VALORI ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ

. ROLUL VALORILOR ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ

◼ Toate profesiile au o anumită orientare valorică care le circumscrie misiunea socială, le determină semnificaţia particulară şi direcţionează valorile profesionale ale persoanelor care le practică. Pentru asistenta
socială există un astfel de sistem de valori ale profesiei, care o apropie, dar totodată o şi deosebeşte de celelalte profesii din domeniul ştiinţelor sociale.

◼ De fapt, profesiile însăşi sunt recunoscute de către societate ca valori şi sunt ierarhizate ca atare. Prin calitatea ei de a oferi ajutor celor care din motive foarte diferite se situează într-o zonă vulnerabilă sau
periferică a societăţii, în această ierarhie munca de asistenţă socială este considerată ca fiind "conştiinţa societăţii".

◼ Valorile profesiei de asistenţă socială se exprimă prin ideile referitoare la atitudinile faţă de oameni, la convingerile legate de locul şi rolul omului în societate, la nevoile şi scopurile sale şi la modalităţile de a
obţine bunurile necesare vieţii. De fapt, valorile fundamentale ale asistenţei sociale combină valori fundamentale ale tradiţiei iudeo-creştine, cu cele ale umanismului şi ale liberalismului. Desigur, nu toţi
practicienii au în egală măsură aceleaşi idei în toate aspectele. Asistenţa socială aduce, în atenţia societăţii ideile etici sociale, anume acea a solidarităţii, a ajutorului, a îngrijirii altora, a includerii şi a acceptării
(B. Jordan, 1997).

◼ Una din valorile importante este tocmai libertatea alegerii individuale dintre valorile sociale. Astfel se constituie valorile personale, configurate în mod individual, dar nu independent de valorile grupurilor şi
comunităţilor (etnice, religioase, culturale etc.) de care aparţinem.

◼ Alegerea unei cariere profesionale ca asistenţa socială cere o profundă explorare a valorilor individuale şi compararea lor cu valorile profesiei (Hoffman, Salle, 1994). Asistenţii sociali vor trebui ei înşişi sa
verifice, de exemplu, măsura în care se ghidează după valoarea individualismului, in raport cu cea a responsabilităţii civice sau a implicării în viata comunităţii. De asemenea, valorile individuale diferă adesea
faţă de problemele concrete ale vieţii sociale ca, de exemplu sinuciderea, avortul, pedeapsa cu moartea, homosexualitatea, necesitatea oferirii ajutorului de şomaj şi altele. Totuşi, majoritatea practicienilor din
domeniul asistenţei sociale subscriu la următoarele valori fundamentale, cu importanţa cardinală pentru profesie (Codul deontologic NASW, 1996):
. ROLUL VALORILOR ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ

◼ 1. Afirmarea individualităţii proprii. Oamenii au dreptul la libertate, la alegerea propriilor lor valori şi modalităţi de viaţă, atâta timp cât acestea nu afectează libertatea altora.

◼ 2. Lupta împotriva tiparelor şi a clişeelor în a-i percepe pe ceilalţi. Lupta împotriva prejudecăţilor.

◼ 3. Dreptul persoanelor de a avea acces la resursele necesare. Oamenii au dreptul la resursele necesare susţinerii vieţii şi dezvoltării lor şi de posibilităţi de a-şi realiza şi de a-şi
exprima potenţialităţile.

◼ 4. Respectul demnităţii şi încrederea în valoarea fiinţei umane Fiecare persoana este o valoare în sine şi este unică. Procesul de asistenţă socială va trebui să conducă la valorizarea
personalităţii umane, la creşterea demnităţii ei şi respectarea individualităţii fiecărui asistat

◼ 5. Încrederea în capacitatea de autodeterminare şi în capacitatea de rezolvare a problemelor persoanelor asistate. Încrederea în capacitatea de învăţare şi dezvoltare a persoanelor.

◼ 6. Păstrarea confidenţialităţii informaţiilor primite de la asistaţi şi în legătură cu aceştia.

Responsabilitatea pentru realizarea valorilor de mai sus revine în comun cetăţenilor şi comunităţii. Societatea va trebui să creeze condiţiile unei participări democratice a cetăţenilor la viaţa
socială, iar aceştia au şi ei responsabilitatea de a deveni actori activi pe scena vieţii sociale.
PRINCIPII ETICE ALE PROFESIEI DE ASISTENT SOCIAL

◼ Principiile etice care se constituie într-un sistem specific profesiei sunt prezentate mai pe larg de către Hepworth şi Larsen (1993):

− Oamenii sunt capabili să facă propriile lor alegeri, să ia propriile decizii şi să înveţe să-şi dirijeze propriile vieţi. Ei trebuie lăsaţi şi încurajaţi sa-şi asume responsabilitatea propriilor
decizii şi să-şi exercite propria libertate.

− Asistenţii sociali au responsabilitatea de a asista persoanele ca să obţină maximum de independentă. În relaţia de consiliere şi de sprijin profesionistul va întări încrederea în sine a
asistatului şi demnitatea individului, încurajând manifestările sale de independenţă.

− Asistenţa socială are responsibilitatea de a interveni pentru modificarea acelor factori sociali care au o acţiune nefavorabila asupra indivizilor, familiilor şi grupurilor (ca de exemplu
pentru reducerea violenţei, eliminarea discriminărilor).

− Problemele de viaţa ale indivizilor se datoresc, în general, lipsei deprinderilor şi a mecanismelor de adaptare ale indivizilor. Formarea unor noi competenţe duce adesea la rezolvarea
problemelor şi la dezvoltarea personalităţii individului.

− Oamenii sunt capabili să înveţe noi comportamente. Asistenţii sociali au responsabilitatea sa ajute oamenii să-şi descopere şi să-şi utilizeze capacităţile de schimbare şi de dezvoltare.

− Deşi se acceptă ideea că originea problemelor de viaţă se află adesea în experienţele şi evenimentele trăite anterior şi se cunoaşte că analiza experienţelor trecute poate fi benefică,
totuşi se apreciază că cele mai multe din dificultăţile în calea îmbunătăţirii integrării sociale pot fi rezolvate prin centrarea atenţiei pe alegerile şi posibilităţile prezente, prin
mobilizarea puterilor latente de adaptare ale indivizilor.
PRINCIPII ETICE ALE PROFESIEI DE ASISTENT SOCIAL

− Multe din problemele indivizilor îşi au originea în societate şi nu se datoresc indivizilor înşişi. Prin urmare, rezolvarea problemelor indivizilor nu se
poate limita la creşterea competenţelor individuale, ci necesită implementarea unor măsuri de politică socială. Oamenii pot influenţa schimbările în
sistemele de politici sociale, care să atenueze şi chiar să rezolve anumite probleme ale indivizilor.

− Greutăţile vieţii sunt o parte inerentă a condiţiei umane, iar oamenii pot să se dezvolte în urma confruntării lor cu adversităţile vieţii. Crizele vieţii
trebuie considerate prilejuri de dezvoltare şi de îmbunătăţire a capacităţii de control asupra propriei vieţi.

