 Relaţiile ştiinţei administraţiei cu alte ştiinţe.

1. Ştiinţa administraţiei are un caracter interdisciplinar, deoarece această disciplină foloseşte critic date
şi cunoştinţe pe care le poate oferi alte discipline ştiinţifice şi care sunt legate de fenomenul administrativ
public, ce constituie obiect de cercetare pentru ştiinţa administraţiei.
Nici una din disciplinele ştiinţifice cu care se interferează ştiinţa administraţiei nu cercetează
fenomenul administrativ statal în toată complexitatea sa şi nici nu-şi propune acest lucru, fiecare cercetînd
numai unele aspecte ale acestui fenomen. Acest lucru demonstrează autonomia ştiinţei administraţiei în
raport cu disciplinele cu care se interferează.
Ştiinţa administraţiei, cercetînd oranizarea şi funcţionarea administraţiei publice, se interferează cu
ştiinţele juridice, cu sociologia, cu economia politică, cu managementul, folosind şi cunoştinţele acestora în
scopul cunoaşterii şi perfecţionării administraţiei de stat, din punct de vedere organiatoric şi funcţional.
Interferenţa între ştiinţa administraţiei şi dreptul administrativ ca ramură a ştiinţei juridice este
deosebit de amplă, datorită particularităţilor pe care le prezintă normele dreptului administrativ,
particularităţi care derivă tocmai din specificul administraţiei publice, ca activitate şi formă de organizare.
Cercetarea dreptului aplicabil organizării şi funcţionării administraţiei publice constituie un element
esenţial pentru ştiinţa administraţiei.
Ştiinţa administraţiei se preocupă de dreptul aplicabil administraţiei publice, întrebîndu-se cum este
elaborat acest drept, ce particularităţi prezintă el, şi ce modalităţi sunt necesare pentru aplicarea şi
respectarea sa. Rezultă că unghiul de abordare a problematicii juridice legate de administraţia publică este
mult mai larg în ştiinţa administraţiei decît în dreptul administrativ, care, după cum s-a putut observa, se
referă numai la unele dintre aspectele problematicii juridice cu care se confruntă administraţia publică.
Dreptul administrativ, ca ramură a ştiinţei juridice îşi păstrează distinct obiectivul său de cercetare
faţă de ŞA, preocupîndu-se de cercetarea normelor juridice care reglementează organizarea competenţei şi
exercitarea acesteia în AP. Interferenţa dreptului administrativ cu ŞA este o necesitate a cunoaşterii
ştiinţifice. Referitor la legătura dintre Drept Administrativ şi ŞA, în literatura juridică s-a formulat opinia
după care ŞA formează o parte a stiinţei dreptului administrativ. Noi considerăm că raportul este tocmai
invers, deoarece complexitatea administraţiei de stat, care constituie obiectul de cercetare al ŞA cuprinde şi
aspectele juridice ce relevă dreptul administrativ.1

2. Altfel spus, ŞA nu are în vedere ˝să se substituie˝ în vreun fel˝disciplinelor juridice˝, atunci cînd
˝cercetează toate normele juridice aplicabile AP, cu privire specială la particulrităţile pe care le prezintă
aceste norme de drept şi cu privire la conţinutul reglementărilor pe care le conţin˝.
Dimpotrivă, ŞA cercetează aspecte juridice dintr-o perspectivă generală, interdisciplinară (social-
politică, sociologică, economică, psihologică, tehnică etc) , care după caz , determină, însoţesc ori derivă
din aspectul juridic, dar conturînd alătur de acesta, esenţa fenomenului administrativ. În acest fel,
subliniază în continuare Antonie Iorgovan, ŞA ˝pregăteşte terenul˝ cercetării juridice cum, la rîndul ei,
cercetarea juridică a AP contribuie la dezvoltarea şi clarificarea studiilor de ŞA.
Apare astefle evident că cele 2 ştiinţe ˝coexistă raţional˝, sunt interdependente, între ele avînd
˝loc o permanentă inversare de roluri, ele completînde-se reciproc, dar pastrînduşi fiecare propria sa
fizionomie şi autonomie : Ş.Dreptului Administrativ, de ramură a ştiinţei juridice, iar ŞA, de ştiinţă
socială de sinteză ce nu are ca esenţă caracter juridic˝.
Cu alte cuvinte, folosirea concluziilor ŞA de către Ş Dreptului Administr. Este unul dintre
factorii care feresc teoria dreptului administrativ de formalismul juridic în sensul rău al cuvîntului.
În ceea ce priveşte ŞA, legarea legarea de dreptul administrativ, una dintre ˝forţele vieţii administrative˝,

