Sunteți pe pagina 1din 7

CONSILIERE SI TERAPII FAMILIALE

Casatorie sau parteneriat in relatiile de cuplu?

Societatea secolului 21, este zugravita in culori tari, in care valorile, interesele si nevoile
de odinioara au suportat grave modificari. Ele se lasa amenintate si constranse de viteza
ametitoare a trecerii timpului.
Valoarea capata alta conotatie, indivizii se centreaza mai mult pe dezvoltarea personala, iar
functia organismului de a se adapta este angrenata continuu devenind tot mai dificila si
solicitanta.
Aviditatea de a satisfice falsele nevoi produce schimbari si asupra rolului individului in
societate, care din producator se transforma intr-un consumator inrait, fara limite si egoist iar
dorinta de angajament devine tot mai mica. Individul incepe sa-si caute autenticitatea prin
identificarea cu celalalt.
Astfel conceptul de parteneriat, castiga tot mai mult teren si adepti in detrimentul conceptului de
angajament.
Acesta ne reflecta sentimentul unui lipici care tine laolalta cuplurile si a carui compozitie se
desprinde din nevoile parteneriatului, in care accentual se pune pe cuplu si pe indivizii care
formeaza cuplul si in mai putina masura pe mediul in care acestia isi traiesc vietile impreuna.
Parteneriatul, se situeaza ca un scut, menit sa faureasca intimitatea cuplului si sa-l apere de
presingul social, care genereaza o multime de asteptari temerare, incercand sa trimita cuplul spre
asumarea angajamentului intocmit prin casatorie.
In secolul trecut, casatoria era asimilata aidoma unui contract dintre un furnizor (barbatul) si o
gospodina (femeia), intre care se stabileau relatii mai degraba conventionale, menite sa le asigure
un statut sanatos si apreciativ de mediul exterior.
In acest cadru el devine un prizonier claustrat in temnita rece si aspra a renegarii, iar feminitatea
ei se goleste de sens si este pusa in serviciul celorlalti in speranta obtinerii gratificarii renegate.
Insa acest tip contractual de relatii tinde sa piarda tot mai mult teren, accentul mutandu-se asupra
calitatilor partenerilor, de exemplu: compatibilitate sexuala, loialitatea, toleranta si respectul
reciproc. Ei cauta nevoia de siguranta, iubire si recunoastere narcisica de catre celalat.
In sustinerea si completarea acestei afirmatiie vin sondajele ultimiilor 40 de ani, din literatutra de
specialitate care asigura ca aceste calitati devin mai sigure in afara casatoriei. Un aspect esential
in sustinerea parteneriatului il constitue ativitatea sexuala petrecuta in afara casatoriei, care nu
mai este insotita de culpabilitate, asa cum se intampla odinioara, generand angoase, complexe si
in general o stare de anxietate.
2

In cadrul parteneratului, indiviziii cauta acum sustinerea emotionala, incercand sa-si construiasca
o relatia cat mai robusta, care sa poata rezista afectelor generate de circumstantele interioare si
exterioare relatiei lor. Legatura de iubire, impune intelepiune si rationalizare, prin schimbarile pe
care le suferim pe plan intern continuu.
Exista o expectatia fata de parteneriat in sine si anume ca acesta sa reprezinte un stimul social si
emotional, sa fie un punct stabil intr-o lume turbulenta si de asemeni sa constitue baza de pornire
pentru cearea unei existente pline de sens.
In ceea ce priveste atasamentul, se asteapta de la parteneriatul adult sa se constitue
ca un refugiu, in care fiecare sa se poata retrage pentru o autoanaliza dar sa fie si o baza sigura
pentru explorare, ata a propriei persoane, cat si a partenerului sau a lumii inconjuratoare.
Punctul esential in crearea parteneriatului este reprezentat de fuziunea factorilor de natura
cognitiva si afectiva, care trebuiesc educati sa conlucreze in acelasi scop trairea si dezvoltarea
relatiei de iubire sub cupola marilor placeri necenzurate.
Parteneriatul devine viabil, odata cu descoperirea iubirii mature, care necesita o angajare
personala pe taramul emotiilor cu rezonanta in registrul trebuinelor sociale cat i a idealurilor.
Emotia iubirii este cea care reuseste sa deschida portile Eului stranse fedeles,
cand anuleaza propria dorinta, desprinsa din diada, dorinta - narcisism si se preda nucleului
celuilalt, anuntandu-si deposedarea de propria fiinta. Se naste astfel o emotie care le rascoleste
simturile si le hraneste posibilitatile psihice, oferindu-l posibilitatea sa hoinareasca intr-o
libertate construita si consimtita unanim.
Astfel el este investit si inzestrat sa poata metamorfoza uratul in sublim si golul in plin,in care
dozarea protectiei si a dezvoltarii, va oscila de la un cuplu la altul, pe intreaga durata a
parteneriatului.
Daca in cazul parteneriatului vorbim despre scut si lipici, in cazul casatoriei
dezbatem angajamentul, din punct de vedere al spectrului dimensional (emotional, psihologic,
dar si dimensiuni sociale, legale si economice). In forma sa contractuala, casatoria seamana in
relatie deseori spaima de nereusita si de esec, frici, pierderea obiectului iubit. De asemeni aceste
temeri, isi au originea in temelia propriilor origini si neajutorari, care perpetueaza sentimental de
vinovatie. Toate acestea dau nastere angoasei de separare.
Asa se se produce metamorfoza iubirii in angoasa, iar afectul se inunda de temeri, avand ca efect
secundar formarea unui tip de anxietate anticipatorie si ingheata capacitatea de a iubi.
3

