Sunteți pe pagina 1din 7

Seminar

nr.
2Tehnica juridica. Definitie.
Structuraactului normativ.
Interpretarea normelor
juridice.Raspunderea juridica. Notiune.
Forme. Conditii.
TEHNICA JURIDIC. DEFINIIE
Tehnica juridica reprezinta ansamblul mijloacelor,procedeelor prin
care
sunt exprimate,
n continutulnormei juridice, necesitatile sociale (tehnica legislativa), iar
mai apoi sunt
puse
n practica (tehnica realizarii si ainterpretarii dreptului).
Tehnica legislativa asigura sistematizarea,unificarea si coordonare
a legislatiei, precum sicontinutul si forma juridica adecvate pentru fiecare
actnormativ. Normele de tehnica legislativa definescpartile constitutive
ale actului normativ,
structura,
formasi modul de
sistematizare
a continutului acestuia,procedeele tehnice privind modificarea, completar
ea,abrogarea, publicarea si republicarea actelornormative, precum si lim
bajul si stilul actului normativ.
STRUCTURA ACTULUI NORMATIV
Din punct de vedere structural,
un
act normativeste compus,
de regula, din urmatoarele parti: titlul,formula introductiva si, daca
este
cazul,preambulul, partea dispozitiva, formula de
atestare
a autenticitatii actului. n unele cazuri, exista si oexpunere de motive,
n care sunt prezentate pe scurt conditiile ce au facut necesara aparitia
actului respectiv, precum si a finalitatilor urmarite prin adoptarea acelui
act normativ.
Titlul actului normativ cuprinde denumirea generica a actului, n
functie de categoria sa juridica si de autoritatea emitenta, precum si
obiectul reglementarii exprimat sintetic. Ca element de identificare,
titlul se ntregeste, dupa adoptarea actului normativ, cu un numar de
ordine, la care se adauga anul n care a fost adoptat acesta (ex.:
legea nr. 303/2004).
Formula introductiva consta ntr-o propozitie care cuprinde
denumirea autoritatii emitente si exprimarea hotarrii de luare a
deciziei referitoare la emiterea sau adoptarea actului normativ
respectiv. n cazul legilor, de exemplu, formula introductiva este:
"Parlamentul Romniei adopta prezenta lege."

Preambulul enunta, n sinteza, scopul reglementarii. El precede de


obicei formula introductiva.
Partea dispozitiva a actului normativ reprezinta continutul propriu-zis
al reglementarii, alcatuit din totalitatea normelor juridice instituite
pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia.
Actul normativ adoptat se semneaza de reprezentantul legal al
emitentului, se dateaza si se numeroteaza. Data legii este aceea la
care i se da numar, dupa promulgare. Actele Guvernului poarta data
sedintei Guvernului n care actul a fost aprobat. Data celorlalte acte
normative este aceea la care au fost semnate. Formula de atestare
a legalitatii adoptarii legii, utilizata de fiecare Camera n ordinea
adoptarii, este: "Aceasta lege a fost adoptata de... n sedinta din "..,
cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1)" sau, dupa caz, "art. 74
alin. (2) din Constitutia Romniei". Formula este urmata de semnatura
presedintelui Camerei respective.
n cadrul continutului propriu-zis al actului normativ (partea
dispozitiva), ntlnim urmatoarea structurare: dispozitii generale,
dispozitii privind fondul reglementarii, dispozitii tranzitorii, dispozitii finale.
Dispozitiile generale cuprind prevederi care orienteaza ntreaga
reglementare, determina obiectul si principiile acesteia.
Dispozitiile de
fond cuprind reglementarea propriu-zisa
a relatiilor sociale ce fac obiectulactului normativ.
Dispozitiile tranzitorii cuprind masurile ce
se instituie cu
privire
la derularea raporturilorjuridice nascute n temeiul vechii reglementari
care urmeaza sa fie nlocuita de noul actnormativ.
Dispozitiile finale cuprind masurile necesare pentru
punerea
n
aplicare a actului normativ, data intrarii n vigoare a acestuia, daca
aceasta
este ulterioara
publicarii, implicatiile asupraaltor
acte
normative, ca: abrogari, modificari,
completari, precum si dispozitia de republicare,daca
este
cazul.
La actul normativ cu caracter temporar se va prevedea si perioada de
aplicare sau data ncetarii aplicarii sale.
n cuprinsul textului unui act normativ se
mai
pot ntlni, ca parti componente ale acestuia,anexe care contin prevederi
ce cuprind exprimari cifrice, desene, tabele,
planuri

sau alteleasemenea, precum si reglementari


ce trebuie aprobate de autoritatea publica competenta,
sunt: regulamente, statute, metodologii sau
norme
caracter predominant tehnic.

