1. Definiți rolul asistenței sociale în cadrul sistemului de protecție socială.

Exemplificați

Asistența socială și protecția socială

Protecția socială se referă la ansamblul de instituții, structuri, rețele, servicii și acțiuni care au
ca scop crearea condițiilor de viață pentru toți membrii societății dar în special, pentru cei cu
resurse și capacități reduse de autorealizare.
Prin sistemul de protecţie socială se încearcă o redistribuire a resurselor materiale şi umane
ale colectivităţii către categoriile defavorizate ale populaţiei, pe principiul solidarităţii adică
solidaritatea de la cei tineri faţă de cei în vârstă, solidaritatea celor angajaţi faţă de cei aflaţi în
şomaj, solidaritatea celor sănătoşi faţă de cei bolnavi, a celor care nu au copii cu cei care au
copii, de la cei cu venituri mari spre cei cu venituri mici etc.
Asistența socială are în vedere susținerea persoanelor și grupurilor sociale vulnerabile aflate
în situații problematice sau de risc social, acestea cuprinzând atăt o dimensiune economică
care deseori este redusă, cât și o dimensiune psihosocială și socială propriu zisă.
Asistența socială reprezintă un ansamblu de instituţii, programe, măsuri, activităţi
profesionalizate de protejare a unor persoane, grupuri, comunități cu probleme sociale, aflate
într-o dificultate temporară.
Asistența socială are o mare importanță în cadrul sistemului de protecție socială deoarece
ambele depind una de cealaltă. Dacă ar fi să facem o asemănare între cele două, putem
observa că ambele ajută comunitatea slab defavorizată, grupurile de oameni vulnerabili etc.
Rolul asistenței sociale în cadrul protecției sociale este unul foarte important, deoarece
asistența socială are ca scop susținerea persoanelor cu dizabilități din punct de vedere
economic cât și social și cu ajutorul protecției sociale.
În prezent, individul dependent de libertate solicită asistența socială în vederea obținerii
respectării „drepturilor și valorilor individuale” fără ca acestea să mai fie raportate la normele
și valorile familiei, rudeniei și afinității în general. Adică, astăzi persoana dorește drepturi și
libertăți în lipsa responsabilităților. Așadar, pentru asistența socială este o perioadă dificilă
deoarece îi este greu să motiveze persoanele care au nevoie de ajutor pentru a-i
responsabiliza.
Sistemul actual de protecţie socială nu dispune de un mecanism instituţional de colaborare
pentru procedee de colaborare, tehnici de intervenţie a diferitor specialiști, fapt ce afectează
procesul de identificare, evaluare, referire şi acordare a asistenţei beneficiarilor în beneficiul
acestora.
Absenţa resurselor umane calificate afectează eficienţa funcţionării sistemului de asistenţă
socială.
Posibilităţile de dezvoltare a serviciilor sociale la nivel de comunitate sunt determinate de
resursele umane şi financiare existente, pe de o parte, şi de lipsa reglementărilor referitoare la
acreditarea, standardizarea şi stabilirea costurilor acestora, pe de altă parte.
 2. Analizați comparativ formele de asistare tradițională cu asistența socială modernă.
Exemplificați.

Asistarea tradițională presupune modalităţi “preştiinţifice” ce imprimă caracterul prompt al

acţiunii umane iar relația asistențială se bazează pe afectivitate, spirit comunitar și
generozitate.
Asistența socială modernă se bazează pe exigențele cunoașterii științifice, soluțiile fiind
întemeiate științific, relația asistențială este bazată pe empatie care conține afectivitatea
dublată de raționalitate. Este valorificată proximitatea, comunitatea și societatea civilă ca
forme de preluare a spiritului comunitar tradițional.
Analizând comparativ caracteristicile de mai sus, se poate observa că între cele două forme
de asistare există asemănări prin ideea de continuitate între cea tradiționașă si cea modernă
care preia elemente de conținut în forme total diferite și la care se reîmprospătează noi forme
impuse de evoluția societății.
Perioada tradițională este cuprinsă între procesul de formare a poporului român și sfârșitul
secolului al XIX-lea, când au început ca legile să predomine împotriva tradițiilor,
comunităților rezidențiale și a bisericii.
Se poate vorbi despre asistența socială tradițională ale căror valori ar trebui sa constituie
fundamentul asistenței sociale moderne, un fundament caracterizat prin următoarele aspecte:
 Formele de asistare și ajutor erau înțelese de comunitate ca norme de viață socială, pe
scurt putem spune ca erau ca un fel de reguli, sau ca tradiții în sistemul modelelor
culturale tradiționale.
 Comunitățile umane tradiționale asigurau familiei și oamenilor aflați într-o situație
defavorizabilă o eficientă protecție socială.
 Sprijinul avea o natură concretă și specifică ce imprima un caracter local-comunitar.
 Asistența socială era îndreptată mai mult spre familie, vecinătate și comunitate având
un sens de solidaritate umane și un altruism puternic.
 Individul are prioritate față de grup deoarece acesta trebuie să se integreze ca să poată
beneficia de un sprijin și de avantajele vieții în comun.
Deși la început era vorba despre asistența socială care s-a practicat în forme caritabile,
conduse de biserică sau de persoane private, aceasta s-a desfășurat într-o formă empirică,
nefundamentată științific, concretizată în acțiuni spontane și izolate de către societate.
Odată cu trecerea timpului, asistența socială s-a dezvoltat pe toate punctele de vedere.
Operăm cu următorul concept de asistență socială: un ansamblu de instituții, programe,
măsuri, activități profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor
și comunităților cu probleme speciale, aflate temporar în dificultate, care nu au posibilitatea
de a realiza un trai de viață decent.
Prin urmare, analizând și comparând cele două perioade pe care asistența socială le-a parcurs,
putem observa o schimbare radicală, o schimbare în bine din care rezultă un număr mai
amplu de persoane/comunități/grupuri etc. cu o stare dificilă ce sunt ajutate.
 3. Argumentați ideea continuității între tradițional și modern în asistența socială
modernă. Exemplificați.

Legătura dintre asistența socială tradițională și cea modernă reprezintă un alt domeniu de
interes asupra intervențiilor epistemologic-investigativ.
Odată cu evoluția asistenței sociale tradițională la cea modernă,