DIVORȚUL

*** PRIMA CARTE ***

Divorțul este rezultatul final al multor căsnicii nemulțumite, nefericite, în care

apar conflicte. Acesta poate apărea din mai multe cauze precum
necompatibilitatea soților încă de la început, relația cuplului nu a reușit să
rămână suficient de puternică și flexibilă pentru a face față stresului provocat de
paternitate, serviciu sau chiar înaintarea vârstei. Multe cupluri amână această
decizie. Unii încearcă terapia de cuplu, alții păstrează durerea în secret.

Divorțul se poate încheia și într-o manieră sănătoasă. Ca aceasta să se întâmple,

trebuie respectate trei sarcini: resemnarea, dezvoltarea de noi relații sociale și
redefinirea rolurilor parentale.

Resemnarea este etapa cea mai critică pentru o adaptare sănătoasă a experienței
de divorț. Acest proces de dezaganjare sau decuplare poate fi foarte dureros. Se
învață la renunțarea sentimentelor de atașament, grijă și loialitate față de
fostul/fosta partener(ă) de viață. Copiii implicați trec și ei printr-un proces de
dezaganjare. Aceștia trebuie ajutați să înțeleagă că sistemul lor familial va suferi
schimbări dramatice.

Dezvoltarea de noi relații sociale – acest proces natural de dezvoltare a noilor

relații sociale și emoționale pornește atunci când se începe la renunțarea
partenerului marital.

Redefinirea rolurilor parentale. Pentru a întocmi un divorț sănătos, ambii soți

trebuie să reia legătura și să redefinească relația în calitate de părinți separați ai
acelorași copii.

Există o listă de decizii ce trebuie luată în considerare în cazul unui divorț,

precum: probleme legate de copii și custodie, probleme financiare și de
proprietate.

Probleme legate de copii și custodie:

1. Custodia legală: comună, unică, divizată sau separată.

2. Custodia fizică: partajată, unică, separată sau alternantă.
3. Accesul la copii pe durata anului școlar.
4. Accesul la copii pe durata verii.
5. Transportul între locuințe.
 6. Contactul telefonic pe durata perioadelor rezidențiale și de călătorie.
7. Planul de acces pe durata sărbătorilor.
8. Accesul la bunici și la membri ai familiei extinse.
9. Călătoriile în afara orașului sau statului.
10. Evaluarea anuală a planului de acces.
11. Negocierea și medierea în situația unor evenimente majore în viață.
12. Pensia alimentară pentru copii.
13. Serviciile dentare și de sănătate.
14. Alegerea activităților școlare.
15. Administrarea educației religioase.

Probleme financiare și de proprietate:

1. Ajutorul financiar acordat partenerului de viață.

2. Vinderea sau nu a casei.
3. Partajul bunurilor financiare: economii, investiții, pensii etc.
4. Partajul proprietăților personale.
5. Împărțirea datoriilor.
6. Nevoia unor evaluări a intereselor de proprietate sau de afaceri.
7. Schimbarea cardurilor de credit și a conturilor bancare.
8. Probleme legate de taxe. ******

DIVORȚUL

**** A DOUA CARTE*****

Ce incidenta are asupra structurarii copilului plata sau neplata pensiei

alimentare?

Foarte des, părintele care are datoria de vizită nu plăteşte sau plăteşte o
sumă derizorie celuilalt părinte, fie ca acesta este tatăl sau mama. Ceea ce
pentru copil este foarte ciudat, deoarece el stie ca acest părinte vine să-l vadă,
fiind totuși incapabil să-și asume vreo răspundere față de el.

În ceea ce priveşte responsabilitatea taților care nu pot plăti pensia

alimentară și care, totuşi, cheltuiesc bani în ziua de vizită, ei nu sunt bune
exemple pentru dezvoltarea unui copil; nu sunt modele în a deveni adult.

Pâna la doisprezece-treisprezece ani, încredințarea alternată este așadar

foarte nefastă pentru copii. Să se poată duce oricât de des vor la celălalt părinte,
când este posibil, sunt de acord, dar să nu trebuiască să schimbe școala din
cauza unei reglementări de încredințare alternată.

