Sunteți pe pagina 1din 5

Elaborarea normelor juridice.

Tehnica juridic normativ


Tehnica normativ - ca noiune ce exprim ansamblul principiilor metodelor i procedurilor ce fundamenteaz elaborarea tuturor categoriilor de norme sau acte juridice normative nu se identific cu noiunea de "tehnic legislativ", sau de "legiferare" ntruct aceasta de pe urm are o sfer mai restrns, viznd doar procesul de elaborare a legilor .

1. Principiile i etapele tehnicii normative.


Alegerea procedeelor tehnice de legiferare se face de ctre organul de legiferare. La baza ntregii aciuni de legiferare stau anumite principii, unele deduse din textile constituionale iar altele din metodologii de tehnic legislativ adoptate de organele legiuitoare. Principiile legiferrii, sunt idei de baz, cluzitoare ale ntregului proces de elaborare a actelor normative, ce orienteaz att practica normativ a Parlamentului (ca organ suprem al puterii legislative), ct i practica celorlalte organe ale statului cu competen normativ. Aceste principii sunt: Principiul dup care activitatea de normare trebuie fundamentat tiinific. n scopul cunoaterii aprofundate a realitilor sociale, se impune ca legiuitorul s efectueze n prealabil att investigaii economice ct i investigaii sociologice. Legiuitorul este obligat s asigure, pe baza unui studiu sistematic i aprofundat al realitii, un raport corect ntre realitate i drept. n scopul gsirii unor soluii corespunztoare este necesar s se utilizeze raionamentul. Cunoaterea profund a relaiilor sociale ce impun reglementare juridic se realizeaz cu ajutorul tiinelor juridice i n special prin tiina dreptului. n doctrin se consider c, un proiect legislative fundamentat tiinific trebuie s cuprind urmtoarele elemente: - descrierea situaiilor de fapt ce vor fi transformate n situaii de drept; - stabilirea valorilor sociale ce urmeaz a fi transformate n valori juridice. Prognozele sau proiectele legislative (care provin de regul, de la organisme juridice specializate) constituie obiect al cercetrii tiinifice n opera de legiferare. Principiul accesibilitii actului normativ. Pentru ca norma juridic s fie respectat de ctre destinatari, ea trebuie fcut public ntr-un limbaj, stil i cu mijloace potrivite, astfel nct, nimeni s nu poat invoca scuza necunoaterii ei. Arta legiuitorului o constituie elaborarea de norme juridice clare, fr echivoc, ce pot fi receptate de toi destinatarii lor, lund n considerare faptul c acetia au nivele culturale diferite i deci o receptare diferit a dispoziiilor acestora. Cei dispui s eludeze normele juridice, vor cuta ntotdeauna s exploateze eventualele neclariti, deficiene, confuzii sau controverse ale reglementrii, datorate n cea mai mare parte a terminologiei juridice terminate. Pentru ca norma juridic s fie accesibil, sunt necesare urmtoarele cerine: - alegerea formei exterioare a reglementrii - pentru c de aceasta depinde valoarea, fora juridic, locul su n sistemul legislativ, legtura sa cu alte acte normative etc. Dup domeniul i natura relaiilor sociale supuse reglementrii organul legiuitor va alege forma exterioar de reglementare.

