UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

CATEDRA TEORIA I ISTORIA DREPTULUI

Referat:

Tehnica elaborrii actelor normative

Coordonator: Chicu Oleg,

doctor n drept, conf. univ.

Elaborat: Rogoja Irina

Chiinu, 2017
 Cuprins:

1. Noiunea i principiile de elaborare a dreptului

2. Etapele procesului de elaborare a dreptului
3. Prile componente i structura intern a actelor normative
3.1. Elementul de structur al actului normativ
4. Limbaj i stil n elaborarea actelor normative
5. Sistematizarea actelor normative
6. Bibliografie
 Noiunea i principiile de elaborare a dreptului

Ridicarea voinei de stat la rangul de lege se realizeaz prin activitatea normativ a

organelor de stat, activitatea care se finalizeaz prin adoptarea actelor normative.
O problem fundamental, care face parte din obiectul de studiu al TGD i tehnicii
legislative, este tehnica elaborrii actelor normative.
n literatura de specialitate ntlnim n acest sens doi termeni:
-tehnic juridic;
-tehnic legislativ.
Tehnica juridic constituie ansamblul mijloacelor, procedeelor prin care necesitile vieii
sociale capt form juridic. Tehnica juridic este un concept complex, care desemneaz
anumite reguli, principii, metode i proceduri aplicate n procesul de elaborare, realizare si
interpretare a normelor juridice. In concluzie, tehnica juridica constituie ansamblul
mijloacelor, procedeelor, artificiilor prin care necesitatile pe care le infatiseaza viata sociala
capata forma juridica (se exprima in continutul normei de drept) si se realizeaza apoi in
procesul convietuirii umane.
Tehnica legislativ este o parte constitutiv a tehnicii juridice i este alctuit dintr-un
complex de metode i procedee menite s asigure o form corespunztoare coninutului
reglementrilor juridice. ntreaga activitate de elaborare a legilor se face cu respectarea unor
proceduri i metode, precum i a unor principii care s rspund ct mai exact unei
reglementri tiiifice. Aceste principii, metode i proceduri utilizate n procesul de elaborare
a actelor normative formeaz tehnica legislativ.
Astfel, putem meniona ca noiunea de tehnic juridic este mai larg dect noiunea
de tehnic legislativ, care este o parte component a tehnicii juridice.
Tehnica juridic poate fi definit ca totalitatea metodelor, procedeelor i regulilor n
vederea executrii operaiunilor juridice, adic a activitaii de elaborare a actelor normative,
inclusiv aplicarea i sestematizarea dreptului. Tehnica juridic este un concept complex, ce
cuprinde att tehnica elaborrii dreptului, tehnica legislativ, ct i tehnica realizrii, aplicrii
i interpretrii dreptului.
Procesul de elaborare a actelor normative trebuie s tind spre ntruchiparea n ele a
raionalitii i moralitii dreptului, reclmnd respectarea unor principii, ndeosebi la nivel
legislativ.
Prelund afirmaia lui J. J. Rousseau, potrivit creia poporul ajunge s dispreuiasc
legile ce se schimb n fiecare zi, juristul romn P. C. Vlachide subliniaz: anchiloza
 legilor desprite de via este o primejdie, dar aceasta nu nseamn c trebuie s se schimbe,
iar o democraie de instabilitate ar fi i mai duntoare dect osificarea, dat fiind c lipsa de
fermitate a unui sistem legislativ este de natur s atace nsi valoarea, prestigiul i
ncrederea pe care trebuie s le inspire orice lege, schimbarea grbit a lor nefcnd dect s
dovedeasc inutilitatea msurilor luate prin ele. Legile pot rmne indefinit n vigoare, cu
condiia ca o practic judiciar serioas s le ofere drumul ctre noi orizonturi tiinifice38 .
Stabil, legea conserv normele ce ocrotesc i garanteaz valorile sociale din societate;
dinamic, legea reglementeaz multitudinea conduitelor i aciunilor umane.

Principiile de elaborare ale dreptului sunt:

1. Principiul planificrii legislative (realizarea activitii normative dup programe de

legiferare ale parlamentului, precum i ale guvernului ca iniiatori ai proiectelor de legi).

