Ministerul Educației din Republica Moldova

Universitatea de stat “Bogdan Petriceicu Hasdeu”

Catedra de drept și Administrație Publică
Facultatea de drept și Administrație Publică

Referat
Tema: Actul de divorț-întocmirea și efectele acestuia asupra celor doi

Disciplina : Regimul juridic al actelor de stare civilă

Elaborat: Scurtu Maria

Controlat: Ciudin Oxana

2015

1
 Cuprins:

1.1 Noțiunea de divorț...................................................................3

1.2 Modul de întocmire a actului de divorț………………………………..3

1.3 Efectele divorţului cu privire la raporturile personale dintre foştii soţi.4

1.4 Efectele divorțului asupra relațiilor patrimoniale dintre foștii soți…..5-6

Concluzie…………………………………………………………..7

Bibliografie………………………………………………………...8

2
 1.1 Noțiunea de divorț

Divorţul reprezintă o procedură de desfacere a căsătoriei în mod legal, atunci

cînd continuarea acesteia a devenit imposibilă din motive temeinice, pentru cel
(cei) care cere desfacerea.
 
Căsătoria poate fi desfăcută prin două modalităţi:
 
 administrativă – la oficiile stare civilă, în baza declaraţiei comune a soţilor
sau a cererii unuia din soţi;
 judecătorească – la instanţa judecătorească, dacă soţii au copii minori
comuni sau există litigii privind partajul averii ori întreţinerea soţului inapt de
muncă.

1.2 Modul de întocmire a actelor de stare civilă

Întocmirea actului de stare civilă şi înscrierea menţiunilor se fac, la cerere, pe

baza declaraţiei persoanei obligate la aceasta sau din oficiu, precum şi pe baza
actelor care confirmă faptele ce urmează a fi înregistrate, fiind prezentate şi actele
ce atestă identitatea declarantului.
Funcţionarul organului de stare civilă este obligat să verifice conţinutul
declaraţiei şi corespunderea acestuia cu actele de identitate, cu certificatele de stare
civilă, cu alte înscrisuri prezentate de declarant.
Actul de stare civilă se întocmeşte în două exemplare identice, ambele
originale, cu acelaşi număr de ordine.
Întocmirea actelor de stare civilă, precum şi înscrierea menţiunilor, se
efectuează în limba moldovenească. Certificatele de stare civilă se îndeplinesc în
limba moldovenească, iar la cererea solicitantului - într-o altă limbă, în
conformitate cu Legea nr. 3465-XI din 1 septembrie 1989 cu privire la
funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova.
Numele de familie şi prenumele se scriu aşa cum rezultă din actele de
identitate, din certificatele sau actele de stare civilă, din alte înscrisuri prezentate
de declarant ori primite de la autorităţile prevăzute de lege. La dorinţa persoanei de
naţionalitate alta decît cea moldovenească, se înscrie şi patronimicul acesteia care
derivă de la prenumele tatălui.
Actul de stare civilă se citeşte şi se semnează de către declarant, apoi se
autentifică de funcţionarul responsabil, aplicîndu-se sigiliul.
În cazul în care declarantul nu poate semna, funcţionarul menţionează acest
fapt pe actul respectiv de stare civilă.
La întocmirea actului de stare civilă este interzis să se facă ştersături, răzuiri,
prescurtări şi adăugiri.

3
 Funcţionarul organului de stare civilă nu are dreptul să înregistreze actul de
stare civilă dacă el este parte al acestuia sau declarant. În aceste cazuri, el va
delega, în condiţiile legii, o altă persoană. [1]

1.Legea privind actele de stare civilă Nr.100 din 26.04.2001. Art.5

4
 1.2   Efectele divorţului cu privire la raporturile personale dintre foștii soți
    
Calitatea de soţ încetează din momentul cînd hotărîrea instanţei judecătoreşti a
rămas definitivă. O dată cu divorţul încetează şi obligaţia de sprijin moral şi de
fidelitate prevăzute în dispoziţiile art. 18 alin. 2 C.F., şi fiecare dintre foştii soţi se
poate recăsători fie cu o altă persoană, fie chiar între ei.[2]
Cît priveşte dreptul la nume, libertatea de schimbare a numelui de familie la
desfacerea căsătoriei se exprimă în următoarele:
    în conformitate cu dispoziţiile art. 17, alin. 3 C.F. schimbarea numelui de
familie al unuia dintre soţi nu atrage schimbarea numelui de familie al celuilalt soţ;
[3]
    în momentul înregistrării divorţului, soţii sunt în drept fie de a-şi menţine
numele de familie ales la încheierea căsătoriei, fie de a reveni la numele de familie
purtat pînă la încheierea căsătoriei (art. 17 alin. 4 C.F.).[4]