- alegerea modalitii de reglementare juridic - adic a modului de stabilire a conduitei subiectelor de drept. O norm juridic poate reglementa conduita uman n mod imperativ, permisiv sau stimulativ. Opiunea legiuitorului pentru un anumit gen de conduit sau pentru o anumit metod de reglementare, este determinat de specificul relaiilor sociale, de caracteristicile subiecilor ageni, de natura intereselor ce urmeaz a fi satisfcute de semnificaia valoric a reglementrilor etc; - utilizarea unor procedee de conceptualizare i a unui limbaj adecvat - ce privete att construcia i structura normei ct i, fixarea tipului de conduit, stilul i limbajul juridic. Norma de drept opereaz cu concepte, categorii, i definiii legale, care sunt cuprinse cu ajutorul procedeelor de conceptualizare n articole concrete ale actului normativ. Limbajul actelor normative este instituionalizat i supus permanent unui proces de specializare. Se urmrete ca la redactarea textului, s se utilizeze o terminologie simpl, fr multe nelesuri, constant i uniform, n scopul receptrii fr echivoc de ctre destinatari. Prile componente ale actului normativ. Actul normativ cuprinde dou categorii de elemente constitutive: - elemente facultative: expunerea de motive, preambulul, formula introductiv i dispoziiile tranzitorii; - elemente necesare: titlul actului normativ, dispoziiile generale, dispoziiile de coninut i dispoziiile finale. a) Expunerea de motive - este un element facultative ce se ntlnete la cele mai importante acte normative. n expunerea de motive se face o prezentare succint a actului normativ i a considerentelor ce au impus elaborarea, publicarea, precum i scopul urmrit prin adoptarea lui. b) Preambulul actului normativ - este o introducere, o punere n tem asupra motivaiei social-politice a apariiei actului normativ. Preambulul este un element facultativ ce face consideraii extrajuridice, de argumentare a actului normativ de redare a scopului sau temeiurilor sale legale. Coninutul su nu are for juridic, ci doar justificativ, iar existena sa este o decizie a legiuitorului. c) Formula introductiv - este elementul facultativ ce precizeaz temeiul juridic constituional sau legal care st la baza reglementrilor respective i confer competen organului ce adopt acel act normativ (De exemplu: n temeiul prevederilor art.107 din Constituie i ale O.U. nr.226/2000 privind circulaia juridic a terenurilor cu destinaie forestier, Guvernul Romniei adopt prezenta hotrre. d) Titlul actului normativ - este elementul de identificare al acestuia, absolut, necesar, care trebuie s ndeplineasc n principiu urmtoarele cerine: s fie scurt, sugestiv i clar exprimat. Titlul actului normativ exprim obiectul reglementrii (de exemplu: Legea fondului funciar, Legea privind protecia mediului nconjurtor etc.). e) Dispoziiile generale - denumite i principia generale, reprezint prima parte a actelor normative. Ele cuprind norme prin care se determin obiectul, scopul, sfera relaiilor reglementate, se fac definiii, clasificri i se stabilesc principiile pe care se ntemeiaz actele normative. De exemplu, art.1. din Codul familiei prevede c: n Romnia statul ocrotete cstoria i familia. dup care urmeaz dispoziii legate de scopul reglementrii, definirea noiunii de familie, de cstorie etc. f) Dispoziiile de coninut - formeaz coninutul propriu-zis al actului normativ, alctuit din norme juridice organizate n articole ce exprim regulile stabilite de legiuitor (drepturi i obligaii, conduit, consecinele nerespectrii conduitei impuse).

g) Dispoziiile finale - se refer de regul, la data intrrii n vigoare a actului normativ, la aspecte legate de retroactivitatea lui, la modificarea sau abrogarea altor acte normative. h) Dispoziiile tranzitorii - sunt elemente facultative i se nsereaz atunci cnd noua reglementare antreneaz consecine asupra reglementrilor vechi, determinnd astfel o situaie tranzitorie. Uneori, dispoziiile tranzitorii se cuprind ntr-un titlu unic cu dispoziiile finale, alteori cele dou componente sunt prezentate separat. Actele normative mai pot cuprinde pe lng aceste elemente constitutive i Anexe care fac parte integrant din acestea i au aceeai for juridic cu cea a actului normativ la care sunt ataate.

