Sunteți pe pagina 1din 3

Tema II Căsătoria

1. Conceptul. Natura juridică a căsătoriei


2. Caracterele juridice ale căsătoriei
3. Condițiile de încheiere a căsătoriei
4. Impedimentele la căsătorie
1. Conceptul. Natura juridică a căsătoriei
Căsătoria este o uniune între bărbat şi femei în scopul de a întemeia o familie. În literatura de specialitate se
întîlnesc şi alte noţiuni. Căsătorie este uniunea liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie, încheiată în scopul
întemeierii unei familii şi cu respectarea dispoziţiilor legale.
Referitor la natura juridică, aici există mai multe opinii. Căsătoria are un caracter contractual, este opinia
francezilor şi a românilor. Într-o altă opinie se spune că aceasta este un act juridic independent şi, deşi seamănă foarte
mult cu contractul, este cu totul diferit.
Căsătoria are natură juridică proprie, ceea ce şi o face să fie specifică. Ea, la rîndul ei, produce cele mai multe
efecte în societate, spre deosebire de alte acoduri de voinţă. În cazul căsătoriei, avem, sau persistă libertatea de voinţă a
soţilor, ceea ce persistă şi la contracte, soţii fiind egali, adică avînd acelaşi cuantum de drepturi şi obligaţii. Ceea ce îl
desebeşte pe acest act de contract este faptul că cuantumul drepturilor şi obligaţiilor în contracte sînt diferite, în
dependenţă de voinţa părţilor. Subiecţii contractanţi urmăresc fiecare un scop. În cazul căsătoriei, soţii au acelaşi scop,
în caz contrar, căsătoria va fi lovită de nulitate absolută.
Efectele căsătoriei, la rîndul lor, sînt prevăzute de legislaţie, însă, în cazul contractului, toate aceste efecte
depind de modul de exercitare a drepturilor şi obligaţiilor creditorului şi debitorului. Căsătoria, spre deosebire de
contract, nu poate fi afectată de vreo oarecare modalitate, adică termen, sarcină şi condiţie.
Clauzele contractuale pot fi modificate de părţi la înţelegerea acestora, iar în cazul căsătoriei, acestea nu pot fi
modificate decît doar cele matrimoniale. Dacă în cazul contractelor apare vreo divergenţă între părţi şi cazul este
intentat în instanţă, atunci, debitorul sau creditorul, dacă nu are posibilitatea de a se prezenta sau nu doreşte, atunci,
acesta poate fi reprezentat de către o altă persoană, pe cînd în cazul căsătoriei, aceasta nu este posibil, aici subiecţii
trebuind să fie ei înşişi prezenţi.
În cazul contractelor, acestea pot fi desfiinţate prin acord, iar în cazul căsătoriei, aceasta se pot desființa prin
următoarele modalităţi:
- la oficiul stării civile; - la instanţa de judecată; - la notar
Căsătoria nu poate fi reziliată, iar în cazul contractelor, această operaţiune este posibilă. De aici deducem că
contractul şi actul juridic care se încheie între soţi, au careva asemănări, dar se deosebesc enorm, ceea ce şi ne spune că
încheierea căsătoriei presupune un act juridic independent şi nu un contract.
2. Caracterele juridice ale căsătoriei
a) Monogam, presupune faptul că încheierea căsătoriei poate avea loc doar între un bărbat şi o femeie care
nu este căsătorit/ă.
b) Caracterul solemn. Pentru valabilitate se cere înregistrarea la Starea Civilă. Această înregistrare se face în
faţa unei autorităţi de stat, cu atribuţii de delegat a Stării Civile. Este important şi obligatoriu să fie prezenţi ambii soţi.
Există posibilitatea asistării publicului.
c) Caracterul civil. Se recunosc şi se permit doar căsătoriile înregistrate la Starea Civilă sau în alte condiţii
legale, adică atunci cînd delegatul de stare civilă se deplasează la domiciliul viitorilor soţi.
