1.

Tehnica juridica
Notiunea tehnici juridice se intelege ansamblul normelor al procedeelor si si regulilor care imbinate cu o
anumita maiestrie personala, sunt aplicate in vederea executari unei operatii, sau lucrari in practica unei
profesii oarecare. Tehnica juridica are srcina de a gasi mijloacele optime, pentru a transpune in drept,
norme juridice vointa de stat careia conducerea politica vrea sa-i dea forta juridica si sa o ridice la rang de
lege. O prima sarcina in determinarea conceptului este sa se stabileasca corelatia ei cu stiinta juridica. In
liter 939m1223j atura juridica s-au depus eforturi pentru a face distinctie intre stiinta juridica si tehnica
juridica. S-a ajuns la o delimitare intre cele doua prin conceptul dat si construit. Datul este
realitatea existenta, faptul obiectiv pe care stiinta cauta sa il descopere. Construitul este rezultatul
vointei oamenilor. Tehnica juridica a aparut odata cu dreptul si mai ales cu cel scris. Studiile despre
tehnica juridica au aparut mult mai tarziu. Tehnica juridica reprezinta ansamblu sau totalitatea
procedurilor si metodelor folosite intr-un sistemde drept, cu scopul elaborarii actelor normative si aplicari
acestora in viata. Tehnica juridica este un concept complex, care coprinde atat tehnica elaborarii dreptului,
tehnica legislativa, cat si tehnica realizari aplicari si intrpretati dreptului.
Conceptul de tehnic juridic.
Tehnica juridica reprezinta ansamblul, procedeele, mijloacele tehnicilor prin care necesitatile vietii sociale
dobandesc forma juridica exprimandu-se in continutul normei de drept in scopul asigurarii convietuirii
sociale.
Tehnica juridica priveste intregul sistem al dreptului toate ramurile de drept si toate institutiile juridice.
Tehnica juridic este un concept complex, care desemneaz anumite reguli, principii, metode, procedee,
operaii folosite pentru elaborarea, realizarea, aplicarea i interpretarea normelor juridice.
1.Conceptul de tehnic legislativ.
Tehnica legislativa a reprezentat acea parte componenta a tehnicii juridice prin care relatiile sociale sunt
reglementate ca norme de drept, cele 2 notiuni nefiind echivalente. Relatia tehnica juridica- tehnica
legislativa este o relatie de la intreg la parte. Tehnica legislativa priveste strict elaborarea actului normativ.
Tehnica legislativa asigura sistematizarea, unificareasi coordonarea le gislatiei, precum si continutul si
formajuridica adecvate pentru fiecare act normativ. Normele detehnica legislativa definesc partile
constitutive ale actuluinormativ, structura, forma si modul de sistematizare acontinutului acestuia,
procedeele tehnice privindmodificarea, completarea, abrogarea, publicarea sirepublicarea actelor
normative, precum si limbajul si stilul actului normativ.
Tehnica elaborarii dreptului (tehnica legislativa)7
Tehnica elaborarii dreptului reprezinta acea latura a tehnicii juridice care priveste modalitatile,
procedeele uzitate n ntocmirea actului normativ. Ea vizeaza, riguros, elaborarea de catre legiuitor a
solutiilor normative, care trebuie sa reprezinte sinteza experientelor acumulate de participantii la viata
sociala, experiente restructurate nsa din perspectiva tablei de valori acceptata de legiuitor.
2.Legiferarea implica doua momente: primul reclama constatarea existentei situatiilor sociale ce
necesita reglementarea juridica, al doilea consta n configurarea idealului juridic ce urmeaza sa
modeleze situatiile n cauza, pe baza constiintei juridice a societatii8. Legiferarea este crearea
deliberata a normelor de drept si, prin aceasta, a ordinei juridice pozitive. Numai actiunea constienta a
legiuitorului confera normei juridice forma tehnica satisfacatoare. Dreptul nu poate ramne n <<stare
fluida>>, el trebuie sa se materializeze n formule, care sunt opera tehnicienilor 9.
