Sunteți pe pagina 1din 9

CADRUL TEORETIC SI ETIC AL ACTIVITATII DE CONSILIERE IN ASISTENTA SOCIALA

Asistenta Sociala definita ca profesie , este o activitate plasata in zona actiunii propriu- zise si are construit un sistem de
valori bazat pe respectarea drepturilor fundamentale ale omului, a demnitatii si integritatii fiintei umane , recunoasterea
democratiei ca o cerinta esentiala a vietii sociale.
Asistenta sociala combina abilitatile de relationare ale asistentului social ca persoana(de a asculta, de a raspunde, de a
clarifica,etc), alaturi de cele metologice(a identifica o problema, de a investiga, de a lucra in echipa, de a cerceta si
redacta intr-o maniera stiintifica) .
Consilierea in asistenta sociala se refera si la faptul ca oamenii sunt capabili sa deprinda noi comportamente, formarea de
noi competente duce la dezvoltarea personalitatii individului, cresterea stimei de sine, prin grija , incurajare , acceptare.
Trebuie sa dezvoltam si sa cultivam puterea relatiilor interumane,consilierea clientului trebuie sa se faca de la inceput intr-
un spatiu care sa-i asigure acestuia nevoia de securitate si confidentialitate, asistentul trebuie sa fie constient de ceea ce
se petrece cu clientul sau , sa monitorizele aspectele personale ,obiectivele si sarcinile pentru fiecare problema existenta.
Abilitatile asistentului de a lua in considerare nevoile clientului,de a sintetiza si a-si pastra o neutralitate emotionala fata
de partile implicate,implementarea planului de actiune , sunt esentiale in construirea unui proces de consiliere calitativ.
Relatia dintre consilier si client poate deveni pentru acesta un model de relatie deschisa, sincera si autentica, de transpus si
asupra celorlalte relatii din viata sa.
Rolul consilierii in asistenta sociala este acela de a-i angaja pe oameni in procesele de rezolvare a problemelor , sa invete ,
sa si le rezolve singuri,de aceea asistentul social trebuie sa aiba 2 seturi de deprinderi:sa cunoasca strategiile de schimbare
care se pot folosi si sa le poata pune in aplicare.
In activitatea de consiliere, ascultarea activa si abilitatile de comunicarea verbala(interviul, conversatia) si comunicarea
nonverbala(limbajul corpului, mimica) reprezinta abilitati esentiale.
Pornind de la cunoasterea structurii sociale, trebuie precizat contextul, directia , scopul si efectele comunicarii, stabilind
niste conditii care anticipeaza structuri comunicative:proximitatea(persoanele aflate in apropierea noastra), similaritatea,
apartenenta de grup,status social, interese, ideologii,stil de viata, etc
Capacitatea de a comunica defineste personalitatea umana,implica schimbarea, putand fi atat cauza cat si efectul acesteia
in structura sociala;trebuie sa existe un cadru conceptual pentru a compara si analiza tipurile de activitati si procese de
comunicare implicate de faptul ca traim intr-o lume plina de semnificatii pe care le impartasim cu altii.