Angoasa este deci privita ca o moneda curenta cu care pot fi schimbate miscarile de afect iar
iubirea este o datorie care ramane mereu neachitatata si cu cat lucram pentru a o achita, cu atat
datoria ei creste, solicitand o investire permanenta.
Viata, incepe a se derula printr-o pendulare intre visare si disperare, pana cand se
trezeste intemnitata in templul nazuintei, faurit din anogoase, pulsiuni si placeri, cu alte cuvinte
un hedonism impachetat frumos. Templu, care s-a intarit in exterior, devenit o fortareata, a ramas
acum expus, vulnerabil si usor de atacat din interior, unde leviteaza temeri nemiloase care
suprima dezvoltarea si manifestarea afectului.
O alta forma pozitiva a parteneriatului, o reprezinta contraceptia, care este si o modalitate
de control, prin care cuplul isi poate planifica cu precizie momentul in care se simet pregatit si
decide sa mai faca loc inca unui membru intre ei. Aceasta forma de control, pune partenerii in
contact cu omnipotenta lor primitiva, sporind dimensiunile acesteia. Astfel ei nu mai reusesc sa
fie surprinsi de prezeznta hazardului, cum se intampla in cazul casatoriei.
Contraceptia, reprezinta forma evolutiva a vietii libidinale, apartinand societatii
contemporane, pentru ca permite sterilizarea cuplului fertil, care nu este pregatit sau dispus sa-si
asume raspunderea fata de un copil. Se evita astfel, temerea producerii unei sarcini accidentale
sau nedorite, care intemniteaza libidoul in angoasa, care esre resimtita mai apoi si in viata
viitorului copil.
De asemenea daca copilul a fost conceput in mod dorit, intamplator sau ca rezultat a unui act
abuziv se imprima in viata sa de adult. Este nevoie de acordul ambilor parinti pentru sarcina, iar
acceptarea sexului copilului, trebuie sa devina un tot unitar pentru cuplul parental.
In sexul copilului, este proiectata realitatea lor fantasmatica de fecundare reusita si viabila, fie el
baiat sau fata. Insa aceste valente capata putere simbolica pentru copil, traducandu-se prin
viitoarele sale puncte slabe sau inhibitii ce nu-i vor permite integrarea la nivel social.
Beneficiul major al acestei sterilizari este faptul ca permite intalnirea afectiva a cuplului, intrun mod securizant, asigurand circuitul narcismului in cadrul cuplului.
Atunci, cand cuplul consimte ca se simte pregatit, sa treaca la statul de parinte,
aloca timp si spatiu ancestralului, privindu-l ca partizan in conceptia si evolutia copilului.
Pentru ca nu sunt doar martori ai creionarii propriului destin al copilului, sunt parte din acesta ,
faurind cu mult dinaintea conceptie la ceea ce are sa devina el.

A concepe si naste un copil este un lucru minunat, care cu cat este mai minunat cu atat devine
mai complicat.
In momentul nasterii copilului, familia trebuie sa fie consolidata, pentru ca este primul pilon si
cel mai insemnat educator. Pe temeliile acestuia factorii afectivi, educationali si sociali, daca
sunt imbinati in mod armonios si sanatos, contribuie la aria copilului de dezvoltare.
Este nevoie de acest camuflaj familial, pentru ca el va fi generatorul starii de bine al bebelusului.
Bebelusul in dezvoltarea lui, penduleaza intre doua mari forte, care il vitalizeaza
si ii asigura supravietuirea. Sanul mamei, urmat de vigilenta tatalui, care isi pune in miscare toate
armele necesare protejarii sale.
In inima lui, desi intr-un mod pasiv, se afla o iubire activa fata de aceasta insatanta parentala, in
care parintii sunt reprezentati ca doi piloni omnipotenti, care domnesc sub o unda magica,
transformand mediul lui vulnerabil, intr-o fortareata. Chipul parintilor luminat, stralucirea din
ochii lor si tonalitatea vocilor care intampina copilul, ancoreaza in mintea lui fragila sentimente
de securitate. Acesta este creuzetul in care se va dezvolta copilul, care va avea o importanta
decisiva asupra dezvoltarii si armonizarii sale afective.
Caci fara o prezenta constanta si iubitoare a cuplui parental ori a mediului ingrijitor, el se poate
pierde in indiferenta mediului sau.
Daca se intampla ca mediul sa nu fie suficient de puternic, in sustinerea si
continerea bebelusului, el este nevoit sa dezvolte o reactie de adaptare la ingerinta mediului.
Daca aceasta se produce in mod repetitiv avem de a face cu un esec al mediului care, poate
perturba continuitatea de a fi a individului, afectandu-i narcisismul primar. Drept urmare,
individul se dezvolta mai degraba ca o extensie a invelisului si a ingerintei decat a nucleului, cu
mentiunea ca o particica din nucleu este pusa la adapost si foarte bine camuflata permitand
individului sa existe dar sa fie foarte bine ascuns. Lasand astfel bebelusul descoperit la
ingerintele mediului, care-l ameninta cu anihilarea.
Esecul primar, este datorat existentei unui acordaj inadecvat si a unui deficit
parental, a primelor luni de viata. Atunci cand mediul nu este unul facilitant, bebelusul dezvolta
sinele fals spre apararea sinelui adevarat de intruziuni. Acesta ajunge sa fie sedus supunerii si un
sine fals compliant va reactiona la cerintele mediului lasand impresia ca bebelusul pare sa le
accepte. Prin urmare el reuseste sa construiasca un set de relatii false, reusind chiar sa faca un
spectacol ce pare a fi real devenind exact ca mama sa, doica, etc.
5