A legifera a devenit element central si definitoriu al activitatii statului, a devenit sinonim cu a guverna.
Principiile legiferarii:
principiul fundamentarii stiintifice a activitatii de elaborare a normelor juridice;
principiul asigurarii unui raport firesc ntre dinamica si statica dreptului;
principiul corelarii sistemului actelor normative;
principiul accesibilitatii si economiei de mijloace n elaborarea actelor normative.

3.Etapele procesului legiferarii

Activitatea legislativa a statului are drept scopstabilirea regulilor de conduita sociale, generale si
imperaonale, cu caracter obligatoriu si incazul nerespectarii acestora statul recurge la metode de
constrangere. Activitatea legislativa a statylui se deosebeste de celelalte activitati prin caracterulsau
originar, adica in regulele impuse se intruchipeaza vointa organuluireprezentativ, care detine o forta
juridica majora fata de celelalte norme juridice.
Etapele procedurii legislative:
1. Initiativa legislativa
2. Avizarea proiectelorde legi sau a propunerilor legislative
3. Dezbaterea proiectelor de legi
4. Votarea proiectelor de legi si semnarea lor de catre Presedintele Parlamentului
5. Promulgarea legii de catre presedintele republicii
6. Publicarea legii in Monitorul Oficial
7. Intrarea in vigoare a legii
Initiativa legislativa
In legatura cu initiativa legislativa, procedeele tehnice juridice difera de la o lege la alta.E necesar ca
proiectul sub aspect tehnic sa ia forma pe care o cere actul ce urmeaza a fi adoptat.
Astfel, actul normativ ce urmeaza sa fie adoptat de Parlament trebuie sa imbace forma legii,cel
adoptatmde Guvern ia forma unei hotarari sau a unei ordonante.
Initiativa legislativa are loc prin sesizarea Parlamentului si poate fi de 2 feluri
a.) initiativa legislativa constitutionala
b.) initiativa legislativa pentru adoptarea legilor organice si ordinare
Initiativa de revizuire a Constitutiei, ca lege suprema, necesita o procedura speciala si printr-un sistem
tehnic stabil.art.141 al.(1) si (2).
In cazul initiativei legislative asupra legilor organice si ordinare, dreptul de initiativa legislativa o au doar
deputatii Parlamentului, Presedintele Republicii Moldov, Guvernul, Adunarea populara a unitatii
administrativ-teritoriale autonome Gagauzia. conform art.73
Insa cea a Guvernului prevaleaza, aproximativ 80% din toate legile adoptate de parlament au fost din
initiativa Guvernului.
Avizarea proiectelor de legi
Nu toate proiectele de legi sunt avizate ci doar cele care s3mnifica o importanta majora pentru societate.
Avizarea se face de catre comitetele permanente competente ale Parlamentului si de Directia juridica a
Aparatului Parlamentului. Avizarea are scopul de a analiza proiectul de lege, pentru a determina daca nu
contine careva greseli de exprimare sau notiuni gresite si nu inulti ul rand sa vada daca textul proiectului
nu contravine Constitutiei. Dupa aceasta comisiile intocmesc avizul, propunand adoptarea, modificarea
sau anularea proiectului.
Avize asupra proiectelor pot surveni si din parte deputatilor, a fractiunilor parlamentare, a ONG-urilor,
etc.
Dezbaterea proiectelor de legi
Dezbaterea este facuta de Parlament, dezbaterea hotareste soarta proiectului de lege, daca vafi sau nu va fi
adoptat.
Dezbaterea proiectului in Parlament cunoaste 2 forme:
a.) dezbaterea generala a proiectului

b.) dezbaterea pe articole a proiectului

Dezbaterea generala ofera deputatilor posibilitatea de a studia proiectul la exterior, adica ce prevede
acesta si cum regulile lui vor influenta in viitor societate, care vor fi schimbarile impuse de legi pe viitor.