− Oamenii au nevoie de conştiinţa valorii proprii şi de stimă de sine. Ca să dobândească stima de sine, ei au nevoie de confirmarea valorii lor din
partea persoanelor semnificative (părinţi, soţi, fraţi, prieteni, profesori şi alţii). Multe din conflictele interpersonale se datoresc faptului ca oamenii
nu se simt iubiţi, respectiv stimaţi. Asistenţa socială poate contribui la creşterea stimei de sine a clienţilor în cadrul relaţiilor de consiliere, prin grijă,
încurajare şi acceptare.

− Relaţiile de asistenţă pot deveni pentru asistaţi modele de relaţii deschise, sincere, autentice, atente la nevoile persoanei. Asistatul poate să preia
modelul acestei relaţii şi să îl transpună la celelalte relaţii ale sale.
PRINCIPII ETICE ALE PROFESIEI DE ASISTENT SOCIAL

− Orice metode de rezolvare a cazurilor de asistenţa socială trebuie să aibe în vedere că mijloacele de a ajunge la un scop sunt tot atât de importante ca scopul însuşi. Mijloacele folosite
de asistentul social vor trebui să respecte demnitatea de sine, autodeterminarea şi confidenţialitatea asistatului.

− Autocunoaşterea este prima etapă realizată în procesul de dezvoltare şi schimbare a persoanei. Înţelegerea şi acceptarea din partea asistentului favorizează autocunoaşterea asistaţilor.

− Dreptul asistaţilor la propriile lor valori şi convingeri este inviolabil. Asistenţii sociali au responsabilitatea să ofere ajutor indivizilor, indiferent de valorile şi convingerile acestora,
chiar dacă ele conduc la disfuncţii ale integrării lor sociale.

◼ Valoarea autodeterminării este o valoare de bază a profesiei, care a fost statuată de la începuturile ei. Sublinierea ei este cu atât mai importantă cu cât categoria de clienţi cu care
lucrează asistenta socială sunt de obicei cele mai vulnerabile persoane din societate şi, ca atare, ele pot avea o capacitate scăzută de control asupra propriei vieţi. Afirmarea dreptului la
autodeterminare a persoanelor cu situaţii materiale dificile, a celor dezavantajaţi cultural, a celor cu diferite handicapuri, a celor dependenţi de substanţe şi a altora înseamnă asistarea
lor în obţinerea serviciilor şi a drepturilor lor, asigurarea libertăţii persoanei de a alege calea de schimbare pe care ea însăşi o doreşte. Cazurile de asistenţă socială sunt de multe ori de
alta natură încât asistentul social îşi dă seama de posibilităţile limitate ale clienţilor lor de a-şi exercita libertatea de alegere. Pentru ilustrare am putea alege cazul minorilor de centre de
reeducare, al copiilor din casele de copii, sau ale deţinuţilor. Deşi conştienţi de posibilităţile lor limitate, asistenţii sociali pot crea situaţii în care clienţii sa accepte responsabilităţi şi să-
şi dezvolte capacităţile de a-şi controla propriul comportament, inducând astfel schimbări în comportamentul celorlalţi faţa de ei.
DEONTOLOGIA MUNCII DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

◼ Asistenţii sociali sunt confruntaţi zilnic cu nevoia de a lua decizii morale. Uneori ei au posibilitatea sa discute deciziile pe care le iau cu colegii lor, cu supervizorii
lor. In majoritatea cazurilor, adeseori încă din studenţie, ei au de luat singuri decizii, fiindcă situaţiile pe care le au de rezolvat sunt urgente.

◼ Problemele etice au luat o amploare mai mare pe măsura creşterii publicităţii care se acordă cazurilor sociale, ca şi datorită măririi interesului statului în problemele
sociale şi, în general, ca urmare a creşterii interesului public pentru bunăstarea şi calitatea vieţii individului. Se spune că morala nu poate fi predată în sălile de curs,
nici lămurită în manuale, ea trebuie exersată în activitatea efectivă. Rămâne însă de reţinut avertizarea lui Thomas d'Aquino, care spunea că în chestiuni de etică
"nu putem discuta ceea ce ar trebui să facem fără să ştim ce anume putem face" (comentariu în De Anima 1.1.2).

◼ Pentru ca asistenţii sociali să se pregătească pentru sarcina dificilă a rezolvării dilemelor morale prin luarea unor decizii responsabile, ei trebuie să ştie să recunoască
acele aspecte ale practicii asistenţei sociale care pun în balanţă diferite valori morale, să îşi clarifice propriile lor valori personale, pe care să le raporteze la valorile
profesiei.

◼ Exemple de dileme morale:

− un tânăr din centrul de minori delincvenţi vă spune că are încredere în dvs., crede că numai dvs. îl înţelegeţi şi vă dezvăluie planul lui de a evada.
DEONTOLOGIA MUNCII DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

− organizaţia unde lucraţi a obţinut o suma de bani de la o fundaţie pentru a sprijini copiii handicapaţi; directorul va cere
să prezentaţi un raport despre munca dvs. în care să figureze un număr mai mare de cazuri asistate decât în realitate, nu
numai pentru a justifica activitatea prezentă, dar şi pentru a putea cere ulterior o suma de bani mai importantă.

− o femeie vă spune că a rămas însărcinată dar că doreşte să avorteze şi vă solicită sprijinul.

− despre unul din adolescenţii din casa de copii aflaţi ca practică homosexualitatea şi îi agresează pe băieţii mai mici.

◼ Unii pot considera aceste cazuri ca fiind clare, lipsite de vreo dilemă morală. Alţii, dimpotrivă, identifică principii şi valori
morale diferite şi consideră că rezolvarea unor astfel de situaţii implică o deliberare morală, dificilă, de multe ori chiar
dureroasă. Pentru a ne clarifica în legăturile cu soluţiile unor astfel cazuri şi ale altora conform cerinţelor profesiei de
asistenţă socială, avem nevoie de cunoaşterea modului în care profesia stabileşte priorităţile ei valorice.
CODUL DEONTOLOGIC AL ASISTENŢEI SOCIALE

◼ Locul unde acestea sunt formulate este codul deontologic – concept care semnifică etica profesiei. El clarifică ceea ce este bine şi rău în munca profesională. Codul deontologic poate fi considerat o codificare
a obligaţiilor speciale care rezultă din aderarea deliberată la o anumită profesie, cum este asistenţa socială. Codul deontologic are deci menirea de a clarifica aspectele morale ale practicii profesionale. Pe
temeiul lui, practicienii asistenţi sociali pot identifica modul corect de acţiune din punct de vedere moral in labirintul situaţiilor cotidiene.