d) Se încheie pe viaţă, adică acest act juridic bilateral nu conţine un termen pentru care este încheiat, ceea ce
înseamnă că soţii trebuie să întreţină relaţii de familie pe întreg parcursul vieţii şi să realizeze principalele funcţii ale
familiei (perpetuare, economică, educativă).
e) Egalitatea soţilor – din momentul înregistrării căsătoriei la Oficiul Stării Civilă, soţii se consideră a fi
egali în toate drepturile şi obligaţiile.
f) Întemeierea familiei – este scopul principal al soţilor şi la rîndul ei, familia presupune uniunea dintre
bărbat şi femeie în scopul perpetuării acesteia.
1
3. Condițiile de încheiere a căsătoriei
Condiţiile de validitate a căsătoriei se împart în:
1. Condiţii de fond;
2. Condiţii de formă.
1. Clasificarea condiţiilor de fond
A) După caracterul lor:
- Diferenţa de sex;
- Vîrsta matrimonială (de la 18 ani, cu acordarea dispensiei de 2 ani);
- Consimţămîntul liber exprimat;
- Comunicarea stării sănătăţii;
B) După cum sînt sau nu prevăzute în legislaţie:
- Exprese, care sînt prevăzute în legislaţie, de exemplu vîrsta.
- Virtuale, care nu sînt prevăzute în legislaţie, dar ele reies din faptul cum legiuitorul reglementează.
C) În funcţie de sancţiunile care intervin în caz de nerespectare:
- dirimante – condiţii a căror neîndeplinire atrage nulitatea relativă. Exemplu: bigamia.
- prohibitive – nu afectează valabilitatea căsătoriei, ci atrage doar sancţiuni disciplinare pentru funcţionarul care a
încălcat dispoziţiile legale.
Condiţii generale cu privire la consimţămînt
1. să provină de la o persoană cu discernămînt;
2. să fie încheiat cu scopul de a produce efecte juridice;
3. să nu fie alterat de vreun viciu;
4. să fie concomitent şi personal;
5. să fie actual;
6. să fie constatat direct de delegatul stări civile.
2. Condiţiile de formă ale încheierii căsătoriei
Condiţiile de formă ale căsătoriei reprezintă formalităţile prealabile şi concomitente încheierii căsătoriei.
Adică, este necesar din timp, depunerea unei cereri la organul de stare civilă în a cărui rază teritorială se află domiciliul
unuia dintre viitorii soţi sau al părinţilor unuia dintre ei.
Condiţiile de formă se împart în:
A. formalităţi prealabile;
B. formalităţi respectate concomitent.
A. Formalităţile prealabile:
1. Se depunde o declaraţie de căsătorie – această declaraţie poate fi făcută de cetăţenii Republicii Moldova,
care doresc să se căsătorească, aceasta realizîndu-se la organul de stare civilă de unde îşi au domiciliul soţii sau părinţii
lor. Pentru viitorii soţi, există o posibilitate mare în ceea ce priveşte încheierea actului juridic.
2. Delegatul de stare civilă este persoana care are competenţă în încheierea actului juridic şi acesta trebuie
să aducă la cunoştinţa soţilor toate condiţiile de încheiere a căsătoriei. El le explică drepturile şi obligaţiile soţilor. Dacă
unul din viitorii soţi au copii, atunci delegatul de stare civilă le lămureşte procedura de căsătorie şi impedimentele la
care sînt ţinuţi.
3. Potrivit cererii, delegatul de stare civilă stabileşte ziua şi ora căsătoriei, repectiv şi modul de înregistrare a
lor. Pînă la încheierea căsătoriei, viitorii soţi au la dispoziţie o lună de zile, ceea ce înseamnă că aceştia, în decursul
termenului dat, pot să-şi retragă cererea, dacă s-au răzgîndit, sau dacă există alte motive. Există situaţii cînd viitorii soţi
doresc să se căsătorească în ziua în care au depus cererea. Aici motivele pot fi diferite: boală, plecarea peste hotare, etc.
Din punct de vedere teoretic aceasta este posibil, însă din punct de vedere practic nu, deoarece rezultatele expertizei
medicale nu pot fi stabilite într-un termen atît de mic.