Dezbaterea se finalizeaza cu un vot .
Dezbaterea articolelor incepe cu amendamente, ele trebuie sa fie expuse in scris in termenul stabilit de
regulament. Amendamentele se refera la un singur articol al proiectului de lege.
In fine proiectul este supus votului parlamentar
Votarea proiectelor de legi (adoptarea legilor)
In procesul votarii se intilnesc obligativitati impuse de Constitutie. O lege organica ca sa fie adoptata
trebuie sa urmareasca prevederile din art.74 al.(1), in care se subliniaza ca proiectul trebuie sa adune votul
a cel putin 51 de deputati si obligatoriu sa fie lecturata de cel putin 2 ori.
Legile privind adoptarea legilor ordinare si a hotaririlor prevede conform art.74 al.(2). ca legea ordinara
este adoptata cu votul majoritatii deputatilor prezenti la sedinta
Exceptii
art.111 al.(7).
art.143 privind legile constitutionale. Astfel conform acestui articollegile constitutionale vor fi supuse
votuluidupa 6 luni dela avizarea ei. Timp oferit pentru votare este perioada de 1 an. Trebuie respectat
numarul de voturi, doua treimi din deputati. O exceptie a art.143 poate servi art.142 care prevede unele
exceptii de revizuire a Constitutiei in cazul unir imprejurari specifice sau in cazul revizuirii unor articole
care prevad conditii speciale de revizuire.
Promulgarea legii
O legenu poate intra in vigoare fara promulgarea ei de catre Presedintele Rep. Moldova. Promulgarea da
dovada ca legea supusa votului parlamentar nu contravine Constitutiei si cu respectarea procedurii expuse
in Constitutie.
Comparatia dintre promulgarea legi de catre presedintele SUA si cel al RM
Presedintele SUA poate sa trimita proiectul de legi spre reexaminare o data,neacordand acestea veto-ul,
daca presedintele nu acorda dreptul de veto a doua oara, Congresul este predispus sa adopte desinestatator
legea impreuna cu Senatul,cu votul a doua treimi din deputati.
Presedintele Republicii Moldova, reprezentand puterea executiva, poate influenta legea conform art.93.
Presedintele trebuie sa realizeze promulgarea legii indecursul a doua saptamani sau sa o trimita spre
reexaminare, aceasta poate fi ceruta o singura data, Parlamentul este in drept sa acceptesau sa respinga
prevederile Presedintelui, daca Parlamentul voteaza pro legea a doua oara, atunci Presedintele e nevoit sa
o promulge. Presedintele promulga legea prinemiterea uni decret.
Publicarea legii in Monitorul Oficial
Publicarea legii aduce la cunostonta societatii prevederile legii, aceasta se publica impreu a cu decretul
Presedintelui Republicii Moldova de promulgare a ei.
Legea este publicata cu scopul de a o aduce la cunostonta cetatenilor si datorita acestea se poate asigura
faptul ca legea este cunoscuta de toti cetatenii art.76
Intrarea in vigoare a legii
*la data publicarii sau la data indicata in text

4.Elementele de structura ale actului normativ

Elementul structural de baza este articolul. Articolul reflecta continutul actului normativ sieste intilnit
intoate partile constitutive ale actului, exceptie fii preambulul.
Fiecare articol cuprinde o dispozitie, dar sunt si exceptiicand unarricol cuprinde mai multe dispozitii.
Articolul poate fi numerotat sau intitulat.
O alta componenta a articolului este alineatul, acesta exprima o propozitie, fraza. Articolul in cele mai
dese cazuri sunt formate din 2 sau mai multe aliniate, dar cu o limita. Aliniatele ofera o claritate a
articolului.
Prile constitutive ale actului normativ.