1
Emilian Stelian, Savu Gheroghe, Drept administrativ şi elemente de Stiinţa Administraţiei, Ed. Sedcone Libris,Iaşi, 2003
uşurează introducerea principiilor ei în sfera juridică, înlesneşte transformarea regulilor elaborate de ŞA în
norme de drept, ceea ce şi face ca traducerea în viaţă a acestor reguli să devină obligatorie din punct de
vedere juridic pentru cei la care se referă norma de drept. Este un lucru util pentru societate, deoarece
permite în majoritatea cazurilor, să se evite nepotriviri între prevederile juridice şi regulile organizării
judicioase a activităţii administrative, întărind ordinea şi legalitatea în viaţa socială2.

3. ŞA şi Dreptul administrativ au un obiect comun- activitatea administrativă a statului şi a

colectivităţilor locale – dar metode şi principii sensibil diferite, ambele trebuie să colaboreze în studierea
completă, globală, a fenomenologiei administrative.
Relaţiile dintre ŞA şi Management sunt de tipul relaţiei parte-ntreg sau gen-specie. Dacă
managementul general se conturează a fi ştiinţa care se ocupă cu studierea şi descifrarea regulilor generale
de conducere eficientă a unui sistem social, ŞA ne apare ca o ramură a acestuia, care are drept obiectiv
studierea unui singur element al sistemului social (bineînţeles în strînsă legătură cu celelalte) şi anume AP.
Această observaţie determină să remarcăm existenţa unor asemănări, dar şi a unor diferenţe între cele 2
discipline, ceea ce ne argumentează în plus afirmaţia că ştiinţa administraţiei poate fi considerată o ştiinţă
autonomă.
Se apreciază că ŞA intergîndu-se în sistemul ştiinţelor politice- avînd caracter teoretico-explicativ
poate fi considerată şi o disciplină praxiologică, deoarece ea urmăreşte acţiunea umană eficientă.
O legătură strînsă există între ŞA şi politologie. Aceste legături practice şi teoretice, sunt
determinare de poziţia de subordonare pe care o are AP faţă de puterea politică. În acelaşi timp trebuie
subliniată şi deosebirea între ele, deoarece între politologie care studiază forţele politice, instituţiile politice
propriu-zise şi ŞA, care studiază structurile organizatorice şi funcţionale ale administraţiei, există o
delimitare, care chiar dacă nu poate fi realizată riguros, justifică, autonomia celor 2 ştiinţe, permiţînd
fiecăreia un larg cîmp de cercetare.
Între ŞA şi sociologie există, deasemenea o legătură foarte strînsă, determinată de imposibilitatea
existenţei administraţiei în afara mediului social. Mediul social exercită o influenţă hotărîtoare asupra
administraţiei.
Pornind tocmai de la această legătură, se pune problema necesităţii creării unei sociologii şi a unei
psihologii a administraţiei, aşa cum există o sociologie urbană, o sociologie rurală sau o sociologie juridică.
Pentru a cunoaşte fenomenul administrativ în profunzime, este necesar de a vedea cum mediul social
reacţionează în raport cu acesta. De aceea, ŞA nu se poate lipsi de rezultatele cercetărilor ce se fac de
sociologia politică, sociologia economică sau sociologia muncii.
ŞA are strînse relaţii şi cu celelate ştiinţe sociale care studiază segmente ale mecanismului
administrativ prin unghiul de vedere specific lor. Astfel, amintim legăturile ŞA cu psihologia (psihologia
muncii, resursele umane, ergonomie), demografia, etnologia, economia, istoria, geografia etc.3