Rolul asistentului social consta in principal in actiunea eficienta prin interventia lui , iar aceasta se poate realiza daca are
o baza profesionala si poseda cunostinte teoretice solide din domenii ca:psihologia ,sociologie, comunicare,teoriile
organizarii si functionalitatii sociale (fundamentele teoretice ale asistentei sociale sunt alcatuite din elemente ce provin din
aceste teorii si focalizeaza cunoasterea specialistului, spre domeniul unde va trebui sa intervina).
Scopul cunoasterii teoretice urmareste intelegerea persoanei , a valorilor si a tehnicilor de lucru pentru a putea sa faca
interventia sa fie eficienta in beneficiul clientului,doar acumularea de simple cunostinte din domenii conexe:psihologie,
sociologie, economie fara a le corela cu abilitati proprii de comunicare, de organizare sau manageriale, nu au nici o punere
in practica, nu se vor regasi in procesul de schimbare in care intervine.
Ca valoare profesionala in asistenta sociala, cel mai important raportor,este Federatia Internationala a Asistentilor Sociali
(IFSW)din SUA,cea mai mare organizatie la nivel mondial, care a elaborat un cod etic ce cuprinde regulile si principiile care
trebuiesc respectate in practica asistentei sociale si reprezinta suportul constituirii asistentei sociale ca profesiune.
Valorile profesionale care trebuie sa fie respectate in procesul de consilere in asistenta sociala sunt:
-respectarea drepturilor fundamentale ale omului;
-dezvoltarea si promovarea responsabilitatii sociale;
-promovarea libertatilor individuale;
-Sprijinirea autodeterminarii pentru persoanele lipsite de resurse ;
Consilierea in asistenta sociala consta in interactiunea cu clientul si mediul sau,acolo unde asistentul social participa si isi
foloseste in mod real si constient propria personalitate, aceasta relatie trebuind sa pastreze principiul diversitatii umane si
al unitatii individuale.
Procesul de consiliere vizeaza atat conduita a profesionistului , cat si responsabilitatile etice ale acestuia fata de client,
confidentialitatea, prioritatea interesului clientului, obiectivitatea, respectul si politetea.
Abilitatile individuale ale asistentului ,de comunicare, intelegere, clarificare, sintetizare , combinate cu cele de natura
metodologica, de prelucrare informatii, planificare activitati,lucru in echipa pluridisciplinara, dau valoare procesului de
consiliere si in zona actiunii propriu-zise.
Consilierea in asistenta sociala are in vedere si o practica directa,va avea ca scop sa ajute clientii sa intreprinda actiunile
propuse cu responsabilitate,sa fie implicati activ in proces.In consiliere relaia dintre client i asistent este cruciala, o
determinata fundamental a succesului interventiei.
In functie de client si de problemele sale, consilierea se face in directia optima pentru a interveni procesul schimbarii, dar
indiferent de metodele aplicate trebuie sa se respecte o serie de valori si principii fundamentale, astfel incat interventia sa
fie eficienta:
-elaborarea si respectarea unei startegii diferentiate in functie de caracteristicile sistemului client;
-Principiul interventiei etapizate,prin parcurgerea tututor etapelor ;
-principiul interventiei intensive, prin aplicarea tehnicilor de lucru cele mai eficiente in provocarea schimbarii;
-principiul interventiei de durata aplicat in cazul clientilor care au un comportamet deviant repetabil;
-principiul interventiei precoce-vizeaza preventia in cazul clientilor care prezinta un risc social;
-principiul prudentei profesionale, se refera la alegerea celei mai bune metode de interventie si evitarea aparitiei unor
probleme noi;
Respectand valorile si principiile profesionale in procesul de consiliere in asistenta sociala este implicat si propriul sistem
de valori si atitudini.Ca si structura , sistemul de valori are ca si componenete; valori cognitive, morale,culturale ,
personale.
Acest sistem de valori este o componenta esentiala a profesiunii, pentru ca, consilierea in asistenta sociala este un proces
de influentare si transmitere de valori.
Consilierea ca metoda de asistenta , nu are legatura doar cu orientarea teoretica a unui consilier in parte ci se refera la
un intreg set de trasaturi.
Consilierea nu trebuie sa forteze procesul de interventie, ideea fundamentala care trebuie sa fie indusa este aceea a
posibilitatii schimbarii, chiar daca necesita o perioada de timp lunga, sa se manifeste o intelegere si toleranta fata de cei
dispusi sa intre in acest proces (de exemplu pentru toxicomani, unde poate sa se intinde pe multe luni, chiar ani).
In procesul de consiliere, asistentul trebuie sa stapaneasca bine cunostinte despre comportament si schimbare
comportamentala,comunicarea interactiva, sa respecte codul de deontologie profesionala, sa aiba abilitatea de a integra
toate datele, reale si verificabile pe care le are astfel incat imaginea finala sa fie una de ansambu si completa.
Termenului de proces de consiliere,John Mc Leoad , consilier si psihoterapeut la universitatea din Albertay din Scotia ,
identifica 4 sensuri:

1.Cel referitor la faptul ca orice activitate care implica schimbarea se poate numi proces, sustinand ideea ca factorii care
sunt implicati in consiliere nu sunt statici, ci sunt angrenati intr-o succesiune de evenimente.
2.al 2-le sens vizeaza un set de factori care pot influenta efectele terapeutice, fie prin promovarea , fie prin reducerea lor.
3.al3-lea sens al se regaseste in perspectiva umanista a consilierii; consilierea este o relatie umana care implica ematie si
adevar.
4.al 4-lea sens al procesului arata caile prin care clientii incearca sa inteleaga experientele dificile din viata lor .
Desi cele 4 sensuri fac trimitere la sensul esential al consilierii: preocuparea pentru schimbarea pozitiva, printr-un
tratament care sa respecte demnitatea clientului.
Competentele asistentului social

PROCESUL CONSILIERII:

Watch Dave Mearns si Brian Thornevorbesc au impartit procesul de consiliere in 3 etape :de inceput, mijloc si incheiere .
Dupa alti autori, procesul de consiliere se simparte in 3 strategii:

Ajutorarea clientilor pentru a identifica situatiile problematice
Dezvoltarea programelor pentru a interveni o schimbare constructiva
Implementarea scopurilor


Faza de inceput cuprinde elemente ca: negocierea asteptarilor
evaluarea favorabila consilierii
Crearea unei legaturi terapeutice care contribuie la procesul de recuperare a
clientului
Acordul incheirii unui contract
Stimularea clientului de a-si expune propria poveste ,din perspectiva lui
personala.
Prevenirea recaderii
Inceputul consilierii este de fapt un proces de evaluare .Sunt cazuri in care evaluarea initiala este realizata de o alta
persoana decat cea care o sa faca consiliere;prin teste de evaluare psihologica privind relatiile interpersonale, suportul
social, diferitele boli,sau prin utilizarea tehnicilor de culegere de informatii(de exemplu cea a interviului)
Evaluarea inaintea inceperii consilierii se realizeaza cu scopul :
de a stabili o relatie,
de a-l face pe client sa simta ca problema lui a fost corect inteleasa,
selectarea strataegiei si a consilierului potrivit pentru client,
stabilirea unor detalii organizatorice ;ora, locul intalnirilor
motivarea clientului


Adaptarea sau ajustarea relaiei terapeutice la caracteristicile individuale ale clientului asigura o sporire a eficacitaii
metodelor aplicate

Partea centrala a consilierii: schimbarea este piesa esentiala pentru consiliere, profesionistii actioneaza in jurul unui set de
idei si metode pentru a se putea produce.
Faza finala :

arbitrarea

Negocierea incheierii
Asigurarea transferului celor invatate in componenta reala a vietii.
Consolidarea a ceea ce s-a acumulat
Generalizarea celor invatate in situatii noi
Construirea unor startegii de viitor pentru a face fata unor situatii similare



Succesul intr-o profesiune este atins atunci cand o activitate indeplineste asteptarile in mod constant; intr-un mediu de
munca complex si in continua schimbare fiecare isi doreste sa lucreze cu oameni pe care se poate conta, care au
capacitatea de a identifica si depasi cu succes provocarile zilnice, sa fie cooperanti, competenti si vizionari.




Bibliografie:

1. Catalin Zamfir, Lazar Vlasceanu,coord ,Dictionar de sociologie, Editura Babei,Bucuresti 1998;

2. Hanibal, Dumitrascu Consilierea in Asistenta Sociala, Collegium, Polirom,2012;

3. Doru, Tompea , 2003, Deontologia asistentei sociale si constructia paradigmei profesionale n George Neamu
(coord.), Tratat de asisten social, Ed. Polirom, Iai;