Elaborarea actului normativ respecta o anume alcatuire. Tehnica legislativa a stabilit partile lui
constitutive care, luate mpreuna, asigura forma actului normativ. nainte de a le enunta, mentionam ca
proiectele de acte normative trebuie nsotite, potrivit art.28 din Legea 24/200010, de urmatoarele
instrumente de prezentare si motivare: a) expuneri de motive (n cazul proiectelor de legi si al
propunerilor legislative); b) note de fundamentare (n cazul ordonantelor si al hotarrilor Guvernului;
acele ordonante care, potrivit legii de abilitare, se supun aprobarii Parlamentului, precum si ordonantele
de urgenta se transmit organului legiuitor nsotite de expunerea de motive la proiectul legii de aprobare a
acestora); referate de aprobare (pentru celelalte acte normative).
Potrivit art.29, alin.(1) din legea amintita, motivarea actelor normative se refera, n esenta, la: a) cerintele
care impun noua reglementare, pentru a se depasi insuficientele reglementarilor n vigoare,
neconcordantele legislative ori eventualul vid legislativ; b) principiile si scopul reglementarii propuse cu
reliefarea elementelor noi; c) efectele preconizate; d)implicatiile noii reglementari asupra legislatiei n
vigoare; e) consecintele ratificarii sau aprobarii unor tratate sau acorduri internationale asupra legislatiei
interne, precum si masurile de adoptare ce se impun; f)fazele care au fost parcurse n pregatirea
proiectului si rezultatele care au fost obtinute n baza studiilor, a evaluarilor statistice, a consultarii
specialistilor si a efortului de armonizare legislativa; g) mprejurarile obiective si stringent - n cazul
ordonantelor de urgenta - care au determinat folosirea acestei proceduri de legiferare.
Documentele de motivare a proiectelor de acte normative trebuie sa invoce avizul Consiliului Legislativ.
Expunerile de motive asupra proiectelor de legi si notele de fundamentare la ordonantele si hotarrile
Guvernului nsotesc, la publicare, actul normativ.
Asa cum stipuleaza art.37 din Legea 24/2000, actul normativ are urmatoarele parti constitutive: titlul,
formula introductiva si, daca e necesar, preambulul, partea dispozitiva, formula de atestare a autenticitatii
actului.
Titlul actului normativ exprima denumirea generica a actului (care este n functie de categoria
sa juridica si de autoritatea emitenta) si obiectul reglementarii (exprimat sintetic). Denumirea proiectului
unui act normativ nu poate fi la fel cu aceea a unui act normativ n vigoare. Titlul actului prin care se
modifica ori se completeaza un alt act normativ va exprima operatiunea de modificare sau de completare
a actului normativ avut n vedere. Dupa adoptarea actului normativ, titlul se ntregeste cu un numar de
ordine si cu anul adoptarii.
Formula introductiva indica autoritatea emitenta si decizia privitoare la emiterea sau adoptarea actului
normativ respectiv. Formula introductiva pentru legi se exprima prin enuntul: Parlamentul Romniei
adopta prezenta lege. n ce priveste actele Guvernului, formula introductiva este urmatoarea: n
temeiul art.107 din Constitutie, Guvernul Romniei adopta prezenta ordonanta sau hotarre .
Pentru ordonante se invoca si legea de abilitare, iar pentru ordonantele de urgenta se face trimitere la
art.114 alin.(4) din Constitutie. Hotarrile date n scopul aplicarii exprese a unor legi trebuie sa prevada si
temeiul din legea respectiva. Celelalte categorii de acte normative vor cuprinde n formula introductiva
autoritatea emitenta
si denumirea generica a actului.
Preambulul face sinteza scopului reglementarii. El preceda formula introductiva si nu poate
cuprinde, asadar, nici directive, nici reguli de interpretare. Autoritatea legiuitoare decide asupra
necesitatii preambulului la legi. Pentru actele normative date n temeiul unei legi ori al unui act
normativ al Guvernului, n preambul se vor preciza dispozitiile legale n temeiul si n executarea
carora a fost emis actul. Preambulul actelor normative ale administratiei publice centrale de

specialitate sau ale administratiei publice locale cuprinde si avizele obligatorii potrivit legii.