◼ In încercarea de a regla relaţiile dintre asistenţi şi clienţi, în interesul acestora din urmă, toate profesiunile moderne au elaborat coduri deontologice (medicii, avocaţii, farmaciştii, psihologii, sociologii), unele
încă din secolul trecut. Deja în urmă cu 2400 de ani, Hippocrates cerea medicilor greci să se situeze la un nivel înalt de comportament profesional, iar jurământul lui Hippocrate a devenit un ghid de conduită
etică profesională a nenumărate generaţii de doctori de-a lungul timpurilor.

◼ Pentru lumea modernă, elaborarea unui cod de etică profesională a însemnat totodată transformarea ocupaţiilor în profesii. Primul cod deontologic modern este legat tot de domeniul medical, fiind elaborat de
Dr. Thomas Percival, în Anglia (1803). In aceeaşi perioadă farmaciştii şi-au întocmit şi ei un cod propriu, spre a se putea delimita ca profesie de medici, a căror conduită morală nu se bucura în secolul XIX de
un prestigiu prea ridicat.

◼ Primul cod deontologic al asistenţilor sociali a fost elaborat de Mary Richmond şi tipărit în 1920 sub numele "Cod etic experimental pentru cei care lucrează cu cazuri sociale" (Experimental draft code of ethics
for social case workers). În anii următori, pe măsură ce asociaţiile profesionale ale asistenţilor sociali se defineau mai bine, necesitatea unor coduri deontologice era mai clar exprimată. În 1924 în jurnalul
oficial al asistenţilor sociali americani, "The Compass", se susţinea ideea ca publicul are şi el dreptul să cunoască principiile pe baza cărora ia decizii asistentul social. În anii următori, asociaţii locale şi
naţionale au delegat comitete care să se ocupe de analiza problemelor etice şi de identificarea elementelor comune prezente în practica socială dar abia în 1951 a adoptat Adunarea Generală a Asociaţiei
Americane a asistenţilor sociali primul cod deontologic valabil pentru toţi membrii acelei asociaţii cuprinzătoare. În 1979 Asociaţia Naţionala Americană a Asistenţilor Sociali a adoptat un nou cod deontologic
care să fie în mai mare măsură în acord cu realităţile sociale, care a fost revizuit în 1996, fiind prezentat scurt în aceste pagini.
CODUL DEONTOLOGIC AL ASISTENŢEI SOCIALE

◼ Codul deontologic al Asociaţiei Naţionale Americane a Asistenţilor Sociali (National Association of Social Workers, sau NASW)

◼ Codul deontologic are ca scop declarat să servească drept ghid pentru comportamentul profesioniştilor asistenţi sociali şi ca bază de referinţă în
confruntarea etică în cazurile comportamentelor ce se abat de la standardele exprimate explicit sau implicit în acest cod. Pentru profesioniştii
domeniului de asistentă socială codul deontologic stabileşte standarde ale comportamentului cu clienţii, cu colegii şi cu superiorii, cu reprezentanţii
altor profesii şi cu societatea, ghidând pe practicieni în îndeplinirea variatelor lor relaţii şi roluri profesionale. El este elaborat pe baza valorilor
muncii de asistenţă socială şi stipulează valoarea umană, demnitatea şi unicitatea tuturor persoanelor, ca şi drepturile şi responsabilităţile lor,
afirmând voinţa profesioniştilor de a acţiona conform principiilor morale în toate acţiunile lor.

◼ Cei care subscriu la ideile cuprinse într-un astfel de cod nu numai că îl vor respecta, dar vor coopera la implementarea lui prin descurajarea,
prevenirea şi corectarea comportamentul ne-profesional al colegilor lor, respectiv îi vor sprijini pe colegii lor în străduinţa lor de a valorifica codul
deontologic. Codul deontologic al NASW cuprinde mai multe capitole, al căror conţinut îl vom prezenta prescurtat.
CODUL DEONTOLOGIC AL ASISTENŢEI SOCIALE

◼ Primul capitol priveşte responsabilitatea etică a asistentului social faţă de asistaţi, definiţi ca şi clienţi, în care cerinţa deontologică majoră e formulată ca fiind primatul intereselor
asistaţilor în raport cu interesele profesioniştilor, respectiv al agenţiilor. Asistentul social are rolul de a-i servi pe cei asistaţi cu devotament, cu loialitate, cu perseverenţă, punându-şi
în valoare competenţele profesionale în cât mai mare măsură. I se cere să nu practice, să nu participe la, respectiv să nu încurajeze nici o formă de discriminare pe bază de rasă,
culoare, etnie, religie, sex, orientare sexuală, statut marital, crez politic, handicap fizic sau mintal, vârstă, sau pe baza oricăror alte criterii sau condiţii personale; să evite să se angajeze
în acţiuni sau relaţii care vin în conflict cu interesele clienţilor; o cerinţă importantă faţă de el este de a informa cât se poate de clar şi de complet clienţii în privinţa naturii şi limitelor
serviciilor pe care urmează să i le pună la dispoziţie, respectiv asupra riscurilor, a drepturilor, a posibilităţilor şi a obligaţiilor legate de utilizarea unui serviciu social. Pentru a asigura
cele mai bune servicii clienţilor, asistentul social va căuta sfaturile şi îndrumările colegilor, respectiv a supervizorilor ori de câte ori astfel de consultări sunt necesare în interesul celor
asistaţi. Dintre drepturile clienţilor care trebuie respectate în procesul de asistenţă socială unul din cele mai importante este de a permite şi de a încuraja chiar maxima autodeterminare
a clienţilor. Acest capitol formulează de asemenea obligaţia asistentului social la confidenţialitate şi la păstrarea secretului profesional. Fără consimţământul acestora, acesta poate fi
dezvăluit doar din motive justificate profesional. În anumite cazuri asistentul social are obligaţia legală sau morală de a dezvălui informaţiile primite de la clienţi (ca de exemplu în
cazul în care viaţa sau sănătatea clientului sau a unei alte persoane este pusă în pericol). În aceste situaţii el trebuie să-i informeze cât mai complet pe cei asistaţi în privinţa posibilelor
limite ale confidenţialităţii în situaţia dată, ca şi în privinţa scopului şi a modului în care informaţia va fi utilizată. Asistentul social va permite pe cît posibil accesul celor asistaţi la
toate documentele care îi privesc. Asistentul social va trebui să solicite acceptul clientului său în vederea înregistrării, dactilografierii, fotografierii sau filmării oricăror activităţi. In
privinţa tranzacţiilor financiare cu clienţii săi, el nu are voie să promită acordarea altor beneficii decât cele oferite prin serviciul de asistenţă socială, sau să perceapă taxe suplimentare
pentru servicii care nu sunt incluse în programul social în care lucrează.
CODUL DEONTOLOGIC AL ASISTENŢEI SOCIALE