2
4. Cererile de căsătorie se semnează şi se depun la starea civilă, unde se anexează buletinul de identitate,
certificatul de naştere (dacă sînt copii sau descendenţi), certificat de divorţ (dacă unul dintre viitorii soţi a mai avut
anterior o căsnicie), etc.
B) Formalităţile concomitente:
1. Delegatul de stare civilă identifică persoanele cu ajutorul buletinului de identitate.
2. Se ţine cont şi se verifică dacă sînt respectate toate condiţiile şi nu există vreun impediment.
3. Se constată dacă nu sînt opoziţii la căsătorie.
4. Se constată dacă persoanele îşi dau consimţămăntul reciproc.
5. Declară căsătoria încheiată prin răspunsul afirmativ din partea ambilor soţi.
6. Dacă există şi martori, atunci, ei semnează ca fiind în această calitate.
7. Se eliberează certificatul de căsătorie.
Avantajul respectării condiţiilor de mai sus, este:
1. asigurarea îndeplinirii condiţiilor de fond şi înlăturarea impedimentelor;
2. asigură recunoaşterea publică a căsătoriei;
3. asigură dovada căsătoriei prin aceste formalităţi.
În Codul Familie, la art. 9 este prevăzut faptul că drepturile şi obligaţiile soţilor iau naştere din ziua încheierii
căsătoriei la organul de stare civilă. Problema este că aici nu e prevăzut cu exactitate care este momentul încheierii
căsătoriei. Se consideră a fi corect ca momentul încheierii căsătoriei să fie atunci cînd soţii îşi dau acordul de voinţă şi
delegatul confirmă aceasta.
Proba căsătoriei. Se face cu certificatul de căsătorie, unde este prevăzut ce nume poartă soţii. În caz de
pierdere a certificatului, se face dublicat.
4. Impedimente la căsătorie – sunt prevăzute de art. 15 CF
 Este interzisă căsătoria unde cel puţin una dintre persoane este căsătorită.
 Rude în linie dreaptă pînă la al IV-lea grad inclusiv, fraţi şi surori, inclusiv cei care au un părinte comun;
 Între adoptator şi adoptat;
 Adoptat şi rudă a adoptatorului în linie dreaptă, pînă la al II-lea grad inclusiv;
 Curator şi persoană minoră aflată sub curatela acestuia, în perioada curatelei. - Din punct de vedere social
căsătoria între subiecţii daţi presupune o relaţie care, din punct de vedere al societăţii este amorală. În legislaţie nu este
prevăzută interdicţia ca aceştia să se căsătorească după perioada în care minorul iese de sub curatelă;
 Persoane dintre care cel puţin în privința uneia este instituită o măsură de ocrotire judiciară (ocrotire
provizorie, curatelă sau tutelă) şi lipseşte autorizarea prevăzută de lege la încheierea căsătoriei;
 Persoane condamnate la privaţiune de libertate în perioada cînd ambele îşi ispăşesc pedeapsa. - Logic,
persoanele condamnate şi de sexe diferite, nu-şi pot ispăşi pedeapsa în aceeaşi instituţie penitenciară, de unde şi
deducem că nu poate fi încheiată căsătoria între persoanele respective;
 Persoane de acelaşi sex – codul familiei al RM prevede expres această dispoziţie;
Orice persoană poate face opunere la căsătorie, dacă există un impediment legal ori dacă nu sînt îndeplinite alte
cerinţe ale legii, expunîndu-şi în scris motivele şi anexînd dovezile invocate. Organul de stare civilă este obligat să
verifice opunerile şi, dacă acestea se confirmă, să refuze încheierea căsătoriei.

S-ar putea să vă placă și