Datorita dezvoltarii haotice care perturba continuitatea fiintarii bebelusului, el dezvolta


doua tipuri de relatie. Primul tip reprezentat de o relatie secreta, tacuta, cu o lume interioara de
fenomene subiective, personala si privata, singura care este si reala, continand spontaneitatea si
bogatia. Al doilea tip de relatie se desfasoara intre un sine fals si un mediu extern. Este o relatie
de complianta mentinuta pentru a castiga timp pana cand poate intr-o zi primul tip de relatia va fi
pus in valoare.
Problema ridicata de acest clivaj este determinat de faptul ca impulsurile, spontaneitatea si
sentimentele reale sunt incomunicabile in psihoterapie, iar sinele fals compliant este vizbil
tuturor si usor de manevrat.
Iata importanta cunoasterii de catre copil a conjuncturii in care a fost conceput si cum s-a nascut,
daca a fost investit afectiv si reprezinta rodul unei iubiri. Iubire ce la randul lui o va transmite
mai departe pe linie ancestrala, asa cum a fost invatat sa o faca. Transmiterea iubirii depinde de
maniera in care ii este transmisa, cat de conditionata este, daca este iubit pentru ceea ce este el si
acceptat ca atare fara a fi proiectate asupra lui dorintele ramase la nivel de idealuri de familie.
In evaluarea unui cuplu, fie el aflat in parteneriat sau intr-o casatorie, se urmareaste
masura in care relatia permite exprimarea sentimentului de liberatatea interioara, stimularea
emotionala, modul in care isi pot trai sexualitatea fara a se simti intemnitati de celalat, si in
special in ce mod cuplul este autonom, in sensul in care poate fi autogenerator in timp, indiferent
de conjuncturile intampinate.
Consilierea de cuplu, vizeaza conflictele actuale, de comunicare ori potentare a Eului.
Trebuie privita ca un travaliu ajutator si nu revelator, in care oamanii sunt ghidati sa se
emancipeze de conventii tradionale si sa decida ei singuri ce li se potriveste mai bine, atat pe
termen scurt cat si pe termen lung.
Consilierea nu ofera o regresie profunda si nici nu-si propune o relatie de transfer puternica,
pentru ca acesta e posibil sa nu poata fi eleborat.

Bibliografie
H. Baumgart, Forme ale geloziei, Editura Trei, Bucuresti, 2008;
Francoise Dolto, Imaginea inconstienta a corpului, Editura Trei, Bucuresti, 2005;
Francoise Dolto, Femininul, Editura Trei, 2005, Bucuresti;
Sandor Ferenczi, Jurnal clinic, Editura Fundatiei Generatia, Bucuresti, 2005.
Sigmund Freud, Introducere in psihanaliza, Editura Trei, Bucuresti,2009;
Michel Foucault, Boala mentala si psihologica, Editura;
Susan Howard, Psihoterapie & Consiliere psihodinamica, Editura Herald, Bucuresti 2010.
Otto F. Kernberg, Relatii de iubire, Editura Trei, Bucuresti, 2009;
Eric Rayner si Angela Joyse, Psihodinamica dezvoltarii umane, Edituta Trei, Bucuresti, 2012;
D. W. Winnicott, De la pediatrie la psihanaliza, Editura Trei, Bucuresti, 2003;
D. W. Winnicott, Natura Umana, Editura Trei, Bucuresti, 2004;
D. W. Winnicott, Procesele de maturizare, Editura Trei, Bucuresti, 2004;
D. W. Winnicott, Spaima de prabusire, Editura Fundatiei Generatia, Bucuresti, 2006;