◼ Capitolul al doilea formulează cerinţele unui comportament respectuos, corect, politicos cooperant şi de încredere
faţă de colegi, în vederea promovării scopurilor şi intereselor profesiunii. Profesioniştii din cadrul unui serviciu
vor tinde la crearea unui climat care să faciliteze realizările profesionale ale colegilor. Asistentul social care
lucrează într-o echipă cu alţi profesionişti să încerce să medieze sau să arbitreze în cazul conflictelor între colegi
şi să-şi extindă relaţiile de colaborare şi de respect şi faţă de colegii aparţinând altor profesii. Asistentul social care
are responsabilitatea de a face angajări şi de a evalua performanţele angajaţilor trebuie să-şi îndeplinească funcţia
în mod cinstit, chibzuit şi echitabil, în baza unor criterii clar formulate şi enunţate.
CODUL DEONTOLOGIC AL ASISTENŢEI SOCIALE

◼ Capitolul al treilea priveşte responsabilitatea etică a asistentului social fată de agenţie şi conducătorul acesteia.
Aici este formulat nu numai că asistentul social trebuie să-şi respecte angajamentele faţă de organizaţia unde este
angajat, dar şi faptul că profesionistul are responsabilitatea de să contribuie la îmbunătăţirea practicilor şi
procedurilor din agenţie şi la creşterea eficienţei şi eficacităţii serviciilor oferite, precum şi ideea ca asistentul
social să nu accepte angajarea sau colaborarea într-o organizaţie unde sunt violate drepturile asistaţilor, sau
unde se practică anumite forme de discriminare în detrimentul clienţilor. El va utiliza cu multă atenţie resursele
agenţiei unde este încadrat, folosindu-le numai pentru scopul pentru care sunt destinate.
CODUL DEONTOLOGIC AL ASISTENŢEI SOCIALE

◼ In capitolul al patrulea se regăsesc standardele privind conduita şi comportamentul asistentului social în calitatea sa de profesionist.
Ele se referă la necesitatea respectării unor standarde ridicate ale profesiei. Comportamentul privat al asistentului social este
considerat o chestiune personală, în aceeaşi măsură ca a oricărui alt angajat, cu excepţia acelui comportament care compromite
îndeplinirea responsabilităţilor profesionale. El trebuie să ştie să distingă clar între afirmaţii şi acţiuni făcute ca persoană particulară
şi cele făcute în calitate de reprezentant al profesiei, respectiv ca reprezentant al unei organizaţii sau agenţii profesionale. Asistentului
social i se cere să nu participe la, sau să fie asociat în nici un fel cu frauda, dezonoarea, înşelăciunea. In cadrul acestui capitol se afirmă
, de asemenea, că asistentul social trebuie să se străduiască să devină şi să rămână competent în practica sa şi în realizarea funcţiilor
sale profesionale. Aceasta presupune ca el să nu accepte roluri şi funcţii pentru care îi lipsesc competenţele profesionale. În privinţa
serviciului propriu zis, asistentul social trebuie să-şi asume în cel mai înalt grad responsabilitatea serviciului prestat şi să acţioneze
astfel în cadrul serviciului încât să prevină practicile discriminatorii împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane. În privinţa
integrităţii sale morale, asistentului social i se cere să se opună influenţelor şi presiunilor care interferează în exercitarea discreţiei
profesionale şi în judecarea imparţială a situaţiilor de asistenţa socială.
CODUL DEONTOLOGIC AL ASISTENŢEI SOCIALE

◼ Codul deontologic se referă şi la participarea asistentului social la cercetări ştiinţifice, arătându-se că cei angajaţi
în studii ştiinţifice vor lua în considerare, cu atenţie, consecinţele posibile ale cercetărilor asupra persoanelor
implicate. Cel angajat într-o cercetare va trebui să se asigure de consimţământul voluntar şi de informarea
participanţilor la studiul ştiinţific şi să se asigure că participanţii nu vor suferi nici un fel de consecinţe neplăcute
sau pericole ca urma participării lor la cercetare, sau în urma refuzului lor. Toate informaţiile obţinute pe parcursul
cercetării trebuie tratate confidenţial. Asistentului social va acorda şi i se va acorda credit ştiinţific numai pe baza
unor lucrări efectuate în acord cu metodele ştiinţifice.
CODUL DEONTOLOGIC AL ASISTENŢEI SOCIALE

◼ Capitolul al cincilea vizează responsabilitatea etică a asistentului social fată de profesia sa. Aici se stipulează importanţa menţinerii
integrităţii şi a standardelor etice ridicate ale profesiei, contribuind astfel la menţinerea şi avansarea valorilor, eticii, cunoştinţelor şi a
misiunii profesiei. Pentru aceasta asistentul social trebuie să îşi exprime părerea în disputele care privesc profesia de asistenţă socială şi
să ia atitudine fermă în discuţiile la adresa profesiei, răspunzând criticilor exprimate. El va trebui să reacţioneze împotriva oricăror
conduite imorale dovedite de un membru al profesiei, supunând astfel de aspecte atenţiei colegilor şi a organizaţiilor profesionale ale
asistenţilor sociali. Pentru a contribui la bunul renume al profesiei, asistentul social va face ca serviciul social să fie accesibil unui
public cât mai larg şi se va promova respectul pentru utilitatea, integritatea şi competenţa profesiei de asistenţa socială. Mai mult,
profesia are nevoie de formularea, dezvoltarea, reglementarea şi implementarea unor politici publice favorabile profesiei. Asistentul
social trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru dezvoltarea şi utilizarea cunoştinţelor teoretice în practica profesională. Pentru
aceasta, el va trebui să continue să achiziţioneze cunoştinţe de asistenţă socială chiar şi după obţinerea calificării şi să fie la curent cu
noile cunoştinţe care privesc profesia, alegându-le pe acelea care sunt bine argumentate ştiinţific privind eficienţa şi valabilitatea lor.
Un bun profesionist se va strădui să contribuie la baza de cunoştinţe a asistenţei sociale şi să-şi împărtăşească cunoştinţele şi experienţa
sa practică cu colegii săi.
CODUL DEONTOLOGIC AL ASISTENŢEI SOCIALE

◼ Al şaselea capitol al codului deontologic priveşte responsibilitatea etică a asistentului social fată de societate. Ca deziderat principal se formulează ca profesioniştii
domeniului să contribuie la bunăstarea generală a societăţii. Aceasta se referă atât la perioadele speciale din istoria unor societăţi, cum sunt cele de crize sociale, de
războaie sau de dezastre naturale, cât şi la perioadele de relativ echilibru. De aici decurge cerinţa ca asistenţii sociali să acţioneze astfel ca să prevină şi să elimine
discriminarea împotriva oricărei persoane sau grup pe bază de rasă, culoare, sex, orientare sexuală, vârstă, religie, origine naţională, statut marital, crez politic,
handicap fizic sau mintal, sau orice altă preferinţă sau caracteristică personală, condiţie sau statut social, respectiv să impună atitudinea de non-discriminare în cât
mai mare măsură în societate. Asistenţii sociali trebuie să acţioneze astfel ca să facă resursele societăţii accesibile în cât mai mare măsură oamenilor şi să extindă
posibilităţile şi şansele tuturor persoanelor, cu atenţie speciala la grupurile şi persoanele dezavantajate, promovând condiţiile care să încurajeze respectul pentru
diversitatea culturală caracteristică societăţii. Pentru ca menirea socială a asistenţei sociale să poată fi îndeplinită, ei trebuie să susţină acele schimbări legislative, în
speţă de politici sociale, care să care promovează dreptatea socială şi să conducă la îmbunătăţirea protecţiei sociale, în special pentru categoriile dezavantajate ale
populaţiei. Pentru realizarea acestor cerinţe asistenţii sociali se vor preocupa de buna informare a publicului şi vor încuraja cetăţenii, cu atenţie specială asupra
grupurilor defavorizate, ca prin formele de organizare ale societăţii civile să participe la elaborarea politicilor sociale şi la modelarea instituţiilor de asistenţă socială.
TEMELE MAJORE DE CONFRUNTARE ETICĂ