Relația cu noii parteneri ai părinților

Situația diferă de la copil la copil și de la partener la partener. Că î1

resimte agreabil sau dezagreabil nu are vreo importanță pentru inconștient.
Pentru inconștientul copilului, este necesar să existe un adult care să-l împiedice
să instaleze o relatie de intimitate totală cu părintele lui.

Situațiile dificile cu tatăl vitreg sau cu mama vitregă se trag foarte des de la
părintele la care copilul stă, cel mai des mama, cateodata tatăl. S-ar spune că
părintele la care stă copilul nu prea acceptă drepturile pe care și le arogă noul
soț de a avea un rol educativ față de copilul din prima căsătorie. Copilul simte
ambivalența. Când părintele respinge o intervenție ce limitează libertatea
copilului, venind de la tatăl vitreg, sau remarcile critice ale mamei vitrege,
copilul simte că părintele lui a marcat un punct. ****

LEGEA NR.287/2009
Articolul 373.
1. Dispozitii generale
Motivele de divorţ
Divorţul poate avea loc:
a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi
acceptată de celălalt soţ;
b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi
sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel
puţin 2 ani;
d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă
continuarea căsătoriei.

2. Divorţul prin acordul soţilor pe cale judiciară

Condiţiile
(1) Divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat indiferent de data încheierii
căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie.
(2) Divorţul prin acordul soţilor nu poate fi admis dacă unul dintre soţi este pus
sub interdicţie.
(3) Instanţa este obligată să verifice existenţa consimţământului liber şi neviciat
al fiecărui soţ.

3. Divorţul prin acordul soţilor pe cale administrativă sau prin procedură

 notarială

Articolul 376
Procedura
(1) Cererea de divorţ se depune de soţi împreună. Ofiţerul de stare civilă sau
notarul public înregistrează cererea şi le acordă un termen de 30 de zile pentru
eventuala retragere a cererii de divorţ.
(2) La expirarea acestui termen, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul
public verifică dacă soţii stăruie să divorţeze şi dacă, în acest sens,
consimţământul lor este liber şi neviciat.
(3) Dacă soţii stăruie în divorţ, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul
public eliberează certificatul de divorţ fără să facă vreo menţiune cu privire la
culpa soţilor.
(4) Soluţionarea cererilor privind alte efecte ale divorţului asupra cărora soţii
nu se înţeleg este de competenţa instanţei judecătoreşti.

Articolul 377
Menţiunea în actul de căsătorie
(1) Când cererea de divorţ este depusă la primăria unde s-a încheiat căsătoria,
ofiţerul de stare civilă, după emiterea certificatului de divorţ, face cuvenita
menţiune în actul de căsătorie.
(2) În cazul depunerii cererii la primăria în a cărei rază teritorială soţii au avut
ultima locuinţă comună, ofiţerul de stare civilă emite certificatul de divorţ şi
înaintează, de îndată, o copie certificată de pe acesta la primăria locului unde s-
a încheiat căsătoria, spre a se face menţiune în actul de căsătorie.
(3) În cazul constatării divorţului de către notarul public, acesta emite
certificatul de divorţ şi înaintează, de îndată, o copie certificată de pe acesta la
primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face menţiune în actul de
căsătorie.

Articolul 378
Refuzul ofiţerului de stare civilă sau notarului public
(1) Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 375, ofiţerul de stare civilă sau, după
caz, notarul public respinge cererea de divorţ.
(2) Împotriva refuzului ofiţerului de stare civilă sau notarului public nu există
cale de atac, dar soţii se pot adresa cu cererea de divorţ instanţei de judecată,
pentru a dispune desfacerea căsătoriei prin acordul lor sau în baza unui alt temei
prevăzut de lege.
(3) Pentru repararea prejudiciului prin refuzul abuziv al ofiţerului de stare civilă
sau notarului public de a constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi de
a emite certificatul de divorţ, oricare dintre soţi se poate adresa, pe cale
separată, instanţei competente.