4. Studiul administraţiei ca structură nu se poate limita la cercetarea organizării sale interne. Nici o
organizare socială nu poate fi cercetată, în totalitate, fără o referire la relaţiile pe care le are cu mediul
înconjurător care influienţează şi modelează :structura puterii în interiorul Administraţiei, logica
funcţionării sale, depinde, deasemenea, de intensitatea relaţiilor, pozitive sau negative, pe care le efectuază
cu mediul înconjurător. Trecerea de la conceptul limitat de organizare considerat ca mediu interior, închis,
şi omogen , la acele deschis, de sistem, scoate în evidenţă importanţa mediului înconjurător extern în
activitatea organizaţiilor. Modalitatea relaţiilor cu mediul înconjurător rezultă dint-un acord incindental,
2
Corneliu Manda, Ştiinţa Administraţiei, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2004.
3
Ioan Alexandru, Administraţia Publică, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999.
instabil şi evolutiv realizat între 2 cerinţe contradictorii: pe deoparte, necesitatea pentru organizaţie de a
amplifica necesitatea socială a acţiunii sale; pe de altă parte voinţa de a-şi păstra trăsăturile caracteristice
structurale, fundamentale. După cum este pus accentul pe una sau alta din aceste cerinţe, organizaţia tinde
să se deschidă, dezvoltînd influenţa reciprocă cu mediul înconjurător, sau dimpotrivă, să se închidă în ea
însăşi, fără să se adapteze la cerinţele mediului înconjurător.
Relaţiile dintre Admin istraţie şi mediul înconjurător social prezintă importanţă, deoarece
condiţionează modul în care ea îşi îndeplineşte funcţia în Societate. Administraţia poate alege între
posibilitatea deschiderii sau închiderii faţă de mediul înconjurător. Această alegere determină, în practică,
dinamica structurii Administraţiei.4

5. Avînd un obiectiv comun (activitatea administrativă a statului şi a colectivităţilor locale), însă

metode şi pricipii sensibil diferite, atît ştiinţa administraţiei, cît şi dreptul administrativ, trebuie să
colaboreze în studierea globală a fenomenelor administrative.
Pornind de la obiectivele lor de bază, constatăm că sarcina ştiinţei administraţiei, spre deosebire de
dreptul administrativ, este de a răspunde la întrebarea de ce raporturile juridice din sfera administraţiei,
trebuie să se prezinte într-un anumit fel şi de a indica în ce fel trebuie utilizate posibilităţile pe care le
crează dreptul, în vederea obţinerii unor efecte economico-sociale optime. De aceea, în perioada actuală se
admite că nu mai sunt contradicţii între ştiinţa administraţiei şi dreptul administrativ, ci că avem de-a face
cu 2 domenii de cercetare autonome, care se completează reciproc. Folosirea concluziilor ştiinţei
administraţiei de către dreptul administrativ este unul dintre factorii care feresc teoria dreptului
administrativ de formalismul juridic.
Pe de altă parte, dacă în ştiinţa administraţiei s-ar ignora problemele juridice, s-ar ajunge la rezultate
parţiale şi inexacte, iar eficienţa acestei activităţi s-ar diminua. De asemenea dacaă studiul dreptului
administrativ ar neglija realităţile istorice, sociologice, tehnologice etc, el ar fi incomplet. Tot astfel, din
puct de vedere practic, nici nu se poate exercita vreo funcţie în administraţie, fără cunoştinţe temeinice de
drept administrativ.
ŞA are legături strînse cu ştiinţa conducerii, care cercetează activitatea în ansamblu ei, considerată
ca sistem şi procesul de conducere generală a sistemului social. ŞA cercetează un subsistem al sistemului
social global, folosind concluziile şi principiile formulate de ştiinţa conducerii societăţii dar, în acelaşi
timp, oferă un material ce stă la baza formulării legilor şi principiilor ştiinţei conducerii societăţii.
Pe lîngă aceasta ŞA mai are legături cu ştiinţa organizării întreprinderilor, (care asigură o cît mai
mare rentabilitate economică) şi ergonomia (care urmăreşte creşterea continuă a productivităţii muncii în
condiţiile economiei de efort uman).
Relaţiile dintre ŞA şi management sunt de tipul relaţiilor parte-întreg sau specie-gen. Dacă
managementul general se conturează a fi ştiinţa care se preocupă cu studierea şi descifrarea regulilor
generale de conducere eficientă a unui sistem social, ŞA ne apare ca o ramură a acestuia, care are drept
obiectiv studierea unui singur element al sistemului social – administraţia publică.
O strînsă legătură este şi între politologie şi ŞA, atît din puct de vedere teoretic, cît şi practic,
determinată de poziţia de subordonare pe care o are AP faţă de puterea politică.. Trebuie însă de subliniat şi
deosebirea dintre ele : politologia studiază forţele politice şi instituţiile politice propriu –zise, iar ŞA
structurile organizatorice şi funcţionale a administraţiei.
Utilizarea concluziilor sociologiei în AP contribuie la stabilirea unei mai bune concordanţe între
activitatea instituţiilor publice şi interesele societăţii, determinată de imposibilitatea existenţei
administraţiei în afara mediului social.