Partea dispozitiva a unui act normativ consta n continutul ca atare al reglementarii juridice, continut
reprezentnd ansamblul normelor de drept ce reglementeaza acele raporturi sociale care constituie
obiectul actului n cauza.
Continutul proiectului de act normativ se sistematizeaza dupa cum urmeaza: a) dispozitii generale sau
principii generale; b) dispozitii referitoare la fondul reglementarii; c) dispozitii tranzitorii; d)dispozitii
finale. Daca un act normativ are un continut restrns, textul acestuia nu marcheaza neaparat desinestatator elementele amintite, dar este tinut sa reflecte ordinea lor imanenta.
Dispozitiile generale sunt acelea care circumscriu obiectul si principiile ntregii reglementari. Aflndu-si
locul n primul capitol, ele pot fi invocate n restul actului normativ numai daca se dovedesc inevitabile n
clarificarea unor dispozitii cu care, n consecinta, formeaza un tot unitar.
Dispozitiile de fond reprezinta normarea propriu-zisa a relatiilor sociale care fac obiectul nemijlocit al
actului normativ. Ordinea logica a desfasurarii activitatii reglementate este aceea care determina
succesiunea si gruprarea dispozitiilor de fond. Astfel, se asigura exigenta ca prevederile de drept material
sa preceada normele procedurale; n situatia instituirii sanctiunilor, normele respective trebuie sa preceada
dispozitiile tranzitorii si finale.
Dispozitiile tranzitorii prevad masurile necesare pentru derularea aporturilor juridice create n baza
vechii reglementari, reglementare ce va face loc noului act normativ. Rolul dispozitiilor tranzitorii este sa
faca posibila, pe un segment temporal determinat, corelarea celor doua reglementari, fara de care
aplicarea noului act normativ nu s-ar realiza firesc, neputndu-se ocoli retroactivitatea sa ori conflictul
ntre norme succesive.
Dispozitiile finale exprima masurile care asigura aplicarea actului normativ, data intrarii n vigoare a
acestuia, n caz ca este ulterioara publicarii, precum si implicatiile asupra altor acte normative (abrogari,
modificari, completari). Actul normativ cu caracter temporar are stabilita si perioada de aplicare sau data
ncetarii aplicarii sale.
Conform art.53, al.(1) din legea 24/2000, la redactarea textului unui proiect de act normativ se pot folosi,
ca parti componente ale acestuia, anexe. Ele cuprind - cu rol de prevederi! - cifre, desene, tabele, planuri
s.a. Mai pot constitui anexe la un act normativ reglementarile ce trebuie aprobate de autoritatea publica
competenta, cum ar fi: regulamente, statute, metodologii sau norme cu character predominant tehnic.
Anexele reprezinta, asadar, o dimensiune intrinseca actului normativ, avnd acceasi forta juridica cu
celelalte norme ale sale.
Formula de atestare a autenticitatii actului normativ, privita ca parte constitutiva a acestuia, exprima
asigurarea semnarii lui de catre reprezentantul legal al emitentului; actul se dateaza si se numeroteaza.
Data legii este aceea la care ea primeste un numar, dupa promulgare. Actele normative ale Guvernului au
drept data aceea a sedintei de guvern n care acestea au fost aprobate. Data celorlalte acte normative este
data la care au fost semnate. Formula de atestare a legalitatii adoptarii legii, folosita de Camere n ordinea
adoptarii, este: Aceasta lege a fost adoptata de... n sedinta din ..., cu respectarea prevederilor art.74
alin.(1) sau, dupa caz, 58 art.74 alin.(2) din Constitutia Romniei. Semnatura presedintelui Camerei
respective urmeaza
imediat acestei formule.