cum
cu

Elementul structural de baza al partii dispozitive l


constituie articolul. Articolul cuprinde, de regula, o singura dispozitie
normativa aplicabila unei situatii date. n cazul n care din dispozitia
normativa primara a unui articol decurg, n mod organic, mai multe
ipoteze juridice, acestea vor fi prezentate n alineate distincte,
asigurndu-se articolului o succesiune logica a ideilor si o coerenta a
reglementarii.
Este interzisa folosirea neologismelor, daca exista un sinonim de
larga raspndire n limba romna, fiind, de asemenea, recomandabila
evitarea regionalismelor. De asemenea, n cazul utilizarii unor termeni si
expresii straine, se va alatura corespondentul lor n limba romna, iar
termenii de specialitate se recomanda a fi utilizati numai daca sunt
consacrati n domeniul de activitate la care se refera reglementarea. Pe
lnga aceasta, exprimarea prin abrevieri a unor denumiri sau termeni se
poate face numai prin explicitare n text, la prima folosire, si ca nu este
permisa prezentarea unor explicatii prin folosirea parantezelor. Cu alte
cuvinte, redactarea textului normativ trebuie sa fie subordonata
dezideratului ntelegerii cu usurinta a textului de catre destinatarii
acestuia.

INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE


Aplicarea corecta a unei norme juridice este n directa dependenta
de ntelegerea corecta a textului sau, n vederea stabilirii compatibilitatii
ei cu o anumita situatie de fapt (o speta). Organul de aplicare va trebui
sa stabileasca exact sensul cuvintelor folosite de legiuitor, daca a facut
enumerari limitative sau daca lista sa de exemple a ramas deschisa, etc.
Dupa forta ei juridica, interpretarea juridica poate fi de 2 categorii:
interpretare oficiala
-

este realizata de catre organele de stat (fie cele cu atributii n


domeniul elaborarii actelornormative, fie cele cu atributii n
aplicarea actelor normative)

n
acest
sens, interventiile legislative
pentru clarificarea sensului unor
norme legale serealizeaza: printr-un
act normativ interpretativ de acelasi nivel
cu actul vizat,
prin dispozitiiinterpretative cuprinse ntr-un nou act normativ sau
prin modificarea dispozitiei al careisens trebuie clarificat

n
ceea
ce priveste interpretarea normelor
legislative
de catre instantele de judecata,
nurma solutionarii actiunii, si aceasta interpretare
are forta juridica obligatorie, ntruct ea
va
fi
obligatorie
pentru cauza respectiva si fata de partile si ceilalti participanti di
n acelproces
interpretare doctrinara (neoficiala)

dupa cum
o arata si denumirea, vorbim despre interpretarea data n doctri
na (vezicapitolul dedicat izvoarelor de drept) normelor juridice

aceste interpretari nu
au forta juridica obligatorie,
ele
nu
vor trebui respectate,
cum
sentmpla n
cazul interpretarii oficiale, cnd respectivul text
de
lege
va trebui interpretatnumai n sensul aratat de "interpreti"
METODE DE INTERPRETARE