4
Mihai. T, Oroveanu, Tratat de Ştiinţa Administraţiei, Ed. Cerma, Bucureşti, 1996.
 Psihologia este o altă ramură a cunoaşterii care poate fi trebuie utilizată în relaţia cu AP, mai cu
seamă parte de psihologia socială, care ste strîns legată de sociologie şi pedagogia socială.
La rîndul lor, istoria cercetează evoluţia instituţiilor administrative (studiile rezultate fiind
indispensabile în munca funcţionarului public), etnologia furnizează informaţiile necesare, pentru ca
instituţiile publice să se adapteze specificului şi nivelului cultural al populaţiei (provenind din medii
diferite) iat ştiinţa demografică dispune de studii statistice despre colectivităţile umane.
ŞA are legături cu ştinţele economiei şi finanţelor, pentru că acestea permit înţelegerea lturilor
material-financiare ale problemelor oraganizării şi activităţii eficiente.5

6. Între ŞA şi sociologie există, o legătură foarte strînsă, determinată de imposibilitatea existenţei

administraţiei în afra mediului social. Mediul social exercită o influenţă hotărîtoare asupra administraţiei.
Pornind tocmai de la această legătură, se pune problema necesităţii creării unei sociologii şi a unei
psihologii a administraţiei, aşa cum există o sociologie urbană, o sociologie rurală sau o sociologie juridică.
Pentru ŞA legăturile cu sociologia sunt determinate, deoarece pentru a putea cunoaşte fenomenul
administrativ în profunzime , este necesar în a vedea cum mediul social reacţionează în raport cu aceasta.
De aceea, ŞA nu se poate lipsi de rezultatele cercetărilor ce se fac de sociologia politică, sociologia
economică sau sociologia muncii.6

7. În procesul de devenire ca ştiinţă, în jurul ŞA s-au format mai multe opinii. Într-o primă viziune, ŞA
nu era recunoscută ca ştiinţă de către reprezentanţii concepţiilor negativiste. Se motiva prin faptul că ea se
contopeşte cu dreptul administrativ , al cărui obiect de studiu este analiza relaţiilor sociale în sfera puterii
executive.
Într-o a 2 concepţie, ŞA era considerată drept o ştiinţă politică şi era delimitată de dreptul
administrativ.
Într-o altă viziune,se consideră, că ŞA este o ştiinţă socială şi economică, întrucît ea studiază
condiţiile sociale în care se manifestă administraţia şi analizează aspectele ei economice
Analizînd aceste viziuni, vom menţiona, că ŞA, întradevăr, are nevoie de o abordare
multidimensională. Administraţia nu poate exista în afara normelor de drept şi, în acest sens, ŞA analizează
mediul juridic în care activează administraţia, dar nu se reuduce numai la aceasta.7