4. Divorţul din culpă

Articolul 379
Condiţiile
 (1) Divorţul se poate pronunţa dacă instanţa stabileşte culpa unuia dintre
soţi în destrămarea căsătoriei. Cu toate acestea, dacă din probele
administrate rezultă culpa ambilor soţi, instanţa poate pronunţa divorţul
din culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de
divorţ.
(2) Divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului reclamant, cu
excepţia situaţiei în care pârâtul se declară de acord cu divorţul, când
acesta se pronunţă fără a se face menţiune despre culpa soţilor.
Articolul 380
Continuarea acţiunii de divorţ
(1) Dacă soţul reclamant decedează în timpul procesului, moştenitorii
săi pot continua acţiunea de divorţ.
(2) Acţiunea continuată de moştenitori este admisă numai dacă instanţa
constată culpa exclusivă a soţului pârât.

5. Divorţul din cauza stării sănătăţii unui soţ

Articolul 381
Condiţiile divorţului
Desfcerea căsătoriei se pronunţă fără a se face menţiune despre culpa
soţilor.

Efectele divorțului

1. Data desfacerii căsătoriei

Articolul 382
(1) Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a
pronunţat divorţul a rămas definitivă.
(2) Prin excepţie, dacă acţiunea de divorţ este continuată de moştenitorii
soţului reclamant, potrivit art. 380, căsătoria se socoteşte desfăcută la
data decesului.
(3) Căsătoria este desfăcută pe data eliberării certificatului de divorţ.

2. Efectele divorţului cu privire la raporturile nepatrimoniale dintre soţi

Articolul 383
Numele de familie după căsătorie
(1) La desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze
numele purtat în timpul căsătoriei. Instanţa ia act de această înţelegere
prin hotărârea de divorţ.
(2) Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau
de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii
să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei
înţelegeri între ei.
 (3) Dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat
încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea
căsătoriei.

Articolul 384
Drepturile soţului divorţat
(1) Divorţul este considerat pronunţat împotriva soţului din a cărui culpă
exclusivă s-a desfăcut căsătoria.
(2) Soţul împotriva căruia a fost pronunţat divorţul pierde drepturile pe
care legea sau convenţiile încheiate anterior cu terţii le atribuie acestuia.
(3) Aceste drepturi nu sunt pierdute în cazul culpei comune sau al
divorţului prin acordul soţilor.

3. Efectele
4. Efectele divorţului cu privire la raporturile dintre părinţi şi copiii lor
minori

Articolul 396
Raporturile dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori
(1) Instanţa de tutelă hotărăşte, odată cu pronunţarea divorţului, asupra
raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, ţinând seama de
interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială,
precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor, pe care îi ascultă.

Articolul 397
Exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi
După divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de
cazul în care instanţa decide altfel.

Articolul 398
Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte
(1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al
copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de
către unul dintre părinţi.
(2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi
educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia sau la căsătoria
acestuia.

Articolul 399
Exercitarea autorităţii părinteşti de către alte persoane
(1) În mod excepţional, instanţa de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o
rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimţământul acestora, sau într-o
instituţie de ocrotire. Acestea exercită drepturile şi îndatoririle care revin
părinţilor cu privire la persoana copilului.
(2) Instanţa stabileşte dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită
de către părinţi în comun sau de către unul dintre ei.

Articolul 400
Locuinţa copilului după divorţ
(1) În lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului
superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea
divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod
statornic.
(2) Dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa îi stabileşte
locuinţa la unul dintre ei, ţinând seama de interesul său superior.
(3) În mod excepţional, şi numai dacă este în interesul superior al copilului,
instanţa poate stabili locuinţa acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu
consimţământul acestora, ori la o instituţie de ocrotire. Acestea exercită
supravegherea copilului şi îndeplinesc toate actele obişnuite privind sănătatea,
educaţia şi învăţătura sa.