Structura intern a actului normativ.
Elementul structural de baz al actului normativ in ara noastr il formeaz articolul. Coninutul normei
juridice este redat in articolele actului normativ in mod variat. Articolul, de regul, conine o dispoziie de
sine-stttoare. Exist cazuri, ins, cand in cuprinsul actului normativ un articol conine o singur norm
sau, dimpotriv, o norm este cuprins in mai multe articole. Ideal ar fi ca fiecare articol dintr-un act
normativ s cuprind o singur regul (norm) cu toate trsturile care o caracterizeaz. Articolul se
subdivide uneori in paragrafe i alineate. Pentru identificare, articolele dintr-un act normativ se
numeroteaz cu cifre arabe, incepand cu 1, 2, 3 ....Un alt element de structur al actului normativ este
alineatul. Alineatul reprezint o parte dintr-un articol i poate fi format, dup caz, dintr-o propoziie, o
fraz sau mai multe fraze aezate in text intr-o anumit form. De regul, articolele sunt formate din dou
sau mai multe alienate.

4.Partile constitutive ale legii

Continutul unei legi se face in aspect ordonat si bine sistematizat.
Partile constitutive ale legii
a.) expunerea de motive
b.) titlul legii
c.) preambulul
d.) formula introductiva
e.) principii generale
f.) dispozitii de continut
g.) dispozitii finale
h.) dispozitii tranzitorii
i.) anexe (dupa caz)
a.) Expunerea de motive
Contine succinta prezentare a legii, a necesitatii edictarii ei si a scopului pentru care a fost adoptata.
b.) Titlu
Este elementul principal de identificare a legii, exprimat printr-o exprimare sintetica a obiectului
reglementat.
Titlul se exprima in 2 feluri
1 intr-o forma descriptiva " privind"; "cu privire la"
2 intr-o forma substantivata "Legea finantelor"; "Legea viei si vinului"
c.) Preambulul
O introducere ce prevede reglementarea propriu zisa. Se foloseste de regula in cazul legilor de proportii
mai mari sau in cazul celor ce prezinta un interes major pentru societate.
d.) Formula introductiva
Idee de referire la dispozitiile constitutionale sau ale unei alte legi sau act normativ superior.
e.) Principiile generale
Prevederi prin care se determina obiectul, scopul, sfera relatiilor sociale ce se reglememteaza. Aici se
gasesc explicarea si definirea notiunilor de concepte, pe care le instituie si cu care opereaza actul
normativ.
f.) Dispozitii de continut
In ele se reflecta principalele reglementari normative, se grupeaza in titluri, capitole, sectiuni, etc.
g.) Dispozitii finale
Cuprind prevederi in legatura cu punerea in aplicare a actului normativ, intrarea in vigoare a actului
normativ, rezolvarea incidentelor pe care actul normativ dat le are asupra unor alte acte cu care vine in
atingere.
h.) Dispozitii tranzitorii
Promovand solutii noi, legea noua vine in contradictie cu cea veche. Presupune abrogarea vederilor legii
precedente iesite din vigoare, are un caracter contradictoriu cu precedenta lege. Aplicarea expresa a noilor
prevederi a legii proaspat adoptate.
Prin tendinta lor, dispozitiile tranzitorii rezolva un conflict al legilor in timp.
i.)Anexe
Procedeu des intilnit in redactarea legilor si altor acte normative, il constituie intocmirea , amplasarea
alaturi de corpul legii, a unor anexe. Acestea sunt folosite pentru a reda unele prevederi ce presupun

exprimari, critici, tabele, schite etc. Anexele au aceeasi putere juridica ca si actele normative reglementate
de ele.