◼ Conflictele morale cărora trebuie să le facă faţă asistenţii sociali pentru a-şi rezolva dilemele se pot datora următoarelor trei grupe de factori:

◼ 1. Factori care provin de la asistenţii sociali: presupunerile lor, convingerile lor, judecăţile lor de valoare privind natura umană, valorile, scopurile
activităţii de asistenţa socială sau concepţiile lor teoretice privind activitatea profesională.

◼ 2. Factori legaţi de client: personalitatea sa, nivelul său mintal şi educaţional, relaţiile sale cu alţi membrii ai familiei sale, cu comunitatea, relaţiile
şi situaţia sa profesională etc.

◼ 3. Factori legaţi de problemă: însăşi natura problemei, definirea ei, scopurile şi priorităţile care derivă din specificul problemei, strategiile şi
opţiunile la care se pretează.

◼ Aspectele etice ale muncii de asistenta socială apar ori de câte ori există un conflict sau o lipsă de simetrie în interiorul oricărui dintre cele trei grupe
amintite de factori sau când se ciocnesc valori din interiorul diferitelor componente amintite. Factori din grupul 2 sau 3 pot accentua dilemele etice
care derivă din primul grup de factori şi vor intensifica dificultăţile deciziei etice.
TEMELE MAJORE DE CONFRUNTARE ETICĂ

◼ In sinteza oferită de F. Loewenberg şi R. Dolgoff (1992) subiectele principale care constituie elemente ale dilemelor practicienilor
asistenţi sociali sunt următoarele:

− cunoştinţele profesionale ale celui care oferă ajutor versus drepturile clienţilor de a alege serviciile pe care şi le doresc

− obligaţiile şi solicitările contradictorii la care asistentul social e nevoit să răspundă

− hotărârile privind clienţii trebuie luate împreună cu clienţii, cu consimţământul acestora, dar în multe cazuri aceştia nu înţeleg toate
implicaţiile alegerilor lor.

− asistentul social trebuie să ia decizii chiar şi în situaţii neclare, ambigue sau contradictorii.

− asistentului social i se cere să fie sincer şi să spună adevărul, dar există situaţii în care cunoaşterea adevărului este greu de suportat sau
pare să îi face rău asistatului.
TEMELE MAJORE DE CONFRUNTARE ETICĂ

− respectarea confidenţialităţii este adesea dificila pentru profesioniştii domeniului de asistenţă socială deoarece sunt situaţii în care i se cere comunicarea informaţiilor în interesul
clientului însuşi, sau al altora implicaţi în situaţie.

− caracterul limitat al resurselor aflate la dispoziţia asistenţilor sociali pune problema echitaţii, respectiv a priorităţilor în distribuirea acestora.

− în general interesele clienţilor sunt primordiale faţa de cele ale profesioniştilor, dar sunt situaţii în care ele periclitează serviciul, sau chiar viaţa asistentului social.

− în deciziile profesionale asistentul social va trebui sa renunţe la propriile judecaţi de valoare, chiar şi în situaţii în care propriile valori îl fac sa încline înspre o anumită direcţie.

− asistentul social îşi va menţine relaţiile cu clienţii săi la nivelul limitat al relaţiilor profesionale, chiar daca aceştia au nevoie de o relaţie mai complexă.

− alegerea modalităţilor de evaluare şi a căilor de intervenţie poate pune problema alegerii intre o tehnica mai potrivită pentru client şi problemă, respectiv pentru asistentul social.

− relaţiile cu colegii pot deveni conflictuale din cauza unor confruntări cu caracter profesional, adesea provenind din înţelegerea diferita a obligaţiilor faţa de clienţi.

− respectarea regulamentelor interioare şi a dispoziţiilor superiorilor este o cerinţa care trebuie respectată de orice angajat; totuşi acestea vin uneori în conflict cu alte cerinţe etice, în
special cu interesele clienţilor.

− Dilemele etice ale profesionistului pot avea ca sursă punctele diferite de vedere asupra cazului, care impun priorităţi diferite. Pentru exemplificare, propun spre analiză modalităţile
posibile de acţiune ale asistentului social în următoarele exemple:
TEMELE MAJORE DE CONFRUNTARE ETICĂ

- Fiul adult vrea să-şi plaseze tatăl vârstnic într-un cămin de bătrâni, dar acesta nu doreşte; preferă să rămână acasă, deşi are dificultăţi din ce în ce mai mari de a se întreţine singur.

◼ In acest caz dilema rezultă din faptul că clientul (fiul) solicită un serviciu social care poate afecta nefavorabil un alt membru al familiei sale.

− Intr-un orăşel se pune problema construirii unei tabere de refugiaţi pentru numărul mare de refugiaţi sosiţi în zonă; comunitatea se opune acestui proiect, de frica posibilei creşteri a infracţionalităţii şi cere
îmbunătăţirea protecţiei oferite de poliţie împotriva refugiaţilor.

◼ Aici dilema provine din priorităţile diferite: pe de o parte ale comunităţii (să fie ferită de problemele cauzate de sosirea unor străini), pe de altă parte ale profesiei (preocuparea primordială faţă de grupurile
dezavantajate).

− O femeie îl întreabă pe asistentul social al logodnicului ei dacă e adevărat că acesta este infectat cu virusul HIV.

◼ Această dilemă se datorează posibilităţilor de înţelegere diferită a loialităţii faţă de clienţii implicaţi în caz., respectiv din cerinţa de a proteja sănătatea persoanelor.

− O doamnă, foarte respectată în comunitate şi admirată de asistentul social, datorită activităţii sale voluntare devotate de tip caritativ, se plânge lucrătorului social de fiica ei, care nu stă destul cu ea, care
vrea să fie mai independentă şi nu o mai ascultă acum la adolescenţă, aşa cum o asculta încă nu de mult.