   Efectele divorţului cu privire la raporturile patrimoniale dintre foştii soţi

Împărţirea bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor la desfacerea
căsătoriei. O dată cu desfacerea căsătoriei încetează şi proprietatea comună în
devălmăşie a soţilor. Desfacerea căsătoriei are ca efect şi împărţirea bunurilor
comune, care se poate realiza fie prin învoiala soţilor, fie prin judecată. Prin
urmare, soţii pot împărţi toate bunurile comune sau numai o parte din ele. Iar în
acest sens se va stabili cota fiecăruia şi se va proceda la o împărţire în fapt a
bunurilor soţilor.
Încetarea raporturilor de căsătorie între părinţi şi schimbarea de către aceştia a
numelui de familie, nu atrage după sine şi schimbarea numelui de familie al
copiilor. Iar în cazul în care părintele căruia i-a fost încredinţat copilul, doreşte să-i
schimbe numele de familie, aceasta se soluţionează ţinîndu-se cont de prevederile
art. 56 alin. 4 C.F. potrivit căruia schimbarea numelui de  familie şi/sau a
prenumelui copilului care a atins vîrsta de 10 ani se face, în toate  cazurile, cu
acordul acestuia.[5]

[2] art. 18 alin. 2 Codul Familiei

[3] art. 17, alin. 3 Codul Familiei

[4]art. 17 alin. 4 Codul Familiei

[5] https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-familiei/incetarea-si-desfacerea-
casatoriei/15.01.2016//18.24

[6] art. 56 alin. 4 Codul Familiei

5
 1.3 Efectele divortului asupra relatiilor patrimoniale dintre
fostii soti.
Urmare a desfacerii casatoriei, inceteaza obligatia reciproca de sprijin
material, obligatia soti-lor de a contribui la sustinerea cheltuielilor casniciei,
precum si obligatia legala de intretinere intre soti, o noua obligatie de intretinere,
intre fostii soti; vocatia succesorala reciproca se stinge odata cu pierderea calitatii
de sot.[7]

Codul familiei stabileste ca „la desfacerea casatoriei, bunurile comune se

impart intre soti, potrivit invoielii acestora. Daca sotii nu se invoiesc asupra
impartirii bunurilor comune, va hotari instanta judecatoreasca.”[8]
Explicit sau implicit, rezulta urmatoarele optiuni posibile: partajarea in
intregime a masei bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei prin invoiala
partilor; partajarea tuturor bunurilor comune pe cale judiciara; impartirea bunurilor
in parte prin invoiala partilor, in parte prin hotarare judecatoreasca; partajarea
partiala a comunitatii, fie conventionala, fie judiciara, masa neimpartita ramanand
in continuare in stapanirea ambilor soti; stabilirea cotelor cuvenite prin buna
invoiala, urmand ca instanta sa decida cu privire la stabilirea loturilor si
repartizarea bunurilor; determinarea cotelor pe cale judiciara, astfel ca partile sa
stapaneasca impreuna masa de bunuri, in calitate de coindivizari, sau sa le imparta
potrivit cotelor-parti anterior stabilite, fara interventia instantei; fostii soti nu au
niciun fel de initiativa, adica nu realizeaza si nici nu solicita impartirea bunurilor
comune sau determinarea cotelor cuvenite fiecaruia dintre fostii devalmasi.
Mai întai, este limpede că, spre deosebire de partajul bunurilor comune din timpul
casatoriei, conceput ca masura extremă exclusiv judiciară, la desfacerea casatoriei
este permisă (si preferabila) imparteală conventională. Ceea ce nu rezultă cu
aceeași claritate este momentul în care poate fi realizat partajul prin iînvoiala
soților, fiindcă, să ne reamintim, o convenție în acest sens realizată în timpul
căsătoriei este nula 5, ori căsătoria este desfăcută pe data ramînerii irevocabile a
hotararii instanței. Cheia este sintagma „la desfacerea căsătoriei” întrebuințată de
art. 36 alin. (1) C.fam. S-a spus că formula indică momentul din care o atare
convenție (avand ca obiect impartirea bunurilor comune) isi produce efectele si nu
acela in care ea ar putea fi realizata. Cu alte cuvinte, expresia „la desfacerea
casatoriei” trebuie inteleasa in sensul „pentru momentul desfacerii casatoriei” sau
„in vederea desfacerii casatoriei” , deci conventia sotilor realizata in timpul
casatoriei nu ar avea nimic ilicit, de vreme ce ar urma sa-si produca efectele dupa
desfacerea casatoriei.
Intr-o alta interpretare, s-a sustinut ca o atare invoiala a sotilor poate avea
loc numai dupa desfacerea casatoriei, cand inceteaza comunitatea de bunuri a
sotilor.
[7].Art. 41 alin. (2)-(5) Codul familiei