2. Principiul fundamentrii tiinifice a activitii de elaborare a actelor normative (la

baza activitii normative trebuie s stea datele tiinifice contemporane). Fundametarea
stiintifica a unui proiect legislativ trebuie sa cuprinda: descrierea situatiilor de fapt ce urmeaza
sa fie transformate in situatii de drept, analiza judecatilor de valoare cu privire la
determinarea situatiilor de fapt care trebuie transformate, schimbate si care se gasesc in
contact cu judecatile de valoare din care se inspira insasi schimbarea, determinarea
(anticiparea) efectelor posibile ale viitoarei reglementari, costul social al proiectatei reforme
legislative, oportunitatea sa etc.

3. Principiul respecttii unitii de sistem al dreptului ( adic fiecare lege, act normativ
trebuie s se nscrie organic n cadrul celor deja existente n ramura de drept respectiv i n
ansamblul sistemului de drept).

4. Principiul supremaiei legii ( legea trebuie s se bucure de for juridic suprem,

adoptarea legilor se face numai de ctre Parlament, care este unica autoritate legiutoare pe
ntreg teritoriul rii).

5. Principiul asigurrii unui raport firesc ntre dinamic i statica dreptului (n societate
au loc multe schimbri, acestea conduc la mutaii n coninutul raporturilor sociale, de aceea
rolul regulii de drept este de a ordona aceste raporturi, de a le garanta securitate etc.). In
procesul elaborarii normative, legiuitorul se confrunta cu presiuni sociale dintre cele mai
variate (economice, politice, culturale, ideologice). Schimbarile rapide ce intervin in societate
conduc la mutatii in continutul raporturilor sociale, la modificari institutionale. Rolul regulii
de drept este acela de a ordona aceste raporturi, de a le garanta securitatea si siguranta
juridica, de a calma posibilele conflicte, conferind sentimentul de liniste si relativa stabilitate.
Pentru ca dreptul sa-si poata atinge acest scop este necesar ca regula de conduita sa se
incorporeze in patrimoniul psihologic al individului si al grupurilor sociale.

In general, legea reglementeaza pentru perioade lungi. In relatiile sale cu politica

dreptul apare mai conservator, el cauta sa apere si sa asigure unitatea dintre existenta si
norma, dintre fapt si valoare. Avand un caracter organizatoric, dreptul isi perfectioneaza
necontenit tehnica de reglementare. Ca produs al activitatii sociale a oamenilor, prin
elementele sale tehnice, dreptul poate atinge nu numai grade relativ mari de independenta, dar
poate circula de la o societate la alta, dand nastere la difuziune si traditie. Are loc, la scara
istorica, un proces de imprumut, de propagare peste timp, de contaminare juridica. Autonomia
relativa a dreptului il face mai rezistent la presiunile modificatoare. In mod special politica
tinde sa desfaca in permanenta relatiile, sa inoveze mereu alte forme de manifestare a
acestora. Legiuitorul va trebui sa tina in echilibru dreptul, asigurand, prin politica sa
legislativa, stabilitatea fireasca a relatiilor sociale reglementate juridic.

6. Principiul accesibilitii i economiei n elaborarea normativ (actele normative trebuie

s transmit subiecilor de drept un mesaj clar, iar legiuitorul s gndeasc profund ca un
filozof, dar s se exprime ca un ran). Principiul accesibilitii i economiei de mijloace n
elaborarea actelor normative d expresie exigenelor de tehnic legislativ n procesul de
creare a dreptului, conducnd la elaborarea unor construcii juridice suple, clare i
predictibile, apte de receptare social i de o respectare liber consimit.

De principiu, orice act normativ trebuie s ndeplineasc anumite condiii calitative, printre
acestea numrndu-se i previzibilitatea, ceea ce presupune c acesta trebuie s fie suficient
de precis i clar pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o suficient precizie a actului
normativ permite persoanelor interesate s prevad ntr-o msur rezonabil, n circumstanele
speei, consecinele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur este dificil s se adopte
legi redactate cu o precizie absolut, dar i cu o anume suplee, ns caracterul mult prea
general i, uneori, chiar eliptic nu trebuie s afecteze previzibilitatea legii . Montesquieu arta
c legea trebuie s fie concis i simpl iar termenii ntrebuinai ntr-o lege s aib acelai
neles n mintea tuturor oamenilor. Legile nu trebuie s fie subtile, ele fiind fcute pentru
oamenii de rnd. Ali autori susin c legea nu-i va putea ndeplini scopul dect dac este
precis, clar, sau, aa cum afirm Sir James Henry Sumner Maine, dac ndeplinete trei
condiii: s fie clar, elegant i precis .
 Toate principiile de drept se afl ntr-o strns legtur, sunt interdependente i se
completeaz reciproc.