◼ In astfel de situaţii, profesionistul trebuie sa-şi definească cine este asistatul ale cărui interese trebuie să le apere: mama supra-protectivă, care caută mijloace de a-şi menţine controlul asupra fiicei ei, sau fata
adolescentă, al cărei comportament pare să se încadreze în limitele normalului şi care are nevoie de încurajare în tendinţele ei de autonomie.
TEMELE MAJORE DE CONFRUNTARE ETICĂ

◼ Varietatea dilemelor morale este desigur mult mai mare decât s-ar putea să fie prevăzută în cadrul unei tipologii. În vederea formării discernământului etic
profesional, codul deontologic oferă principiile care să ghideze raportarea la situaţia cu implicaţii etice. Formarea unei gândiri deontologice înseamnă cântărirea
deciziilor care vor trebui luate în spiritul valorilor profesionale. De asemenea, în cazul profesionistului implicat într-o situaţie problematică, rolul codului
deontologic este şi acela de a-l face conştient că decizia luată va trebui să fie satisfăcătoare nu numai pentru el însuşi, care este implicat în situaţia socială dată, ci şi
pentru standardele profesionale.

◼ Pentru a uşura efortul asistenţilor sociali de a lua decizii în cazuri dificile, propunem câteva repere cu valoare limitată, desigur, de orientare preliminară în cadrul
ansamblului de principii deja prezentate. Ele pot constitui un filtru de principii organizate ierarhic, care să faciliteze luarea deciziilor în cazul în care asistentul social
trebuie să facă faţă unor dileme morale (pornind de la cele descrise de Loewenberg şi Dolgoff, 1992):

1. Protecţia nevoilor de bază ale indivizilor şi grupurilor. In toate circumstanţele protecţia vieţii şi a sănătăţii clienţilor va sta pe primul loc, faţă de toate celelalte
valori.

2. Asigurarea oportunităţilor egale, asigurarea accesului la resurse primordial pentru persoanele şi a grupele cele mai dezavantajate.

3. Asigurarea autonomiei, a dreptului de autodeterminare, a libertăţii de alegere a persoanelor implicate, cu limitele prevăzute prin lege.
TEMELE MAJORE DE CONFRUNTARE ETICĂ

1. Alegerea soluţiilor care sunt în cea mai mică măsură nefavorabile pentru client. În asistenţa socială se întâmplă adesea ca nici una din
posibilităţile existente să nu fie soluţia ideală; în acest caz va fi aleasă soluţia cu cel mai mic risc de a cauza o vătămare clientului.

2. Promovarea, pe cât posibil, a unei mai bune calităţi a vieţii pentru clienţi; vor trebui alese, deci, acele soluţii care asigură în mai mare
măsură nevoile clienţilor, nu doar pe cele de bază ci şi cele de confort fizic şi psihic, necesare realizării şi împlinirii capacităţilor
clienţilor.

3. Asigurarea confidenţialităţii şi a intimităţii în relaţia de ajutor. Limitele confidenţialităţii trebuie menţionate cât se poate de clar printre
regulile organizaţiilor de asistenţă socială, pentru a clarifica acele situaţii care necesită raportare în vederea unor măsuri care depăşesc
relaţia client-asistent social.

4. Comunicarea adevărului şi a tuturor informaţiilor relevante care sunt în legătură cu problema şi persoana asistatului.
TEMELE MAJORE DE CONFRUNTARE ETICĂ

◼ Preocupările privind morala profesională caracterizează nu doar un moment al relaţiei de ajutor ci întreaga ei procesualitate, de la acceptarea
cazului, până la finalizarea sa. Pe acest parcurs anumite dileme pot să îşi piardă actualitatea, unele se pot accentua, iar altele se pot atenua.

◼ Comportamentul deontologic al unui lucrător social rezultă din adeziunea sa la valorile cuprinse în cod şi la comunitatea asistenţilor sociali Totuşi,
în ţările lumii cu tradiţie în domeniul muncii sociale, codul deontologic serveşte ca bază de soluţionare a litigiilor dintre profesionişti, între clienţi şi
asistenţi sociali sau aceştia din urmă şi agenţiile lor. Forul propice unor astfel de discuţii pe teme deontologice este comisia de etică a asociaţiilor de
asistenţi sociali.

◼ In cele mai multe situaţii practice soluţiile dilemelor morale nu sunt absolut satisfăcătoare, sarcina cea mai grea a asistenţilor sociali fiind acea de a
raporta în continuu valorile profesiunii la valorile lor personale şi de a accepta din punct de vedere moral limitele formelor de ajutor care le stau la
dispoziţie. Succesul profesional înseamnă – pe lângă rezolvarea cazurilor într-un mod adecvat aşteptărilor clienţilor precum şi celor ale agenţiei –
respectarea unor standarde deontologice ridicate şi găsirea unui echilibru între valorile personale, cele profesionale şi cele implicate în rezolvarea
concretă a cazurilor.
AFIRMAŢIILE DIN CHESTIONARUL DE MAI JOS PRIVIND COMPORTAMENTUL UMAN SUNT MAI MULT SAU MAI PUŢIN FAVORABILE EXERCITĂRII PROFESIEI DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ.
GÂNDIŢI-VĂ LA MĂSURA ÎN CARE ELE SUNT ADEVĂRATE SAU FALSE PENTRU DVS. ŞI LA INFLUENŢA LOR ASUPRA FELULUI ÎN CARE VĂ IMPLICAŢI ÎN MUNCA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ. BIFAŢI
CU UN X PROBLEMELE CARE VI SE PAR PREA INTIME PENTRU A FI DISCUTATE, CU H PROBLEMELE CARE CONSIDERAŢI CA AFECTEAZĂ ÎN MARE MĂSURĂ CALITATEA DE ASISTENT SOCIAL ŞI
ARGUMENTAŢI-VĂ OPŢIUNILE.

1. Sunt mai cu seamă ruşinos fiindu-mi teamă să mă destăinuiesc străinilor.

2. Nu sunt destul de hotărât, de aceea alţii au câştig de cauză.

3. Mă supăr repede şi izbucnesc de cele mai multe ori în mod iresponsabil.

4. Mă oboseşte să mă implic în foarte multe relaţii. Nu am suficientă energie.

5. Mi-e dificil să intru în relaţii cu persoane de sex opus, mai ales dacă simt că ar dori să-mi facă curte.

6. Cred că mă intimidez, nu sunt în stare să vorbesc cursiv.

 TEMELE MAJORE DE CONFRUNTARE ETICĂ

1. Nu mă consider o persoană sensibilă. Mi-e greu să identific ce simt oamenii.

2. Ştiu să mă controlez şi nu permit ca emoţiile mele să transpară.

3. Vreau să controlez situaţiile sociale şi sunt în stare să-i dirijez pe alţii.

4. Pentru mine e important să fiu iubit de ceilalţi.

5. Îmi place să se ştie că sunt un om bun.

6. Nu am deloc o părere bună despre mine şi mă simt inferior altora.

7. Mă simt obligat să ajut pe toată lumea.

8. Sunt puţin dezorientat. Nu ştiu ce mă determină să ajut oamenii, nici care sunt valorile mai importante pentru mine.

9. Sunt foarte sensibil, pot fi rănit uşor.

10. În multe privinţe sunt o persoana dependentă.