Articolul 401
Drepturile părintelui separat de copil
(1) Parintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea
legături personale cu acesta.
(2) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la
modalităţile de exercitare a acestui drept.

Articolul 402
Stabilirea contribuţiei părinţilor
(1) Instanţa de tutelă, prin hotărârea de divorţ, stabileşte contribuţia fiecărui
părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a
copiilor.

Articolul 403
Modificarea măsurilor luate cu privire la copil
În cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu
privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copii lor minori, la
cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a
instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului
sau a procurorului.
 Procedura divorțului pe cale notarială
Articolul 267.

(1) Procedura divorțului prin acordul soților este de competența notarului

public cu sediul biroului în circumscripția judecătoriei sau a Tribunalului
București, în a cărei rază teritorială s-a încheiat căsătoria sau se află ultima
locuință comună a soților.

(2) La primirea cererii, notarul public are obligația de a verifica, în prealabil,

competența teritorială, potrivit legii. Dacă părțile insistă să înregistreze cererea
cu încălcarea competenței, notarul public procedează la înregistrarea cererii și
pronunță o încheiere de respingere a acesteia.

(3) Cererea de divorț primește și un număr de înregistrare unic la nivel național

din Registrul național de evidență a certificatelor de divorț (RNECD).

(4) În cazul în care stabilește că divorțul prin acordul soților este de competența
altui birou notarial, notarul public îndrumă părțile să se adreseze notarului
public competent.

Articolul 268.

Prin ultima locuință comună se înțelege ultima locuință în care au conviețuit

soții. Dovada ultimei locuințe comune se face, după caz, cu actele de identitate
ale soților, din care rezultă domiciliul comun sau reședința comună a acestora,
ori, dacă nu se poate face dovada în acest fel, prin declarație autentică pe
propria răspundere a fiecăruia dintre soți, din care să rezulte care a fost ultima
locuință comună a acestora.

Articolul 269.

Soții se vor prezenta personal în fața notarului public pentru depunerea cererii
de divorț, precum și ulterior, în cadrul procedurii, pentru stăruința în cererea de
divorț și exprimarea consimțământului liber și neviciat cu privire la desfacerea
căsătoriei. Prin excepție, cererea de divorț se poate depune la notarul public și
prin mandatar cu procură autentică, aceasta cuprinzând toate mențiunile
necesare, potrivit legii, la depunerea cererii.
Articolul 270.

(1) Cererea de divorț se face în scris și se semnează personal de către soți sau
prin mandatar, în fața notarului public la care se depune cererea.

(2) Cererea de divorț va cuprinde declarația soților că au ori nu copii minori

născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, acordul de principiu al
ambilor părinți cu privire la copiii minori, precum și învoiala acestora asupra
numelui de familie pe care îl va purta fiecare dintre soți după divorț.

(3) Cererea de divorț va fi însoțită de fotocopii de pe certificatele de naștere ale

soților, precum și de pe actele de identitate ale acestora și, după caz, ale copiilor
minori.

(4) Originalul certificatului de căsătorie se reține de către notarul public până la

eliberarea certificatului de divorț.

(5) La primirea cererii de divorț, notarul public verifică identitatea soților și

dacă datele înscrise în cererea de divorț corespund cu datele înscrise în actele
anexate cererii.

Articolul 271.

(1) În ziua primirii cererii, notarul public înregistrează cererea în registrul de

divorțuri, după ce a verificat dacă este competent și dacă a fost plătit onorariul.

(2) După înregistrarea cererii, pentru a putea continua procedura de divorț,

notarul public verifică în RNECD să nu mai fie înregistrată de către aceiași soți
o altă cerere de divorț.

(3) Notarul public respinge cererea de divorț dacă soții nu se înțeleg cu privire
la exercitarea drepturilor părintești sau la purtarea numelui de familie după
divorț.

Articolul 272.