2.Etapele procesului de elaborare a dreptului

Procesul elaborrii actelor normative se compune dintr-un ir ntreg de operaiuni

numite etapele elaborrii actelor normative. Acest proces este constituit din dou etape
principale i mai multe subetape:
1. Iniierea proiectului actului normative:
a) Elaborarea proiectului;
b) Discuia proiectului;
c) Coordonarea proiectului;
d) Perfecionarea (definitivarea) proiectului.
2. Adoptarea actului normative:
a) Iniierea proiectului pentru discuii de ctre organul de elaborare a actului normative;
b) Discuia proiectului de ctre organul de elaborare a actului normative;
c) Adoptarea actului normative;
d) Promulgarea i publicarea actului normative.
1. Iniierea proiectului actului normativ prevede adoptarea unei reglementri juridice, care
trebuie s fie iniiat de cineva, care s stabileasc un proiect de act normative. De regul,
actul normative este iniiat de un organ, care are acest drept de a propune un proiect de lege
n dezbaterea Parlamentului. Drept de iniiativa legislativ are Guvernul, membrii
Parlamentului i alte persoane care sunt indicate n Constituie, de exemplu, Preedintele
rii.
La aceast etap organul care are dreptul de iniiativ legislativ elaboreaz proiectul actului
normative. La discuia proiectului particip diferii specialiti din domeniu, dup care
proiectul este trimis n Parlament spre a fi adoptat.

2. Adoptarea actului normativ presupune discuia proiectelor actelor normative, care are loc
n conformitate cu normele stabilite de Constituie i de Parlamentul de organizare i de
funcionare a organului legiuitor.

Adoptarea actelor normative se face n depende de categoria actelor normative.

De exemplu, deosebim trei categorii de legi: constituionale, organice, ordinare.

Dac legea este votat, ea este adoptat. Dup ce urmeaz promulgarea ei de ctre
Preedintele rii, ea se public n Monitorul Oficial i intr n vigoare de la data publicrii ei
sau de la data prevzut n textul legii.
 Prile componente i structura intern a actelor normative
Atunci cnd se elaboreaz un act normativ trebuie s se aib n vedere i o anumit
structur a lui. n tehnica juridic s-au stabilit anumite pri constitutive ale actului normativ,
care mpreun i dau o anumit form.

Actul normativ const din urmtoarele pri componente:

- titlul actului normativ sau elementul de indentificare a actului normativ;

- forma introductiv;

- dispoziii sau principii generale;

- dispoziii de coninut propriu-zise;

- dispoziii finale i tranzitorii.

Titlul actului este elementul su de identificare. O cerin a tehnicii juridice const n

faptul c titlul actului normativ trebuie s fie scurt i concis i s exprime cu claritate obiectul
reglementrii juriduce.

Preambulul atului normativ reprezint o succint introducere, unde se arat

consideraiile sociale, economice, politice pe care le vizeaz elaborarea actului normative,
acesta ntocmindu-se numai pentru cele mai importante acte. Preambulul ajut la nelegerea
actului normative.

Formula introductiv cuprinde termenul constituional sau legal al reglementrii

juridice respective. Aici sunt instituionalizate normele de competen pentru organul care
adopt actul normative respectiv.

Dispoziiile sau principiile generale reprezint o prim parte a reglementrilor din

actul normativ. Aici sunt stabilite anumite dispoziii cu caracter general ce privesc actul
normativ n totalitatea sa.

Dispoziiile de coninut formeaz coninutul actului normativ. Aceste dispoziii pot fi

mai mult sau mai puin numeroase i, dup caz, sunt mprite n subdiviziuni (capitol,
seciuni, paragrafe etc.).

Dispoziiile finale i tranzitorii cuprind prevederi n ceea ce privete punerea n

aplicarea a reglementrii, intrarea ei n vigoare etc. Dispoziiile tranzitorii pot fi evideniate
ntr-un titlu aparte.

Actele normative pot cuprinde i Anexe (tabele, scheme, schie, statistici etc.).

Elementul structural de baz al actului normativ l constituie articolul, care cuprinde

de regul o dispoziie de sine stttoare alctuit din unul sau mai multe aliniate.

Astfel, putem meniona, c procedeele tehnice de elaborare a dreptului reprezint

modalitatea prin care voina de stat este transformat n norme juridice.
 ELEMENTUL DE STRUCTURA AL ACTULUI NORMATIV :

Norma juridica, cu structura sa interna, este cuprinsa in articolele actului normativ.