5.Limbaj si stil in elaborarea actelor normative
Claritatea si accesibilitatea, care tin de stilul si limbajul actelor normative, constituie o cerinta
fundamentala a tehnicii legislative. Pentru asigurarea accesibilitatii normelor de drept, astfel nct ele sa
poata fi cunoscute si nsusite de catre toti cetatenii, actele normative sunt redactate n forma prescriptiva,
stabilind anumite drepturi si obligatii ntr-o formulare precisa, clara, concisa, care evita echivocurile.
Textele actelor normative folosesc limbajul obisnuit, cu ntelesul pe care cuvintele l au n mod curent.
Pentru obtinerea preciziei termenilor folositi, n cazul n care apar mai multe ntelesuri pentru acelasi
termen sau concept, se recomanda explicitarea n text a sensului avut n vedere.
Daca n actele normative este inevitabila folosirea unor notiuni si concepte ale stiintelor juridice,
tehnia legislativa trece de la expunerea descriptiva a reglementarilor la una care foloseste concepte cu un
anumit sens general, acceptat n stiinta dreptului si n limbajul juridic. Au dobndit un sens generalacceptat concept precum acelea de buna-credinta, infractiune, pedeapsa, contraventie, majorat,
constiinta juridica s.a. Legislatia trebuie sa fie permanent preocupata de precizarea si definirea
conceptelor cu care opereaza. Tehnica legislative foloseste n mod necesar notiuni generale, ntruct ele
sunt n masura sa reflecte sintetic un numar mare de situatii concrete, permitnd interpretarea justa si
aplicarea corecta a regulilor de conduita.
Reglementarea juridica se foloseste si de modalitatea tehnica a prezumtiilor juridice. Prezumtia
este presupunerea ca ceva exista cu adevarat, fara sa mai fie nevoie de a-i proba existenta. n acest sens
opereaza, de pilda, prezumtia cunoasterii legii ori aceea dupa care un copil nascut n timpul casatoriei are
ca tata pe sotul mamei sale, prezumtia de nevinovatie s.a. Cum nsa situatia prezumata poate fi n sine
adevarata sau nu, proba veracitatii este chemata sa o faca, n situatia cnd legiuitorul accepta, persoana
care contesta prezumtia.Se stie, astfel, ca nu acuzatul trebuie sa probeze ca este nevinovat, ci organul de
ancheta are obligatia sa argumenteze vinovatia acestuia. Prezumtiile se diferentiaza n prezumtii relative
(jus tantum) si absolute (irefragabile - juris et de jure). Daca primele pot fi infirmate prin administrarea
probei contrare de catre acela care neaga validitatea situatiei prezumate, cele din urma nu pot fi atacate
prin nici un fel de proba. (De exemplu, pentru o cauza n care au fost folosite toate caile de atac admise de
lege, prezumndu-se n consecinta solutia justa, opereaza cu necesitate prezumtia asupra autoritatii
lucrului judecat.)
Tehnica legislativa uziteaza si procedeul fictiunilor juridice, menit sa asigure autonomia relativa a
dreptului, sa accentueze flexibilitatea si forta sa creativa11. Prin acest procedeu, un fapt se considera ca
exista sau ca este stabilit, desi el nu exista sau nu a fost stabilit. Apreciem ca fiind exact, ceva despre care
avem totusi o idee insuficienta sau imperfecta. De pilda, pentru a reglementa statutul juridic al mobilelor
care sunt fixate pe imobile, ne folosim de fictiunea juridica conform careia aceste mobile sunt si ele
imobile si urmeaza soarta acestora din urma. Sau: copilul conceput se considera ca exista, cu toate ca nca
nu s-a nascut, fiind astfel capabil sa obtina anumite drepturi daca se va naste viu (nca n dreptul roman
fiinta acest principiu, denumit infans conceptus ).
Procedeul fictiunilor si acela al prezumtiilor se folosesc cu spirit de prudenta si doar atunci
cnd nu pot fi ocolite. Tehnica juridica face posibila, prin amintitele procedee tehnice de elaborare a
dreptului, realizarea unui edificiu juridic coerent, asigurnd unitatea si armonia interna a normelor
juridice, dar si mobilitatea, perfectionarea lor nencetata.