3. Prile constitutive i structura formal a actelor normative.


Referitor la elementele de structur ale actului normativ putem specifica urmtoarele, norma juridica, cu structura sa interna (ipoteza, dispozitie, sanctiune), este cuprinsa in articolele actului normativ. Elementul structural de baza al actului normativ il formeaza articolul (asa cum norma juridica alcatuieste celula de baza a dreptului). Continutul normei juridice este redat in articolele actului normativ in mod variat. Articolul, de regula, contine o dispozitie de sine-statatoare. Exista ns cazuri, cand in cuprinsul actului normativ un articol contine o singura norma sau, dimpotriva, o norma este cuprinsa in mai multe articole. Totodata, diversele componente ale structurii logice a normei juridice, pot fi regasite, in articole diverse. Pentru acest motiv, nu se poate identifica norma juridica cu articolul actului normativ. Ideal ar fi ca fiecare articol dintr-un act normativ sa cuprinda o singura regula (norma) cu toate trasaturile care o caracterizeaza. Aceste caracteristici trebuie redate in asa fel incat ele sa exprime in mod cat mai complet norma juridica si sa delimiteze in mod precis continutul acelei norme in raport cu celelalte norme ale actului normativ. Intr-o buna tehnica legislativa articolele actului normativ trebuie sa se afle in stransa legatura, iar structurarea pe articole sa se faca intr-o ordine de expunere logica. Complexitatea reglementarii este impusa de natura relatiilor sociale. Pentru acest motiv, articolul se subdivide uneori in paragrafe si aliniate. Articolul este elementul structural fundamental n elaborarea unui act normativ; el este expresia concentrat a normei juridice n formularea creia este cuprins, de regul o dispoziie privitoare la conduita solicitat. ntruct conduitele umane se manifest printr-o complexitate si diversitate (cumuleaz fapte multiple aciuni sau inaciuni produse n mprejurri i condiii diferite) aceste conduite nu pot fi impuse i reglementate prin formularea unui singur articol, ci al unui grupaj de articole. Tehnic, articolele trebuie redactate prin propoziii de maxim conciziune i claritate, ele fiind ordonate n aliniate sau paragrafe (fie alfabetic, fie prin cifre arabe). n unele acte normative (Constituia, C. pen.) articolele sunt nsoite de note marginale prin care se menioneaz instituia juridic la care se refer acel articol sau grupaj de articole. Articolele noi se introduc prin "amendare" sau "modificare" printr-un indice: ex: 182 , 1202 etc. Aliniatul reprezint o parte din articol i poate fi format, dup caz, dintr-o propoziie, o fraz sau mai multe fraze. Fcnd parte din structura articolului, alineatul nu poate avea o poziie independent dect n contextual acestuia. De regul articolele sunt formate din dou sau mai multe alineate. Alineatul este constituit, de regul, dintr-o singur propoziie sau fraz care d expresie normativ unei ipoteze juridice specifice ansamblului articolului. Dac dispoziia nu poate fi exprimat ntr-o singur propoziie sau fraz, se pot aduga noi propoziii sau fraze, separate prin punct i virgul. Dac un articol are dou sau mai multe alineate, acestea se numeroteaz la nceputul fiecruia cu cifre arabe cuprinse n parantez. Totui, exigena claritii i

conciziei actului normativ presupune ca un articol s nu cuprind prea multe alineate. Dac textul unui articol sau alineat conine enumerri prezentate distinct acestea se identific prin utilizarea literelor alfabetului.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, 1. Principiul (cerinta) fundamentarii stiintifice a activitatii de elaborare a normelor juridice.


Necesitatea cunoasterii aprofundate a realitatilor il obliga pe legiuitor sa indeplineasca investigatii prealabile economice, sociologice, de psihologie sociala. Aceasta deoarece, apar domenii noi de reglementare, cum ar fi domeniul concurentei, domeniul dezvoltarii, domeniul cosmic, spatiul submarin, etc., cat si amplificarea si adancirea complexitatii relatiilor inter-umane. Legiuitorul nu ajunge niciodata in mod intamplator la definirea propozitiei normative (a normei) ci prin practica si rationament. In acest proces complicat el trebuie sa asigure, pe baza unui studiu aprofundat al realitatii, corespondenta necesara intre fapt si drept. Fundamentarea stiintifica a unui proiect legislativ trebuie sa cuprinda: - descrierea situatiilor de fapt ce urmeaza a fi transformate in situatii de drept; - analiza judecatilor de valoare cu privire la determinarea situatiilor de fapt care trebuie transformate, schimbate si care se gasesc in contrast cu judecatile de valoare din care se inspira insasi schimbarea; - determinarea (anticiparea) efectelor posibile ale viitoarei reglementari; - costul social al proiectatei reforme legislative; - oportunitatea sa, etc. Cercetarea stiintifica, trebuie, de asemenea, sa conduca la fundamentarea unor prognoze legislative, pe termene scurte, medii sau lungi si sa reduca terenul de manifestare a actiunii legislative conjuncturale, lipsita de o baza de analiza corespunzatoare. Intrucat organele de decizie juridica (parlamentele) nu au ele insele posibilitatea sa intreprinda asemenea operatiuni, se apeleaza de obicei, la organisme juridice specializate, care sunt indrituite sa avizeze proiectele de acte normative. In Franta un asemenea rol in are Consiliul de stat (creat de Napoleon), in S.U.A., exista grupe, de specialisti juristi pe langa Camera Reprezentantilor, pe langa Senat si Presedinte. In Romania a existat un Consiliu legislativ (succesor al Consiliului de stat creat de domnitorul Cuza), iar in prezent in art.79 din Constitutie este prevazut Consiliul legislativ ca organ consultativ de specialitate al Parlamentului. Acesta avizeaza proiectele de acte normative in vederea sistematizarii, unificarii si coordonarii intregii legislatii. El tine evidenta oficiala a legislatiei Romaniei. 2. Principiul asigurarii unui raport firesc intre dinamica si statica dreptului In procesul elaborarii normative legiuitorul se confrunta cu presiuni sociale dintre cele mai variate (economice, politice, culturale, ideologice). Schimbarile rapide ce intervin in societate conduc la mutatii in continutul raporturilor sociale, la modificari institutionale. Rolul regulii de drept este acela de a ordona aceste raporturi, de a le garanta securitatea si siguranta juridica, de a calma posibilele conflicte, conferind sentimentul de liniste si relativa stabilitate.