11. Sunt o fire independentă şi trebuie să demonstrez totdeauna că sunt o persoană liberă. Suport greu dependenta de alţii.

12. Sunt o persoană anxioasă, mai ales în relaţiile interpersonale

 TEMELE MAJORE DE CONFRUNTARE ETICĂ

1. Sunt o persoană plictisitoare, neinteresantă. M-am plictisit de mine însumi şi nu mă mir că s-au plictisit şi ceilalţi.

2. Risc prea mult în relaţii interpersonale. Sunt dur şi impulsiv, adeseori fără control.

3. Sunt încăpăţânat. Am opinii ferme.

4. Îmi place să manipulez oamenii în anumite situaţii.

5. Nu mă implic prea mult în examinarea propriilor mele relaţii interpersonale. Sunt mulţumit cu starea de fapt.

6. Sunt foarte materialist şi realmente interesat de confortul meu personal.

7. Uneori mă simt incapabil pe plan social, de multe ori nu recunosc valorile altora, reacţionez inadecvat şi ceilalţi mă consideră insensibil.

8. Cred că sunt zgârcit cu banii şi cu timpul.

9. Mă simt mai naiv decât alţii. De multe ori nu înţeleg ce spun ceilalţi. Am fost prea mult protejat.

10. Mă îngrozesc când trebuie să fac faţă unui conflict. Ocolesc pe cât se poate conflictele.

11. Nu-mi place să lupt pentru convingerile mele.

12. Când sunt confruntat, chiar dacă nu am eu dreptate, am tendinţa să fiu bătăios.
RELAŢIA VALORI-ETICĂ PROFESIONALĂ

◼ Strâns legată de valori este morala care cuprinde un ansamblu de norme de reglementare a comportamentului fundamentate pe valorile de bine/rău, moral/imoral, cinste,
corectitudine, sinceritate, responsabilitate caracterizate printr-un grad ridicat de interiorizare şi impuse atât de propria conştiinţă cât şi de presiunea atitudinilor celorlaţi.
Problemele practice şi teoretice ale moralei sunt studiate de etică. În uzul actual termenul răspunde la întrebarea: care acţiuni sunt morale şi care nu? Etica generală clarifică
obligaţiile pe care le au oamenii unii faţă de alţii. Particularizând, etica profesională este o codificare a obligaţiilor speciale pentru persoanele care au aderat la o anumită
profesie, inclusiv asistenţa socială. Scopul eticii este de a-l ajuta pe profesionist să recunoască modul de lucru corect din punct de vedere moral. Responsabilităţile pe care
asistentul social le are ar putea fi grupate pe: clienţi, instituţia angajatoare, profesie în sine, supervizori, colegi de muncă, şi nu în ultimul rând faţă de societate.

◼ Trecerea de la valori la comportamentul manifest este o problemă centrală pentru etică, pentru că etica derivă din valori şi trebuie să fie în rezonanţă cu ele.

◼ Asistentul social răspunde pentru hotărârile luate în munca sa cu diferite cazuri, iar ajutorul oferit se bazează pe codul deontologic, scotând în evidenţă valorile profesionale.
Deţinând şi cele trei aptitudini fundamentale menţionate anterior, asistentul social poate să influenţeze şi chiar să schimbe condiţiile sociale.

◼ Nu este exclusă însă posibilitatea apariţiei aşa numitelor dileme etice (Loewenberg F., Dolgoff R., 1992). Dilemele etice apar în situaţii în care asistentul social trebuie să aleagă
între mai multe direcţii etice relevante dar contradictorii sau unde orice alternativă duce la un rezultat nedorit pentru una sau mai multe persoane. Problemele etice apar atunci
când există un conflict între definirea problemei, stabilirea scopului, stabilirea priorităţilor, elaborarea strategiilor, modalităţi de decizie. Ele pot să fie determinate de client, de
practician, de agenţie, comunitate, profesie ori societate, deoarece fiecare se referă la diferite presupuneri despre natura umană, valori, atitudini, identitate profesională.
RELAŢIA VALORI-ETICĂ PROFESIONALĂ

◼ Problemele etice ridică întrebări de genul: Cum este corect să acţionăm într-o situaţie practică dată? Cum poate
asistentul social să evite comportamentul neetic în această situaţie?

◼ Uneori dilemele se datorează loialităţilor competitive: când sunt în competiţie sau în conflict grupurile care
revendică loialitatea asistentului social. Un exemplu clasic, frecvent menţionat în literatura de specialitate dar
şi întâlnit practic, este cel al asistentului social care reprezintă clientul dar şi instituţia în care lucrează, care
fiecare în parte solicită uneori cerinţe contradictorii. Loialităţile multiple sunt de asemenea o sursă pentru
dilemele etice în care asistentul social serveşte un sistem de clienţi multipli. În acest context, problema cheie
este identificarea persoanei sau a grupului căreia trebuie să îi acorde prioritate. Rezolvarea cazurilor
"contradictorii" presupune depistarea şi soluţionarea problemelor etice care apar.
RELAŢIA VALORI-ETICĂ PROFESIONALĂ

◼ Profesioniştii au răspuns dilemelor apărute în cadrul serviciilor sociale prin dezvoltarea unor coduri etice sau standarde etice pentru membrii
unei profesii. Van Hoose a sugerat că aceste coduri etice reflectă interesele profesionale şi definesc principiiile de orientare în activităţile
profesionale.

◼ Ca un sprijin pentru luarea de decizii în situaţiile-dilemă apărute în oferirea de servicii, asemenea coduri ajută la clarificarea
responsabilităţilor faţă de clienţi, agenţii, societate. În mod obişnuit, un cod etic include probleme şi exprimă scopurile profesiei, protejează
clientul, asigură orientarea pentru comportamentul profesional şi contribuie la stabilirea identităţii profesionale a asistentului social. Codurile
se referă şi la responsabilităţile faţă de manageri, colegi din acelaşi domeniu sau domenii diferite, faţă de societate în general. Chiar dacă nu
acoperă orice situaţie, codurile etice reprezintă un cadru de referinţă pentru garantarea unei conduite etice, deşi interpretarea lor depinde de
situaţia în care vor fi aplicate. Ca rezultat al caracterului lor uneori vag, codurile etice sunt limitate, iar unele coduri se vor afla în conflict cu
altele privind anumite standarde de conduită. Asemene conflicte ridică probleme profesioniştilor care sunt membrii la mai mult de o
organizaţie profesională, deoarece un cod etic este obligatoriu pentru membrii unui grup sau al unei organizaţii care îl adoptă.
TEMELE MAJORE DE CONFRUNTARE ETICĂ

◼ Asistentul social achiziţionează în decursul formării sale o bază de cunoştinţe teoretice şi practice pentru a-şi desfăşura activitatea profesională. Însă, în fiecare intervenţie de asistenţă socială el îşi aduce propria experienţă de viaţă şi
calităţile sale umane. Modul de a gândi al asistentului social, atributele personale, modul său de viaţă, influenţează inevitabil felul în care el va funcţiona ca şi profesionist.