Fictiunea juridica este un procedeu de tehnica de regula careia se considera ca un fapt este existent desi
el nu exista in realirate sau stabil desi nu este chiar asa. Exemplu art.52 a Codului Civil a RM.
Prezumtiile sunt procedee tehnice prin care legiuitorul accepta sau chiar impune ca ceva exista fara sa
fie nevoie de a proba o atare situatie, este o presupunere, o probabilitate spre a proclama o certitudine
Pre. relative pot fi infirmate prin probe contrare
Pre. absolute nu pot fi rasturnate prin nici-o dovada
Pre legale prezumtiile determinate prin lege
Pre. judiciare sunt lasate de a fi stabilite de instantele de judecata.

6.Sistematizarea si perfectionarea legislatiei

Are ca scop perfectionarea periodica a legislatiei, asezarea actelor normative, ordonarea lor pentru a fi
mai comoda realizarea lor
Reexaminarea periodica a legislatiei
Reexaminarea se face de fiecare autoritate publica pentru fondul sau de acte normative.
Reexaminarea se face in 2 etape
1 determinarea fondului de acte ce urmeaza a fi analizate si gruparea lor in dependenta de conexiunile
dintre ele.
2 are drept scop examinarea a fiecarui act normativ
Ca rezultat a analizei se poate pune problema abrogarii actelor normative.
Sistematizarea legislatiei activitate juridica care are drept scop o anumita organizare a actelor
normative in vigoare conform unor criterii, avand ca rezultat elaborarea unor coduri, culegeri,
colectii a actelor normative.
Incorporarea este forma simpla de sistematizare a actelor normative ce consta in gruparea , aranjarea
actelor normarive conform unor criterii, acesta influenteaza caracterul tehnic a actelor nor ative, iar
continutul corectindul doar de greseli si erori.
Incorporarea oficiala este acea incorporare realizata autoritatile publice care au competenta
respectiva.
Incorporarea neoficiala este realizata de ce nu detin putere in stat.
Codificarea este forma superioara sistematizarii care constra in prelucrarea si constituirea unuisi gur act
normativ cu putere de lege numit cod. Codificare este o forma de sistematizare oficiala si atat.
Codificarea are in acelasi timp :
*o forma de sistematizare a legislatiei
*o parte componenta a activitatii de elaborare a dreptului.
Tehnica sistematizrii actelor normative.
Tehnica sistematizrii legislaiei nu este un proces simplu, ntruct dreptul, actele normative au o structur
complex, fapt ce impune n mod necesar o sistematizare a lor. A sistematiza actele normative nseamn,
de fapt, a le nscrie ntr-un anumit sistem.
Sistematizarea legislaiei, pe de o parte, ajut la cunoa terea u oar a reglementrilor juridice, iar pe de
alt parte, elimin sau previne contradiciile dintre diverse acte normative.
Principalele forme de sistematizare a actelor normative sunt:
1 incorporarea- nseamn aezarea, poziionarea actelor normative dup criteriile exterioare ale
acestora; cronologice, alfabetice, pe ramuri de drept, pe institu ii juridice. Incorporarea poate fi de
dou feluri:
a oficial- realizat de organele de stat (Parlament, Guvern, Ministere).
b neoficial- realizat de persoane particulare, edituri, barouri de avoca i, birouri notariale.
2 codificarea- este o form superioar de sistematizare a actelor normative, diferit de incorporare prin
obiectul ei, subiectele care o realizeaz i for a sa juridic. Aceasta realizeaz o cuprindere unitar a
unor norme, de regul a principalelor reglementrii dintr-o ramur de drept sau dintr-un domeniu de
activitate.ex: CP, CC, CV.
Codificarea este nfptuit numai de ctre organele de stat competente, de regul de organul legislativ
suprem