Pentru ca dreptul sa-si poate atinge acest scop este necesar ca regula de conduita sa se incorporeze in patrimoniul psihologic al individului si al gruparii sociale. In general legea, reglementeaza pentru perioade lungi de timp. In relatiile sale cu politica, dreptul apare mai conservator, el cauta sa apere si sa asigure unitatea dintre existenta si norma, dintre fapt si valoare. Avand un caracter organizatoric, dreptul isi perfectioneaza necontenit tehnica de reglementare. Legiuitorul va trebui sa tina in echilibru dreptul, asigurand prin politica sa legislativa, stabilitatea fireasca a relatiilor sociale reglementate juridic. Raportul dintre dinamica si statica dreptului nu este doar o chestiune de politica juridica, el tine de insasi ratiunea dreptului, de menirea sa sociala. Poporul - nota J.J.Rousseau - ajunge sa dispretuiasca legile ce se schimba in fiecare zi. 3. Principiul corelarii sistemului actelor normative Actele normative intr-un stat exista intr-o stransa legatura unele cu altele. Diversele categorii de acte normative - legi, decrete, hotarari, decizii - actioneaza in reglementarea raporturilor sociale in cadrul unui proces caracterizat printr-o acuta interferenta. In cadrul acestui proces, legea asigura reglementarea relatiilor esentiale pentru buna functionare a mecanismului social. In momentul edictarii actelor normative legiuitorul va trebui sa tina cont de existenta acestor corelatii, sa ia in calcul totalitatea implicatiilor unei noi reglementari, modificarile normative subsecvente, domeniile afectate ca urmare a introducerii unor noi solutii normative, precum si eventualele conflicte de reglementari. 4. Principiul accesibilitatii si economiei de mijloace in elaborarea normativa Acest principiu aduce in discutie in mod nemijlocit elemente ce subliniaza contributia mijloacelor de tehnica legislativa in fizionomia actului normativ. Continutul normei juridice, modul de imbinare a elementelor structurale ale acesteia, caracterul clar, lipsit de echivoc al procesului, sunt intotdeauna probe ale maiestriei legiuitorului. Legiuitorul trebuie sa
aiba in vedere faptul ca destinatarii normelor juridice sunt oameni cu nivele culturale diferite, cu posibilitati diferite de receptare a unui mesaj normativ. Arta sa consta in a construi norme care sa previna asemenea dificultati. Legiuitorul - remarca Ihering - trebuie sa gandeasca profund ca un filozof, dar trebuie sa se exprime clar ca un taran. Trebuie sa se aiba in vedere ca cei dispusi sa violeze sau sa eludeze norma de drept vor incerca intotdeauna sa exploateze eventualele deficiente, inadvertente sau neclaritati ale reglementarii. Cerintele principale pe care le implica realizarea acestui principiu constau in: a) alegerea formei exterioare a reglementarii; b) alegerea modalitatii reglementarii juridice; c) utilizarea procedeelor de conceptualizare si a limbajului normei.