◼ Aproape fiecare caz în parte prezintă aspecte inedite, iar asistentul social se confruntă permanent cu necesitatea de a lua decizii corecte atât din punct de vedere moral cât şi legal. În luarea de decizii se au în vedere sistemul de valori
personal şi cel profesional.

◼ Este extrem de importantă transpunerea în practică a valorilor profesionale. Întrebarea care se pune, este care sunt metodele cele mai eficiente pentru ca valorile să fie transpuse în practică. Referindu-se la această necesitate, Biestek ( 1957
) menţionează următoarele aspecte:

◼ -clientul trebuie privit ca şi persoană în sine şi nu judecat din punct de vedere al problemelor pentru care solicită sprijin

◼ -dacă asistentul social are această capacitate nu se va confrunta cu idei preconcepute negative, deoarece nu generalizează

◼ -clientul se poate manifesta în mod deschis (îşi poate manifesta sentimentele, părerile, indiferent de caracterul acestora fără nici o reţinere), nu trebuie să se ferească de faptul că va fi etichetat sau relaţia de ajutor va lua o tentă negativă

◼ -asistentul social acceptă clientul indiferent de problema pe care o prezintă

◼ -clientul poate alege liber dintre alternativele de rezolvare a problemelor proprii

◼ -clientul poate fi sigur - cunoaşte garanţiile pentru acest fapt - că secretul profesional îi apără informaţiile furnizate de el.
APLICAŢII PRACTICE:

◼ Sarcini ale studentului

◼ Citiţi cu atenţie cazurile relatate mai jos
◼ Menţionaţi ce valori se cer respectate pentru cazurile date
◼ Găsiţi şi alte exemple /cazuri pentru a ilustra funcţionarea valorilor în asistenţa socială.

◼ 7.7.1 Exerciţii pentru identificarea valorilor în cazurile asistate

◼ Exerciţiul 1
◼ O femeie de 55 ani, văduvă de curând, vă vorbeşte despre dorinţa ei de a se înscrie la un colegiu. Are bani puşi de o parte şi vrea să se pensioneze.

◼ Exerciţiul 2
◼ Un cuplu vrea să adopte un copil negru şi vă solicită sprijinul.
APLICAȚII- IDENTIFICAREA PROPRIILOR VALORI

◼ Sunteţi asistent social într-o sectie de spital în care sunt internaţi bolnavi infestaţi cu virusul HIV. Instituţia în care lucraţi a primit 1,5miloane de dolari de la o
fundaţie. Aceasta sumă de bani trebuie folosită la procurarea a 7 doze de vaccin care stopează evoluţia bolii (SIDA). Dvs. aveţi în observaţie 14 persoane bolnave
cărora această doză de vaccin le-ar fi recomandată. Trebuie să decideţi care sunt cei 7 care vor beneficia de acest vaccin şi care sunt cei care nu beneficiază acum
de el.
◼ Candidaţii:
1. O adolescentă de 15 ani, infestată de către prietenul ei, mulatră. Provine dintr-o familie din clasa de mijloc şi este a cincea din cei 9 copii.
2. Un bărbat de 52 de ani, om de afaceri care a fost închis pentru delapidare, infestat în penitenciar în urma unor manevre medicale minore. El prestează 1000 ore,
muncă în serviciul comunităţii.
3. O femeie de 35 de ani mama a unui copil de 5ani care a contactat virusul în urma unei transfuzii de sânge. Ea are o căsnicie fericită cu actualul soţ fiind căsătorită
de 3 ani. Primul soţ, tatăl fetei, este plecat din oraş şi nu a mai contactat-o.
4. Un bărbat rrom, de 40 de ani care lucrează pentru reintegrarea copiilor de ţigani în familii permanente. Este poligam şi a fost expus virusului de una dintre
partenere. Are mai mulţi copii, de la mai multe femei.
5. O fată de 23 de ani, care se pregăteşte pentru a participa la Jocurile Olimpice în proba de atletism . Familia ei a făcut multe sacrificii pentru a o ajuta să îşi atingă
obiectivul propus. Ea se gândeşte că dacă nu va primi vaccinul nu va putea să îşi recompeseze părinţii pentru sacrificiul făcut.
6. Un bărbat de 38 de ani asiatic, artist care a fost persecutat în ţara sa şi a cărui artă se va pierde o data cu moartea sa.
7. O femeie de 72 de ani mamă, bunică şi soţie care îl îngrijeşte pe soţul ei bolnav de artrită severă.
APLICAȚII

•8. O femeie de 49 de ani care are 4 copii ( unul fiind cu un handicap psihic), provine din clasa de mijloc şi a contactat virusul probabil în urma unei legături
extraconjugale.
9. Bărbat de 56 de ani care a contactat boala în urma unei relaţii extraconjugale. Este mecanic şi este singurul susţinător al familiei.
10. Un student de 20 de ani care studiază ştiintele educaţiei, nu ştie cum a contactat virusul şi nu a comunicat familiei că este bolnav.
11. Un bebeluş de 18 luni care a fost infestat de către mama sa. El este într-o stare gravă. Tatăl copilului a murit de puţin timp din cauza bolii SIDA.
12. Un bărbat de 49 de ani, preot într-o regiune îndepărtată unde este singurul care asigură toate activităţile religioase ( nunţi, botezuri, înmormântări)
13. Un bărbat de 29 de ani, tată a 3 copii a cărei soţie face cursuri medicale şi lucrează cu o jumătate de normă într-un laborator.
14. Un bărbat de 56 de ani, cercetător care este pe cale de a descoperi un medicament senzaţional.

◼ Alegeti cele 7 persoane care vor primi aceste doze de vaccin.

◼ Reluaţi persoanele alese şi analizaţi motivele care v-au determinat să optaţi pentru aceste persoane.
◼ Încercaţi şi răspundeţi cu sinceritate la următoarea întrebare : Cât de mult v-aţi lăsat influenţat de propriul sistem de valori când aţi ales cei şapte
beneficiari ?
APLICAȚII

◼ Exerciţiul 1
◼ Sunteţi asistent social într-un liceu. Una dintre elevele liceului vine la dvs. şi vă spune consternată că este însărcinată. O ajuţi să îşi informeze familia de calvarul prin care trece.
◼ Familia hotărăşte că cea mai bună soluţie este avortul, rugându-te să îi ajuţi să se adreseze unui serviciu specializat.

◼ Ce decizie luaţi?

◼ Exerciţiul 2
◼ Eşti asistent social la un centru de plasament şi adopţie. Recent şeful tău ţi-a cerut să evaluezi o familie de homosexuali care doresc să adopte un copil. Cuplul are o relaţie stabilă, din
punct de vedere material nu sunt probleme, legal homosexualitatea este recunoscută de către stat, regulile instituţiei nu prevăd restricţii legate de posibilitatea cuplurilor de
homosexuali de a adopta.

◼ Cum veţi proceda?