Elementul structural al actului normativ il formeaza articolul (asa cum norma juridica
alcatuieste celula de baza a dreptului). Continutul normei juridice este redat in articolele
actului normativ in mod variat. Articolul, de regula, contine o dispozitie de sine-statatoare.
Exista cazuri insa cand, in cuprinsul actului normativ, un articol contine o singura norma sau,
dimpotriva, o norma este cuprinsa in mai multe articole. Totodata, diversele componente ale
structurii logice a normei juridice (ipoteza, dispozitia, sanctiunea) pot fi regasite in articole
diverse. Pentru acest motiv nu se poate identifica norma juridica cu articolul actului normativ.
Ideal ar fi ca fiecare articol dintr-un act normativ sa cuprinda o singura regula (norma) cu
toate trasaturile care o caracterizeaza. Aceste caracteristici trebuie redate in asa fel incat ele sa
exprime, in mod cat mai complet, norma juridica si sa delimiteze, in mod precis, continutul
acelei norme in raport cu celelalte norme ale actului normativ. Intr-o buna tehnica legislativa
articolele actului normativ trebuie sa se afle in stransa legatura, iar structurarea pe articole sa
se faca intr-o ordine de expunere logica. Complexitatea reglementarii este impusa de natura
relatiilor sociale. Pentru acest motiv, articolul se subdivide, uneori, in paragrafe si alineate.
Articolele se numeroteaza cu cifre arabe. In cazul unor acte normative care modifica
reglementarea din alte acte normative, se utilizeaza numerotarea cu cifre latine. De obicei,
alineatele si paragrafele nu se numeroteaza. In cazul unor acte normative de mare importanta
(Constitutia, Codul) articolele au si note marginale, care redau, intr-o forma sintetica,
continutul articolului respectiv.

Atunci cand intr-un act normativ se introduc articole noi, fara sa se modifice
numerotarea veche a actului normativ, se foloseste metoda introducerii unor indici.

Pentru o mai buna sistematizare a actului normativ, articolele acestuia se pot grupa in
sectiuni, capitole, titluri. Unele coduri sunt organizate pe parti (partea generala si partea
speciala). Sectiunile, capitolele, titlurile, au denumiri care evoca pe scurt continutul
prevederilor pe care le contin.

In cazul in care un act normativ face referire la dispozitii dintr-un alt act normativ,
deja existent, noul act normativ nu va reproduce dispozitiile din actul normativ preexistent, ci
va face trimitere la dispozitiile respective printr-o norma de trimitere.
 Limbaj i stil n elaborarea actelor normative

Textul actelor normative trebuie s fie clar, simplu i accesibil, iar termenii utilizai s
aib nelesul pe care cuvintele le au n vorbirea curent a limbii romne. La opera de
elaborare a dreptului, legiuitorul trebuie s gseasc expresia just a limbajului juridic pe care
l folosete i modul n care acesta este preceput de ctre cetenii crora li se adreseaz. n
acest scop sunt utilizate mai multe procedee intelectuale prin care s se elaboreze legi care s
exprime ct mai clar regulile juridice pe care le ntruchipeaz.

Cele mai cunoscute precedee ntlnite n drept sunt:

1. Ficiunea juridic;

2. Prezumiile.

Ficiunea juridic este un procedeu la ndemna legiuitorului sau judectorului, prin

care se consider un fapt sau o situaie juridic, altfel, diferit, de cum este n realitate n
vederea deducerii anumitor consecine juridice determinate. Altfel spus, un fapt se consider
c exist sau c este stabilit, cu toate c nu a fost stabilit sau nu exist n realitate.

Cu ajutorul ficiunilor considerm n mod fictiv, c ceva este exact, dei despre acel
ceva avem cunotine insuficiente sau imperfecte.

De exemplu:

Copilul nenscut, dar conceput se consider c exist, cu toate c acesta nu s-a nscut,
dar astfel, prin aceast ficiune juridic, el devine capabil de a-l moteni pe tatl su, care este
posibil s decedeze pn la naterea lui (cu condiia ns, ca ftul s se nasc viu).

Prezumia este o alt modalitate tehnic folosit pentru reglementarea juridic.

Prezumia nseamn c ceva exist cu adevrat, fr a-i fi probat existena.