În vederea admiterii cererii de divorț în cazul în care există copii minori,

notarul public sesizează autoritatea competentă, atașând cererii proiectul
acordului soților cu privire la exercitarea autorității părintești, locuința copiilor,
modalitatea de păstrare a legăturilor personale și stabilirea contribuției fiecăruia
dintre părinți la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a
copiilor după divorț.
Articolul 273.

Dacă soții stăruie în cererea de divorț și dacă, în acest sens, consimțământul lor
este liber și neviciat, după autentificarea acordului părinților cu privire la copiii
minori, notarul public întocmește o încheiere de admitere a cererii de divorț prin
acordul părților, încheiere prin care constată că aceștia își exprimă
consimțământul liber și neviciat și sunt îndeplinite, cumulativ.

Articolul 274.

(1) După admiterea cererii de divorț, notarul public eliberează certificatul de

divorț prin care constată desfăcută căsătoria prin acordul părților.

(2) Certificatul de divorț se întocmește în 6 exemplare originale, din care: câte

un exemplar pentru fiecare dintre soți, un exemplar pentru dosarul de divorț, un
exemplar pentru mapa de divorțuri de la sediul biroului notarial, un exemplar
pentru registrul stării civile de la locul în care s-a încheiat căsătoria sau unde s-a
transcris certificatul de căsătorie eliberat într-un alt stat și un exemplar pentru
registrul stării civile deținut de direcția județeană de evidență a persoanelor.

Articolul 275.

(1) În vederea eliberării certificatului de divorț, notarul public va solicita, prin

intermediul administratorului registrelor unice ale Uniunii, alocarea numărului
pentru certificatul de divorț din Registrul unic al certificatelor de divorț, ținut de
Ministerul Afacerilor Interne.

(2) Procedura prin care notarul public cere alocarea numărului certificatului de
divorț din Registrul unic al certificatelor de divorț se stabilește prin protocol
încheiat între Ministerul Afacerilor Interne și Uniune.

Articolul 276.

(1) Certificatul de divorț face dovada desfacerii căsătoriei prin acordul soților,
precum și a numelui de familie pe care fiecare dintre soți îl va purta după divorț.
 Legea nr. 134/2010
Divorţul prin acordul soţilor
ARTICOLUL 929

Depunerea cererii

(1) În cazul în care cererea de divorţ se întemeiază, în condiţiile prevăzute de

Codul civil, pe acordul părţilor, ea va fi semnată de ambii soţi sau de către un
mandatar comun, cu procură specială autentică. Dacă mandatarul este avocat, el
va certifica semnătura soţilor, potrivit legii.

(2) Atunci când este cazul, în cererea de divorţ soţii vor stabili şi modalităţile în
care au convenit să fie soluţionate cererile accesorii divorţului.

ARTICOLUL 930

Soluţionarea cererii

(1) La termenul de judecată, instanţa va verifica dacă soţii stăruie în desfacerea

căsătoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va pronunţa divorţul, fără a
face menţiune despre culpa soţilor. Prin aceeaşi hotărâre, instanţa va lua act de
învoiala soţilor cu privire la cererile accesorii, în condiţiile legii.

(2) Dacă soţii nu se învoiesc asupra cererilor accesorii, instanţa va administra

probele prevăzute de lege pentru soluţionarea acestora şi, la cererea părţilor, va
pronunţa o hotărâre cu privire la divorţ.

(3) Dacă va fi cazul, cu privire la celelalte cereri accesorii instanţa va continua

judecata, pronunţând o hotărâre supusă căilor de atac prevăzute de lege.

ARTICOLUL 931

Cererea acceptată de pârât

(1) Când cererea de divorţ este întemeiată pe culpa soţului pârât, iar acesta
recunoaşte faptele care au dus la destrămarea vieţii conjugale, instanţa, dacă
reclamantul este de acord, va pronunţa divorţul fără a cerceta temeinicia
motivelor de divorţ şi fără a face menţiune despre culpa pentru desfacerea
căsătoriei.
SECŢIUNEA a 2-a

Divorţul din motive de sănătate

ARTI COLUL 932

Condiţii

Când divorţul este cerut pentru că starea sănătăţii unuia dintre soţi face
imposibilă continuarea căsătoriei, instanţa va administra probe privind existenţa
bolii şi starea sănătăţii soţului bolnav şi va pronunţa divorţul, potrivit Codului
civil, fără a face menţiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.