1. Metoda gramaticala presupune


o analizare a textului normativ din punct de vedere lexical,sintactic
si morfologic
2. Metoda sistematica presupune ncadrarea normei juridice
de interpretat n economiantregului act normativ n
care
este prevazuta sau n economia altor acte normativerelevante
3. Metoda istorica pentru ntelegerea sensului normei juridice,
se analizeaza evolutia saistorica (daca exista:
de exemplu variantele anterioare ale
legii,
n
prezent modificata) si"mprejurarile social-juridice care au stat la
baza elaborarii si adoptarii legii"
4. Metoda logica - aici putem vorbi de:

interpretare
prin
"reducere la
absurd"
(se demonstreaza ca orice alta interpretareadusa normei ar
conduce la o concluzie ce ar contraveni dispozitiilor legale),

de
interpretare
"per
a contrario"
(n
cazul notiunilor contradictorii,
se pleaca de
lapremisa ca numai una dintre ele poate fi adevarata; este
cazul enumerarilor limitative:legiuitorul a intentionat sa le regl
ementeze numai si numai pe cele stipulate n textulde lege)

de argumentul "a majori ad


mai mult poate si mai putin)

argumentul "a minori ad


minus"
(daca legea interzice mai putin, atunci n mod evident
ea interzice si mai mult ex.: daca este interzis furtul de documente de identitate,
evident ca legea interzice si furtul de masini, caci valoarea so
ciala ocrotita esteaceeasi, patrimoniul persoanei,
dar atingerea adusa acestei valori de
cea
de-a
douafapta este mai grava)

argumentul "a
fortiori"
("ratiunea aplicarii unei
norme
este si mai puternica ntr-o altaipoteza dect cea indicata exp
res n
norma
respectiva";
este ntr-un
fel
o
aplicareparticulara a lui a minori ad minus)

argumentul "a pari"


(pentru situatii identice sa se pronunte solutii identice; argum
entulnsa nu
e aplicabil daca este
vorba
de
o norma exceptionala, aceasta fiind de strictainterpretare - nu
poate
fi extinsa aplicarea ei,
prin analogie, si asupra altor situatii,neprecizate n text)

minus"

(cine

poate

5. Analogia atunci cnd ntlneste o lacuna a


legii, organul de
aplicare face apel, pentru asolutiona totusi cauza, fie la principiile
generale de drept din materia respectiva, fie la onorma de
drept asemanatoare cu cea lacunara, daca gaseste.
Pentru a realiza o interpretare ct mai corecta a unei norme
juridice,
se
vor folosi doua sau
mai multe din
aceste
metode, rareori una singura.

Din punctul de vedere al rezultatelor interpretarii normelor


juridice, interpretarea poate fi:
literala - se ntlneste n acele cazuri n care textul de
lege
este clar,
iar organelorde
stat
nu
le
mai ramne dect sa-l aplice
extensiva n urma interpretarii prin metodele mentionate mai sus, se
poate
ajunge
la concluzia ca sfera de
aplicare
a textului normativ ar trebui sa fie mailarga dect cea care
se deduce din text
restrictiva n urma interpretarii prin metodele mentionate, se poate
ajunge si laconcluzia ca sfera de
aplicare textului normativ ar trebui sa fie
mai restrnsadect cea care se deduce din text

RSPUNDEREA JURIDIC. NOIUNE. FORME. CONDIII.


Principiul responsabilitatii este, dupa cum spuneam n capitolul ant
erior, unul din
principiile
fundamentale
ale dreptului.
Din larga paleta a tipurilor de responsabilitate (morala, religioasa,juridica,
sociala, politica, etc.), pe noi ne intereseaza cea juridica.
n termeni simplisti,
se spune despre o persoana care
a ncalcat prevederile
unui
actnormativ ca "i
sar putea angaja raspunderea juridica". Asadar, raspunderea juridica este
un
complex
de
drepturi si obligatii conexe ce
se nasc ca urmare a savrsirii unei fapte ilicite si careconstituie cadrul de
realizare a constrngerii de stat, prin aplicarea sanctiunilor juridice.[1]
Forme n linii mari, aproape fiecare ramura a dreptului are propria sa form
a deraspundere juridica: raspundere civila, raspundere penala, ras
pundere contraventionala, etc.

Conditii - nu vom insista asupra lor deocamdata, ne vom limita la


a le enumera:
-

Fapta ilicita

Existenta vinovatiei faptuitorului

Producerea unui prejudiciu

Existenta unei legaturi de cauzalitate ntre fapta ilicita si produc


erea prejudiciului