[8].Art. 36 alin. (1) Codul familiei

6
 Situata intre cele două pozitii extreme – cea dintai excesiv de permisiva, cea
de-a doua mult prea restrictiva, opinia dominanta este favorabila conventiei de
impartire a bunurilor comune realizata ulterior promovarii actiunii de divort si se
intemeiaza pe interpretarea implicita a dispozitiilor art. 36 alin. (1) C.fam. cuprinsa
intr-una din Deciziile de indrumare ale fostei instante supreme   , potrivit careia cu
ocazia solutionarii proceselor de divort instantele de judecata sunt datoare sa atraga
atentia partilor cu privire la posibilitatea, prevazuta de lege, de a se proceda la
impartirea bunurilor comune ale sotilor prin invoiala. Solutia este consacrata fara
echivoc de practica judiciara, statuandu-se ca o conventie a sotilor avand ca obiect
impartirea bunurilor comune nu are nimic ilicit atunci cand este incheiata dupa
introducerea cererii de divort si urmeaza sa-si produca efectele dupa desfacerea
casatoriei.[9]
Concluzionand, pentru a fi producatoare de efecte juridice, invoiala sotilor
trebuie sa intervina fie consecutiv introducerii cererii in desfacerea casatoriei,
oricand in cursul judecatii, inclusiv in fata instantei de divort investite cu
rezolvarea cererii accesorii de partajare a bunurilor comune sau a instantei sesizate
pe cale principala cu o cerere de partaj,  fie ulterior ramanerii irevocabile a hotararii
de divort.
In al doilea rand, desi nu este exclus ca legiuitorul sa fi intentionat mai mult
decat un simplu indemn adresat sotilor de a-si reglementa intr-un fel sau altul
situatia bunurilor comune odata cu desfacerea casatoriei, mai mult sau mai putin
explicit, chestiunea partajului este receptata in doctrina si jurisprudenta ca o
facultate recunoscuta sotilor, subzistand si varianta mentinerii comunitatii.  Asa
fiind, este posibil ca intre desfacerea casatoriei si conventia ori hotararea care
stabileste drepturile patrimoniale ale fostilor codevalmasi sa se interpuna o
perioada, in care determinarea regimului juridic aplicabil masei de bunuri stapanite
impreuna de fostii soti intereseaza in cel mai inalt grad, acesta fixand regulile
aplicabile raporturilor patrimoniale dintre ei, precum si dintre acestia sau unul
dintre ei, pe de o parte, si terte persoane, pe de alta parte, in legatura cu bunurile
comune. Se intelege, este vorba despre patrimoniul comunitar „inghetat” la
dimensiunile sale de la data desfacerii casatoriei, bunurile dobandite ulterior
nemaifiind prezumate comune potrivit art. 30 C.fam., cum nici obligatiile asumate
numai de unul dintre fostii soti nu vor fi comune [10]

[9] Art. 36 alin. (1) Codul Familiei

[10] Art 30 Codul Familiei

7
 Concluzie
În concluzie deci putem mentiona că întocmirea actului de stare civilă şi
înscrierea menţiunilor se fac, la cerere, pe baza declaraţiei persoanei obligate la
aceasta sau din oficiu, precum şi pe baza actelor care confirmă faptele ce urmează
a fi înregistrate, fiind prezentate şi actele ce atestă identitatea declarantului. Actul
de stare civilă se întocmeşte în două exemplare identice, ambele originale, cu
acelaşi număr de ordine.La întocmirea actului de stare civilă este interzis să se facă
ştersături, răzuiri, prescurtări şi adăugiri.

Ce ține de relațiile dintre soți din momentul in care hotarîrea instanței de judecată a
rămas difinitivă calitatea de soț încetează.O dată cu divorţul încetează şi obligaţia
de sprijin moral şi fiecare dintre foştii soţi se poate recăsători fie cu o altă
persoană, fie chiar între ei.

Cît priveşte dreptul la nume, libertatea de schimbare a numelui de familie la

desfacerea căsătoriei se exprimă în următoarele:
 1, schimbarea numelui de familie al unuia dintre soţi nu atrage schimbarea
numelui de familie al celuilalt soţ
  2. în momentul înregistrării divorţului, soţii sunt în drept fie de a-şi menţine
numele de familie ales la încheierea căsătoriei, fie de a reveni la numele de familie
purtat pînă la încheierea căsătoriei

Ce ține de raporturile patrimoniale dintre foștii soți pot spune că o dată cu

desfacerea căsătoriei încetează şi proprietatea comună în devălmăşie a soţilor.
Desfacerea căsătoriei are ca efect şi împărţirea bunurilor comune, care se poate
realiza fie prin învoiala soţilor, fie prin judecată. Prin urmare, soţii pot împărţi
toate bunurile comune sau numai o parte din ele. Iar în acest sens se va stabili cota
fiecăruia şi se va proceda la o împărţire în fapt a bunurilor soţilor.

8
 Bibliografie

1. Codul Familiei al Republicii Moldova

2. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-
familiei/incetarea-si-desfacerea-casatoriei/

3. Legea privind actele de stare civilă Nr.100 din

26.04.2001.