CAPITOLUL III

Divorţul din culpa soţilor

ARTICOLUL 933

Culpa în destrămarea căsătoriei

(1) Instanţa va pronunţa divorţul din culpa soţului pârât atunci când, din cauza
unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soţi sunt grav
vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

(2) Instanţa poate să pronunţe divorţul din culpa ambilor soţi, chiar atunci când
numai unul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese că
amândoi sunt vinovaţi de destrămarea căsătoriei.

(3) Dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvenţională, iar din dovezile

administrate rezultă că numai reclamantul este culpabil de destrămarea
căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată.

ARTICOLUL 934

Divorţul pentru separarea în fapt îndelungată

(1) Când soţii sunt separaţi în fapt de cel puţin 2 ani, oricare dintre ei va
putea cere divorţul, asumându-şi responsabilitatea pentru eşecul
căsătoriei. În acest caz, instanţa va verifica existenţa şi durata despărţirii
în fapt şi va pronunţa divorţul din culpa exclusivă a reclamantului.
Am aflat că:

Spas (Serviciile publice de asistentã socială) in mod normal se afla in

subordinea consiliului local, iar in cazul oraselor mari cu mulți locuitori revine
directei de asistenta socială.

Spas-urile intervin doar pentru divorturile cu minori, in caz contrar nu se

amesteca

Motive de divort

Divortul poate avea loc:

a. prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptată de
celălalt sot; atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti
sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibilă;

* la cererea unuia dintre soti, după o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani;

* la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sănătate face imposibilă

continuarea căsătoriei.

Exista mai multe forme de divort

1. Divortul prin notariat

2. Divortul la instanta de judecata

Divortul prin notariat are loc doar atunci cand ambii parinti sunt de acord cu
urmatoarele condiții:

• Domiciliul copilului:

1. Program de mentinere a legaturilor parentale

2. Stabilirea cuantumului de contributie si cheltuiala

3. Numele pe care-l va avea fiecare parinte dupa divort

Cererea de divort se depune de soti împreuna si se acordă un termen de 30 de

zile pentru eventuala retragere a cererii de divort.

Ancheta psihosociala este efectuată de autoritatea tutelara. Autoritatea tutelara

realizeaza anchete psihosociale la solicitarea instantei de tutelă si a notarilor
publici.
Rolul anchetei sociale este de a vedea daca aceste conditii respecta interesul
superior al copilului

De asemenea, daca copii au peste 10 ani ascultarea copilului este obligatorie.

Ascultarea copilului se face prin intrebari simple,de cunoastere, i se cere parerea
cu privire la divort, daca stie ce semnifică, explicându-i faptul ca nu este un
lucru rău ce o sa il afecteze.

Cu toate acestea, poate fi ascultat si copilul care nu a implinit vârsta de 10 ani,

dacă autoritatea competentă consideră ca acest lucru este necesar pentru
solutionarea cauzei.

Daca parintii nu sunt de acord cu conditile merg la instanta. In instanta de

judecata anchetele sociale sunt foarte importante si ajuta judecatorul sa decida.

Ancheta sociala se realizeaza la domiciliu.

Domiciului copilului poate fi modificat doar printr- o alta hotarare

judecatoreasca.

In caz de neintelegere intre parinti cu privire locuinta minorului, instanta de

tutelă hotărăște, luand in considerare concluziile raportului de ancheta psiho-
sociala si ascultandu-i pe parinti si pe copil, dacă a implinit vârsta de 10 ani.

Parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea

legâturi personale cu minorul, la locuinta acestuia.

Spas-urile nu ofera servicii sociale persoanelor aflate in divort conform legii

sociale. Singurul lucru pe care-I poate face este consilierea primara.