8. ŞA ţine să integreze ceea ce va profila ştiinţa economiei, sociologiei sau alte ştiinţe teoretice, dar
aceasta conţine un scop în esenţă pragmatic, intenţionînd să amplifice efectiv aceste acţiuni, şi prin urmare,
şi bunăatarea, prosperitatea socială. Iată de ce se consideră că ŞA joacă un rol foarte important în realizarea
prgresului general al societăţii.8

9. În ŞA se folosesc rezultatele obţinute în psihologie şi în ramurile ei. Astfel, datorită psihologiei

sociale, se clarifică problemele relaţiilor umane din interiorul administraţiei, rolul cooperării activităţii
colective, a autorităţii conducerii, a diviziunii muncii şi a consecinţelor sale psiho-sociologice.
Implicaţiile psihologice a activităţilor profesionale asupra personalului administraţiei pot fi studiate
pe baza: structura instituţiilor administrative, resurse umane, ergonomie, cercetare.

5
Gherghe T. Zaharia, Sisteme administrative în context european, Ed. Tehnica –Info, Chişinău, 2005
6
Ioan Alexandru, Drept Administrativ, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005.
7
Aurel Sîmboteanu, Teoria Administraţiei Publice, Ed. CEP USM, Chişinău, 2008.
8
M.Platon, Introducere în ŞAP pe lîngă Guvernul RM, Chişinău, 1999.
Eficienţa funcţionăriidin punct de vedere psihologic şi economic a instituţiilor administraţiei, ţine de
pregătirea profesională, telentul conducătorului.
Psihologia trebuie să studieze, dacă prin modul de rezolvare a problemelor structural-organizaorice, se
asigură cele mai bune condiţii pentru instituţiile administraţiei.
Folosirea unui ansamblu de teste, pentru evaluarea cerinţelor specifice activităţii profesionale, ce trebuie
efectuate în instituţiile administrative.
Cercetarea – psihologia urmăreşte posibilitatea îmbunătăţirii condiţiilor de muncă a omului, prin aplicarea
metodelor ştiinţifice experimentale în domeniul resurselor umane.

ŞA a împrumutat de la disciplina economică, unele princpii de organizare raţională şi eficientă. În

disciplina econimocă s-au formulat reguli, care se aplică şi în ŞA. De exemplu: Orice realizare se obţine în
rezultatul efectului unui efort. La rîndul lor, cercetările din Ş Ecomomiei sunt stimulate de investigaţii
făcute în ŞA.

Ş Demografică pune la dispoziţia cercetătorului în Şa studii statistice despre colectivităţile umane.

Astfel ŞA datorează demografiei documente utile, în problemele organizării administrative a teritoriului, a
mişcărolor de populaţie, urbanizării.
În cercetările sale, Şa ţine cont de faptul că Administraţia trebuie să se adapteze la cerinţele
populaţiei, de nivelul social şi cultural.

Etnologia studiază – Structura populaţiei, ansamblu de trăsături caracteristice colectivităţilor umane

organizate, cercetează evoluţia societăţii într-un larg cadru cultural, iar rezultatele obţinute de etnologie
sunt folosite în ŞA.
Apelînd la date din etnologie, pot fi înţelese mai bine trasformările instituţionale în funcţie de
dezvoltarea culturală a populaţiei şi rolul aparatului administrativ în evoluţia colectivităţii umane în cursul
trecerii lor de la stareade subdezvoltare la societăţi mai dezvoltate.

Istoria cercetează evoluţia instituţiilor administrative (studiile rezultate sunt indispenabile în munca
funcţionarului public).
Pe baza studiilor istorice, fenomenul administrativ, poate fi analizat în dinamica lui oferind
posibilităţi sporite de investigare a problemelor administrative.9

9
Mihai T. Oroveanu, Tratat de ştiinţa administraţiei