De exemplu: prezumia cunoaterii legii din momentul publicrii ei; prezumia c

minorul nscut n timpul cstoriei are ca tat pe soul mamei; prezumia nevinoviei a
fptuitorului etc.
 Sistematizarea actelor normative

Varietatea actelor normative impune necesitatea sistematizarii lor. Sistematizarea

actelor normative este determinata de nevoia organizarii acestora in baza unor criterii precise,
in scopul bunei cunoasteri si aplicari a normelor juridice in relatiile sociale.

Principalele forme de sistematizare a actelor normative sunt:

ncorporarea si codificarea.

A. ncorporarea. Incorporarea este o forma inferioara (initiala) de sistematizare si

priveste o simpla asezare a actelor normative, in raport de criterii exterioare cronologice,
alfabetice, pe ramuri de drept sau institutii juridice etc. O asemenea forma de sistematizare
poate fi oficiala sau neoficiala. Este oficiala incorporarea realizata de organe de drept (spre
exemplu: colectiile de legi, decrete, hotarari publicate periodic, colectii in care se imbina
criteriul cronologic cu cel al fortei juridice a actului normativ). In afara acestor colectii pot sa
alcatuiasca culegeri de acte normative si persoane particulare (sub forma unor indrumare
legislative).

In continutul acestor incorporari nu se procedeaza la prelucrarea materialului

normativ, nu sunt aduse modificari continutului normelor juridice adunate in colectii sau
culegeri (se corecteaza doar anuniite erori materiale sau eventuale greseli gramaticale).

B. Codificarea. Codificarea este o forma superioara de sistematizare. Ea presupune

cuprinderea intr-un cod (act normativ cu forta juridica de lege) a normelor juridice apartinand
aceleiasi ramuri de drept. Actiunea de codificare implica o bogata activitate a legiuitorului, de
prelucrare complexa a intregului material normativ, de indepartare a normelor depasite,
perimate (inclusiv a obiceiurilor), de completare a lacunelor, de novatie legislativa
(introducerea unor norme noi, cerute de evolutia relatiilor sociale), de ordonare logica a
materialului normativ si de utilizare a unor mijloace moderne de tehnica legislativa (alegerea
modalitatii de reglementare, a formei exerioare de reglementare, a folosirii mijloacelor
adecvate de conceptualizare).

Codificarea este o forma superioara de sistematizare realizata de legiuitor, intrucat ea

porneste totdeauna de la principiile generale ale sistemului dreptului si ale unei ramuri de
drept, cautand sa redea, intr-un singur act, cu un continut si o forma unitare, cat mai complet
si mai inchegat, toate normele juridice dintr-o ramura (a dreptului civil, penal, financiar etc.).
Desi are forta juridica a unei legi, Codul nu este o lege obisnuita, el este un act legislativ unic,
cu o organizare interna aparte, in care normele juridice sunt asezate intr-o consecutivitate
logica stringenta, dupa un sistem bine gandit, care reflecta structura interna a ramurii de drept
respective. Codificarea este nfptuit numai de ctre organele de stat competente, de regul,
de organul legislativ superior.

In compozitia unui cod intra patru grupe de factori: politici, economici, ideali si
juridic. Conditiile calitative ale unui cod sunt: claritate, precizie, integralitate in expunere,
caracter practic, logica, frumusetea stilului etc.
 Bibliografie:

1. Constituia Republicii Moldova din 29 iulie 1994;

2. Ion Pru Bazele statului i dreptului, Chiinu, 2006;
3. Ioan Deleanu, Drept constituional i instituii politice, Iai, 1993;
4. Ion Pru, Valerii Bujor, Teoria general a dreptului, Chiinu, 2003;
5. Bantu, Secrieru Stanislav,Drept constituional, Chiinu, 2000;
6. Bobo Gheorghe, Teoria general a dreptului, Bucureti 1992;
7. Busuioc Ion, Dicionar de drept constituional i administrativ,
Bucuresti, 1978;
8. Creu, Avornic Gh., Bazele statului i dreptului RM, Ed. Cartier,
Chiinu, 1997;
9. Popa Victor, Drept public, Chiinu, 1998;
10. Popa Victor, Drept parlamentar, Chiinu, 1999;
11. https://www.senat.ro/pagini/proceduri/proceduri.htm;
12. http://www.usem.md/uploads/files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/077_-
_Drept_parlamentar.pdf ;
13. N. Popa, Aspecte teoretice privind tehnica elaborarii actelor normative,
AUB, Drept, 1993;
14. V.D. ZIatescu, Introducere in legistica formala, Ed.Oscar Print, 1996;
15. I. Mrejeru, Tehnica legislativa, Bucuresti, 1979;
16. etc.