punct de vedere psihologic, prin modificările psihologice și psihopatologice de
involuție;
 Pierderea de roluri îl marginalizează atât în cadrul familiei, cât și în cadrul societății

De la motivele enumerate mai sus asistentul social intervine și are responsabilitatea de

a-și dedica în mod obiectiv și responsabil cunoștintele și priceperile pentru a ajuta persoanele
vârstnice dependente, spre a se dezvolta și pentru a rezolva conflictele dintre individ și
societate incluziv consecințele acestora.

Valoarea autodeterminării a asistentului social este o valoare de bază a profesiei, care

a fost statuată de la începuturile ei. Sublinierea ei este cu atât mai importantă cu cât categoria
de clienți cu care lucrează sunt de obicei cele mai vulnerabile persoane din societate și, ca
atare, ele pot avea o capacitate scăzută de control asupra propriei vieți.

Complexitatea muncii asistentului social reiese din deprinderile și abilitățile necesare

în procesul de rezolvare a problemelor:

 Folosirea stăpânirii de sine

 Abilități de a asculta fizic și psihologi
 Abilități de a transmite empatie , întelegere și respect
 Abilități de a genera planuri alternative
 Abilități de a evalua rezultatele.
 Folosirea unor cunoștințe teoretice de bază.

Persoanele vârstnice vulnerabile trebuie încurajate să participe cât mai mult posibil și
trebuie informate despre riscurile și posibilele beneficii ale intervenției propuse. Astfel,
asistentul social trebuie să fie foarte atent la principiile intimității, confidențialității și utilizării
informației în mod responsabil în muncă lui profesională ținând cont de vulnerabilitatea
specifică vârstei, aspecte sociale specifice vârstei a treia, de nevoia acestuia de acomunica.

Asistentul social specializat în asistența socială a persoanelor vârstnice are obligația

să:

 Determine nevoile peroanei varstnice dependente și obiectivele specifice relevante;

 Implice beneficiarul, precum și anturajul acestuia în rezolvarea problemelor;
 Aplice regulile deontologice prevăzute de profesie;
 Participe, împreună cu alti specialiști, urmărind interesele majorea ale beneficiarilor, la
elaborarea planului de îngrijire;
 Să respecte normele și valorile beneficiarului;
 Evalueze realizarea obiectivelor

Evaluarea stării de dependență se face ținând cont de fapul că dependența este un

proces de mare complexitate, ce include componente medicale, culturale și economice.
Evaluarea geriatrică se bazează pe utilizarea unor diverse scale pentru stabilirea autonomiei și

3
a dependenței cu diversele ei grade, dependența obligând persoana în cauză să recurgă la o
altă persoană pentru a-și putea realiza activitățile necesare vieții zilnice.

Asistentul social specializat în asistența socială a persoanelor în vârstă are obligația de

a identifica situațiile și cauzele care afectează echilibrul psihic,economic sau moral al
individului aflat la vârsta a treia precum și al familiei acestuia și intreprinde toate acțiunile
necesare pentru remedierea situației de dificultate identificate.

Etica asistentului social este evidențiată și în consilierea socială, aceasta fiind o relatie
de ajutorare, o încercare și un efort din partea consilierului la care este cooptat și beneficiarul
pentru a îmbunătăți confortul existențial al celui din urmă, pentru a-i ameliora stilul de viață.

Intervențiile umanitare, sub aspect etic, sunt legate de moralitatea asistentului social,
respectând și promovând dreptul beneficiarului la autodeterminare, asistând persoanele
vârstnice aflate în nevoie în eforturile lor de a-și identifica și clarifica scopurile. De asemnea
asitentul social poate limita depturile beneficiarului la autodeterminare atunci când în judecata
profesonala a acestuia, consideră ca acțiunile pot afecta beneficiarul, dând dovadă de o
capacitate bună de a analiza, gestiona situația.

Etica asistentului social în relația cu vârstnicii vulnerabili poate fi înteleasă ca o

filosofie asupra moralei, a binelui și a răului, a datoriei. Datorită vulnerabilității acestei
categorii sociale, nevoia de servicii sociale este evidențiată la un număr din ce în ce mai mare
de persoane vârstnice, în raport cu toate celelalte categorii de persoane defavorizate.

Vârstnicii reprezintă o categorie a populației, care este extrem de eterogenă în ceea ce

privește vârsta și alte caracteristici. Au nevoie de sprijin și participare mai mult decât oricne
alcineva. În legătură cu aceste circumstanțe, persoanele în vârstă, ca grup social, au nevoie de
o atenție sporită a societății și a statului și sunt un obiect specific al asistenței sociale.

Bibliografie

D. Gîrleanu-Șoitu, Vârsta a treia, Ed. Institutul European, Iași 2006

Erica Eugenia, Servicii alternative la instituționalizare pentru persoanele de vârsta a treia,
Revista de Cercetare și Intervenție Socială, Ed. Lumen Iași 2006
Hepworrth, Larsen, Direct social work practice- citat de M. Roth
M. Roth, A. Rebreanu, S. Poledna, Introducere în asistența socială
U. Șchiopu, E. Verza. Psihologia vârstelor, Ed Didactică și Pedagogică, București 1997